Insufficiency of criminal complaint description and abuse of service based solely on dissatisfaction with final judicial decisions

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 08 octombrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul penal nr. x/2023 (445/76/P/2023), în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a arătat că data de 05.07.2023 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. x/2023, sesizarea formulată de A., prin care acesta invcoca aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a încheierii penale nr. 164 din data de 12.01.2023 pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Baia-Mare, a ordonanţei nr. 106/II-2/2020 din data de 22.07.2022 emisă de prim-procurorul B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a ordonanţei nr. 566/P/2020 din data de 28.09.2020 emisă de procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare şi a referatului cu propunere de clasare întocmit de organul de cercetare penală D. de la IPJ - SICE.

S-a mai notat că în cuprinsul aceleiaşi plângeri, petentul a solicitat punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a numiţilor E., judecător la Judecătoria Baia Mare, B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, D., organ de cercetare la IPJ - SICE, "persoanele vinovate" de la CN Poşta Română S.A. Bucureşti, "persoanele vinovate" de la PICCJ şi "persoanele vinovate" de la ICCJ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Întrucât s-a constatat că plângerea nu îndeplinea condiţiile prevăzute de C. proc. pen. în ceea ce priveşte descrierea unor fapte prevăzute de legea penală, prin adresa nr. x/2023 din data de 05.07.2023 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală i s-a solicitat petentului A. să completeze plângerea penală.

Petentul A. a formulat o completare la plângerea formulată iniţial, context în care, la data de 11.08.2023 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică dosarul penal nr. x/2023

Potrivit completărilor formulate de petent, procurorul a constatat că numitul A. este nemulţumit, pe de-o parte, de faptul că i-a fost comunicată adresa nr. x/2023 din data de 05.07.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o consideră nelegala şi netemeinică (deoarece plângerea îndeplineşte condiţiile de fond şi formă şi i-a fost restituită pe cale administrativă, în mod eronat), iar pe de altă parte arată că plângerea este formulată împotriva soluţiilor magistraţilor E., judecător de la Judecătoria Baia Mare, F., B. şi C., procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare şi D., organ de cercetare de la IPJ - SICE. De asemenea, acesta arată că plângerea este formulată şi împotriva fostului preşedinte al ICCJ, precum şi împotriva procurorului general al PICCJ, G., în legătură cu semnarea contractului încheiat între CN Poşta Română S.A. Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

Verificând aspectele sesizare, procurorul de caz a constatat că există unul din cazurile ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, susţinând, în esenţă, că faptele descrise în actul de sesizare nu sunt circumscrise, sub aspectul elementului material, conţinutului constitutiv ale vreunei infracţiuni.

În acest sens, s-a arătat că, prin sesizarea organului de urmărire penală se înţelege mijlocul prin care acesta ia cunoştinţă, în condiţiile legii, despre săvârşirea unei infracţiuni, determinând obligaţia acestuia de a se pronunţa cu privire la începerea urmăririi penale. Fapta trebuie descrisă într-o modalitate care să permită, pe de-o parte, determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului judiciar, iar pe de altă parte, realizarea unei analize iniţiale din perspectiva dispoziţiilor art. 16 C. proc. pen.

Astfel, din cuprinsul plângerii trebuie să rezulte data săvârşirii faptei, împrejurările în care a fost comisă şi urmarea produsă, astfel încât să se poată stabili dacă fapta este prevăzută de legea penală sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie.

În raport de conţinutul plângerii formulate de petentul A., procurorul a susţinut că acesta nu descrie în concret fapte prevăzute de legea penală, ci critică legalitatea şi temeinicia soluţiilor dispuse, respectiv comunicarea nr. 1525/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ordonanţele nr. 566/P/2020 din 28.09.2020 şi nr. 106/II-2/2020 din 22.07.2022 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia-Mare, precum şi încheierea penală nr. 164 din 12.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Baia-Mare, solicitând tragerea la răspundere a persoanelor din cadrul ÎCCJ şi PÎCCJ care au semnat contracte cu CN Poşta Română S.A., fără a explica, însă, în ce modalitate s-ar fi săvârşit fapte de natură penală.

Procurorul a constatat că, în ceea ce priveşte soluţiile dispuse în legătură cu plângerea formulată împotriva factorilor poştali de la Oficiul nr. 5 Bacia Mare, petentul a uzat de căile de atac prevăzute de lege (a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare la procurorul ierarhic, precum şi la judecătorul de cameră preliminară).

În legătură cu faptele pretins săvârşite de reprezentanţii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Înaltei Curţi, care au semnat contracte cu CN Poşta Română S.A. procurorul a reiterat că din descrierea faptei nu rezultă elemente care să conducă la concluzia săvârşirii vreunei infracţiuni.

Nu în ultimul rând, s-a apreciat că adresa nr. x/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, prin care i-a fost restituită numitului A. plângerea formulată pe motiv că descrierea faptei este neclară şi incompletă, cu menţiunea de a face completări la aceasta se înscrie în conduita procesuală legală a reprezentanţilor unităţii de parchet.

Împotriva soluţiei de clasare din 08.10.2024 petentul A. a formulat plângere, în temeiul art. 339 C. proc. pen.., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 219/II/2/2024, din data de 20 noiembrie 2024, emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A., împotriva ordonanţei nr. 445/6/P/2023 din 08 octombrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ca nefondată.

Examinând plângerea, ordonanţa şi actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constatat că procurorul de caz a dispus, în mod just, soluţia de clasare în raport de datele speţei, de vreme ce, din cuprinsul aspectelor relatate de petent, nu rezultă indicii privind stăvirea vreunei fapte de natură penală.

S-a arătat că, nemulţumirile petentului, cu referire la modul concret de soluţionare a unor cauze, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au rezolvat cauza.

În aceeaşi ordine de idei, procurorul şef a menţionat că răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai in situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Deopotrivă, a fost amintită jurisprudenţa Înaltei Curţi în care s-a reţinut că:

"de principiu, în cauzele încredinţate spre soluţionare, magistraţii se supun numai legii, pronunţând soluţii în funcţie de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri şi nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raţionamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluţii, iar simpla nemulţumire a uneia dintre părţile implicate în litigiu faţă de soluţia adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale".

În concluzie, s-a reiterat principiul conform căruia, soluţiile pronunţate de magistraţi nu pot fi cenzurate decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Nemulţumit de soluţiile anterior menţionate, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a formulat plângere atât împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 08.10.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023, cât şi împotriva ordonanţei nr. 219/II/2/2024 din 20.11.2024 a procurorului şef al aceleiaşi unităţi de parchet, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţelor atacate, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a: judecătorului de cameră preliminară E. de la Judecătoria Baia-Mare, a prim-procurorului B., a procurorului C. şi procurorului H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia-Mare, precum şi a organului de cercetare penală D., de la IPJ Maramureş - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, a solicitat punerea în mişcare a acţiuni penale şi trimiterea în judecată a persoanelor vinovate din cadrul CN Poşta Română S.A., de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a persoanelor vinovat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzut de art. 297 alin. (1) C. pen., în legătură cu semnarea unor contracte având ca obiect comunicarea citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură la destinatar, prin serviciile Poştei Române.

Petentul A. a mai solicitat anularea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 250 RON, respectiv 50 RON, la care a fost obligat prin ordonanţa de clasare din 08.10.2024, precum şi prin ordonanţa procurorului ierarhic superior din 20.11.2024.

În susţinerea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară, petentul a reiterat, în mod exhaustiv, aspectele invocate cuprinsul plângerii penale, redând, totodată, conţinutul soluţiei de clasare, precum şi a ordonanţei procurorului ierarhic superior.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară constată că, deşi în cuprinsul plângerii formulate petentul A. se referă şi la ordonanţa nr. 219/II/2/2024 din 20.11.2024 a procurorului şef de secţie din cadrul PÎCCJ, secţia de urmărire penală demersul său judiciar nu poate viza decât soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 08.10.2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, iar nu soluţia dispusă de procurorul şef de secţie în etapa controlului ierarhic exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

Sesizarea procurorului ierarhic superior dispusă conform art. 339 C. proc. pen. are o natură juridică distinctă, a unei condiţii de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 340 C. proc. pen. şi nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuţii de verificare şi cenzurare a legalităţii soluţiei de clasare dispuse anterior de procurorul din subordine.

Aşadar, criticile petentului referitoare la netemeinicia şi nelegalitatea ordonanţei procurorului şef al secţiei de urmărire penală excedează cenzurii judecătorului de cameră preliminară, în această procedură.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionarea plângerii formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia de clasare, ce face obiectul plângerii, vizează pretinse infracţiuni comise, printre alţii, şi de magistraţi al căror grad profesional atrage, în condiţiile art. 40 alin. (1) şi art. 340 din C. proc. pen., competenţa de judecată în primă instanţă a instanţei supreme, motiv pentru care soluţionarea plângerii de faţă revine acestei instanţe.

Procedând la analiza motivelor susţinute de petentul A. în cuprinsul plângerii, se reţine că, potrivit art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., incident în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară examinează cauza pe baza materialului de urmărire penală, precum şi a înscrisurilor administrate de participanţi la procedură şi poate pronunţa una dintre următoarele soluţii:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Examinând plângerea petentul A. se constată că acesta critică soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 445/P/2023 din 08 octombrie 2024, solicită desfiinţarea soluţiei şi punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv trimiterea în judecată a persoanelor indicate în cuprinsul plângerii pentru faptele pe care le-a sesizat.

Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

Totodată, potrivit art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, care dobândeşte calitatea de suspect.

În situaţia în care există unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul dispune prin ordonanţă clasarea, în condiţiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. (situaţie incidentă în speţă.)

Rezultă, aşadar, că pentru a se dispune efectuarea urmăririi penale faţă de o persoană este necesar, pe de o parte, ca probatoriul administrat după începerea urmăririi penale in rem să contureze bănuiala legitimă că persoana a comis fapta pentru care s-a dispus aceasta, iar, pe de altă parte, să nu fie incident vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale.

În prezenta cauză, în urma sesizărilor formulate de petentul A., nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, întrucât din conţinutul sesizării şi completărilor formulate de petent nu au putut fi decelate fapte de natură penală, iar în cursul judecării plângerii la instanţă, petentul nu a solicitat sau invocat mijloace de probă care să conţină date utile sub aspectul faptelor sesizate, simpla sa nemulţumire în raport cu soluţiile pe care le critică, nu poate constitui o probă pertinentă şi utilă, aptă să declanşeze cadrul procesual penal.

Criticile petentului privesc, pe de o parte, modalitatea de instrumentare a dosarului de urmărire penală nr. 566/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia-Mare, în care a fost pronunţată o soluţie de clasare, la data de 28.09.2020, pe care acesta a atacat-o la judecătorul de cameră preliminar, care, însă, i-a respins plângerea prin încheierea nr. 164 din 12.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Baia Mare. Petentul a apreciat că, din analiza întregii situaţii de fapt şi de drept cauza anterior menţionate, se observă încălcarea abuzivă a legii de către organele de cercetare penală (poliţistul judiciar, procurorul de caz şi procurorul ierarhic superior) şi judecătorul de cameră preliminară.

În contextul acestor susţineri ale petentului, judecătorul de cameră preliminară reţine că acesta a criticat, în mod esenţial, fundamentul soluţiilor date de către intimaţii procurori plângerilor şi sesizărilor formulate de petent, ce au forma obiectul dosarului de urmărire penală nr. 566/P/2020, fără a se invoca, însă, un minimum de elemente obiective care să releve, distinct de soluţia propriu-zisă, în ce a constat acţiunea sau inacţiunea pretins ilicită, concret imputată magistraţilor.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen., "(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.".

Analizând întregul material probator administrat, judecătorul de cameră preliminară reţine că nu se poate identifica în ce ar fi constat pretinsa conduită ilicită a magistraţilor indicaţi de petent în cuprinsul plângerii, care au fost dispoziţiile legale încălcate de către aceştia în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, în ce a constat urmarea imediată ori legătura de cauzalitate existentă între faptele presupus comise şi urmarea imediată.

Soluţiile procurorilor ori hotărârile judecătoreşti definitive se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce exclude iniţierea unui demers procesul paralel menit a determina organul judiciar penal să se substituie, practic, instanţelor competente şi să repună în discuţie legalitatea şi temeinicia soluţiilor definitive dispuse.

Cenzurarea soluţiilor dispuse de magistraţi - procurori sau judecători - se poate realiza numai în formele şi procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanşat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistraţi.

Intervenţia organului de urmărire penală şi anchetarea magistratului pentru eventuale infracţiuni prevăzute de art. 297 din C. pen. trebuie să se rezume la investigarea actelor de conduită cu aparente conotaţii ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct şi suplimentar soluţiilor dispuse în cauzele instrumentate. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informaţii independente şi obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulţumirii subiective a unei părţi faţă de soluţia dispusă într-un dosar civil sau penal.

Pe de altă parte, plângerea petentului A. vizează fapte de abuz în serviciu pretins săvârşite de conducătorii Parchetului de pe lângă ÎCCJ (fostul Procuror General G.) şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Preşedintele instanţei supreme neindicat de petent), precum şi de reprezentanţii Companiei Naţionale Poşta Română S.A. (fără a fi menţionate în concret anumite persoane), în legătură cu încheierea, la data de 01.02.2014, a unor contracte având ca obiect comunicarea citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură la destinatar, emise de parchete şi instanţe prin intermediul serviciilor poştale ale Poştei Române. Petentul denunţă, în fapt, o clauză contractuală care prevede că în situaţia în care destinatarul plicului cu actele de procedură ori persoanele îndreptăţite să primească plicul cu actele de procedură nu au fost găsite acasă, factorul poştal este obligat să afişeze înştiinţarea anexată la plic, de parchete sau instanţele de judecată, pe uşa locuinţei destinatarului.

Raportat la conţinutul plângerii, se constată că, în cuprinsul acesteia, faptele nu au un conţinut relevant din perspectiva normei de incriminare [art. 297 alin. (1) C. pen..] pentru care se solicită tragerea la răspunderea penală.

În realitate, prin sesizarea depusă, petentul A. emite supoziţii lipsite de un minim suport faptic real şi probator. Cu alte cuvinte, plângerea se materializează printr-o multitudine de afirmaţii generale, supoziţii şi suspiciuni cu privire la o pretinsă activitate infracţională comisă de conducătorii Ministerului Public, Înalta Curte şi Poşta Română, fără să fie indicat vreun mijloc de probă pertinent ori posibil de administrat în susţinerea alegaţiilor petentului.

Drept urmare, în modalitatea în care a fost formulată, plângerea nu poate conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracţiunii de serviciu sesizate, în limitele necesare şi suficiente, începerii cercetărilor, aşa încât soluţia de clasare dispusă de procuror este legală şi temeinică.

Reţinând că, temeiul de drept al soluţiei de clasare ce face obiectul prezentei cauze este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară, aminteşte că noţiunea de inexistenţă a faptei vizează atât situaţia în care fapta nu există în materialitatea ei (respectiv, nu s-a săvârşit o acţiune sau inacţiune care să producă modificări fizice în realitatea obiectivă), cât şi ipoteza în care, chiar dacă s-ar aprecia că există o activitate faptică, aceasta nu are nicio legătură, nici măcar aparentă, cu conduita prevăzută ca element material al infracţiunii (interpretare dată noţiunii fapta nu există, atât în literatura de specialitate, cât şi în jurisprudenţă - încheierile nr. 71 din 14.02.2017 şi nr. 530 din 02.10.2018 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul ICCJ, secţia Penală).

Concluzionând, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, reţinându-se că faptele sesizate prin plângerea penală nu există, se constată că ordonanţa atacată este temeinică şi legală, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiei din ordonanţa de clasare cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., "În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.", situaţie incidentă şi în speţă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 08 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2023 (445/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 219/II/2/2024, din data de 20 noiembrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 08 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2023 (445/76/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 219/II/2/2024, din data de 20 noiembrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 05 februarie 2025.