Mandatory precautionary seizure in corruption cases: proportionality of bailiff abuse-of-office damages

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2024

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 71 din data de 26 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.1, în baza art. 2502 din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A. şi B., instituite prin ordonanţa din data de 02.02.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2022, până la concurenţa sumei de 1.182.694,51 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 29.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).

În fapt, s-a reţinut că în perioada 03 septembrie 2018 - 27 aprilie 2022, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, numitul A., executor judecătoresc în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, cu sediul în oraşul Târgu Cărbuneşti, jud. Gorj, şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în dosarele de executare silită nr. x/2018, y/2019 şi nr. z/2022, înregistrate la BEJ A., cu încălcarea prevederilor legale, întrucât:

1. Prin actele întocmite în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 39/E/2018, a încălcat dispoziţiile art. 665, art. 670 alin. (3) pct. 1-7 şi alin. (4) din C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, totodată, obţinând un folos necuvenit atât pentru sine (onorariul de executor şi celelalte cheltuieli de executare - 66.000 RON), cât şi pentru inculpatul B. (suma de 486.543,17 RON, din care, în perioada 29.09.2022 - 06.12.2023 s-a recuperat suma de 22.802,17 RON, creanţa nerecuperată fiind în cuantum de 463.741 RON);

2. Prin actele întocmite în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 55/E/2019 (vizând executarea silită a deciziei civile nr. 2933/12.11.2019 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească inculpatului B. suma de 284.495,61 RON, reprezentând contravaloare masă lemnoasă, respectiv a sumei de 11.449,9 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, dosar înregistrat la BEJ A. ca urmare a încheierii nr. 55/E/2019 din data de 13.12.2019, prin care inculpatul A. a admis cererea de executare silită introdusă la aceeaşi dată de inculpatul B.), a încălcat dispoziţiile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 şi alin. (4) din C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, totodată, obţinând un folos necuvenit atât pentru sine (onorariul de executor şi celelalte cheltuieli de executare - 50.000 RON, suma încasată efectiv la data de 31.12.2019), cât şi pentru inculpatul B. (suma de 333.945,51 RON, încasată efectiv la data de 31.12.2019);

3. Prin actele întocmite în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 12/E/2022 (vizând executarea silită a deciziei civile nr. 77/08.03.2022 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească inculpatului B. suma de 284.495,61 RON, reprezentând contravaloare masă lemnoasă, suma de 473.206,17 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, respectiv a sumelor de 16.212 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanţă şi 14.494 RON, cheltuieli de judecată în apel şi recurs), a încălcat dispoziţiile art. 663, art. 665, art. 670 alin. (3) pct. 1-7 şi alin. (4) din C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, totodată, obţinând un folos necuvenit atât pentru sine (onorariul de executor şi celelalte cheltuieli de executare - 35.000 RON, încasat efectiv), cât şi pentru inculpatul B., prin mandatar C. (în cuantum total de 232.708 RON - conform celor stabilite prin încheierea Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă nr. 6609/26.10.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 267.708 RON şi obligarea intimatului creditor B. să achite contestatarei debitoare Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. suma de 267.608 RON).

S-a reţinut că în perioada de referinţă anterior menţionată, în desfăşurarea procedurilor de executare silită în dosarele nr. x/2018, y/2019 şi nr. 12/E/2022, înregistrate la BEJ A., inculpatul A. a încălcat prevederile legale cu prilejul întocmirii următoarelor acte:

- prin încheierea din data de 03.09.2018, inculpatul A. a admis cererea de executare silită formulată la aceeaşi dată de inculpatul B., privind debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., în baza sentinţei civile nr. 136/02.05.2018 a Tribunalului Gorj, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească inculpatului B. suma de 473.206,17 RON (reprezentând contravaloarea de folosinţă a terenului), precum şi a deciziei nr. 205/11.07.2018 a Tribunalului Gorj, pronunţată tot în dosarul nr. x/2016, prin care S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost obligată să-i plătească numitului B. suma de 13.337,06 RON (reprezentând cheltuieli de judecată), dispunând totodată înregistrarea la BEJ A. a dosarului de executare silită nr. x/2018, deşi cele două hotărâri nu constituiau titluri executorii, fiind hotărâri nedefinitive, supuse apelului şi recursului, încălcând astfel dispoziţiile art. 665 din C. proc. civ., conform cărora executorul judecătoresc poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale;

- prin încheierea executorie nr. 39/E/2018 din data de 19.11.2018, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului şi alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 66.000 RON, deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii de executare silită, neexistând un titlu executoriu, iar pe de altă parte cheltuielile de executare au fost calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 şi alin. (4) din C. proc. civ., onorariul fiind stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000;

- prin încheierea executorie nr. 55/E/2019 din data de 24.12.2019, dispusă în dosarul de executare nr. 55/E/2019 (înregistrat la BEJ A. ca urmare încheierii nr. 55/E/2019 din data de 13.12.2019, prin care inculpatul A. a admis cererea de executare silită introdusă la aceeaşi dată de inculpatul B.), inculpatul A. a stabilit onorariul executorului şi alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 88.000 RON, cheltuielile de executare fiind calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 şi alin. (4) din C. proc. civ., onorariul fiind stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000. Urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu cu încălcarea prevederilor legale cu prilejul desfăşurării procedurii de executare silită din acest dosar de executare, inculpatul A. a cauzat o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, totodată, a obţinut un folos necuvenit atât pentru sine (onorariul de executor şi celelalte cheltuieli de executare - 50.000 RON, suma încasată efectiv la data de 31.12.2019), cât şi pentru pentru inculpatul B. (suma de 333.945,51 RON, încasată efectiv la data de 31.12.2019).

- prin încheierea nr. 12/E/2022 din data de 21.03.2022, inculpatul A. a admis cererea de executare silită formulată la aceeaşi dată de inculpatul B., privind debitoarea S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., dispunând totodată înregistrarea la BEJ A. a dosarului de executare nr. 12/E/2022, iar subsecvent, la data de 22.03.2022, a solicitat instanţei de executare - Judecătoria Târgu Jiu, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A.. Procedând în acest mod, inculpatul A. a efectuat demersuri pentru executarea silită a aceleiaşi creanţe pe care o executase anterior silit integral în dosarele nr. x/2018 şi y/2019, încălcând astfel dispoziţiile art. 663 din C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi dispoziţiile art. 665 din C. proc. civ., potrivit cărora executorul judecătoresc poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale;

- prin încheierea executorie nr. 12/E/2022 din data de 21.04.2022, inculpatul A. a stabilit onorariul executorului şi alte cheltuieli de executare silită la un cuantum total de 275.000 RON, cheltuielile de executare fiind calculate fără a se preciza detaliat care sunt acestea, încălcându-se astfel prevederile art. 670 alin. (3) pct. 1-7 şi alin. (4) din C. proc. civ., iar onorariul a fost stabilit într-un cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000.

Prin ordonanţa nr. 98/10/P/2022 din 02 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, printre altele, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului, asupra bunurilor imobile şi mobile (atât a bunurilor prezente, cât şi a bunurilor viitoare) aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.182.694,51 RON, reprezentând prejudiciul total, nerecuperat.

La momentul instituirii măsurilor asiguratorii, inculpatul A. a formulat contestaţie împotriva Ordonanţei de luare a măsurilor asiguratorii nr. x/2022 din data de 02.02.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţia Naţionala Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, contestaţie care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2023/a1 şi care a respinsă ca nefondată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din Curţii de Apel Craiova prin încheierea nr. 15 din data de 09.02.2024.

În contextul acestor reţineri factuale, verificând, în condiţiile art. 2502 din C. proc. pen., măsura asiguratorie anterior menţionată, judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii.

Astfel, s-a constatat că, în cauză, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. sunt susceptibile să producă un prejudiciu, iar din raportul de constatare fiscală, aflat la dosarul de urmărire penală, prejudiciul total din cele trei dosare de executare, care s-ar fi produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., a fost estimat ca fiind în sumă de 1.205.496,68 RON, din care s-a recuperat, până la data de 06.12.2023, de la inculpatul B., suma de 22.802,17 RON (anexa 3 din Raportul de constatare), astfel că, prejudiciul total din cele trei dosare de executare sus menţionate, produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., nerecuperat, ar fi în cuantum de 1.182.694 51 RON.

Aşadar, s-a apreciat că este justificată menţinerea instituirii unor măsuri asiguratorii în vederea reparării pagubei, dar şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, prin rechizitoriu fiind solicitată obligarea inculpaţilor la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 2.135,7 RON, câte 1.067,85 RON pentru fiecare inculpat.

În final, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că se impune a fi menţinute măsurile asiguratorii astfel cum au fost instituite în cauză, acestea fiind legale şi temeinice, iar raportat la natura şi numărul faptelor imputate inculpaţilor, la perioada de timp în care s-a reţinut săvârşirea acestora, nu se încalcă principiul proporţionalităţii.

*

Împotriva încheierii sus-menţionate, în termen legal, a formulat contestaţie inculpatul A., prin apărător ales, fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 08 iulie 2024, sub nr. x/2024/a1.1, având termen de judecată fixat la data de 16 iulie 2024.

La acest termen de judecată, deşi legal citat, contestatorul inculpat nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine calea de atac şi nici nu a fost reprezentant de un apărător ales. A beneficiat însă de asistenţă juridică din oficiu, concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei obiect al cauzei fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de inculpatul A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin ordonanţa nr. 98/10/P/2022 din 02 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, printre altele, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile (atât a bunurilor prezente, cât şi a bunurilor viitoare) aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.182.694,51 RON, reprezentând prejudiciul total, nerecuperat, precizându-se, totodată că au fost identificate următoarele bunuri imobile aparţinând inculpatului:

1. Cota de 1/2 din imobilul în suprafaţă de 78,63 mp, apartament cu 4 camere de locuit şi dependinţe, balcoane cu suprafaţa de 9,17 mp, respectiv 7,54 mp teren în folosinţă, cu nr. cadastral x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x), situat în municipiul Târgu Jiu, B-dul x, judeţul Gorj (deţinut în cota de 1/1 de A. şi D.);

2. Cota de 1/2 din imobilul în suprafaţă utilă de 28,46 mp, în descriere: vestibul, baie, debara, cămară, cameră, bucătărie şi logie (2,77 mp), cote părţi comune 38/1000, cote teren 3,83, situat în municipiul Bucureşti, str. x bl. A6 (deţinut în cota de 1/1 de A. şi D.).

3. Cota de 1/2 din imobilul constând în: teren intravilan, în suprafaţă de 2300 mp (măsurată 2303mp), nr. cadastral x, cu construcţii - suprafaţă construită la sol 57 mp, nr cadastral x, respectiv construcţii - suprafaţă construită la sol 35 mp, nr. cadastral x, situat în comuna Stăneşti, sat Curpen, judeţul Gorj, deţinut în proprietate cu titlu de drept întreţinere, în cota de 1/1 de A. şi D., cu instituire drept de ipotecă legală privind obligaţia întreţinerii în favoarea părinţilor A. şi E..

Temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri procesuale au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării măsurii asigurătorii, iar pe de altă parte, necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot asigura repararea pagubei produse, în modalitatea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu ce a făcut obiectul cercetărilor în cauză.

Măsura asiguratorie a fost menţinută prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 29.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu pretins generatoare a pagubei a cărei recuperare a constituit fundamentul instituirii acesteia.

În acest context, procedând la verificarea soluţiei judecătorului de cameră preliminară de menţinere a măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului A., prin ordonanţa procurorului anterior menţionată, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale,(...) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă (...) pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(...)

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deşi, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura şi gravitatea faptelor comise, fie consecinţele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.

O astfel de excepţie este reglementată prin art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secţiunea a 5-a a Capitolului III al legii), potrivit căruia:

"în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Aceasta înseamnă că, în cazul infracţiunilor de corupţie sau asimilate acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracţiuni. În acest caz particular, organele judiciare rămân ţinute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerinţe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurenţa cărora se instituie măsura şi finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Raportat la aceste considerente, se observă că inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Această infracţiune, care este cuprinsă în capitolul III al Legii nr. 78/2000, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 20 din acelaşi act normativ, care, aşa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii.

Ca urmare, în speţă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate găsindu-şi izvor chiar în lege, nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 2502 din C. proc. pen., controlul instanţei fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate şi, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situaţia patrimonială a inculpatului.

Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Craiova a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului A. în cursul urmăririi penale, apreciind că, în contextul soluţiei de trimitere în judecată a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, şi raportat la stadiul procesual în care se află cauza - cameră preliminară, măsura asiguratorie analizată satisface în continuare exigenţele de necesitate (decurgând din lege) şi de proporţionalitate care au stat la baza dispunerii acesteia.

Inculpatul A. critică, în actuala procedură, această soluţie, susţinând că măsura asiguratorie nu îndeplineşte condiţia proporţionalităţii cu scopul urmărit prin instituirea ei, în raport cu prejudiciul reţinut şi valoarea bunurilor sechestrate.

Critica contestatorului este neîntemeiată.

Astfel, se observă că măsura asiguratorie a sechestrului a fost instituită, asupra bunurilor imobile şi mobile (atât a bunurilor prezente, cât şi a bunurilor viitoare) aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.182.694,51 RON, echivalentă prejudiciului total şi nerecuperat produs în dauna S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A..

Suma cu privire la care s-a instituit şi, respectiv, menţinut măsura asiguratorie reprezintă valoarea estimată de organul judiciar ca fiind echivalentă pretinsului prejudiciu cauzat prin faptele de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu deduse judecăţii, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar împrejurarea că, în mod firesc, raportat la stadiul procedurii penale, valoarea acestor sume nu avea şi nu are nici în acest moment procesual un caracter cert nu afectează legalitatea măsurii procesuale analizate.

Potrivit art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, organele judiciare au posibilitatea de a institui şi, implicit, de a menţine sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau ale inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei produsă prin infracţiune şi a cheltuielilor judiciare, legea prezumând, prin urmare, că, până la reperul valoric menţionat, măsura asigurătorie îndeplineşte exigenţa proporţionalităţii cu scopul instituirii ei, indiferent de faza procesuală în care este dispusă/menţinută.

În ceea ce priveşte valoarea bunurilor supuse sechestrului, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că inculpatul nu a adus, în acest stadiu procesual, nicio dovadă cu privire la discrepanţa valorică invocată.

Or, în contextul în care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, valoarea prejudiciului presupus cauzat prin infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este incertă, aceasta urmând a fi stabilită cu titlu definitiv de instanţa de judecată, menţinerea, în acest stadiu procesual, a măsurii asigurătorii dispuse faţă de contestator în cursul urmăririi penale, până la concurenţa valorii estimate a prejudiciului, s-a făcut cu deplina respectare a exigenţei proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit prin instituirea ei.

În plus, trebuie subliniat că indisponibilizarea instituită prin măsurile asiguratorii nu afectează substanţa dreptului de proprietate avut asupra bunurilor supuse măsurii, ci afectează doar atributul dispoziţiei juridice şi materiale. Altfel spus, în cazul indisponibilizării unor bunuri imobile, nu se pierde dreptul de proprietate în esenţa sa, inculpatul continuând să folosească respectivele bunuri conform destinaţiei acestora.

În final, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că, raportat la data luării măsurilor asigurătorii (02 februarie 2024), valoarea estimată a prejudiciului presupus a fi produs prin activitatea infracţională imputată inculpatului, precum şi stadiul procesual în care se află cauza (cameră preliminară), se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, şi interesul inculpatului de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor care au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică încheierea atacată, iar criticile contestatorului inculpat neîntemeiate, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 71 din data de 26 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.1.

Urmare acestei soluţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 71 din data de 26 iunie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.1.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16 iulie 2024.