Prosecutor's appeal admitted: precautionary seizures restored over eight corruption defendants' assets, lifting order quashed

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2024

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie (instanţă învestită cu verificarea legalităţii sesizării cu rechizitoriul nr. x/2022 emis la data de 16.06.2023 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în cauza privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H.), printre altele, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H. prin ordonanţa din data de 24.10.2022 - modificată prin încheierea din data de 26.10.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022 şi încheierea nr. 224/17.11.2022 a Tribunalului Constanţa, ordonanţa din data de 20.12.2022 - modificată prin încheierea nr. 2/26.01.2023 a Curţii de Apel Constanţa, ordonanţa din data de 12.04.2023 - modificată prin încheierea nr. 5/JDL/15.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 16.06.2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

- A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (95 de acte materiale);

- B., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (111 acte materiale);

- C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (45 acte materiale);

- D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (25 acte materiale);

- E., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (44 acte materiale);

- F., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- G., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (63 acte materiale);

- H., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (95 acte materiale).

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, procurorul a reţinut următoarele:

1. Faptele inculpatului A., care, în exercitarea atribuţiilor de primar referitoare la bugetul local prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, în calitate de ordonator principal de credite, în perioada 08 octombrie 2014 - 27 decembrie 2017, a angajat cheltuieli bugetare cu depăşirea limitelor creditelor bugetare aprobate, fără viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale, prin încheierea cu I. a unui număr de 95 contracte de asistenţă juridică, fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Ordonanţă de urgenţă nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparenţa de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alţi avocaţi în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de Guvern nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, art. 14 alin. (4), art. 23 alin. (1), alin. (2) lit. c), art. 24 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, sumă care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (95 acte materiale corespunzător contractelor de asistenţă juridică semnate).

2. Faptele inculpatei B., care, în perioada 08 octombrie 2014 - 10 iunie 2015, în calitate de Secretar al Municipiului Mangalia, a semnat şi a vizat spre legalitate un număr de 22 de referate de necesitate care au stat la baza încheierii unui număr de 89 de contracte de asistenţă juridică cu I., contracte semnate de asemenea de inculpată, încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit.

b) din Ordonanţa de urgenţă nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparenţa de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alţi avocaţi în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispoziţiior art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen.

şi art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.614.713,15 RON este aferentă actelor materiale săvârşite de inculpata B., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

şi art. 309 din C. pen. (111 acte materiale din care 89 acte materiale aferente contractelor de asistentă juridică semnate şi 22 de acte materiale aferente de referate de necesitate aferente contractelor semnate).

3. Faptele inculpatului C., care, în perioada 02.10.2014 - 10.06.2015, în calitate de persoană cu atribuţii delegate de Primar al Municipiului Mangalia, a semnat şi a vizat spre legalitate un număr de 23 de referate de necesitate şi 22 de caiete de sarcini care au stat la baza încheierii unui nr. de 89 de contracte de asistenţă juridică cu I., încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit.

b) din Ordonanţă de urgenţă nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparenţa de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alţi avocaţi în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen.

şi art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.607.378,15 RON este aferentă actelor materiale săvârşite de inculpatul C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

şi art. 309 din C. pen. (45 acte materiale din care 23 acte materiale aferente referatelor de necesitate şi 22 acte materiale aferente caietelor de sarcini semnate ca urmare a referatelor anterior menţionate, cu excepţia referatului x/10.06.2015, în baza acestuia nefiind întocmit vreun caiet de sarcini).

4. Faptele inculpatului D., care, în perioada 02.10.2014 - 10.06.2015, în calitate de Director în cadrul Direcţiei juridice şi de administraţie publică locală şi Director în cadrul Direcţiei de achiziţii publice şi programe de dezvoltare, a semnat referatele de necesitate care au stat la baza încheierii unui nr. de 89 contracte de asistenţă juridică cu I., încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Ordonanţă de urgenţă nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparenţa de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alţi avocaţi în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.628.233,15 RON este aferentă actelor materiale săvârşite de inculpatul D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (24 acte materiale corespunzător referatelor de necesitate).

5. Faptele inculpatului E., care, în 02.10.2014 - 13.01.2015, în calitate de Şef serviciu delegat în cadrul Serviciului Juridic, a semnat 22 de referate de necesitate şi 22 de caiete de sarcini care au stat la baza încheierii unui număr de 89 de contracte de asistenţă juridică cu I., încheiate de Primăria Municipiului Mangalia fără aprobarea Consiliului Local Mangalia în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Ordonanţă de urgenţă nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparenţa de legalitate a atribuirii acestor contracte, fără solicitarea unor oferte de servicii juridice de la alţi avocaţi în vederea respectării principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi fără ca încheierea acestor contracte să fie stabilită de comisia expres prevăzută de hotărârea Consiliului Local Mangalia nr. 259/26.09.2014, cu încălcarea dispoziţiior art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 12.614.713,15 RON este aferentă actelor materiale săvârşite de inculpatul E., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (44 acte materiale corespunzătoare celor 22 referate de necesitate şi 22 caiete de sarcini semnate în baza referatelor menţionate anterior).

6. Faptele inculpatei F., care, în calitate de Director al Direcţiei de Management Fiscal şi Control a semnat contractele de asistenţă juridică nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, avizând spre angajare cheltuieli din bugetul local în cuantum de 786.500 RON + TVA, cunoscând că pentru această sumă nu există disponibilul necesar în buget, înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 965.354,28 RON este aferentă actelor materiale săvârşite de inculpata F., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

7. Fapta inculpatei G. care, în exercitarea atribuţiilor de persoană în drept să exercite viza de control financiar preventiv din cadrul Compartimentului CFPP (Control Financiar Preventiv Propriu) al Primăriei Municipiului Mangalia, în perioada 19.12.2014 - 17.02.2017, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat şi a vizat CFPP, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi dispoziţiilor pct. 3 "Ordonanţarea cheltuielilor" din Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1792/2002 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, un număr de 60 de ordonanţări de plată pentru plata sumei totale de 4.923.518 RON, întocmite în baza unor angajamente legale peste creditele bugetare aprobate şi fără ca aceste angajamente să fie anterior vizate CFPP, aspecte cunoscute de inculpată, respectiv fapta inculpatei G., care, în exercitarea atribuţiilor de persoană în drept să exercite viza de control financiar preventiv din cadrul Compartimentului CFPP (Control Financiar Preventiv Propriu) al Primăriei Municipiului Mangalia a semnat contractele de asistenţă juridică nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, nr. x/29.12.2016, avizând spre angajare cheltuieli din bugetul local în cuantum de 786.500 RON + TVA, cunoscând că pentru această sumă nu există credit bugetar suficient alocat la subcapitolul bugetar "servicii juridice", I. obţinând în baza acestor contracte, ca urmare a executării silite, suma de 965.354,28 RON, înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen.

şi art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., din care suma de 5.888.872,28 RON este aferentă actelor materiale săvârşite de inculpata G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen.

şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (63 acte materiale).

8. Faptele inculpatului H., care, în calitate de avocat şi reprezentant al I. a participat, cu ştiinţă, la derularea procedurilor pur formale, simulate, de achiziţie publică a serviciilor de asistenţă juridică, proceduri în urma cărora au fost atribuite I., un număr de 95 de contracte de asistenţă juridică, cu încălcarea de către inculpatul A. a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 16, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, aspect cunoscut de inculpatul H., înlesnind în acest mod săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul A., cu consecinţa prejudicierii bugetului local al municipiului Mangalia cu suma totală de 13.675.922,43 RON, sumă care constituie, totodată, folos necuvenit pentru I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (95 acte materiale corespunzător contractelor de asistentă juridică încheiate cu Primăria Municipiului Mangalia).

În hotărârea atacată, judecătorul de cameră preliminară a reţinut în ceea ce priveşte măsurile asigurătorii, că potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În ceea ce priveşte natura termenelor prevăzute de art. 2502 din C. proc. pen., s-a constatat că măsurile asigurătorii sunt măsuri de constrângere cu caracter real, care constau în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau ale altor persoane prevăzute de lege şi care au ca efect evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a comiterii infracţiunii, presupun un proces penal deja declanşat şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile.

Prin art. 2502 din C. proc. pen. s-a introdus obligaţia organelor judiciare de a verifica, din oficiu, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în camera preliminară ori în cursul judecăţii.

Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea o obligaţie pozitivă a organelor judiciare de a analiza periodic, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii, precum şi necesitatea menţinerii acestora, inclusiv din perspectiva proporţionalităţii măsurilor raportat la ingerinţa acestora în dreptul de proprietate, verificarea fiind justificată şi de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Prin urmare, rolul termenelor de 6 luni, respectiv un an, stabilite în cuprinsul art. 2502 din C. proc. pen., este acela de a garanta exercitarea obligaţiei organelor judiciare de a verifica subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii.

În lipsa acestor verificări ori dacă ele se realizează cu depăşirea termenelor stabilite de legiuitor, sunt încălcate standardele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind examenul proporţionalităţii şi necesităţii măsurii.

În raport cu aceste considerente, atât jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi doctrina de specialitate au apreciat că termenele prevăzute de art. 2502 din C. proc. pen. sunt termene de recomandare, astfel încât depăşirea acestora nu atrage nicio sancţiune.

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară constată că pentru măsurile asigurătorii nu se prevede instituţia încetării de drept, spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 din C. proc. pen. prevede, în mod expres, situaţiile în care acestea încetează de drept.

Completarea dispoziţiilor care reglementează măsurile asigurătorii cu dispoziţiile de la măsurile preventive (art. 241 din C. proc. pen.) nu este posibilă, deoarece pentru cele două categorii de măsuri legiuitorul a instituit condiţii diferite de luare şi menţinere, cu consecinţe inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea încetării lor, iar, pe de altă parte, art. 241 din C. proc. pen. nu conţine o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidenţă este definită cu claritate în cuprinsul său, fiind, astfel, de strictă interpretare şi aplicare. Mai mult, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, art. 2502 din C. proc. pen. nu face referire şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.

Ca atare, dispoziţiile menţionate nu reglementează consecinţele pe care le-ar antrena o conduită contrară conţinutului lor, situaţie în care termenele de 6 luni şi de 1 an instituite pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii nu pot fi calificate decât ca fiind termene procedurale de recomandare, eventuala depăşire a acestora nefiind de natură să atragă încetarea de drept a respectivelor măsuri, atât timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, o asemenea sancţiune nu a fost consacrată legislativ decât în materia măsurilor preventive, şi nu în privinţa normelor care reglementează măsurile asigurătorii.

Cu toate acestea, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că, în cauza pendinte, termenul de 1 an se calculează de la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriul, respectiv de la data de 19.06.2023, verificarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză fiind efectuată, aşadar, în termenul de recomandare prevăzut de art. 2502 din C. proc. pen.

În continuare, procedând la analizarea necesităţii menţinerii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H. prin ordonanţa din data de 24.10.2022 - modificată prin încheierea din data de 26.10.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022 şi încheierea nr. 224/17.11.2022 a Tribunalului Constanţa, ordonanţa din data de 20.12.2022 - modificată prin încheierea nr. 2/26.01.2023 a Curţii de Apel Constanţa, ordonanţa din data de 12.04.2023 - modificată prin încheierea nr. 5/JDL/15.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că analiza efectuată prin prisma dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen. trebuie să se raporteze la criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietăţii şi a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva duratei procedurii, respectiv prin evaluarea complexităţii cauzei, în ansamblul său, a comportamentului acuzaţilor şi a celui al autorităţilor judiciare implicate, dar şi a multitudinii şi valorii importante a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării şi a intervalului mare de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Astfel, s-a reţinut că măsurile asiguratorii au fost dispuse avându-se în vedere caracterul obligatoriu în considerarea naturii faptelor comise sau consecinţelor acestora, fiind incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, iar în procedura de cameră preliminară s-a constatat neregularitatea actului de sesizare a instanţei (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 140/P/2022 din data de 16.06.2023) cu privire la inculpaţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. în ceea ce priveşte descrierea faptelor reţinute în sarcina fiecăruia dintre aceştia.

În atare situaţie, s-a apreciat că se poate considera rezonabil că păstrarea în continuare a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii şi interesul inculpaţilor, care ar fi obligaţi să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu încălcarea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, hotărârea din 18 decembrie 2018; cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008).

Prin urmare, având în vedere, la acest moment procesual, lipsa unei descrieri complete şi clare a activităţii infracţionale presupus a fi fost desfăşurată de fiecare dintre cei opt inculpaţi, modalitatea ambiguă de expunere a situaţiei de fapt, precum şi inadvertenţele referitoare la pretinsul prejudiciu reţinut prin actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a constatat că nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii măsurilor asigurătorii cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea, respectiv menţinerea ulterioară a măsurilor.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a ridicat măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H. prin ordonanţa din data de 24.10.2022 - modificată prin încheierea din data de 26.10.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022 şi încheierea nr. 224/17.11.2022 a Tribunalului Constanţa, ordonanţa din data de 20.12.2022 - modificată încheierea nr. 2/26.01.2023 a Curţii de Apel Constanţa, ordonanţa din data de 12.04.2023 - modificată prin încheierea nr. 5/JDL/15.05.2023 a Curţii de Apel Constanţa.

*

Împotriva încheierii sus-menţionate, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, susţinând, în esenţă, că prin Ordonanţa nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Constanţa, s-au remediat neregularităţile rechizitoriului şi s-a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor, fiind lămurite toate aspectele cu privire la acuzaţiile aduse inculpaţilor care nu erau clare din punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, respectiv numărul de acte materiale şi explicaţia reţinerii în sarcina fiecărui inculpat a unui număr diferit de acte materiale, corespondenţa dintre actele materiale comise şi legislaţia primară încălcată, precum şi atribuţiile de serviciu ale complicilor funcţionarilor publici în materia derulării procedurilor de achiziţie de servicii juridice, data comiterii faptelor, probele din care rezultă acestea, forma de vinovăţie reţinută în sarcina fiecărui inculpat, motivele pentru care procurorul a considerat că a existat o înţelegere cel puţin tacită între autor şi complici pentru comiterea infracţiunii, prejudiciul şi modul de calcul.

În aceste condiţii, s-a apreciat prematur argumentul judecătorului de cameră preliminară, în sensul că lipsa unei descrieri complete şi clare a activităţii infracţionale presupus a fi fost desfăşurată de fiecare dintre cei opt inculpaţi, modalitatea ambiguă de expunere a situaţiei de fapt, precum şi inadvertenţele referitoare la pretinsul prejudiciu reţinut prin actul de sesizare ar atrage o lipsă a proporţionalităţii măsurilor asigurătorii cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea, respectiv menţinerea ulterioară a măsurilor. Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară nu a dat ocazia procurorului să remedieze actul de sesizare a instanţei, conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., şi apoi să se pronunţe cu privire la măsurile asigurătorii.

De asemenea, în contestaţia formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a arătat că, prin Ordonanţa nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 s-a menţionat în mod expres, cu indicarea paragrafelor relevante, că în rechizitoriul emis în cauză se precizase modul în care procurorul a calculat prejudiciul, iar la rubrica "în drept" a actului de sesizare rezultă şi cuantumul prejudiciului cauzat de către fiecare inculpat în parte ca urmare a comiterii propriilor acte materiale. Aşadar, la momentul pronunţării hotărârii atacate, inclusiv din perspectiva cunoaşterii prejudiciului reţinut pentru fiecare inculpat în parte, acuzaţiile erau suficient de clare.

În continuare, a susţinut că, la acest moment procesual, în urma comunicării Ordonanţei nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Constanţa de înlăturare a neregularităţilor actului de sesizare a instanţei, argumentele expuse de judecătorul de cameră preliminară pentru ridicarea măsurilor asigurătorii sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată în hotărârea atacată, s-a apreciat că aceasta nu este relevantă în cauză, întrucât este vorba de situaţii diferite.

Totodată, s-a subliniat că încheierea nr. 89/P/CP din data de 02.07.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa a dispus restiuirea cauzei la parchet întrucât a constatat că nu a fost remediat în mod satisfăcător actul de sesizare a instanţei, nu este definitivă, Direcţia Naţională Anticorupţie formulând contestaţie.

Referitor la prejudiciul reţinut în sarcina fiecărui inculpat, s-a arătat că în ordonanţa nr. 140/P/2022 din 25.06.2024 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Constanţa s-a indicat în mod defalcat, pentru fiecare inculpat în parte, prejudiciul reţinut de către procurorul de caz, respectiv pentru A. - 13.675.922,43 RON, pentru B. - 12.614.713,15 RON, pentru C. -12.607.378,15 RON, pentru D. -12.628.233,15 RON, pentru E. - 12.614.713,15 RON, pentru F. - 965.354,28 RON, pentru G. - 5.888.872,28 RON, pentru H. - 13.675.922,43 RON.

Deopotrivă, s-a arătat că prejudiciul defalcat pentru fiecare inculpat a fost avut în vedere şi la încadrarea juridică a faptelor, motiv pentru care în sarcina inculpatei F. nu s-a reţinut forma agravată prevăzută la art. 309 din C. pen., deoarece fapta sa nu a produs consecinţe deosebit de grave, adică un prejudiciu mai mare de 2.000.000 RON.

Aşadar, raportat la natura şi gravitatea concretă a acuzaţiilor reţinute în sarcina inculpaţilor, atât din perspectiva desconsiderării flagrante a obligaţiilor de serviciu pe care le aveau (cu excepţia inculpatului H.), a prejudiciului deosebit de ridicat cauzat unităţii administrativ-teritoriale şi a intenţiei de a obţine, în mod nelegal, un folos material substanţial inculpatului H., s-a apreciat că măsurile asigurătorii sunt legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestora subzistă şi la acest moment sub aspectul scopurilor prevăzute la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Mai mult, s-a subliniat că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 reglementează obligativitatea luării măsurilor asigurătorii, iar raportat la perioada scursă de la momentul luării măsurilor asigurătorii şi până în prezent (mai puţin de doi ani), acestea sunt proporţionale.

Pentru aceste motive, Minsterul Public a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea încheierii din data de 13 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie sub aspectul soluţiei de ridicare a măsurilor asigurătorii şi, în rejudecare, menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 12 iulie 2024, sub nr. x/2024, având termen de judecată fixat la data de 16 iulie 2024, când reprezentantul Ministerului Public şi apărătorii intimaţilor inculpaţi au formulat concluzii asupra contestaţiei, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară o constată fondată pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de faţă se constată că prezenta contestaţie este formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa exclusiv împotriva dispoziţiei din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 13 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, de ridicare a măsurii sechestrului asigurător dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H..

În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 140/P/2022 din 24.10.2022 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (5) din C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente şi viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspecţilor, până la concurenţa sumelor de:

- 13.675.922,43 RON cu privire la bunurile suspectului A.;

- 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectului B.;

- 12.607.378,15 RON cu privire la bunurile suspectului C.;

- 12.703.233,15 RON cu privire la bunurile suspectului D.;

- 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectului E.;

- 965.354,28 RON cu privire la bunurile suspectei F.;

- 965.354,28 RON cu privire la bunurile suspectei G..

Prin procesul-verbal de îndreptare erori materiale din 26.10.2022 emis în dosarul nr. x/P/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în ordonanţa nr. 140/P/2022 din 24.10.2022, în considerentele căreia, în mod greşit s-a tehnoredactat, "în baza art. 249 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. pen.., art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 324 alin. (3) C. proc. pen.. şi art. 251 C. proc. pen.." în loc de "în baza art. 249 alin. (1), (2), (4) şi 5 C. proc. pen.., art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 251 C. proc. pen..", cum era corect.

Prin încheierea nr. 224 din data de 17.11.2022 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Constanţa, secţia penală în dosarul nr. x/2022, au fost admise, în parte, contestaţiile formulate de suspecţii D., C., A., F. şi G. împotriva măsurii asiguratorii luate prin ordonanţa nr. 140/P/2022 din 24 octombrie 2022, astfel cum a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale încheiat la data de 26 octombrie 2022, a fost desfiinţată, în parte, ordonanţa atacată şi:

- a fost redus cuantumul valorii totale a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani prezente şi viitoare ce există şi vor exista în patrimoniul suspectului A., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 13.675.922,43 RON la 7.512.225 RON;

- a fost redus cuantumul valorii totale a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani prezente şi viitoare ce există şi vor exista în patrimoniul suspectului C., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 12.607.378,15 RON, la 7.512.225 RON.

- a fost redus cuantumul valorii totale a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani prezente şi viitoare ce există şi vor exista în patrimoniul suspectului D., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 12.703.233,15 RON, la 7.512.225 RON.

S-a dispus pentru suspecţii D., C., A., F. şi G., limitarea măsurii asiguratorii a popririi sumelor de bani reprezentând venituri din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic acestora şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă, intrate în conturile bancare, până la limitele prevăzute de art. 729 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din C. proc. civ., respectiv până la o treime din cuantumul acestor drepturi salariale sau, în cazul în care sumele sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale ordonanţei contestate.

Prin ordonanţa din data de 20.12.2022 emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Servicilul Teritorial Constanţa a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (4) şi (5) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 251 din C. proc. pen., luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente şi viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspectului H., până la concurenţa sumei de 13.675.922,43 RON.

Împotriva ordonanţei anterior menţionate a formulat contestaţie suspectul H., calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin încheierea penală nr. 2/P/JDL din 26.01.2023 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Constanţa - sectia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.

Prin ordonanţa din 12.04.2023 emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a dispus, în temeiul art. 2502 raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4) şi (5) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 251 din C. proc. pen., menţinerea măsurii sechestrului asigurator asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente şi viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspecţilor H., B., E. şi F. până la concurenţa sumelor de: 13.675.922,43 cu privire la bunurile suspectului H.; 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectei B.; 12.614.713,15 RON cu privire la bunurile suspectului E.; 965.354,28 RON cu privire la bunurile suspectei F..

De asemenea, a extins măsura sechestrului asigurator asupra oricăror bunuri mobile/imobile, inclusiv sume de bani, prezente şi viitoare care vor exista la momentul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii dispuse în patrimoniul suspecţilor A., C., D. şi G.:

- de la 7.512.225 RON la 13.675.922,43 RON cu privire la bunurile suspectului A.;

- de la 7.512.225 RON la 12.607.378,15 RON cu privire la bunurile suspectului C.;

- de la 7.512.225 RON la 12.703.233,15 RON cu privire la bunurile suspectului D.;

- de la 965.354,28 RON la 5.888.872,28 RON cu privire la bunurile suspectei G..

Prin încheierea penală nr. 5/P/JDL din 16.05.2023 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Constanţa - sectia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de suspectul A. împotriva ordonanţei din 12.04.2023, de menţinere şi extindere a măsurii asiguratorii, dispuse în dosarul de urmărire penală nr. 140/P/2022 al DNA -Serviciul Teritorial Constanţa, a fost desfiinţată în parte ordonanţa anterior menţionată în sensul că a fost înlăturată dispoziţia de extindere a măsurii sechestrului asigurător de la 7.512.225 RON la 13.675.922,43 RON, fiind menţinută dispoziţia de reducere a cuantumului valorii totale a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani prezente şi viitoare ce există şi vor exista în patrimoniul suspectului A., asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, de la 13.675.922,43 RON la 7.512.225 RON, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr. 224/17.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

S-a dispus limitarea cuantumului valorii totale a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani prezente şi viitoare ce există şi vor exista în patrimoniul suspectului A., asupra cărora se poate menţine măsura asiguratorie, la 7.512.225 RON, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin încheierea nr. 224/17.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

De asemenea, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de suspecta B. împotriva modului de aducere la îndeplinire a acestor măsuri dispuse prin procesul-verbal de instituire sechestru, din data de 19.04.2023, a fost desfiinţat, în parte, procesul-verbal anterior menţionat, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia de instituire a sechestrului asigurator asupra două apartamente a câte două camere, etaj S I şi 4 din incinta J., situate în Bucureşti, str. x, Zona Dristor, valoarea aproximativă 150.000 Euro/apartament, echivalent a 750.000 RON/apartament.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale ordonanţei şi procesului-verbal contestate.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., în cazul concret al intimaţilor inculpaţi, măsura a fost instituită în scopul recuperării pagubei, fie în modalitatea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză, fie a confiscării.

Măsurile asigurătorii au fost menţinute prin rechizitoriul nr. x/2022 din 16.06.2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H., pentru săvârşirea, în diferite forme de participaţie penală, a infracţiunilor de abuz în serviciu pretins generatoare ale pagubei a cărei recuperare a constituit fundamentul instituirii acestora.

Prin încheierea din data de 13 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023 au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H..

În acest context, procedând la verificarea soluţiei judecătorului de cameră preliminară de ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H., prin ordonanţele procurorului anterior menţionate, astfel cum au fost modificate prin încheierile judecătorilor de drepturi şi libertăţi, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale,(...) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă (...) pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(...)

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deopotrivă, rezultă că procurorul poate lua întotdeauna măsurile asigurătorii din oficiu, dispunerea acestora nefiind, prin urmare, condiţionată de o eventuală manifestare de voinţă în acest sens a părţilor cărora legea procesual penală le recunoaşte o astfel de vocaţie (părţile civile), ci doar de constatarea necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, trebuie menţionat că, deşi, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura şi gravitatea faptelor comise, fie consecinţele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.

O astfel de excepţie este reglementată prin art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secţiunea a 5-a a Capitolului III al legii), potrivit căruia:

"în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Aceasta înseamnă că, în cazul infracţiunilor de corupţie sau asimilate acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracţiuni. În acest caz particular, organele judiciare rămân ţinute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerinţe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurenţa cărora se instituie măsura şi finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context normativ şi interpretativ, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată, contrar celor reţinute în hotărârea atacată, că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege pentru menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H., respectiv că acestea satisfac, în continuare, exigenţele de legalitate, necesitate şi proporţionalitate care au stat la baza dispunerii lor.

Astfel, se observă că inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., iar inculpaţii B., C., D., E., F., G. şi H. au fost trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (în cazul inculpatei F. nu s-au reţinut dispoziţiile art. 309 din C. pen.).

Or, aceste infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor, care sunt cuprinse în capitolul III al Legii nr. 78/2000, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 20 din acelaşi act normativ, care, aşa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii.

Ca urmare, în speţă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate găsindu-şi izvor chiar în lege, ea nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 2502 din C. proc. pen., controlul instanţei fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor şi restrângerea drepturilor persoanelor acuzate şi, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situaţia patrimonială a inculpaţilor.

Evaluând, aşadar, în limitele menţionate, măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată, contrar celor reţinute de judecătorul de la curtea de apel, că acestea sunt proporţionale cu scopul urmărit prin dispunerea lor, luând în considerare atât finalitatea lor, cât şi valoarea estimată a sumelor echivalente presupusului prejudiciu cauzat prin faptele de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu.

Argumentele esenţiale pentru care judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel a apreciat că, la acest moment procesual, se impune ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse în cauză vizează, în esenţă, lipsa caracterului proporţional al acestora din perspectiva scopului pentru care au fost dispuse, în condiţiile unei acuzaţii neclar formulate (lipsa unei descrieri complete şi clare a activităţii infracţionale presupus a fi fost desfăşurată de fiecare dintre cei opt inculpaţi, modalitatea ambiguă de expunere a situaţiei de fapt), precum şi a inadvertenţelor referitoare la pretinsul prejudiciu reţinut prin actul de sesizare.

Prioritar, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine că, deşi în hotărârea atacată, judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel a constatat şi neregularitatea actului de sesizare a instanţei (cu referire la claritatea acuzaţiilor), această soluţie nu determină, de plano, ridicarea măsurilor asigurătorii, în condiţiile în care, pe de-o parte, potrivit art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., procurorul avea un termen de 5 zile de la comunicarea acestei încheierii pentru a remedia neregularităţile actului de sesizare şi a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei, iar, pe de altă parte, această hotărâre nu este definitivă, ci poate fi atacată, potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen., împreună cu încheierea prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet.

Distinct de această constatare, trebuie subliniat că premisa măsurilor asigurătorii o constituie exclusiv suspiciunea comiterii unei fapte ilicite apte să producă un prejudiciu sau a unei fapte în raport de a cărei natură legea impune obligativitatea luării măsurii asiguratorii, aceasta fiind suficientă pentru instituirea unei măsuri procesuale având ca unic scop evitarea unei eventuale ascunderi, distrugeri, înstrăinări sau sustrageri de la urmărire a bunurilor care ar putea asigura acoperirea prejudiciului sau ar putea face obiectul confiscării.

Statuând asupra naturii juridice a măsurilor asigurătorii, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) a statuat că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Or, în cauza dedusă judecăţii, soluţia dispusă în faza de cameră preliminară antamează exclusiv chestiuni de legalitate a sesizării, nicidecum de temeinicie a suspiciunii săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, fapte penale care au cauzat pretinsele pagube invocate în rechizitoriu, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii analizate subzistă.

Analizând, în continuare, proporţionalitatea măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit prin luarea lor, raportat la durata acestora, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminiară constată că, în cauză, măsurile asiguratorii au fost dispuse asupra bunurilor inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G. şi H. la data de 24.10.2022, fiind, aşadar, instituite de aproximativ 1 an şi 9 luni. Timpul scurs de la dispunerea acestora nu este, însă, singurul element de analiză ce se impune a fi avut avut în vedere în evaluarea proporţionalităţii măsurilor asiguratorii, un astfel de examen raportându-se în mod obligatoriu şi la elementele specifice privind complexitatea cauzei şi etapa procesuală în care se află aceasta.

Astfel, este neîndoielnic că, în ansamblul său, cauza dedusă judecăţii prezintă un grad ridicat de complexitate, având în vedere natura faptelor comise, amploarea activităţii infracţionale investigate (numărul mare de acte materiale imputate inculpaţilor), valoarea ridicată a prejudiciului presupus produs şi numărul inculpaţilor ce au fost trimişi în judecată (8).

De asemenea, în speţă nu se poate reţine o inerţie a autorităţilor în finalizarea urmăririi penale (rechizitoriul a fost întocmit în 8 luni de la data instituirii măsurilor asigurătorii) şi nici în desfăşurarea procedurii de cameră preliminară, restrângerea dreptului inculpaţilor de a dispune neîngrădit de bunurile sechestrate pe o perioadă de aproximativ 1 an şi 9 luni îndeplinind, în continuare, exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea acestor măsuri procesuale.

De altfel, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (cauzele P. împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că, în accepţiunea convenţională, trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură a pune în discuţie, doar prin ea însăşi, principiul rezonabilităţii, subsiztenţa acestuia urmând a fi apreciată, în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor formulate, iar consecinţele pe care acestea le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unor astfel de măsuri procesuale, date fiind sumele mari de bani reţinute cu titlu de presupus prejudiciu cauzat prin infracţiunile de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu, fapte ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză.

Altfel spus, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că, prin menţinerea măsurilor asigurătorii, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în eventuala reparare a prejudiciului şi interesul personal al inculpaţilor de a-şi exercita neîngrădiţi dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Pe de altă parte, contrar celor reţinute de judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel, cu privire la suportarea de către inculpaţi a unei sarcini disproporţionate şi excesive în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu încălcarea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine că art. 2502 din C. proc. pen. impune evaluarea periodică a subzistenţei temeiurilor măsurilor asigurătorii instituite în baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, în limitele anterior expuse, iar menţinerea măsurilor, la acest moment procesual, nu este de natură a încălca drepturile şi garanţiile procesuale instituite în favoarea inculpaţilor, de vreme ce o atare verificare s-a realizat în limitele normative fixate de legiuitor, corespunzător naturii şi scopului măsurii procesuale, neputându-se susţine în mod întemeiat că o atare soluţie ar reprezenta o prelungire a măsurilor asiguratorii pe o perioadă nedeterminată.

În ceea ce priveşte valoarea bunurilor supuse sechestrului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că se impune menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor: A., până la concurenţa sumei de 7.512.225 RON; B., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON; C., până la concurenţa sumei de 12.607.378,15 RON; D., până la concurenţa sumei de 12.628.233,15 RON; E., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON; F., până la concurenţa sumei de 965.354,28 RON; G., până la concurenţa sumei de 5.888.872,28 RON; H., până la concurenţa sumei de 13.675.922,43 RON.

Sumele cu privire la care s-au instituit şi, respectiv, menţinut măsurile asigurătorii reprezintă valoarea estimată de organul judiciar ca fiind echivalentă pretinsului prejudiciu cauzat prin faptele de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu deduse judecăţii, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar împrejurarea că, în mod firesc, raportat la stadiul procedurii penale, valoarea acestor sume nu avea şi nu are nici în acest moment procesual un caracter cert, nu afectează legalitatea măsurii procesuale analizate.

Potrivit art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, organele judiciare au posibilitatea de a institui şi, implicit, de a menţine sechestrul asigurător asupra bunurilor suspectului sau ale inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei produsă prin infracţiune şi a cheltuielilor judiciare, legea prezumând, prin urmare, că, până la reperul valoric menţionat, măsura asigurătorie îndeplineşte exigenţa proporţionalităţii cu scopul instituirii ei, indiferent de faza procesuală în care este dispusă/menţinută.

În ceea ce priveşte cuantumul pretinsului prejudiciu imputat fiecăruia dintre cei opt inculpaţi, estimat de organul judiciar, fără a mai relua aspectele prezentate în mod detaliat anterior cu privire la actele (ordonanţe şi încheieri ale judecătorilor de drepturi şi libertăţi) prin care a fost stabilită valoarea probabilă a pagubei produsă prin infracţiunile comise de fiecare dintre inculpaţi, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară subliniază totuşi că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., se impune menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor până la concurenţa sumei de 7.512.225 RON (având în vedere că ordonanţa nr. 140/P/2022 din data de 24.10.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, rectificată prin procesul-verbal de îndreptare erori materiale din 26.10.2022, a fost desfiinţată, în parte, în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat, prin încheierea nr. 224 din data de 17.11.2022 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Constanţa, secţia penală în dosarul nr. x/2022, iar ordonanţa din 12.04.2023 emisă în dosarul nr. x/2022, a fost desfiinţată, în parte, prin încheierea penală nr. 5/P/JDL din 16.05.2023 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Constanţa - sectia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023).

De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., se impune menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor acestuia până la concurenţa sumei de 12.628.233,15 RON, sumă reţinută în rechizitoriu ca fiind aferentă actelor materiale săvârşite de acesta, care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, se impune menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpatei B., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON, inculpatului C., până la concurenţa sumei de 12.607.378,15 RON, inculpatului E., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON şi inculpatei F., până la concurenţa sumei de 965.354,28 RON, aceste sume rezultând în mod clar atât din ordonanţa nr. 140/P/2022 din data de 24.10.2022, astfel cum a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale încheiat la data de 26.10.2022, modificată prin încheierea nr. x/17.11.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022, şi din ordonanţa din data de 12.04.2023 modificată prin încheierea nr. 5/P/JDL/16.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023, cât şi din rechizitoriu.

Referitor la inculpatul H., cuantumul valorii totale a bunurilor imobile şi mobile, inclusiv sume de bani prezente şi viitoare ce există şi vor exista în patrimoniul acestora, asupra cărora se poate institui măsura asiguratorie, este de 13.675.922,43 RON aşa cum rezultă din ordonanţa din data de 20.12.2022 (menţinută prin încheierea nr. 2/P/JDL/26.01.2023 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2023) şi din ordonanţa din data de 12.04.2023, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 5/P/JDL/16.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata G., se impune menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor acesteia până la concurenţa sumei de 5.888.872,28 RON, aşa cum rezultă din ordonanţa din data de 12.04.2023, modificată prin încheierea nr. 5/P/JDL/16.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023.

Or, în condiţiile în care susţinerile inculpaţilor cu privire la cuantumul pretinsului prejudiciu au fost analizate şi de judecătorii de drepturi şi libertăţi învestiţi cu soluţionarea plângerilor împotriva ordonanţelor procurorului prin care s-a dispus luarea sau extinderea măsurilor asiguratorii (prezentate în mod detaliat în considerentele prezentei hotărâri), ordonanţe care au fost cenzurate inclusiv sub acest aspect, iar caracterul definitiv al acestor hotărâri şi autoritatea ce derivă din acestea se răsfrâng nu doar asupra soluţiei în sine, ci şi asupra chestiunilor circumscrise analizei, la acele momente procesuale, a legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de luare ori de extindere a măsurilor asigurătorii, aceste chestiuni nu mai pot fi repuse în discuţie în actualul cadru procesual, întrucât s-ar tinde astfel la o cenzurare implicită a încheierilor definitive.

Prin urmare, în absenţa unor elemente noi, care să repună în mod obiectiv în discuţie fundamentul concluziilor anterioare ale organelor judiciare, o analiză a aceloraşi chestiuni în actualul cadru procesual ar fi lipsită de suport.

În final, în ceea ce priveşte susţinerile inculpatei B. privind inexistenţa unei finalităţi procedurale a măsurilor asigurătorii, ca urmare a faptului că nu a există constituire de parte civilă în cauză, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine că dispoziţiile art. 249 din C. proc. pen. legitimează posibilitatea instituirii măsurilor procesuale analizate în scopul exclusiv al asigurării confiscării speciale sau extinse a sumelor de bani rezultate din infracţiunile ce fac obiectul cercetării, finalitate care este însă subordonată scopului acoperirii prejudiciului suferit de persoana vătămată, în condiţiile în care există constituire de parte civilă în acest sens.

Totodată, se constată că aspectele invocate de inculpaţii H., G. şi B. referitoare la ordonanţa din 25.06.2024 prin care s-a dispus remedierea neregularităţilor constatate de judecătorul de cameră preliminară, precum şi la încheierea nr. 89 din 02.07.2024 prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet, nu pot fi analizate, întrucât excedează obiectului prezentei cauze, respectiv contestaţie împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus, în procedura reglementată de art. 2502 din C. proc. pen., ridicarea măsurilor asiguratorii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 2502 din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva încheierii din data de 13 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, va menţine măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa nr. 140/P/2022 din data de 24.10.2022, astfel cum a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale încheiat la data de 26.10.2022, modificată prin încheierea nr. x/17.11.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022, ordonanţa din data de 20.12.2022 (menţinută prin încheierea nr. 2/P/JDL/26.01.2023 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2023), ordonanţa din data de 12.04.2023 modificată prin încheierea nr. 5/P/JDL/16.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023, asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor:

- A., până la concurenţa sumei de 7.512.225 RON;

- B., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON;

- C., până la concurenţa sumei de 12.607.378,15 RON;

- D., până la concurenţa sumei de 12.628.233,15 RON;

- E., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON;

- F., până la concurenţa sumei de 965.354,28 RON;

- G., până la concurenţa sumei de 5.888.872,28 RON;

- H., până la concurenţa sumei de 13.675.922,43 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei contestaţii.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii H., G., B. şi F. şi onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii inculpaţi D., C. şi E., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva încheierii din data de 13 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, menţine măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţa nr. 140/P/2022 din data de 24.10.2022, astfel cum a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale încheiat la data de 26.10.2022, modificată prin încheierea nr. x/17.11.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2022, ordonanţa din data de 20.12.2022 (menţinută prin încheierea nr. 2/P/JDL/26.01.2023 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2023), ordonanţa din data de 12.04.2023 modificată prin încheierea nr. 5/P/JDL/16.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023, asupra bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare şi asupra conturilor inculpaţilor:

- A., până la concurenţa sumei de 7.512.225 RON;

- B., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON;

- C., până la concurenţa sumei de 12.607.378,15 RON;

- D., până la concurenţa sumei de 12.628.233,15 RON;

- E., până la concurenţa sumei de 12.614.713,15 RON;

- F., până la concurenţa sumei de 965.354,28 RON;

- G., până la concurenţa sumei de 5.888.872,28 RON;

- H., până la concurenţa sumei de 13.675.922,43 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Ministerul Public rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii H., G., B. şi F., în cuantum de câte 90 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii inculpaţi D., C. şi E., în cuantum de câte 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16 iulie 2024.