Preventive seizure upheld; bribery defendant must preserve EUR 108,700 and RON 3,800 pending appeal.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen., a constatat temeinicia luării măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 3.800 de RON şi 108.700 de euro ridicată de la inculpata A.. Totodată, a menţinut măsura sechestrului asigurator aplicată prin ordonanţa din data de 11.10.2022 în dosarul cu nr. x/2022

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş la data de 22 noiembrie 2022 în dosarul cu nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,

- la data de 13.04.2021, fiind instigată de medicul B., a primit de la numitul C. suma de 100 de RON în legătură cu atribuţiile de serviciu, respectiv în vederea întocmirii referatului medical nr. x/13.04.2021 cu privire la numitul C.;

- în cursul lunii mai 2021, la o dată ce nu poate fi stabilită cu certitudine, a primit de la D. suma de 400 de RON şi foloase necuvenite (o ciocolată) în legătură cu atribuţiile de serviciu, respectiv în legătură cu consultarea/examinarea medicală a sus-numitei în cadrul Spitalului Mun. Sighişoara;

- în cursul lunii mai 2021, cel mai probabil la data de 10.05.2021, a primit de la suspectul E. suma de 100 de RON în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv în legătură cu întocmirea referatului medical nr. x/10.05.2021;

- în cursul lunii aprilie 2021, probabil la data de 06.04.2021, a primit de la F. suma de 250 de RON în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv în legătură cu acordarea îngrijirilor medicale şi întocmirea înscrisurilor medicale în cadrul Spitalului Mun. Sighişoara;

- în cursul lunii mai 2021, probabil la data de 12.05.2021 A. a primit de la F. suma de 250 de RON în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv în legătură cu acordarea îngrijirilor medicale şi întocmirea înscrisurilor medicale în cadrul Spitalului Mun. Sighişoara.

- complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,

- în perioada mai - iunie 2021, cel târziu la data de 03 iunie 2021, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul G. medic expert al asigurărilor sociale în cadrul Casei de Pensii a Judeţului Mureş - Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă Sighişoara, a înlesnit primirea de către acest din urmă inculpat a sumei de 250 euro de la H. în legătură cu emiterea unei decizii de pensionare de către inculpatul G. pentru H.. În concret, în cursul lunii mai 2021 inculpata A. a primit suma de 250 euro de la H. care i-a predat-o ambalată într-un plic de culoare albă. Apoi, inculpata A. a scris olograf numele "H." pe plic şi l-a dat lui G. în vederea emiterii deciziilor de pensionare, inculpatul G. primind suma de bani în scopul anterior menţionat, în perioada mai - iunie, cel târziu la data de 03.06.2021;

- în perioada mai - iunie 2021, cel târziu la data de 03 iunie 2021, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul G. medic expert al asigurărilor sociale în cadrul Casei de Pensii a Judeţului Mureş - Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă Sighişoara, a înlesnit primirea de către acest din urmă inculpat a sumei de 200 de euro de la D. în legătură cu emiterea unei decizii de pensionare de către inculpatul G. pentru D.. În concret, inculpata A. în cursul lunii mai 2021 a primit suma de 200 euro de la D. care i-a predat-o ambalată într-un plic de culoare albă. Apoi, inculpata A. a scris olograf numele "D." pe plic şi l-a dat lui G. în vederea emiterii deciziilor de pensionare, inculpatul G. primind suma de bani în scopul anterior menţionat, în perioada mai - iunie, cel târziu la data de 03.06.2021.

- trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2021, a pretins şi primit de la martorul F. suma de 600 de euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii publici din cadrul Cabinetului de expertiză medicală a capacităţii de muncă - Cabinet Sighişoara şi a-i determina să emită o decizie de pensionare pe caz de boală pentru martorul F..

Totul cu aplicarea. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa din data de 10.10.2022, în temeiul prevederilor art. 249 din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 1121 din C. pen., art. 251 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor sume de bani: 3.800 RON şi 108.700 euro, ridicate de la inculpata A..

În motivarea ordonanţei s-a reţinut că măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de bani ridicate se impune pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Verificând temeinicia măsurii sechestrului asigurător instituită asupra sumei de bani, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi că se menţin temeiurile care au determinat luarea acesteia.

Referitor la temeinicia şi legalitatea măsurii asigurătorii, instanţa a avut în vedere că inculpata, printre altele, este cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. susceptibilă de a aduce acesteia venituri necuvenite.

În acest sens s-a reţinut că suma de bani a fost ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare de la inculpată şi nu face parte din categoria bunurilor exceptate de lege.

Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere că prezenta cauză se află în faza judecăţii, în etapa apelului, fiind amânată pronunţarea deciziei de către instanţa de apel la data de 16.07.2025, iar probele administrate până la momentul analizării temeiniciei măsurii asigurătorii susţin suspiciunea rezonabilă a implicării inculpatei în activitatea infracţională descrisă în actul de sesizare, motiv pentru care s-a apreciat că se justifică menţinerea măsurii asigurătorii luate asupra sumei de bani identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare, măsura fiind necesară în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Contrar apelantei inculpate, curtea a reţinut că măsura asiguratorie are caracter proporţional, deşi suma de bani asupra căreia a fost instituită măsura asiguratorie este superioară celor presupus a fi primite de aceasta, sens în care s-a avut în vedere scopul pentru care aceasta a fost instituită, respectiv inclusiv pentru garantarea executării măsurii de siguranţă a confiscării extinse.

Totodată, s-a apreciat că apărările apelantei inculpate referitoare la modul în care organele de cercetare penală au procedat după ridicarea sumei de bani nu afectează legalitatea prezentei măsuri, ci pot avea consecinţe asupra temeiniciei măsurii de siguranţă a confiscării, în situaţia în care aceasta va fi găsită vinovată de comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că temeiurile reţinute la luarea măsurii asigurătorii subzistă şi nu s-au modificat, instanţa, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen., a constatat temeinicia luării măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 3.800 RON şi 108.700 euro, ridicată de la inculpata A..

Împotriva încheierii din data de 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022 a formulat contestaţie inculpata A..

Prin motivele de contestaţie înaintate la data de 02 iunie 2025, contestatoarea, prin apărător ales, a criticat încheierea contestată, solicitând ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită la data de 11 octombrie 2022 şi menţinută până în prezent asupra sumelor de 108.700 Euro şi 3800 RON, iar în subsidiar, restrângerea acesteia până la concurenţa sumelor pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv 900 RON şi 600 Euro.

În continuare, a susţinut că sumele de bani antereferite au fost ridicate de la domiciliul contestatoarei cu ocazia percheziţiei din data de 03 iunie 2021, banii fiind depuşi la bancă cu încălcarea dispoziţiilor art. 252 alin. (8) din C. proc. pen.

Cu privire la caracterul nejustificat al menţinerii măsurii asiguratorii, a susţinut că, potrivit jurisprudenţei CEDO şi exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât şi pe perioada în care aceasta este menţinută, trebuie respectat testul de proporţionalitate, pentru ca măsura, prin durata şi scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcina excesivă.

În continuare, a arătat că cerinţa proporţionalităţii trebuie îndeplinită nu numai la instituirea măsurii, ci şi pe parcursul acesteia, întrucât lipsa justului echilibru între satisfacerea interesului public şi protecţia dreptului de proprietate denotă o ingerinţă în exercitarea acestui drept fundamental.

Astfel, a învederat că, în speţă, valoarea sumei sechestrate în euro este de peste o sută de ori mai mare decât presupusul câştig pecuniar reţinut în dosar, această discrepanţă conducând la încălcarea cerinţei proporţionalităţii măsurii.

Subsidiar, a apreciat că măsura se poate restrânge în mod legal, în vederea garantării recuperării prejudiciului, dar trebuie avut în vedere că veniturile salariale ale contestatoarei ca medic primar reprezintă o garanţie suficientă şi îndestulătoare.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 13 iunie 2025, fiind repartizată aleatoriu completului C10, fiind fixat termen la data de 19 iunie 2025.

Anterior termenului stabilit în cauză, contestatoarea a depus la dosar excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de percheziţie domiciliară încheiat la data de 03 iunie 2021 de ofiţerii din cadrul DGA-SJA Mureş şi SJA Cluj, în baza căruia s-au ridicat suma de 108.700 euro şi suma de 3800 RON, cu consecinţa desfiinţării acestuia.

Totodată, a solicitat şi desfiinţarea ordonanţei nr. 407/D/P din 11 octombrie 2022 prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra sumelor de bani antereferite.

La termenul fixat în cauză, apărătorul contestatoarei A. a susţinut motivele contestaţiei, concluziile acestuia, ca şi cele ale reprezentantului Ministerului Public, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de inculpata A. pe baza actelor şi lucrărilor de a dosar şi a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatoarea inculpată a solicitat, prioritar, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la data de 03 iunie 2021, susţinând că sumele ridicate sunt economii ale inculpatei.

Înalta Curte constată că, obiectul cauzei de faţă îl constituite contestaţie la verificare măsuri asiguratorii.

Or, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se realizează, potrivit dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen. în etapa camerei preliminare.

Ca atare, orice critici vizând legalitatea unor acte procesuale nu pot fi invocate în cauza pendinte, în care se procedează doar la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpatei, în vederea executării măsurii de siguranţă a confiscării.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei formulate, cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reţine că, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "Sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."

Nu în ultimul rând, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora."

În raport cu normele legale anterior menţionate, se constată că acesta reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., instanţa supremă constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol (printre care este enumerată, la art. 6 din legea specială, şi infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 din C. pen.) luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Totodată, indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport, cu particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze, atât la dispoziţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), cât şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen.

Având în vedere caracterul special şi derogator al dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, instanţa de control judiciar consideră că, în materia faptelor de corupţie sau asimilate acestora, analiza condiţiei referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracţiunilor de corupţie, în acest sens fiind şi considerentele Deciziei nr. 548/2019 a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, instanţa trebuie să examineze dacă întinderea măsurii este corespunzătoare şi dacă perioada de timp pentru care a fost instituită este una rezonabilă.

Referitor la contestatoarea A., se constată că prin ordonanţa din data de 10.10.2022, dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în temeiul prevederilor art. 249 din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 1121 din C. pen., art. 251 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor sume de bani: 3.800 RON şi 108.700 euro, ridicate de la inculpata A., pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 83 din data de 23 mai 2024 a Tribunalului Mureş, printre altele, în temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei totale de 900 de RON primită de inculpata A. de la C., D., E. şi F. în legătură cu atribuţiile de serviciu, iar în temeiul art. 291 alin. (2) din C. pen., confiscarea sumei de 600 de euro primită de inculpata A. de la F., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă Comisia de Expertiză pentru Medicina Muncii Sighişoara.

Totodată, în baza art. 1121 din C. pen. s-a dispus confiscarea extinsă a sumelor de 108.700 euro şi 3.800 de RON ridicate de la inculpata A. cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 03.06.2021, şi s-a menţinut măsura asiguratorie până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Bacău a apreciat că măsura asiguratorie dispusă se impune a fi menţinută, aceasta putând servi la garantarea executării măsurii de siguranţă a confiscării extinse, aşa cum s-a dispus şi prin sentinţa apelată.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la existenţa proporţionalităţii măsurii sechestrului asigurator instituite cu scopul urmărit, întrucât măsura asiguratorie dispusă a fost menţinută prin încheierea curţii de apel în vederea garantării sumelor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Totodată, în cauză este îndeplinită şi condiţia referitoare la scopul măsurii asiguratorii, dată fiind natura infracţiunilor pentru care inculpata este cercetată şi pentru care a fost condamnată de instanţa de fond- infracţiunea de luare de mită, ce este succeptibilă să procure inculpatei un folos material injust, dar şi natura bunurilor indisponibilizate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatei în sensul existenţei unei disproporţionalităţi vădite între măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumelor de 108.700 euro şi 3800 RON, ce reprezintă economii ale inculpatei şi presupusul câştig pecuniar pe care aceasta l-ar fi obţinut din săvârşirea infracţiunilor, respectiv 900 RON şi 600 euro, Înalta Curte o apreciază, ca nefondată.

Astfel, Înalta Curte constată că dispoziţiile procesual penale (art. 2502 din C. proc. pen.) prevăd posibilitatea modificării măsurilor asigurătorii dispuse în modalitatea restrângerii sau extinderii acestora, precum şi ridicarea lor, cu respectarea condiţiei de proporţionalitate a măsurii cu scopul urmărit prin instituirea acestora. Astfel, restrângerea sau extinderea măsurilor asigurătorii poate fi justificată, fie, în raport, cu modificările survenite pe parcursul procesului penal cu privire la valoarea obligaţiei pe care o garantează -repararea prejudiciului sau executarea pedepsei amenzii, măsurii de siguranţă a confiscării sau plata cheltuielilor judiciare, fie cu privire la valoarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsurile asigurătorii.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (7) din C. proc. pen., obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului, respectiv atât timp cât se menţin motivele care au justificat luarea măsurii.

Or, sub acest aspect, se reţine că suma confiscată nu a fost stabilită cu titlu definitiv, cauza fiind în curs de soluţionare în calea de atac a apelului, iar temeiurile care au determinat instituirea acestei măsuri subzistă, măsura asiguratorie fiind necesară, chiar obligatorie în vederea garantării executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de apel a constatat că măsura asiguratorie satisface în continuare exigenţele de necesitate şi proporţionalitate şi nu se justifică modificarea acesteia, fiind necesară, chiar obligatorie în vederea garantării executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Relativ la cele de precedă, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii sechestrului asigurător, astfel cum a fost instituită prin ordonanţa nr. 407/P/2022 din data de 10 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi menţinută prin sentinţa penală nr. 83 din data de 23 mai 2024 a Tribunalului Mureş care a soluţionat cauza în fond, măsura fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe contestatoarea inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2025.