Mandatory tax evasion security measures: automatic expiration for missed review deadlines vs. proportionality of continued seizure

Şedinţa publică din data de 09 iulie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 mai 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 2502 C. proc. pen.., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de încetare de drept a măsurilor asigurătorii luate în dosarul de urmărire penală nr. 67/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti formulate de către inculpaţii A., B., C., D., E., F., G..

În temeiul art. 2502 C. proc. pen.., a fost restrânsă măsura asiguratorie până la concurenţa sumei rămase neachitate de inculpatul H., respectiv până la concurenţa sumei de 160 092 RON, menţinând în acestă limită, măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 17.02.2021, asupra următoarelor imobile:

- apartamentul nr. x, situat în mun. Bucureşti, str. x, compus din 3 camere de locuit, terasă şi dependinţe, cu suprafaţă totală de 111, 05 mp (s.u. 111,05 mp), intabulat în C.F. nr. x a mun. Bucureşti, nr. cadastral x, cotă; proprietate 1/1 şi cotă indiviză de 1,051% din spaţiile comune ale imobilului; teren aferent (cotă indiviză) - în proprietate; nr. CF x; imobil transcris din CF x;

- unitate individuală - parcare cu o suprafaţă utilă de 14,50 mp situată în mun. Bucureşti, str. x, ap. parcare 25, intabulat în C.F. nr. x a mun. Bucureşti, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1;

- apartamentul nr. x, situat în mun. Bucureşti, Şos. x, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, cu suprafaţă totală de 150, 02 mp, intabulat în C.F. nr. x a mun. Bucureşti, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1 şi teren aferent (cotă indiviză din spaţiile comune) - în proprietate; nr. CF x; imobil transcris din CF x;

- unitate individuală - parcare cu o suprafaţă utilă de 11,60 mp situată în mun. Bucureşti, Şos. x, ap. parcare, intabulat în C.F. nr. x a mun. Bucureşti, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/1;

În baza art. art. 2502 raportat la art. 249 C. proc. pen.., cu aplicarea art. 11 din Legea nr. 241/2005 a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor după cum urmează:

1. asupra bunurilor inculpatului B. instituită prin ordonanţa din 24.08.2020, până la concurenţa sumei de 1 526 701 RON, respectiv asupra imobilului situat în intravilanul localităţii Horezu, jud. Vâlcea, str. x, punctul "TREAPT", compus din teren (fâneaţă) în sup. de 1500 mp - din acte, măsurat - 1528 mp, intabulat în C.F. nr. x a localităţii Horezu nr. cadastral x,

2. asupra bunurilor inculpatei C. instituită prin ordonanţa din 24.08.2020, până la concurenţa sumei de 1.615.680 de RON, respectiv asupra următoarelor imobile:

- apartament situat în mun. Bucureşti, strada x, nr. 1, jud. Prahova, în suprafaţă de 63,92 mp, compus din 3 camere şi dependinţe, intabulat în CF x a mun. Bucureşti, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/4.

-apartament situat în oraşul Sinaia, strada x, nr. 42, mansarda, jud. Prahova, în suprafaţă construită de 85,48 mp (s.u. - 66,08 mp), compus din 3 camere şi dependinţe, intabulat în CF x a localităţii nr. cadastral x, cotă proprietate 1/4. -teren situat în intravilanul oraşului Sinaia, strada x, nr. 42C, jud. Prahova, curte construcţie, în suprafaţă de 172 mp - din acte, măsurată - 175 intabulat în CF. nr. x a loc. Sinaia, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/4;

- teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 1.200 m.p., tarlaua x, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. Bolintin -Deal, nr. cadastral x.

-teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 2.500 m.p., tarlaua x, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. a localităţii Bolintin-Deal, nr. cadastral x.

-teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 3.600 m.p., tarlaua x/1, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x.

-teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 1.500 m.p. (din acte) - măsurat 1498 mp, tarlaua x, intabulat în CF. nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x.

-teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 600 mp, tarlaua x/1, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x, cotă proprietate 1/2.

-teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 2.000 mp, tarlaua x, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x;

-teren arabil situat în extravilanul com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, respectiv 800 mp, tarlaua x/1, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. Bolintin-Deal, nr. cadastral x;

-teren arabil situat în extravilanul com. Grădinari, jud. Giurgiu, respectiv 2.300 mp, tarlaua x, parcela x, intabulat în CF. nr. x a loc. Grădinari, nr. cadastral x.

3. asupra bunurilor inculpatului I. instituită prin ordonanţa din 26.11.2021, până la concurenţa sumei de 2.212.339 RON, respectiv asupra următoarelor bunuri:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, respectiv boxa nr. 1, în suprafaţă de 13.66 mp, teren în proprietate (cotă indiviză), situată în loc. Bucureşti, str. x, et. Subsol, ap. Boxă;

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, respectiv cota indiviză de 3,46 mp aferentă boxei nr. 1 (IE x,)situat în Loc. Bucureşti.

4. asupra bunurilor inculpatului D. instituită prin ordonanţa din 24.08.2020, până la concurenţa sumei de 448.438 de RON, respectiv asupra imobilului situat în localitatea Jugureni, nr. 240, jud. Prahova în suprafaţă totală de 5.568 mp, compus din teren arabil în suprafaţă de 2.849 mp. intravilan, situat în tarlaua nr. x, parcela nr. x şi păşune în suprafaţă de 2.719 mp extravilan, situată în tarlaua nr. x, parcela nr. 1978/1, intabulat în C.F. nr. x a loc. Jugureni, nr. cadastral x.

5.asupra bunurilor inculpatului F. instituită prin ordonanţa din 26.11.2021 până la concurenţa sumei de 50 800,63 RON la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere începând cu anul 2014 la zi, respectiv asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, respectiv apartamentul compus din 2 camere şi dependinţe, în suprafaţă de 53,68 mp. Situat în mun. Bucureşti, sect. 6, alin. Politehnicii nr. 2 şi cota de reren aferentă în folosinţă, în suprafaţă de 5,7 mp.

A fost respinsă cererea de ridicare a măsurilor asiguratorii formulată de către inculpatul B..

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, în dosarul de urmărire penală nr. 67/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor B., C., I., D., E., F., fiind aplicate, după caz, sechestre asigurătorii asupra bunurilor identificate în proprietatea acestora.

Prin rechizitoriul întocmit la data de 26.11.2021 de Parchetul de pe lângă din Curtea de Apel Ploieşti în dosarul de urmărire penală nr. 67/P/2016 s-a dispus trimiterea în judecată, între alţii, a inculpaţilor vizaţi de măsurile asigurătorii, după cum urmează:

1. inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (24 acte materiale) şi delapidare în formă continuată prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (49 acte materiale) fapte constând în aceea că în perioada 22.06.2010 - 23.12.2014, în calitate de administrator al S.C. J. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui nr. de 24 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 4.740.437 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 1.526.701lei, nerecuperat.

În aceeaşi calitate, în perioada 23.06.2010 - 27.02.2015 şi în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit suma totală de 2.698.171 RON din conturile firmei, prin 49 de viramente distincte.

2. inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (27 acte materiale) şi delapidare în formă continuată prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (131 acte materiale) fapte constând în aceea că în perioada 27.02.2012 - 20.12.2013, în calitate de administrator al S.C. K. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui nr. de cel puţin 37 cheltuieli/facturi fiscale fictive, în valoare totală de 5.008.607 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.615.680 RON, nerecuperat.

În perioada 26.03.2012 - 14.04.2014, în aceeaşi calitate, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpata si-a însuşit în final suma de 4.544.781 de RON din conturile firmei, prin 131 de viramente distincte.

3. inculpatul I. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (337 acte materiale) şi delapidare în formă continuată prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (343 acte materiale), fapte constând în aceea că în perioada 5.12.2012 - 31.12.2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. L. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui nr. de 337 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 3.532.089 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 1.139.383 RON, nerecuperat,

De asemenea, în perioada 2011 - 2012, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. Bucureşti, inculpatul a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui nr. de cel puţin 5 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totala de 3.326.164 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.072.956 RON, nerecuperat.

Acelaşi inculpat, în calitatea de administrator de fapt al S.C. L. S.R.L. Bucureşti, în intervalul 22.08.2013 - 31.12.2014, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit suma totala de 795.538 RON din conturile şi din casieria societăţii pe care o administra, prin 343 de fapte distincte (9 viramente şi 334 acte de sustragere directă).

4. inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (6 acte materiale) şi delapidare în formă continuată prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (10 acte materiale) fapte constând în aceea că în perioada 28.02. - 25.03.2014, în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L. loc. Cernica, jud. Ilfov, (fostă S.C. O. SRL), a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui nr. de 6 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 1.390.158 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 448.438 RON, nerecuperat.

În perioada 05.03. - 24.04.2014, în aceeaşi calitate, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit suma de 941.720 RON din conturile firmei, prin 10 viramente distincte.

5. inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (24 acte materiale) şi delapidare în formă continuată prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (25 acte materiale) fapte constând în aceea că în perioada 5.12.2012 - 10.03.2014, în calitate de administrator S.C. P. S.R.L. Voluntari, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui nr. de 24 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 2.256.407 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 727.873 RON, nerecuperat.

În perioada 5.12.2012 - 25.03.2014, în aceeaşi calitate, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit suma totala de 1.528.894 RON din conturile şi din casieria societăţii pe care o administra, prin 25 de fapte distincte (9 viramente şi 16 acte de sustragere directă).

6. inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (17 acte materiale) şi delapidare în formă continuată prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. (20 acte materiale), fapte constând în aceea că în perioada 06.01.2014 - 16.02.2015, în calitate de administrator de fapt al S.C. Q. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a 17 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 2.595.768 RON, şi prin aceasta a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 837.345 RON, nerecuperat.

De asemenea, în calitate de administrator de fapt al aceleiaşi firme, în perioada 12.02.2014 - 12.02.2015, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul si-a însuşit în final suma de 1.268.070 RON din conturile firmei, prin 20 de viramente distincte.

Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii, Curtea a reţinut, cu privire la încetarea de drept a măsurilor asiguratorii, că dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen.., au fost introduse în fondul activ al legislaţiei procesual penale prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021.

Aceste dispoziţii legale instituie în sarcina organelor judiciare obligaţia de a verifica, din oficiu, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 (un) an în camera preliminară ori în cursul judecăţii.

S-a arătat că, legiuitorul nu a instituit, însă, în mod expres, şi o consecinţă, în sens de sancţiune procesuală, a nerespectării termenului prevăzut de lege pentru verificarea măsurilor asigurătorii, care să se răsfrângă asupra celor potenţial neverificate în intervalul de timp impus.

Prin urmare, s-a apreciat că solicitarea inculpaţilor de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii ca urmare a neverificării lor în termenul de 1 (un) an prevăzut de art. 2502 C. proc. pen.., este neîntemeiată.

Sub aspect de temeinicie, Curtea a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au fost trimişi în judecată inclusiv pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 C. pen. (cazul celorlalţi inculpaţi).

Or, infracţiunea de evaziune fiscal intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 care, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul comiterii unor astfel de infracţiuni.

Ca urmare, s-a susţinut că în speţă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate găsindu-şi izvor chiar în lege, ea nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 250 2 C. proc. pen.., controlul instanţei fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanelor acuzate şi, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situaţia patrimonială a inculpaţilor.

Evaluând măsurile asiguratorii dispuse faţă de inculpaţi, Curtea a considerat că acestea sunt proporţionale cu scopul urmărit prin instituirea lor - recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, şi cu valoarea acestuia reţinută în rechizitoriu, în cazul fiecărui inculpat, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal, cu menţiunea că respectivele sume sunt valori probabile ale obiectului infracţiunilor de evaziune fiscală imputate inculpaţilor.

În concret s-a arătat că, este vorba de un prejudiciu 1.526.701 RON în cazul inculpatului B., 1.615.680 RON în cazul inculpatei C., 1.139.383 RON în cazul inculpatului I., 448.438 RON în cazul inculpatului D., 50.801 RON în cazul inculpatului F., respective 727.873 RON, din care au fost recuperaţi, conform rechizitoriului, 567.092 RON rămânând neacoperit un prejudiciu de 160.092 RON în cazul inculpatului H..

Raportându-se la prevederile art. 249 alin. (5) C. proc. pen.., Curtea a subliniat că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa valorii probabile a acesteia, aşa cum s-a arătat în cele ce preced. Aceste sume reprezintă o valoare estimată de organul judiciar raportat la infracţiunile de evaziune fiscal presupus săvârşite de către inculpaţi, sume care, ulterior, vor fi, însă, verificate atât sub aspectul existenţei, cât şi al cuantumului de către instanţă, în etapa cercetării judecătoreşti,

Contrar apărării, Curtea a reţinut că măsurile asigurătorii luate în cauză şi menţinute ulterior îndeplinesc şi condiţiile prevăzute de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, din moment ce sechestrul asigurător nu afectează fondul dreptului (substanţa dreptului), ci doar îi împiedică temporar pe inculpaţi să încheie acte de dispoziţie asupra bunurilor astfel sechestrate.

În speţă, cu excepţia inculpatului H., care a învederat că a achitat în parte presupusul prejudiciu cauzat bugetului de stat prin infracţiunile de evaziune fiscal pretins comisă, situaţie care conduce la restrângerea măsurii, judecătorul primei instanţe a constatat că restul inculpaţilor nu au exprimat nicio justificare reală care să poată conduce la ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse faţă de aceştia.

În esenţă, Curtea a constatat că măsurile asiguratorii, în limitele expuse anterior, sunt proporţionale cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi valoarea prejudiciului reţinut prin rechizitoriu, în cazul fiecărui inculpat, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, aşa încât, la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea lor în cursul urmăririi penale, măsurile asigurătorii analizate satisfăcând în continuare exigenţele de necesitate (decurgând din lege) şi proporţionalitate care au stat la baza dispunerii lor.

Sub aspectul duratei măsurilor invocată de inculpaţi, evaluând actele dosarului, raportat la data luării măsurilor asigurătorii, cuantumul prejudiciului, valoarea bunurilor sechestrate, precum şi la complexitatea cauzei - cu efecte asupra duratei procedurilor, notând şi stadiul procesual în care se află cauza (faza camerei preliminare), s-a apreciat că, restrângerea temporară a dreptului de dispoziţie al inculpaţilor cu privire la bunurile lor, nu este una excesivă, fiind justificată de existenţa unui interes general legitim.

Raportat la amploarea activităţii infracţionale investigate, care vizează zeci de inculpaţi şi persoane vătămate, complexitatea cauzei, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei procesului penal, nefiind însă singurul element care a condus la prelungirea ei, Curtea a notat, în acest sens că, din actele dosarului rezultă că durata procesului penal a fost determinată de declinări repetate de competenţă, numeroasele amânări dispuse pentru lipsa de procedură, în special cu persoanele vătămate/părţi civile şi lipsa de apărare a părţilor,

În contextul prezentat, în care nu se poate reţine o inerţie a autorităţilor nici în finalizarea urmăririi penale şi nici în desfăşurarea procedurii de cameră preliminară, s-a arătat că restrângerea dreptului inculpaţilor de a dispune neîngrădit de bunurile sechestrate pe o perioadă de câţiva ani îndeplineşte, în continuare, exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate.

În privinţa inculpatului H., Curtea a reţinut că acesta a acoperit o parte din prejudiciu (împrejurare relevată chiar de procuror în cuprinsul rechizitoriului), măsurile asiguratorii fiind dispuse până la concurenţa întregii sume. Or, în aceste condiţii, judecătorul primei instanţe, a apreciat că se impune restrângerea măsurii asiguratorii la limita sumei rămase neachitate, raportat la scopul pentru care au fost impuse. A mai fost arătat că, temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri procesuale au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării măsurii asigurătorii, iar pe de altă parte, recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală

Astfel, în cazul acestui inculpat, a fost reţinut un prejudiciu presupus cauzat prin fapta de evaziune fiscal în cuantum de 727873 RON, din care au fost recuperaţi, conform rechizitoriului, 567092 RON, rămânând neacoperit un prejudiciu de 160.092.

Cu privire la apărarea inculpatului H., în sensul că a depus la Parchet actele contabile ale societăţii, s-a menţionat că aceasta constituie un argument legat de lipsa de temeinice a acuzaţiilor ce-i sunt aduse în prezenta cauză, ce excede cadrului procesual actual. Suplimentar, s-a precizat că, faptul că inculpatul consideră că este eronată trimiterea sa în judecată, nu este suficientă pentru ridicarea unor măsuri asigurătorii instituite legal în cursul urmăririi penale.

Cu privire la inculpatul F., s-a reţinut că deşi acesta a susţinut că a achitat prejudicial cauzat bugetului de stat, susţinerea acestuia nu se confirm, măsura fiind dispusă asupra bunurilor sale prin ordonanţa din 26.11.2021 până la concurenţa sumei de 50.801 RON, procurorul având în vedere că a acoperit o parte din prejudiciu de 837.345 RON, respectiv 786.544 RON.

Referitor la apărarea inculpatului D. în sensul că a achiziţionat bunul imobil sechestrat la mult timp după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa, judecătorul primei instanţe a arătat că aceasta nu atrage nelegalitatea sau netemeinicia măsurii asigurătorii, întrucât legea nu distinge, măsura putând fi dispusă de procuror în cursul urmăririi penale, ceea ce în speţă s-a realizat, sechestrul fiind instituită prin ordonanţa din 24.08.2020, iar rechizitoriul a fost întocmit la 26.11.2021.

Concluzionând, judecătorul de camera preliminară a considerat că măsurile sunt legale şi temeinice.

Împotriva încheierii din 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au formulat contestaţie inculpaţii B., C., I., D., H. şi F..

În cauză toţi contestatorii au solicitat desfiinţarea încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă şi, în rejudecare, să se constate încetarea de drept a măsurilor asiguratorii, susţinând că aceste măsuri nu au fost verificate în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen.

Suplimentar, contestatoarea inculpată C. a invocat faptul că, raportat la durata măsurii asiguratorii, acesta nu mai este proporţională cu scopul pentru care a fost instituită.

Contestatorul inculpat H. a susţinut, la rândul său, că măsura asiguratorie instituită asupra bunurilor sale nu este proporţională raportat la valoarea prejudiciului ce i se reţine în cauză în comparaţie cu valoarea de circulaţie a bunurilor sechestrate. Prin urmare, a solicitat, în subsidiar, restrângerea sechestrului la un singur imobil (loc de parcare), apreciind că valoarea acestuia este suficientă pentru a garanta plata pagubei reţinută în sarcina sa.

Contestatorul inculpat F. a solicitat ridicarea sechestrului asigurator, susţinând că a făcut dovada achitării prejudiciului reţinut în sarcina sa de către organele judiciare.

Analizând contestaţiile formulate de inculpaţi prin prisma criticilor formulate, a actelor şi normelor legale incidente, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reţine următoarele:

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Preliminar analizării pe fond a temeiurilor care au determinat menţinerea măsurilor asiguratorii, se impune precizarea că, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale anterior evocate, obligaţia acestei verificări s-a născut începând cu data de 28 februarie 2021, iar, în lipsa unor norme tranzitorii care să prevadă momentul de la care încep să curgă termenele de 6 luni şi, respectiv, de 1 an prevăzute de art. 2502 C. proc. pen.., în care o asemenea analiză se realizează, acestea trebuie calculate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021, o atare interpretare fiind singura ce corespunde dispoziţiilor art. 13 C. proc. pen.., ce reglementează aplicarea legii procesuale penale în timp.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul primei instanţe, spre deosebire de măsurile preventive, în cazul cărora art. 241 C. proc. pen.. stabileşte, în mod expres, situaţiile în care acestea încetează de drept, instanţa de control judiciar constată că o asemenea reglementare nu se regăseşte în codificarea procesual penală şi în privinţa măsurilor asigurătorii. Mai mult, se observă că, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, art. 2502 C. proc. pen.. nu face referire şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.

Prin urmare, criticile formulate în acest sens de către toţi contestatorii sunt neîntemeiate.

Aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., finalitatea măsurilor asiguratorii poate fi alternativă:

- în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune;

- pentru a servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare;

- pentru a servi la garantarea executării pedepsei amenzii;

- în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse.

Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Astfel, în cazul în care luarea măsurilor asiguratorii îşi găseşte izvorul chiar în lege, analiza pe care o efectuează instanţa în cadrul verificărilor prevăzute de art. 2502 C. proc. pen.. nu va purta asupra oportunităţii măsurilor asiguratorii, ci doar a proporţionalităţii acestora.

În cauză, prin rechizitoriul emis în data de 26.11.2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2016, au fost trimişi în judecată, între alţii, inculpaţii:

1. inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen. (24 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (49 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 22.06.2010 - 23.12.2014, în calitate de administrator al S.C. J. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui număr de 24 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 4.740.437 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 1.526.701 RON, nerecuperat.

În aceeaşi calitate, în perioada 23.06.2010 - 27.02.2015 şi în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit suma totală de 2.698.171 RON din conturile firmei, prin 49 de viramente distincte.

2. inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen. (27 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicare art. 35 C. pen. (131 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 27.02.2012 - 20.12.2013, în calitate de administrator al S.C. K. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui număr de cel puţin 37 cheltuieli/facturi fiscale fictive, în valoare totală de 5.008.607 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.615.680 RON, nerecuperat.

În perioada 26.03.2012 - 14.04.2014, în aceeaşi calitate, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpata si-a însuşit în final suma de 4.544.781 de RON din conturile firmei, prin 131 de viramente distincte.

3. inculpatul I. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen. (337 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (343 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 5.12.2012 - 31.12.2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. L. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui număr de 337 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 3.532.089 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 1.139.383 RON, nerecuperat.

De asemenea, în perioada 2011 - 2012, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. Bucureşti, inculpatul a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui număr de cel puţin 5 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totala de 3.326.164 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.072.956 RON, nerecuperat.

Acelaşi inculpat, în calitatea de administrator de fapt al S.C. L. S.R.L. Bucureşti, în intervalul 22.08.2013 - 31.12.2014, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit suma totala de 795.538 RON din conturile şi din casieria societăţii pe care o administra, prin 343 de fapte distincte (9 viramente şi 334 acte de sustragere directă).

4. inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen. (6 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (10 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 28.02. - 25.03.2014, în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L. loc. Cernica, jud. Ilfov, (fostă S.C. O. SRL), a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui număr de 6 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 1.390.158 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 448.438 RON, nerecuperat.

În perioada 05.03. - 24.04.2014, în aceeaşi calitate, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit suma de 941.720 RON din conturile firmei, prin 10 viramente distincte.

5. inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen. (24 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (25 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 5.12.2012 - 10.03.2014, în calitate de administrator S.C. P. S.R.L. Voluntari, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, la diferite intervale, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unui număr de 24 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 2.256.407 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu in cuantum de 727.873 RON, nerecuperat.

În perioada 5.12.2012 - 25.03.2014, în aceeaşi calitate, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul şi-a însuşit suma totală de 1.528.894 RON din conturile şi din casieria societăţii pe care o administra, prin 25 de fapte distincte (9 viramente şi 16 acte de sustragere directă).

6. inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen. (17 acte materiale) şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (20 acte materiale), constând în aceea că, în perioada 06.01.2014 - 16.02.2015, în calitate de administrator de fapt al S.C. Q. S.R.L. Bucureşti, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a 17 cheltuieli/facturi fictive, în valoare totală de 2.595.768 RON, cauzând prin aceasta bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 837.345 RON, nerecuperat.

De asemenea, în calitate de administrator de fapt al aceleiaşi firme, în perioada 12.02.2014 - 12.02.2015, în baza unei unice rezoluţii infracţionale, inculpatul si-a însuşit în final suma de 1.268.070 RON din conturile firmei, prin 20 de viramente distincte.

Înalta Curte mai notează că în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, văzând valoarea mare a pagubei create, a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile inculpaţilor ce fac obiectul cercetărilor în cauză, astfel:

1. prin ordonanţa nr. 67/P/2016 din 24.08.2020 asupra unui bun imobil (teren intravilan) aparţinând inculpatului B., până la concurenţa sumei de 1.526.701 RON;

2. prin ordonanţa nr. 67/P/2016 din 24.08.2020 asupra unor bunuri imobile (apartamente, teren intravilan şi terenuri arabile) aparţinând inculpatei C., până la concurenţa sumei de 1.615.680 RON;

3. prin ordonanţa nr. 67/P/2016 din 26.11.2021 asupra unor bunuri imobile (boxă subsol) aparţinând inculpatului I., până la concurenţa sumei de 2.212.339 RON;

4. prin ordonanţa nr. 67/P/2016 din 24.08.2020 asupra unui bun imobil (teren arabil intravilan şi păşune extravilan) aparţinând inculpatului D., până la concurenţa sumei de 448.438 RON;

5. prin ordonanţa nr. 67/P/2016 din 17.02.2021 asupra unor bunuri imobile (apartamente şi locuri de parcare) aparţinând inculpatului H., până la concurenţa sumei de 727.873 RON;

6. prin ordonanţa nr. 67/P/2016 din 26.11.2021 asupra unui bun imobil (apartament) aparţinând inculpatului F., până la concurenţa sumei de 50.800,63 RON.

Se mai reţine că, în cauză, Statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în proces, după cum urmează:

- cu suma de 1.526.701 RON, în cazul inculpatului B.;

- suma de 1.615.680 RON, în cazul inculpatei C.;

- cu suma de 1.139.383 RON, în cazul inculpatului I.;

- suma de 448.438 RON, în cazul inculpatului D.;

- cu suma de 50.801 RON în cazul inculpatului F.;

- cu suma de 727.873 RON, din care au fost recuperaţi, conform rechizitoriului, 567.092 RON rămânând neacoperit un prejudiciu de 160.092 RON în cazul inculpatului H..

Prin dispoziţiile procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

În jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen.. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reţinut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Contestatorul H. a criticat faptul că prin încheierea atacată au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse în cauză de procuror până la concurenţa unor sume ce exced prejudiciului rămas de achitat (160.092 RON RON) către partea civilă.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că, astfel cum s-a menţionat şi în cuprinsul rechizitorului inculpatul a încercat pe parcursul cercetărilor să achite prejudiciul. Astfel, se reţine că acesta a achitat din prejudiciul reţinut în urma săvârşirii presupusei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată (727.873 RON), suma de 567.092 RON, sechestrul asigurator fiind menţinut în continuare până la concurenţa prejudiciului probabil, care la acest moment este de 160.092 RON, fără sumele accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere).

Se concluzionează, aşadar, că inculpatul nu au achitat prejudiciul în integralitate, iar scopul măsurilor asiguratorii a fost încă de la debutul procesului penal cel al prezervării bunurilor ce pot servi la repararea pagubei produse prin infracţiunile de evaziune fiscală. În acest context, se observă că inculpatul nu a prezentat pentru niciunul din cele patru imobile aflate sub sechestru (2 apartamente şi 2 locuri de parcare) dovada valorii estimate a acestora, pentru a se aprecia că restrângerea măsurii asiguratorii asupra unui singur bun imobil, aşa cum a solicitat inculpatul, este suficientă pentru garantarea recuperării prejudiciului dacă acesta va fi găsit vinovat în cauză. Deopotrivă, instanţa de control judiciar precizează că inculpatul are posibilitatea să solicite ANABI, singura instituţie care are atribuţii privind bunurile indisponibilizate, deschiderea unui cont bancar, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, în care să vireze suma de bani până la concurenţa căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile şi să solicite, în consecinţă, indisponibilizarea acelei sume, corelativ cu ridicarea măsurii asiguratorii instituite asupra bunurilor imobile.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că toate măsurile asiguratorii instituite în cauză sunt proporţionale cu scopul reparatoriu urmărit. Această condiţie a proporţionalităţii este dată de natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei (evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005) şi necesitatea de a asigura o posibilă plată a prejudiciului în contul A.N.A.F., dacă soluţia ce se va pronunţa în cauză va fi în acest sens.

Referitor la intervalul de timp scurs de la momentul instituirii acestor măsuri, care este de aproximativ trei sau patru ani, după caz, chiar dacă poate părea unul îndelungat, nu pare a fi, cel puţin la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive având în vedere complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra acestora nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reţinut în sarcina lor. Prin urmare, critica inculpatei C., sub acest aspect, este nefondată.

În privinţa bunurilor imobile, instanţa de control judiciar constată că indisponibilizarea acestora, în contextul măsurii asiguratorii, nu lipseşte părţile de dreptul de proprietate, punctual de atributului folosinţei, ci impietează doar posibilitatea de a dispune, respectiv de a înstrăina bunul pe perioada procedurii judiciare.

Referitor la apărările contestatorului F., care a susţinut că, în ceea ce-l priveşte, a achitat prejudiciul imputat în cauză, Înalta Curte reţine din actul de sesizare a instanţei că, din valoarea prejudiciului produs prin faptele de evaziune fiscală, a fost recuperată suma de 786.544 de RON (inculpatul achitând suma reţinută ca fiind sustrasă de la plata către bugetul de stat cu ocazia controlului ANAF din 2015), rămânând un rest de 50.801 RON, cu privire la care ANAF s-a constituit parte civilă. Instanţa de control judiciar apreciază că înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu dovedesc că a achitat către partea civilă prejudiciul de 50.801 RON.

Pe de o parte, aceste înscrisurile depuse de inculpat reprezintă două extrase de cont generate dintr-o aplicaţie de mobile banking, ce ar data din 13.12.2021, în care se menţionează că suma de 50.800,63 RON a fost debitată din contul numitei R. în contul Trezoreriei Sector 6, având la detalii de plată "recuperare prejudiciu dosar nr. x/2021, prin rechizitoriul nr. x/2026, în numele lui F." .

Pe de altă parte, în cuprinsul motivelor scrise de contestaţie inculpatul a susţinut că "suma de 50.000 RON s-a compensat cu cauţiunea stabilită prin ordonanţa din data de 30.09.2016, sumă de bani pe care nu a revendicat-o şi care a rămas dispoziţia organului fiscal de la acea dată pentru a se putea opera compensarea" .

Şi într-un caz (depunerea sumei de bani la Trezoreria Sector 6 Bucureşti în anul 2021) şi în celălalt (compensarea unei cauţiuni depuse în temeiul unei ordonanţe privind măsura controlului judiciar pe cauţiune emisă la data de 30.09.2016) nu dovedesc că inculpatul a achitat prejudiciul în integralitate.

Înalta Curte reiterează că, singura instituţie care are atribuţii privind bunurile indisponibilizate este Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), care administrează şi ţine evidenţa sumelor de bani care fac obiectul sechestrului potrivit art. 252 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor perisabile în condiţiile art. 252 alin. (3) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzute de art. 2521 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, precum şi a sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului ori părţii responsabile civilmente, care fac obiectul popririi potrivit art. 254 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

În îndeplinirea atribuţiilor privind bunurile/sumele de bani indisponibilizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, Agenţia va deschide subconturi pe numele fiecărei persoane fizice sau juridice în parte, urmând ca ulterior să fie virate sumele de bani în conturile deschise de Agenţie.

Prin urmare, inculpatul are posibilitatea să consemneze într-un cont deschis de ANABI suma de bani până concurenţa căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurator în cauză, iar ulterior, să solicite menţinerea sechestrului asupra sumei indisponibilizate şi, corelativ, ridicarea măsurii asiguratorii asupra bunului imobil.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor sechestrului asigurător, acestea fiind necesare şi proporţionale cu scopul urmărit şi se impune menţinerea lor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 2502 C. proc. pen.., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii B., C., I., D., H. şi F. împotriva încheierii din 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii B., C., I., D., H. şi F. împotriva încheierii din 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 09 iulie 2024.