Transfer of Romanian prisoner from Austria upheld; appeal dismissed under mutual recognition framework

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 16/PI din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Austria.

S-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 280 Hv 29/24i a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, din data de 17.07.2024, rămasă definitivă la data de 23.07.2024, cu privire la persoana condamnată A., cetăţean român, în prezent aflat în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 142 alin. (1) din C. pen. austriac, faptă incriminată de legea penală română prin dispoziţiile art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen. (tâlhăria calificată).

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani (1461 zile) închisoare aplicată persoanei condamnate A. cele 222 zile închisoare deja executate până la data de 14.11.2024, precum şi perioada executată de la data de 14.11.2024 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin referatul nr. x/2025 din data de 21.01.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală sub nr. x/2025, la data de 21.01.2025, s-au solicitat următoarele:

1. Recunoaşterea sentinţei penale nr. 280 Hv 29/24i a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, din data de 17.07.2024, rămasă definitivă la data de 23.07.2024, cu privire la persoana condamnată A.;

2. Transferarea persoanei condamnate A., aflate în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria, într-un penitenciar din România în vederea executării unei pedepse de 4 ani închisoare.

În motivarea sesizării, s-a arătat că prin adresa nr. x/24.12.2024, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cererea formulată de către autorităţile judiciare din Republica Austria cu privire la recunoaşterea hotărârii penale şi transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Din cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Republica Austria rezultă că numitul A. se află în executarea unei pedepse de 1461 zile (4 ani) închisoare, din care a executat 222 de zile, conform calculului efectuat la data de 14.11.2024, aceasta urmând a fi finalizată la data 06.04.2028.

Totodată, în cuprinsul certificatului (lit. g), punctul b), autorităţile judiciare din Republica Austria au specificat că la data de 02.10.2024, prin hotărârea nr. x, Oficiul Federal pentru Străini şi Azil a impus persoanei condamnate interdicţia de reşedinţă pe teritoriul Austriei pe o durată de 8 ani.

Cu privire la hotărârea de condamnare, în cuprinsul certificatului s-a precizat că, prin hotărârea penală nr. 280 Hv 29/24i a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, din data de 17.07.2024, rămasă definitivă la data de 23.07.2024, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie", prevăzută de art. 142 alin. (1) din C. pen. austriac.

Fapta este incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen.

Conform certificatului, persoana condamnată nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că sesizarea este întemeiată, reţinând că prin sentinţa penală nr. 280 Hv 29/24i a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, din data de 17.07.2024, rămasă definitivă la data de 23.07.2024, inculpatul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea de tâlhărie, prevăzută de art. 142 alin. (1) din C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea de condamnare s-a reţinut că la data de 17.05.2017, în timpul nopţii (orele 02.00) în Saiersberg, A. şi B., acţionând în colaborare conştientă şi voită cu făptuitorii urmăriţi separat C. şi D. (deja condamnaţi definitiv), prin violenţă împotriva persoanelor şi prin ameninţare cu un pericol iminent pentru trup şi viaţă, au sustras de la E. şi F. bunuri mobile străine, având intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept pe ei înşişi ori pe o persoană terţă, prin aceea că au pătruns în casa unifamilială a numitei E., le-au imobilizat pe E. şi F. cu legături de cablu şi bandă adezivă, au lovit-o pe F. şi le-au ameninţat cu împuşcarea în caz de opunere, timp în care unul dintre făptuitori a rostit fraza:

"Ali, dă-mi arma ta", pentru a le forţa pe cele două femei să predea bani în numerar şi bijuterii, după care au fugit, având asupra lor bijuteriile obţinute (un inel de aur strălucitor şi un inel de aur cu perlă), aparate auditive noi, numerar în sumă de 600,00 euro şi 40,00 euro, precum şi un telefon, în valoare de aproximativ 150,00 euro.

Instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167 din aceeaşi lege necesare pentru recunoaşterea şi executarea sentinţei penale 280 Hv 29/24i a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, din data de 17.07.2024, rămasă definitivă la data de 23.07.2024.

Astfel, numitul A. (în prezent încarcerat într-un penitenciar din Austria) are de executat o pedeapsă de 4 ani închisoare, din care a executat 222 de zile până la data de 14.11.2024, executarea acesteia fiind preconizată să fie finalizată la data de 06.04.2028.

Hotărârea a cărei recunoaştere se solicită este definitivă (hotărârea a rămas definitivă la data de 23.07.2024), fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare constituie şi în România infracţiune şi autorul acesteia ar fi sancţionabil (conform C. pen. român, fapta reţinută în sarcina persoanei condamnate A., comisă la data de 17.05.2017, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen., respectiv pe timpul nopţii şi prin violare de domiciliu, iar persoana condamnată este cetăţean român.

Deşi persoana condamnată nu a consimţit la predarea sa, cu motivarea că soţia, fiul său şi restul familiei locuiesc în Germania şi nu are relaţii sociale în România, conform certificatului emis de autorităţile judiciare din Austria, acesta are interdicţie de reşedinţă în Austria pe o durată de 8 ani, impusă prin hotărârea Oficiului Federal pentru străini şi azil, din data de 02.10.2024, devenind astfel, incidente, dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

De asemenea, s-a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, în sensul că:

- numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceeaşi faptă şi nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceeaşi faptă;

- nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală;

- răspunde penal potrivit legii române;

- nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei;

- iar în cursul procesului penal desfăşurat în Austria, persoana condamnată, a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, conform menţiunilor din cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Austria.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A. .

Persoana condamnată nu a motivat în scris apelul formulat.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana condamnată a solicitat să se aibă în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru recunoaşterea hotărârii, întrucât apelantul nu a consimţit la predarea sa, iar soţia, fiul şi restul familiei sale locuiesc pe teritoriul Germaniei şi nu mai are nicio legătură cu statul român.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 19.02.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data de 26.02.2025 când au avut loc dezbaterile.

III. Analizând apelul declarat de persoana condamnată A. prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reţine că, în relaţia cu Austria, este aplicabilă Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, decizie transpusă atât de Austria, ca stat de condamnare, cât şi de România, ca stat de executare.

Dispoziţiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană se regăsesc în titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Aşadar, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare austriece faţă de cetăţeanul român A. care, în prezent, se află într-un penitenciar din Austria, este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum se arată în art. 166 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Astfel, în conformitate cu art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată: Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

Verificând, în aceste coordonate normative particularităţile cauzei, dar şi în raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul certificatului emis la 16.12.2024, în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI, Înalta Curte constată, similar primei instanţe, că cerinţele prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 sunt îndeplinite.

Astfel, hotărârea de condamnare nr. 280 Hv 29/24i/17.07.2024 a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz are caracter definitiv, astfel cu rezultă din informaţiile înaintate la dosarul cauzei de Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară.

În acest sens, Înalta Curte reţine că în certificatul reglementat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI se precizează că hotărârea cu privire la care se solicită recunoaşterea a rămas definitivă la data de 23.07.2025.

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, reglementată în art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că faptele care au atras condamnarea persoanei solicitate la pedeapsa de 4 ani închisoare sunt incriminate de legea română, constituind infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen.

Referitor la condiţia prevăzută la lit. c) a art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se constată că apelantul-persoană condamnată A. este cetăţean român şi are domiciliul pe teritoriul României.

Este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004. Deşi persoana condamnată, cetăţean român, nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, consimţământul nu este necesar întrucât la data de 02.10.2024, prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini şi Azil al Republicii Austria, s-a impus persoanei condamnate interdicţia de reşedinţă pe o durată limitată de 8 ani.

De asemenea, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, nu există date conform cărora apelantul A. a fost condamnat în România pentru aceeaşi faptă sau că a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceeaşi faptă. În plus, acesta nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei şi, faţă de înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI de către autorităţile austriece, se constată că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, aceasta fiind prezentă personal la judecata desfăşurată de autorităţile din Austria.

Concluzionând sub aspectul cerinţelor anterior menţionate, Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a hotărârii penale nr. 280 Hv 29/24i a Tribunalului pentru Cauze Penale Graz, din data de 17.07.2024, rămasă definitivă la data de 23.07.2024, cu privire la persoana condamnată A., prin care s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 4 ani închisoare (echivalentul a 1461 zile), în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 142 alin. (1) din C. pen. austriac.

În ceea ce priveşte critica apelantului-persoană condamnată referitoare la faptul că nu este de acord să fie transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, întrucât nu a consimţit la predarea sa, iar soţia, fiul şi restul familiei sale locuiesc pe teritoriul Germaniei şi nu mai are nicio legătură cu statul român, Înalta Curte o apreciază nefondată.

Astfel, consimţământul la predare nu este necesar în cazul de faţă, întrucât persoana condamnată A., deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România, existând un ordin în acest sens (interdicţie de reşedinţă limitată în Austria pe durata de 8 ani). De asemenea, faptul că familia sa locuieşte pe teritoriul altui stat, respectiv în Germania nu reprezintă o chestiune care să conducă la refuzul recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti străine, nefiind prevăzute ca şi impedimente la recunoaştere în art. 167, respectiv art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, reţinând că susţinerile apelantului nu se circumscriu niciuneia dintre condiţiile a căror neîndeplinire ar putea constitui un obstacol la transferul acestuia în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind persoana condamnată A..

Pentru aceste argumente, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată coroborat cu art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 16/PI din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 1108 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 16/PI din data de 28 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată A., în cuantum de 1.108 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2025.