Criminal complaint against classification of administrative acts and labor dismissal as abuse of office

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

a. Prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie în dosarul nr. x/2023, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., dare de mită, prev. de art. 290, alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., sesizate de petenta A..

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă, că, la data de 18 septembrie 2023, la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie a fost înregistrată, sub numărul 371/P/2023, ordonanţa nr. 433/P/2023 din data de 12 septembrie 2023, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea penală formulată de A. împotriva unor judecători cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 367 alin. (1) C. pen., precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen., dare de mită, prev. de art. 290 C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., pretins comise de ministrul muncii, ministrul educaţiei, inspectorul şcolar al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi alte persoane care nu sunt magistraţi.

A mai reţinut că aspectele semnalate de petenta A. în raport de care s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizează respingerea cererii acesteia de înscriere, ca şi cadru didactic, la Concursul naţional pentru ocuparea posturilor/catedrelor declarate vacante/rezervate în anul şcolar 2023-2024.

În concret, petenta a susţinut că prin adresa nr. x/12.06.2023, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti i-a comunicat că cererea sa de înscriere pentru ocuparea posturilor/catedrelor declarate vacante/rezervate în anul şcolar 2023-2024 a fost respinsă întrucât nu îndeplinea o condiţie, respectiv să nu fi fost sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în anul curent sau în ultimii doi ani şcolari încheiaţi.

Practic, petenta susţine că sancţiunea desfacerii contractului muncă ce i-a fost aplicată prin Decizia nr. 78/12.03.2021 a Şcolii Gimnaziale nr. 79 Bucureşti nu este temeinică şi nici proproţională în raport cu gravitatea abaterilor, anterior nefiind sancţionată.

De asemenea, petenta consideră nelegală sancţiunea de a nu i se permite participarea la Concursul naţional pentru ocuparea posturilor/catedrelor declarate vacante/rezervate în anul şcolar 2023-2024, susţinând că aceasta i-a fost aplicată fără o cercetare disciplinară prealabilă.

Procurorul a mai reţinut că, din sesizările formulate rezultă faptul că numita A. a refuzat să plătească o sumă cuprinsă între 100-300 RON, ca taxă pentru eliberarea adeverinţei de la medicul de medicină a muncii, adeverinţă care era necesară pentru înscrierea acesteia la Concursul Naţional Unic CNU 2023. Petenta consideră că taxa aferentă eliberării adeverinţei de medicina muncii este o formă de mită, aceasta fiind solicitată de Ministerul Educaţiei doar cu scopul de a mări încasările cabinetelor de medicina muncii.

Un alt aspect sesizat de petentă vizează faptul că temeiul legal al încetării contractului său de muncă nu a fost menţionat în Registrul salariaţilor, fapt pentru care consideră că actul de concediere ar trebui declarat nul.

Prin adresa nr. x/2023 din 14 septembrie 2023, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrala a înaintat Direcţiei Naţionale Anticoruptie o sesizare formulată de A., în care sunt sesizate aceleaşi aspecte.

Prin ordonanţa nr. 371/P/2023 din 22 septembrie 2023, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

În urma actelor de urmărire penală efectuate în cauză, procurorul de caz a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa din 27 martie 2024 s-a dispus prezentarea şi predarea, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în copie conformă cu originalul, a hotărârilor nr. 5115 din 02.07,2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, nr. 7707 din 14.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi nr. 420 din 01.02.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, împreună cu hotărârile pronunţate în calea de atac.

Prin decizia nr. 2313 din 19.08.2019 emisă de Inspectorul Şcolar General al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, începând cu data de 01.09.2019, petenta a fost repartizată, cu statutul de cadru didactic titular în învăţământul preuniversitar, pe postul de învăţător/institutor pentru învăţământul primar/profesor pentru învăţământul primar (în limba română) cu predare în limba română de la Şcoala Gimnazială nr. 79.

În acest context, între Şcoala Gimnazială nr. 79 şi A. a fost încheiat contractul individual de muncă nr. x/31.08.2019, pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.09.2019, petenta fiind încadrată în funcţia de profesor învăţământ primar, grad didactic I, grupa de vechime 15-20 ani, studii superioare.

Prin Decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de Şcoala Gimnazială nr. 79 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al numitei A., începând cu data de 15.03.2021, în temeiul art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011.

Petenta A. a formulat contestaţie împotriva acestei decizii.

Prin sentinţa civilă nr. 5115 din 02.07.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii contestaţiei, a admis excepţia tardivităţii căii de atac şi, în consecinţă, a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de A. în contradictoriu cu intimaţii Şcoala Gimnazială Nr. 79 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 6668/17.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 5115 din 02.07.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a anulat hotărârea atacată, iar în rejudecare, s-au respins şi excepţia tardivităţii şi contestaţia, ca neîntemeiate.

În cuprinsul acestei hotărâri s-a reţinut:

"Prin urmare, circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, consecinţele abaterii disciplinare constând în crearea unui prejudiciu pentru elevii care nu au putut desfăşura activitatea fizic la şcoală, cărora nu le-a asigurat feedback-ul şi pentru care nu a adecvat activităţile de învăţare în vederea formării competenţelor specifice, cărora le-a pus în pericol sănătatea, afectarea relaţiilor de colaborare cu părinţii printr-un comportament verbal de tip agresiv, intimidant, denotă caracterul proporţional al aplicării celei mai grave sancţiuni disciplinare - desfacerea contractului individual de muncă".

În acest fel, sancţiunea dispusă de angajator a rămas definitivă, aşa cum rezultă şi din considerentele sentinţei civile nr. 7707 din 14.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în care s-a reţinut:

"Conform raportului revisal din 01.07.2022, înregistrat cu nr. x/01.07.2022 la Scoala Gimnaziala nr. 79, temeiul juridic retinut de la rubrica temei încetare CIM nr. 1/31.08.2019 este "Art 61 lit. a) disciplinar", deşi în decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de pârâta Şcoala Gimnazială nr. 79 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractul individual de muncă al reclamantei, în temeiul art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011.

Potrivit art. 3 alin. (2) lit. p) din H.G. nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, angajatorul completează registrul printre altele, cu data şi temeiul legal al încetării contractului individual de muncă.

Având în vedere că în decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de pârâta Şcoala Gimnazială nr. 79 nu s-a indicat ca şi temei "Art 61 lit. a)", Tribunalul va dispune anularea in parte a raportului revisal din 01.07.2022, inregistrat cu nr. x/01.07.2022 la Scoala Gimnaziala nr. 79, in ceea ce priveste temeiul juridic retinut "Art 61 lit. a) disciplinar", de la rubrica temei incetare CIM nr. 1/31.08.2019, in sensul ca acest temei este " art. 280 alin. (2), lit. f) din legea 1/2011" conform deciziei de sanctionare nr. 78/12.03.2021."

În aceeaşi hotărâre s-a mai reţinut:

"În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia raportul revisal este întocmit conform H.G. nr. 500/2011, act normativ ce a fost abrogat, Tribunalul constată că într-adevăr, în cuprinsul acestuia s-a menţionat "Intervale vechime (conform H.G. nr. 500/2011)", însă menţiunile de la această rubrică: număr contract, tip contract, durata contractului, funcţia, data încetării şi temeiul încetării, precum şi salariul lunar brut şi modificările contractului individual de muncă sunt prevăzute de H.G. nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor.

Astfel, conform art. 3 din H.G. nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, "(1) Registrul se întocmeşte în formă electronică.

(2) Angajatorii prevăzuţi la art. 1 completează registrul în ordinea angajării persoanelor, cu următoarele date, fără a avea caracter limitativ:

a) datele de identificare ale angajatorului persoană fizică sau juridică de drept privat, respectiv instituţie/autoritate publică/altă entitate juridică care angajează personal în baza unui contract individual de muncă, cum ar fi: denumire, cod unic de identificare - CUI, codul de identificare fiscală - CIF, sediul social şi numele şi prenumele reprezentantului legal - pentru persoanele juridice, respectiv: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, domiciliul - pentru persoanele fizice;

b) datele de identificare ale salariaţilor, cum ar fi: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetăţenia şi ţara de provenienţă - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spaţiul Economic European - SEE;

c) data încheierii contractului individual de muncă şi data începerii activităţii;

d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative;

e) tipul contractului individual de muncă;

f) durata contractului individual de muncă, respectiv nedeterminată/determinată;

g) durata timpului de muncă şi repartizarea acestuia, în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parţial;

h) salariul de bază lunar brut, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de muncă;

i) datele de identificare ale utilizatorului, în cazul contractelor de muncă temporară;

j) data transferului astfel cum este prevăzut la art. 90 alin. (9) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi datele de identificare ale angajatorului la care se face transferul;

k) data preluării prin transfer, astfel cum este prevăzut la art. 90 alin. (9) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 32 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi datele de identificare ale angajatorului de la care se face transferul;

l) data la care începe şi data la care încetează detaşarea, precum şi datele de identificare ale angajatorului la care se face detaşarea;

m) data la care începe şi data la care încetează detaşarea transnaţională, definită de Legea nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, statul în care urmează să se realizeze detaşarea transnaţională, denumirea beneficiarului/utilizatorului la care urmează să presteze activitatea salariatul detaşat, precum şi natura acestei activităţi;

n) data la care începe şi data la care încetează detaşarea pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, statul în care urmează să se realizeze detaşarea, denumirea beneficiarului/utilizatorului la care urmează să presteze activitatea salariatul detaşat, precum şi natura acestei activităţi;

o) perioada, cauzele de suspendare şi data încetării suspendării contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale;

p) data şi temeiul legal al încetării contractului individual de muncă.

Or, datele prevăzute de acest articol sunt indicate de către fostul angajator, după cum urmează: denumirea angajatorului, sediul, faptul că se încadrează la învăţământ secundar general, numele, prenumele şi codul numeric personal - CNP ale salariatului, adresa salariatului, data încheierii contractului individual de muncă şi data începerii activităţii, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative; tipul contractului individual de muncă, durata contractului individual de muncă, respectiv nedeterminată, norma întreagă, salariul de bază lunar brut, modificările intervenite cu privire la salariul lunar brut şi perioada intervenirii modificării, data şi temeiul legal al încetării contractului individual de muncă.

Conform art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Potrivit H.G. nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, completarea registrului cu date eronate sau incomplete nu se sancţionează cu nulitate.

Astfel, pentru a obţine anularea raportului revisal pentru menţionarea H.G. nr. 500/2011, reclamanta trebuia să probeze şi existenţa unei vătămări precum şi de ce vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În condiţiile în care raportul Revisal a cărui anulare se solicită conţine elementele impuse de H.G. nr. 905/2017, Tribunalul apreciază că reclamanta nu a suferit nicio vătămare prin indicarea menţiunii "conform H.G. nr. 500/2011".

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei în sensul că decizia nr. 78/12.03.2021, nu are temeiul de încetare a contractului, "ci doar o sancţiune" şi că "cele două acte -REVISAL din 2022 şi Decizia de concediere nr. 78 din 2021 - se anulează reciproc cf art. 78-80 (1)(2) din Codul muncii", Tribunalul apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât potrivit art. 55 lit. c) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta, printre altele, ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, iar potrivit art. 58 din Codul muncii,

"(1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului".

De asemenea, potrivit art. 61 lit. a) din Codul muncii, "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară".

Or, reclamantei i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în temeiul art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 prin decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de pârâta Şcoala Gimnazială nr. 79, care prevede că sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului în raport cu gravitatea abaterilor, sunt: (…) f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Aşadar, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, între decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de pârâta Şcoala Gimnazială nr. 79 şi raportul Revisal din 01.07.2022, înregistrat cu nr. x/01.07.2022 la Scoala Gimnaziala nr 79, neexistând nicio contradicţie sub aspectul încetării contractului individual de muncă, singurul aspect inexact fiind temeiul de drept, după cum s-a arătat mai sus".

Totodată, s-a reţinut că:

"Potrivit art. 80 din Codul muncii, "(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti".

Din probele administrate în cauză, respectiv decizia civilă nr. 6668/17.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, după cum s-a menţionat mai sus, reiese că nu s-a dispus concedierea salariatului în mod netemeinic sau nelegal, pentru a fi incident art. 80 din Codul muncii, ci din contră, s-a apreciat că aceasta a fost legală şi temeinică."

În cuprinsul aceleiaşi expuneri, referitor la celelalte fapte care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, privindu-i pe judecătorii B. şi C. - de la Curtea de Apel Bucureşti şi D. de la Tribunalul Bucureşti, procurorul a reţinut că prin ordonanţa din 12 septembrie 2023 emisă în dosarul sus-menţionat s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., art. 297 alin. (1) şi art. 367 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul respectivei ordonanţe s-a reţinut că din sesizările şi memoriile petentei trimise la dosar, referitor la judecătorii reclamaţi nu a rezultat o descriere a unor fapte concrete de corupţie, de abuz în serviciu sau de grup infracţional organizat. Petenta nu a arătat ce infracţiuni din categoria celor de corupţie ar fi fost comise de magistraţi, ce persoane ar fi dat bani sau alte foloase acestora din urmă, în legătură cu ce atribuţii ale judecătorilor şi alte elemente faptice care ar fi permis începerea urmăririi penale. Aceasta nu a indicat nici ce atribuţii de serviciu au fost exercitate contrar legii de către judecători.

S-a mai reţinut că cenzurarea unor hotărâri judecătoreşti sub aspectul legalităţii şi temeiniciei lor intră în atribuţiile instanţelor sesizate prin căile de atac prevăzute de lege şi că procurorul sesizat prin plângere penală, indiferent de criticile exprimate prin aceasta, nu are dreptul de a exercita atribuţiile instanţelor de judecată.

Referitor la acuzaţiile analizate în cauza disjunsă, procurorul a mai reţinut că prin adresa nr. x/11.06.2024, Şcoala Gimnazială nr. 79 a transmis la dosar Decizia nr. x/12.03.2021 privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al petentei A., împreună cu documentele aferente care au stat la emiterii acesteia (în copie conformă cu originalul).

La data de 21.03.2024, s-a procedat la citarea numitei A., la adresa de domiciliu, pentru a fi audiată în calitate de persoană vătămată şi pentru ca aceasta să facă unele precizări referitoare la aspectele sesizate. Petenta nu s-a prezentat însă, deşi procedura de citare a acesteia a fost îndeplinită în mod legal. Prin memoriile ulterioare transmise la dosar, petenta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la procedura de citare, precizând, totodată, că toate informaţiile sunt indicate în cuprinsul sesizărilor transmise.

În concret, numita A. a formulat mai multe memorii prin care, în mare parte, a reiterat aspectele mai sus prezentate, adăugând că, prin aplicarea Legii nr. 198/2023 privind învăţământul preuniversitar, Ministrul Educaţiei a fraudat Concursul Naţional Unic 2024 şi a emis în baza acestui temei legal Ordinul nr. 6877/2023 prin care a interzis dreptul de a participa la concurs timp de 7 ani şcolari persoanele care au fost sancţionate cu desfacerea contractului de muncă.

În raport cu aspectele factuale astfel reţinute, procurorul a concluzionat că aspectele invocate în plângerea penală, precum şi în memoriile şi completările formulate de petentă, nu sunt de natură a conduce la conturarea elementelor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., dare de mită, prev. de art. 290, alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.

şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., atitudinea subiectivă a persoanelor despre care se face referire în­ sesizare neputând avea relevanţă juridică în lipsa indiciilor privind existenţa relei-credinţe, astfel cum a fost explicată această sintagmă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 07.02.2018, potrivit căreia:" Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceasta are semnificaţia de atitudine necorectă, necinstită, iar, potrivit doctrinei, antitezei relei-credinţe i se atribuie mai multe accepţiuni, şi anume: obligaţie de comportare corectă pe care părţile trebuie s-o respecte la încheierea şi executarea convenţiilor; convingerea unei persoane că acţionează în temeiul unui drept şi potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste.

Valenţe oarecum asemănătoare există şi în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziţie. Astfel, se poate concluziona că reaua-credinţă este o formă a vinovăţiei, expresia dolului, fraudei şi culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înşelăciunea şi omisiunea vădit intenţionată (Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragraful 17). De asemenea, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a apreciat că reaua credinţă poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale.

Aceasta este o atitudine psihică ce conturează o poziţie subiectivă a persoanei, concretizată în faptul de a acţiona cu intenţie cu scopul de a încălca obligaţiile impuse (Decizia nr. 439 din 21 iunit precitată, paragraful 18)."

b. Împotriva ordonanţei de clasare a formulat plângere petenta A., în condiţiile prevăzute de art. 339 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acesteia şi "trimiterea în judecată a pârâţilor Ministrul Educaţiei E., Inspector Şcolar General F., Directoarea G., fosta Directoare H., (...)".

În motivarea plângerii, petenta a reiterat aspectele prezentate în sesizările transmise la dosar, susţinând că:

"FAPTA PENALA EXISTĂ, faptele descrise în plângerea penală sunt prevăzute de legea penală, EXISTA PROBE în scriptele pârâţilor şi în actele comunicate de subsemnata, există plângere penală, există INTERES şi PREJUDICIU in formă continuată 2021-20241!

Sunt întrunite absolut toate elementele constitutive ale infracţiunii cf art. 15-17 noul C. pen. şi tocmai DNA creează un precedent extrem de periculos prin nerespectarea legilor, v şi art. 5 noul C. proc. pen.., art. 8 noul C. proc. pen.., art. 338 noul C. proc. pen..".

De asemenea, petenta a solicitat reîncadrarea sa în muncă "conform precizărilor făcute de către Inspecţia Muncii, v Adresa nr. x/06.04.2023, (...) "... angajatorul are obligaţia de a consemna în aplicaţia Reges reintegrarea în funcţia deţinută anterior, în temeiul legal, la data şi în condiţiile dispuse de în hotărârea judecătorească. Astfel, pentru reintegrare, trebuia selectată următoarea căsuţă din aplicaţia Registrului general de evidenţă a salariaţilor, respectiv "reactivare în baza unei hotărâri judecătoreşti" şi nu "alt temei "!!!".

Totodată, petenta a arătat că ordonanţa de clasare nu a fost ataşată adresei prin care i-a fost comunicată şi că procurorul de caz "a dispus NELEGAL soluţia de clasare cu încălcarea termenului de rezolvare a plângerii cf art. 338 noul C. proc. pen.., plus santaj şi amenintare ca să-mi retrag plângerea, v citaţia din 21.03.2024 semnată de un anonim, calitatea subsemnatei este FALSIFICATĂ în citaţie "persoană vătămată" în loc de PARTE CIVILĂ".

c. Prin ordonanţa nr. 213/II-2/2024 din 22 iulie 2024 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a respins plângerea petentei, constatându-se că soluţia de clasare a cauzei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este temeinică şi legală.

În argumentare s-a reţinut, în esenţă, că în mod judicios a reţinut procurorul de caz că aspectele invocate în plângerea penală depusă de petentă, precum şi în memoriile şi completările formulate ulterior, nu sunt de natură a conduce la conturarea elementelor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., dare de mită, prev. de art. 290, alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., faptele sesizate neavând corespondenţă în norma tip prevăzut de lege.

S-a mai reţinut că procurorul de caz a administrat mijloace de probă suficiente pentru lămurirea situaţiei de fapt, în sensul unei anchete efective, apreciind în mod just că în raport cu faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale se impune dispunerea unei soluţii de clasare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

d. La data de 30 iulie 2024 (prin e-mail), în temeiul art. 340 C. proc. pen., în termen legal, petenta A. a formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, susţinând că aceasta este lovită de nulitate absolută, întrucât este lipsită de temei factual, dar şi legal, în cuprinsul ei nefiind indicat un temei juridic conform art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

Deopotrivă, a invocat nelegalitatea dispozitivului ordonanţei procurorului ierarhic superior, susţinând că, în condiţiile în care nu există moneda "delei", dispoziţia din cuprinsul acestuia privind obligarea sa la plata sumei de 100 "delei" cu titlu de cheltuieli judiciare este nulă absolut, astfel că această obligaţie trebuie să rămână în sarcina statului.

În argumentare, petenta a arătat, în esenţă, că prin nerespectarea unor norme de procedură şi aprecierea eronată a probelor i s-a cauzat o gravă vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea ordonanţei atacate. În plus, motivarea procurorului şef denotă dispreţ faţă de cadrul legal, întrucât acesta omite în mod voit abaterile judiciare ale procurorului de caz, încadrarea juridică dată de parchet prin ordonanţa nr. 433/P/2023 din 12 septembrie 2023 şi fondul cauzei.

În acest sens, în ceea ce priveşte nerespectarea normelor de procedură, a arătat că procedurile de citare-comunicare acte au fost încălcate de către D.N.A., pe de o parte, prin transmiterea unei citaţii după 6 luni de la primirea dosarului, iar pe de altă parte, prin necomunicarea ordonanţei de clasare.

În plus, citaţia din 21 martie 2024 este lovită de mai multe motive de nulitate absolută întrucât: nu conţine numele şi semnătura procurorului de caz, aceasta fiind semnată de un anonim "care nu şi-a trecut numele în clar tocmai pentru că este conştient de gravitatea infracţiunilor comise ("x subcomisar I.", adică şantaj pentru a-şi retrage plângerea formulată împotriva ministrului E.; nu este indicat obiectul dosarului - fapt contrar art. 258 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. calitatea petentei este falsificată, fiind trecută ca "persoană vătămată" în loc de parte civilă; lipsesc şi elementele obligatorii prev. de art. 258 (1) lit. e) şi g) C. proc. pen.

Mai mult, prin citaţia sus-menţionată, procurorul de caz s-a antepronuntat, întrucât în cuprinsul acesteia a omis voit pârâţii, deşi primise dosarul nr. x/2023 încă din 18 septembrie 2023, iar în cadrul acestuia încadrarea juridică a faptelor fusese făcută de procurorul J. din cadrul Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe de altă parte, Direcţia Naţională Anticorupţie nu i-a comunicat ordonanţa nr. 371/2/P/2023 din 14 iunie 2024, aspect dovedit de gramajul indicat pe plic. În plus, şi adresa x din 25 iunie 2024 este emisă tardiv, respectiv la 10 zile după emiterea ordonanţei de clasare, iar procurorul-şef a semnat-o, alături de procurorul de caz, deşi acesta din urmă semnează doar ordonanţa, emiterea adresei de comunicare intrând în atribuţiile procurorului-şef. În acest fel, D.N.A. i-a îngrădit petentei dreptul la apărare.

În ceea ce priveşte interpretarea eronată a probele dosarului, care, în opinia petentei, constituie un motiv de nulitate absolută, a susţinut că procurorul-şef "minte" când reţine că ar fi refuzat să plătească "o sumă cuprinsă între 100-300 RON pentru eliberarea adeverinţei de la medicul de medicina muncii". În realitate, a plătit respectiva sumă, iar adeverinţa de medicina muncii se află atât în dosarul CNU 2023, cât şi în dosarul CNU 2024. Procurorii nu au cerut însă cele două dosare de la I.S.M.B., ceea ce constituie o dovadă a lipsei cercetărilor.

A mai arătat că taxa aferentă eliberării adeverinţei de medicina muncii este însă o formă de mită menită a spori încasările cabinetelor de medicina muncii, un calcul simplu indicând o fraudă la nivel naţional (suma minimă de 100 RON X 80.000 candidaţi - rezultă 8.000.000 RON/an încasări suplimentare pentru cabinetele de medicina muncii date de Ministerul Educaţiei, în condiţiile în care Concursul Naţional Unic trebuie să fie gratuit). Altfel spus, deşi adeverinţa eliberată de medicul de familie este gratuită, aceasta a fost înlocuită cu una contra cost eliberată de cabinetele de medicina muncii. Or, procedând în acest fel, ministrul E. a eliminat gratuitatea concursului, ceea ce constituie mită.

Pe de altă parte, procurorul-şef a omis voit actele prin care pârâţii au refuzat în mod abuziv să pună în executare sentinţa civilă definitivă nr. 7707/2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, faptă care constituie infracţiunea prev. de art. 287 C. pen.

Practic, procurorul a omis faptul că Şcoala nr. 79 i-a emis din nou un act de muncă fals - REVISAL nr. 4281/18.12.2023, prin care a declarat "Alt Temei" de concediere, fapt contrar sentinţei civile nr. 7707/2022 şi recomandărilor făcute de Inspecţia Muncii încă din martie 2023:

"... vă recomandăm ANULAREA încetării pentru contractul individual de muncă al doamnei A...."

Or, prin adresa nr. x/06.04.2023, Inspecţia Muncii a precizat că Şcoala nr. 79 trebuie să o reintegreze în funcţia deţinută anterior:

"angajatorul are obligaţia de a consemna în aplicaţia Reges reintegrarea în funcţia deţinută anterior, în temeiul legal, la data şi în condiţiile dispuse de hotărârea judecătorească. Astfel, pentru reintegrare, trebuia selectată următoarea căsuţă din aplicaţia Registrului general de evidentă a salariaţilor, respectiv "reactivare în baza unei hotărâri judecătoreşti" şi nu "alt temei"".

În acest fel, sancţiunea prev. de "art. 280 (2) lit. f) din Lg 1/2011" a fost radiată de drept, conform art. 248 alin. (3) din Codul Muncii:

"Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare...". Practic, sancţiunea a fost declarată în REVISAL nr. 1188/01.07.2022 cu având ca temei fals "art. 61 lit. a) disciplinar", temei care a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 7707/2022, context în care se prezumă că temeiul juridic al sancţiunii nu există, conform art. 21 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, procurorul şef a omis a avea în vedere actele falsificate de ministrul E. şi inspectorul I.S.M.B. F.: O.M.E. nr. 6877/2023 şi cererea de înscriere la CNU 2024.

Deşi ministrul E. are ca atribuţie aplicarea legii, iar nu falsificarea acesteia, în O.M.E. nr. 6877/2023 a indicat ca temei legal "Lg 198/2023", în loc de Legea nr. 1/2011, conform prevederilor art. 248 alin. (6) din Legea nr. 198/2023, făcând astfel legea civilă retroactivă. În acest fel, ministrul E. a fraudat atât concursul CNU 2023, cât şi CNU 2024, falsificând chiar cadrul legal pentru organizarea CNU 2024, cu o vădită rea-credinţă.

Astfel, prin art. 67 alin. (1) lit. c) din O.M.E. nr. 6877/2023, Ministerul Educaţiei a interzis nelegal dreptul de a participa la concursul CNU 2024, "timp de 7 ani şcolari", persoanelor sancţionate cu desfacerea contractului de muncă. Or, Legea nr. 198/2023 a intrat în vigoare la 3 septembrie 2023, astfel că pentru CNU 2024 nu sunt incidente prev. art. 67 alin. (1) lit. c) din O.M.E. nr. 6877/2023, întrucât legea civilă nu este retroactivă. Legea nr. 198/2023 a intrat în vigoare la 3 septembrie 2023, astfel că nu există cei 6 (şase) ani anteriori pentru ca acest act normativ să fi produs efecte - context în care în cauză s-au săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu şi luare de mită.

Practic, ministrul E. a aprobat O.M.E. nr. 6877/2023 cu scopul de a frauda Concursul National Unic CNU 2024 şi a introdus "pe uşa din dos" o Metodologie (O.M.E. nr. 6877/2023) prin care a falsificat Legea nr. 198/2023 aprobată de Parlament, încălcând astfel Constituţia şi Codul Muncii.

În plus, cererea sa de înscriere la CNU 2024 a fost falsificată de M.E. şi I.S.M.B. prin F., care au impus în mod nelegal "6 ani şcolari..." în loc de doar "2(doi) ani şcolari ...", aşa cum se menţiona în cererea tip publicată în Monitorul Oficial, care prevedea obligaţia ataşării adeverinţei privind sancţiunile disciplinare doar din ultimii "2 ani şcolari încheiaţi şi anul în curs". La rândul lui, I.S.M.B. a falsificat cererea aferentă din Monitorul Oficial, sub protecţia D.N.A.

În raport cu aspectele menţionate, petenta a susţinut că în cauză este îndeplinită condiţia tipicităţii, arătând că faptele concrete descrise se încadrează în tiparul stabilit de norma de incriminare, îmbrăcând forma continuată a infracţiunilor (2001-2004) şi că acestea atrag răspunderea penală a făptuitorilor, în condiţiile în care Şcoala nr. 79 i-a emis acte de muncă false încă din 2021, iar M.E. şi I.S.M.B. au refuzat în mod abuziv controlul obligatoriu prev. de Legea nr. 198/2023.

A mai arătat că, în pofida celor reţinute de procurorul şef, în plângerile sale a menţionat atribuţiile încălcate de Ministerul Educaţiei, respectiv cele de control prev. de art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 1/2011 şi art. 115 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 198/2023.

Practic, situaţia litigioasă şi vătămarea sa s-au produs prin refuzul nelegal al superiorilor Ministerul Educaţiei şi I.S.M.B. de a trimite Corpul de control la Şcoala nr. 79, în condiţiile în care sentinţa civilă definitivă nr. 7707/2022 certifică faptul că unitatea şcolară sus-menţionată "i-a emis REVISAL FALS nr. 1188/01.07.2022".

Conform art. 95 alin. (1) şi art. 257 din Legea nr. 1/2011 şi art. 30 din Codul Muncii, I.S.M.B. are atribuţii de control asupra unităţilor şcolare, răspunzând direct de numirea directorilor.

Or, directoarea H., care a fost numită fără concurs, prin Decizia I.S.M.B. nr. 4449/2020 (fapt contrar art. 257 din Legea nr. 1/2011 şi art. 30 din Codul Muncii), a concediat-o cu acte false. La momentul 01.07.2022, director era numita G., care i-a emis acte de muncă false - REVISAL fals nr. 1188/01.07.2022 şi adeverinţa nr. x/01.07.2023, în care a declarat, în mod fals, ca temei de încetare a contractului, "art. 61 lit. a) din Codul Muncii". Acest temei, care nu se regăseşte în Decizia de concediere nr. 78/2021, a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 7707/14.12.2022, ceea ce a avut ca efect radierea sancţiunii abuzive, conform art. 248 alin. (3) din Codul Muncii. Cu alte cuvinte, directoarea G. i-a emis REVISAL fals nr. 1188/01.07.2022 cu scopul de a declara nelegal în Registrul de Evidenţă al Salariaţilor o sancţiune, prev. de "art. 280 (2) lit. f) din Lg 1/2011", care se declară doar conform prevederilor art. 61 lit. a)-d) din Codul Muncii - temei încetare contract pentru motive care ţin de persoana salariatului.

Tocmai de aceea, M.E.-I.S.M.B. erau obligaţi să o primească la concurs atât în 2023, cât şi în 2024. Neprocedând astfel, au comis infracţiunile de "abuz în serviciu şi mită".

De altfel, REVISAL nr. 4281/18.12.2023 este semnat PER PRO de un anonim care nu şi-a trecut numele în clar deoarece este conştient de gravitatea infracţiunilor comise de ex-directoarea H. şi de directoarea actuală a Şcolii nr. 79, G..

În concret, la 18.12.2023, Şcoala nr. 79 a declarat "Adăugare contract" cu data "15.03.2021 Prezent", fără a anula concedierea declarată în fals prin Revisal nr. 1188/01.07.2022, în care figura "închidere contract". La 01.09.2019 s-a deschis contractul de muncă prin operaţie tip "Adăugare contract", iar la 18.12.2023 s-a redeschis contractul său cu nr. x/2019, tot prin "Adăugare contract", cu data "15.03.2021". Şcoala nr. 79 refuză însă să acţioneze în consecinţă, adică refuză plata salariilor şi inventează "Alt Temei Alte temeiuri de încetare", fapt contrar art. 61 din Codul Muncii. Or, doar art. 61 lit. a) - d) din Codul Muncii este temei de încetare a contractului pentru motive care ţin de persoana salariatului.

În plus, există neconcordanţă în declaraţiile Şcolii nr. 79:

"Adăugare contract" cu data "15.03.2021" simultan cu "C.I.M. încetat" tot cu data de "15.03.2021". Or, nu se poate redeschide şi închide contractul nr. x/2019 la aceeşi dată, 15.03.2021, neexistând un temei de închidere a acestuia nici în decizia de concediere nr. 78/2021 şi nici în Revisal nr. 4281/2023. În decizia de concediere nr. 78/2021 nu se menţionează încetarea contractului nr. x/2019 pentru temeiul prev. de art. 61 din Codul Muncii şi, prin urmare, orice declaraţie în REVISAL de "Încetat C.I.M." este falsă. Decizia de concediere nr. 78/2021 era doar o sancţiune care s-a radiat de drept conform art. 248 alin. (3) din Codul Muncii.

În plus, ministrul E. "vrea mită" ca să-şi exercite atribuţiile de control conform art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 1/2011 şi art. 115 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 198/2023.

Pentru argumentele prezentate, petenta a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea dosarului.

Plângerii i-au fost ataşate, în copie: ordonanţa nr. 213/II-2/2024 din 22 iulie 20204 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie; adresa din 25 iunie 2024 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie emisă în dosarul nr. x/2023; adresa de comunicare din 14 septembrie 2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală în dosarul nr. x/2023 şi ordonanţa din 12 septembrie 2023 a aceleiaşi unităţi de parchet; citaţia din 21 martie 2024 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie în dosarul nr. x/2023; adresa Inspecţiei Muncii nr. P752/3769/22.03.2023; adresa Inspecţiei Muncii nr. 24840/MRM/06.04.2023; raport per salariat nr. 4281 din 18.12.2023; Decizia nr. 78 din 12.03.2021 emisă de Şcoala Gimnazială nr. 79; raport per salariat nr. 1188 din 01.07.2022; Decizia nr. 2313 din 19.08.2019 a I.S.M.B.; cererea de înscriere la concursul naţional/judeţean/testarea la nivel judeţean de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunea 2024 nr. 10820/79/09.05.2024; adresa Ministerului Educaţiei nr. 10820/S3/79/EDU/21.05.2024; petiţia nr. 11630 din 14.05.2024 adresată de petentă I.S.M.B; adresa şi răspunsul nr. 16692, 16749, 10242, 16767, 16883, 16899, 16977 din 23.06.2023 ale Ministerului Educaţiei - Direcţia Generală Juridică şi Control; fişa de înscriere la concursurile de ocupare a posturilor didactice (2023) nr. 2417 tipărită la 09.05.2023

e. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 iulie 2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C29 C. pen.

Urmare diligenţelor instanţei, la data de 2 august 2024, au fost ataşate dosarul nr. x/2023 şi lucrarea nr. 231/II-2/2024 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

La datele de 1 august 2024, 5 august 2024, 7 august 2024, 8 august 2024, 11 octombrie 2024, 14 octombrie 2025, 15 octombrie 2024, 24 octombrie 2024, 22 noiembrie 2024, 26 noiembrie 2024 şi 27 noiembrie 2024, petenta a depus completări şi precizări ale plângerii iniţiale, invocând, în esenţă, suplimentar acesteia, următoarele aspecte: prin O.M.E. nr. 6877/2023, ministrul E. a introdus prevederi contrare Legilor nr. 1/2011 şi nr. 198/2023, care stabilesc că doar angajarea şi menţinerea într-o funcţie didactică sunt condiţionate de un document emis de medicul de medicina muncii; or, înscrierea la concurs nu garantează angajarea, astfel că documentele contra cost impuse constituie abuz-furt; este ţinută fără loc de muncă din 15 martie 2021, fiind concediată de Şcoala nr. 79 în baza unui temei inexistent; "există un prejudiciu direct şi delictual de 4.228.352 RON, pentru perioada 15.03.2021 - 31.08.2024: salarii, inflaţia, dobânda compusă la nivelul de referinţă BNR, dobânzi penalizatoare 0,2% pe zi de întârziere cf Deciziei ICCJ, DAUNE materiale-morale cf jurisprudenţei CEDO"; ordonanţa procurorului ierarhic superior este lovită de nulitate întrucât temeiul prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este precizat doar în motivare, iar nu şi în dispozitivul ordonanţei; respingerea plângerii, de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este netemeinică şi nelegală deoarece fapta există şi este încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare, existând, deopotrivă, probe care susţin acuzaţiile formulate, pentru motivele invocate în cuprinsul plângerilor; ministra E. a fost omisă din cercetarea cauzei, deşi aceasta a emis O.M.E. nr. 6877/2023 în condiţiile nelegale arătate.

În cuprinsul respectivelor completări/precizări, petenta a formulat şi o serie de cereri (privind cadrul procesual, procedura de citare, calitatea reprezentanţilor convenţionali ai intimaţilor, dar şi solicitări probatorii de ataşare a unor dosare şi de administrare a probei cu înscrisuri) care au fost soluţionate de către Înalta Curte, soluţiile date acestora şi argumentele avute în vedere în acest sens regăsindu-se expuse în încheierea de şedinţă din 17 octombrie 20204 şi în practicaua prezentei încheieri.

La termenul din 28 noiembrie 2024, în lipsa petentei, care, deşi legal citată, nu s-a prezentat pentru a-şi susţine calea de atac, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul intimatelor H. şi G. au formulat concluzii pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

În contextul factual prezentat, procedând, prioritar, la evaluarea obiectului cauzei, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reţine că, deşi petitul plângerii (şi al memoriilor precizatoare/completatoare ulterioare) formulate de petenta A. şi argumentele formulate în scris de către aceasta par a se referi, în mod determinant, la ordonanţa nr. 213/II-2/2024 din 22 iulie 2024 a procurorului şef al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, demersul judiciar al petentei nu poate viza, în realitate, decât soluţia de neurmărire dispusă de procurorul de caz prin ordonanţa din 14 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, iar nu soluţia dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

Împrejurarea că obiectul procedurii prevăzute de art. 340 C. proc. pen. este reprezentat exclusiv de soluţia prin care procurorul de caz dispune asupra raportului juridic de conflict rezultă atât din denumirea marginală a normei procesual penale care reglementează plângerea analizată - art. 340 C. proc. pen., "Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată", cât şi din conţinutul dispoziţiilor art. 341 alin. (51) C. proc. pen., care fac referire la verificarea soluţiei atacate pe baza materialului din dosarul de urmărire penală.

Soluţia procurorului ierarhic superior, dispusă conform art. 339 C. proc. pen., are o natură juridică distinctă, a unei condiţii de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 340 C. proc. pen. şi nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuţii de verificare şi cenzurare a legalităţii soluţiei de clasare dispusă anterior de procurorul din subordine. Acest control poate avea ca urmare procedurală fie respingerea plângerii şi menţinerea integrală a soluţiei atacate, situaţie în care ordonanţa de clasare, nu cea a procurorului ierarhic, reprezintă actul procesual şi procedural atacat în condiţiile art. 340 C. proc. pen. (ipoteză incidentă şi în speţă), fie admiterea plângerii, infirmarea totală sau parţială a ordonanţei de clasare şi redeschiderea urmăririi penale în aceste limite. Însă, în această ultimă ipoteză, nu există însăşi premisa "respingerii plângerii", prevăzută de alin. (1) al art. 340 C. proc. pen. pentru sesizarea judecătorului competent, astfel că nu se pune, în principiu, problema sesizării judecătorului de cameră preliminară în procedura analizată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară conchide că soluţia de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în sine, dispusă de procuror, constituie obiectul plângerii la instanţă, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen., iar nu ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea, în condiţiile prevăzute de art. 339 C. proc. pen.

Ca urmare, în limitele învestirii, notând că nu poate supune cenzurii sale decât criticile de legalitate şi temeinicie formulate de petenta A. care vizează ordonanţa din 14 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai sub aspectul soluţiei de clasare şi, implicit, a acuzaţiilor aduse intimatilor H., G., E. şi F., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va efectua o analiză a criticilor formulate de petentă cu privire la ordonanţa procurorului ierahic superior.

În acest context, analizând plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare sus-menţionate, în limitele menţionate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Fundamentul acuzaţiilor aduse de petenta A. intimatelor H. şi G., care au calitatea de fost, respectiv actual director al Şcolii Gimnaziale nr. 79 din Bucureşti, este reprezentat, în esenţă, de faptul desfacerii disciplinare pretins abuzive a contractului său de muncă (în calitate de profesor pentru învăţământul primar) cu unitatea şcolară sus-menţionată, începând cu data de 15.03.2021, ca efect al Deciziei nr. 78/12.03.2021 emisă de Şcoala Gimnazială nr. 79.

Petenta susţine că, deşi temeiul concedierii sale menţionat în Decizia nr. 78/12.03.2021 este art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor (REVISAL), Şcoala Gimnazială nr. 79 a menţionat ca temei al desfacerii contractului său de muncă "Art 61 lit. a) disciplinar", motiv pentru care sancţiunea sus-menţionată nu a fost aplicată şi declarată legal, fiind, prin urmare, lovită de nulitate absolută. Aceasta întrucât doar dispoziţiile din Codul Muncii pot constitui temeiuri ale încetării contractului de muncă, Legea nr. 1/2011 reglementând doar sancţiuni disciplinare. Or, aşa cum s-a arătat anterior, atât în decizia de concediere, cât şi în raportul REVISAL nr. 1188/01.07.2022, nu sunt indicate temeiuri din Codul Muncii, motiv pentru care acestea constituie acte false.

Mai susţine că intimatele au refuzat în mod abuziv să pună în executare sentinţa civilă definitivă nr. 7707/2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, întrucât au înscris în REVISAL "Alt Temei" de concediere, dar şi recomandările făcute de Inspecţia Muncii încă din martie 2023:

"... vă recomandăm ANULAREA încetării pentru contractul individual de muncă al doamnei A....".

În plus, în condiţiile în care, la 18.12.2023, în REVISAL, Şcoala nr. 79 a redeschis contractul său de muncă cu nr. x/2019, prin introducerea menţiunii "Adăugare contract" cu data "15.03.2021", intimatele refuză să acţioneze în consecinţă, adică refuză plata salariilor care i se cuvin începând cu data anterior menţionată.

Prin urmare, ceea ce impută, în concret, petenta A. intimatelor H. şi G. este chiar desfacerea disciplinară a contractului său de muncă cu Şcoala Gimnazială nr. 79 dispusă prin Decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de unitatea şcolară menţionată şi modalitatea concretă de raportare a acesteia în REVISAL, atât în anul 2022, cât şi în anul 2023, ca efect al sentinţei civile definitive nr. 7707/2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, aceasta pretinzând că, întrucât, pentru argumentele prezentate, respectivele acte sunt nelegale, contractul său de muncă ar fi fost redeschis începând cu data de 15.03.2021, cu efectele aferente, inclusiv în plan salarial.

Nemulţumiri similare cu privire la decizia de sancţionare disciplinară sus-menţionată a invocat însă petenta şi în faţa instanţei civile, în cadrul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă care, în urma controlului de legalitate şi temeinicie al sancţiunii atacate, în apel, prin decizia civilă definitivă nr. 6668 din 17.12.2021, constatând că aceasta îndeplineşte toate exigenţele legale, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de petenta A. împotriva acesteia.

Or, rezultatul nesatisfăcător al demersurilor petentei A. în materie civilă întreprinse împotriva Deciziei nr. 78/12.03.2021 a Şcolii Gimnaziale nr. 79, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă cu unitatea şcolară menţionată, nu legitimează recursul său ulterior la mijloace procesuale alternative de cenzurare a aceleiaşi decizii, cu riscul ignorării efectelor caracterului definitiv al hotărârii civile sus-menţionate.

Deopotrivă, în termeni similari a criticat petenta modalitatea concretă de raportare iniţială a sancţiunii disciplinare sus-menţionate în REVISAL (concretizată în raportul revisal nr. 1188/01.07.2022) şi în faţa instanţei civile.

Or, în urma acestui demers, prin sentinţa civilă definitivă nr. 7707 din 14.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, constatând că în raportul revisal nr. 1188/01.07.2022 este menţionat ca temei juridic al încetării contractului de muncă al petentei "Art 61 lit. a) disciplinar", iar nu art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 78/12.03.2021 emisă de Şcoala Gimnazială nr. 79, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis, în parte, actiunea formulată de A. şi a dispus anularea, în parte, a raportului revisal sus-menţionat, numai sub aspectul anterior evocat.

În pofida susţinerilor contrare ale petentei, din actele dosarului rezultă fără echivoc că această hotărâre civilă definitivă a fost pusă în executare de Şcoala Gimnazială nr. 79, care a făcut menţiunile corespunzătoare privind temeiul real al sancţiunii disciplinare aplicate petentei [art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011] în aplicaţia REVISAL 6.0.8., în condiţiile şi după procedura strictă comunicată de Inspecţia Muncii prin adresa nr. x/22.03.2023 .

Împrejurarea că, raportat la exigenţele noului sistem informatic Reges, versiune actualizată a aplicaţiei Revisal pentru transmiterea registrului de evidenţă a salariaţilor în format electronic, introdusă începând cu data de 10 aprilie 2023, punerea în executare a hotărârii civile sus-menţionate presupunea efectuarea unor menţiuni suplimentare în noul sistem informatic, astfel cum rezultă din adresa nr. x/06.04.2023 a Inspecţiei Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti, nu are valenţa invocată de petentă, respectiv aceea a reintegrării sale retroactive în funcţia deţinută la unitatea scolară sus-menţionată.

Întreaga procedură era menită doar să asigure raportarea corespunzătoare în Registrul general de evidenţă a salariaţilor a temeiului sancţiunii disciplinare aplicate petentei, respectiv cel prev. de art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, faptul că, pentru a atinge această finalitate, era necesară parcurgerea unui algoritm care obliga la introducerea, formală, în sistem informatic, a menţiunii reintegrării petentei, urmată de cea a încetării contractului său de muncă, cu aceeaşi dată, dar în baza temeiului legal din decizia de concediere, nu a produs niciun efect în situaţia juridică a petentei, care a rămas cea a unei persoane căreia i s-a încetat disciplinar contractul de muncă începând cu data de 15 martie 2021.

Corelativ, acuzaţiile aduse intimaţilor E. şi F. vizează calitatea acestora de ministru al educaţiei şi, respectiv, de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi au ca fundament, pe de o parte, respingerea, pe fondul încetării disciplinare a contractului de muncă al petentei în condiţiile anterior menţionate, a solicitărilor acesteia de înscriere la concursurile naţionale de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învătământul preuniversitar organizate în anii şcolari 2023-2024 şi, respectiv, 2024-2025, dar şi modalitatea pretins abuzivă şi nelegală de stabilire a metodologiei de desfăşurarea a respectivelor concursuri.

În concret, petenta susţine că, întrucât şi-a fundamentat Ordinul nr. 6877/2023 pe dispoziţiile Legii nr. 198/2023, iar nu pe cele ale Legii nr. 1/2011, care erau aplicabile conform prevederilor art. 248 alin. (6) din Legea nr. 198/2023, ministrul educaţiei E. a fraudat atât concursul CNU 2023, cât şi CNU 2024, falsificând chiar cadrul legal pentru organizarea celui din urmă concurs, cu o vădită rea-credinţă. Aceasta întrucât, prin art. 67 alin. (1) lit. c) din O.M.E. nr. 6877/2023, a interzis nelegal dreptul de a participa la acesta "timp de 7 ani şcolari", persoanelor sancţionate cu desfacerea contractului de muncă.

Altfel spus, acuzaţia concretă adusă de petenta A. ministrului educaţiei E. constă în emiterea O.M.E. nr. 6877/2023 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2024-2025 (act administrativ cu caracter normativ) într-o aparentă neconcordanţă cu Legea nr. 198/2023 (actul normativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis ordinul), stare de inadecvare care, în opinia petentei, ar fi cauzat respingerea pretins discreţionară a cererilor sale de înscriere la concursurile CNU 2023 şi CNU 2024.

Această ultimă acţiune este reproşată de către petentă, în sfera ilicitului penal, şi inspectorului şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, F., în sarcina căruia reclamă şi faptul că, alături de ministrul educaţiei, "a falsificat cererea tip de înscriere la CNU 2024 publicată în Monitorul Oficial", întrucât deşi în cuprinsul acesteia se menţiona obligaţia ataşării adeverinţei privind sancţiunile disciplinare doar din ultimii "2 ani şcolari încheiaţi şi anul în curs", în realitate, interdicţia de participare la concurs incumba persoanelor care au fost sancţionate în ultimii "6 ani şcolari..."

Mai susţine că M.E. şi I.S.M.B. au refuzat abuziv controlul obligatoriu la Şcoala nr. 79, la care atât ministerul, cât şi inspectoratul din subordine erau îndrituiţi conform art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 1/2011 şi art. 115 alin. (2) din Legea nr. 198/2023, menţinând astfel în funcţie pe directoarea G., deşi aceasta a raportat în Revisal un temei de concediere inexistent.

În fine, susţine că introducerea de către ministrul E. a obligativităţii ataşării, la cererea de înscriere la concursurile CNU 2023 şi CNU 2024, a unei adeverinţe medicale emise de un cabinet de medicina muncii, din care să rezulte că persoana care se înscrie la concurs este aptă pentru a preda în învăţământ, constituie o formă de mită menită a spori încasările cabinetelor de medicina muncii, întrucât pentru documentul sus-menţionat acestea percep o taxă de minim 100 RON. În plus, în acest fel, ministrul educaţiei a eliminat gratuitatea concursului naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învătământul preuniversitar organizate în anii şcolari 2023-2024 şi, respectiv, 2024-2025, întrucât anterior se cerea doar o adeverinţă eliberată de medicul de familie, care era gratuită.

În contextul acuzaţiilor concrete astfel formulate de petenta A., Înalta Curte reţine, prioritar, că intervenţia organului de urmărire penală şi anchetarea unui funcţionar public pentru eventuale infracţiuni prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (singura în raport de care, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale in rem) trebuie să se realizeze doar pentru investigarea actelor de conduită cu aparente conotaţii ilicite pe care acesta le-a adoptat distinct şi suplimentar măsurilor/soluţiilor şi/sau actelor emise în virtutea propriilor atribuţii şi care au avut drept urmare obţinerea unui folos necuvenit pentru făptuitor sau pentru altul. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informaţii independente şi obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulţumirii subiective a unei persoane faţă de măsurile/soluţiile şi/sau actele emise de funcţionarul public.

Or, conduita imputată, în speţă, ministrului educaţiei E. şi inspectorului şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti F. - constând, în esenţă, în emiterea O.M.E. nr. 6877/2023 (de către ministru) şi punerea în aplicare a acestuia (de către inspectorul şcolar general) de o manieră care, în opinia petentei, ar fi determinat respingerea abuzivă a cererilor sale de înscriere la CNU 2023 şi CNU 2024 (imputată ambilor), iar fostului/actualului director al Şcolii Gimnaziale nr. 79 din Bucureşti, H. şi G. - constând în emiterea Deciziei nr. 78/12.03.2021 a Şcolii Gimnaziale nr. 79, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă cu unitatea şcolară menţionată, şi raportarea sancţiunii în REVISAL în maniera anterior descrisă, se înscrie în exerciţiul firesc al atribuţiilor specifice demnităţii/funcţiilor publice deţinute de aceştia, derivate din normele legale care reglementează activitatea pe care o desfăşoară.

În lipsa oricăror indicii privind conotaţiile aparent ilicite ale conduitei imputate intimaţilor, emiterea unui act administrativ cu caracter normativ (în speţă, O.M.E. nr. 6877/2023 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2024-2025) într-o aparentă neconcordanţă cu actul normativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis (Legea nr. 198/2023), respingerea cererilor petentei de înscriere la concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar aferente anilor 2023-2024 şi 2024-2025 şi, respectiv, desfacerea disciplinară a contractului de muncă a acesteia, urmată de raportarea acestei sancţiuni în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, nu conturează existenţa raportului juridic de drept penal ce dă conţinut infracţiunii de abuz în serviciu reclamată de A..

Or, legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ (din perspectiva conţinutului său concret) şi concordanţa acestuia cu actul normativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a fost emis intră în atribuţiile exclusive de evaluare ale instanţei de contencios administrativ, în condiţiile şi conform procedurii stricte prevăzute de Legea nr. 554/2004 (ca, de altfel şi pretinsa neconcordanţă între conţinutul unui formular - în speţă, cererea de înscriere la CNU 2024 şi normele metodologice în baza căruia a fost emis), iar soluţiile de respingere a cererii de înscriere la concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, ca şi deciziile de desfacere disciplinară a contractului de muncă cu o unitate şcolară şi raportarea efectivă a acestei sancţiuni în Registrul general de evidenţă a salariaţilor pot fi cenzurate exclusiv prin intermediul mijloacelor şi căilor prevăzute de lege în materiile de referinţă, demersuri pe care petenta le-a întreprins deja, în modalitaţile descrise anterior. Soluţiile dispuse în aceste proceduri nu pot fi însă cenzurate de facto, implicit, într-un proces penal paralel îndreptat împotriva funcţionarului care a emis actul administrativ normativ/funcţionarilor publici care au luat/emis măsurile/actele contestate.

De altfel, se constată că, potrivit actelor dosarului, motivul obiectiv pentru care petentei A. i-au fost respinse cererile de înscriere la concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar organizate în anii şcolari 2023-2024 şi, respectiv, 2024-2025, l-a constituit exclusiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă al acesteia (cu Şcoala Gimnazială nr. 79), începând cu 15.03.2021. Aceasta întrucât, pe de o parte, potrivit art. 6 alin. (11) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar pentru anul şcolar 2023-2024, aprobată prin O.M.E. 6218/2022, "Cadrele didactice care, pe parcursul anului şcolar curent sau în ultimii 2 (doi) ani şcolari încheiaţi, au fost sancţionate cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu pot ocupa posturi didactice/catedre în învăţământul preuniversitar de stat în anul şcolar 2023-2024", [conform adresei nr. x, (16749, 10242,16767, 16883,16899, 16977)/19.06.2023 a Ministerului Educaţiei, dosar instanţă), iar, pe de altă parte, potrivit art. 67 alin. (3) lit. c) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2024-2025, aprobată prin OME nr. 6877/2023, "Nu au dreptul să participe la concursul naţional persoanele care se află într-una dintre următoarele situaţii: (...) c) au fost sancţionate, pe parcursul anului şcolar curent sau în ultimii 6 (şase) ani şcolari încheiaţi, cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă." (conform adresei nr. x/21.05.2024 a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, fila x verso dosar instanţă).

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că absenţa unor indicii de exercitare nelegală a atribuţiilor de serviciu de către intimaţi şi incidenţa impedimentului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., legitimează opţiunea procurorului de a dispune clasarea cauzei, soluţia atacată fiind astfel legală şi temeinică.

Deopotrivă, constată că, în lipsa unei descrieri clare şi coerente a situaţiei de fapt circumscrise celorlalte acuzaţii aduse intimaţilor [luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., dare de mită, prev. de art. 290, alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen..] şi a unor lămuriri suplimentare pe care petenta ar fi putut să le facă prin declaraţia de persoană vătămată dată în faţa procurorului de caz, actele de cercetare efectuate în cauză, care relevă lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa raportului juridic de drept penal ce dă conţinut infracţiunilor sus-menţionate, legitimează şi în privinţa acestora soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa atacată.

În fine, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară reţine că, potrivit art. 100 şi art. 103 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor, aprecierea şi interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludenţa şi utilitatea unor mijloace de probă determinate. Or, în cauza de faţă, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise de petenta A. în plângerile penale, înscrisurile administrate de către procuror, prezentate în cuprinsul ordonanţei atacate, se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situaţia intimaţilor faţă de care s-a dispus soluţia de clasare atacată.

Încadrarea juridică a faptelor reclamate în normele dreptului penal, respectiv stabilirea concordanţei între faptele pretins săvârşite şi normele penale speciale care le incriminează, constituie atributul exclusiv al organului judiciar sesizat, motiv pentru care procurorul nu este ţinut de încadrarea juridică dată faptelor de către petentă. De aceea, neindividualizarea, în cuprinsul soluţiei de clasare, a tuturor infracţiunilor reclamate, nu face ab initio dovada caracterului "incomplet" al anchetei derulate de organele de urmărire penală ca urmare a plângerilor succesive ale petentei, soluţia de clasare vizând faptele cercetate, astfel cum au fost încadrate juridic de către procuror.

Raportat la obiectul concret al prezentei cauze, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu va proceda la evaluarea susţinerilor petentei privind pretinsa nulitate absolută a citaţiei emise de procurorul de caz la data de 21 martie 2024, constatând că aceste critici, care ar fi putut fi valorificate dosar în cadrul şi condiţiile prev. de art. 339 C. proc. pen., în mod evident, excedează obiectului verificării la care este îndrituit în procedura prev. de art. 340 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei privind pretinsa necomunicare a ordonanţei atacate, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că, în mod evident, menţiunile privind gramajul existente pe plicul aferent comunicării către petentă a ordonanţei atacate nu pot constitui o dovadă a necomunicării actului procesual în discuţie. De altfel, chiar prezentul demers judiciar, prin care a contestat soluţia de clasare, criticând conţinutul concret al acesteia, dovedeşte faptul că petenta a avut cunoştinţă de ordonanţa de clasare atacată, astfel că susţinerile sale privind încălcarea dreptului său la apărare ca urmare a necomunicării actului procesual invocat sunt neîntemeiate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie în dosarul nr. x/2023.

Urmare aceste soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea petentei la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie în dosarul nr. x/2023.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 28 noiembrie 2024.