Criminal appeal change of venue denied: challenge to systemic judicial impartiality based on individual recusal rulings and disciplinary inquiries
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's motion for change of venue as unfounded, ordering the case to remain under the jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal, Secția I Penală, and compelling the applicant to pay 200 RON in judicial costs while the state funds the defense counsel's fee. The dispute concerned a request to transfer the appeal proceedings of a criminal conviction for high-risk drug trafficking (13 years and 6 months imprisonment) to a different appellate court, alleging that reasonable suspicion of bias affected the entire body of judges at the Bucharest Court of Appeal due to specific procedural incidents, including the rejection of recusal motions against individual judges and a prosecutor, a judicial council's failure to designate a panel for a recusal incident, and ongoing disciplinary investigations against one of the judges. The court held that the claim failed because it did not demonstrate a systemic compromise of impartiality for the entire bench, but rather reiterated specific objections to individual procedural decisions and constituted a disguised appeal against the recusal rulings, which are not subject to review in a change of venue procedure; decisively, the court applied Articles 71 and 74 of the Code of Criminal Procedure and the objective impartiality standard from the European Court of Human Rights (Piersack v. Belgium, Hauschildt v. Denmark), finding that the applicant’s abstract allegations did not objectively justify the belief that the integrity of the appellate court as a whole was compromised.
Legislator headnote
AI generatedart. 72 din C. proc. pen, art. 41 alin. (1) din C. pen, art. 38 alin. (1) din C. pen, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 43 alin. (5) din C. pen, art. 15 din Legea nr. 143/2000; Criminal appeal change of venue denied: challenge to systemic judicial impartiality based on individual recusal rulings and disciplinary inquiries: În susţinerea cererii de strămutare, petentul a invocat jurisprudenţă naţională şi europeană şi a invocat, în drept, art. 71 şi art. 72 din C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2024
Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 08 august 2024, sub nr. x/2024, şi susţinută la termenul de dezbateri din 03 octombrie 2024, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei.
În argumentare, în esenţă, petentul a arătat, prioritar, că se află în calea ordinară de atac a apelului, declarat împotriva sentinţei penale prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 13 ani 6 luni şi 346 de zile şi a apreciat că se impune o expunere cronologică a modului în care a decurs procedura în faţa instanţei de control judiciar din care rezultă faptul că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a fost afectată.
Sub acest aspect, petentul a reclamat, în concret, conduita preşedintelui completului de judecată, doamna magistrat B., de la termenul de judecată din data de 09.10.2023, când a depus o serie de cereri şi excepţii pentru a fi dezbătute, precum şi împrejurarea că i-a fost respinsă cererea de a i se comunica o copie după notele grefierului de şedinţă şi înregistrarea audio a şedinţei de judecată.
În ceea ce priveşte termenul de judecată din data de 05.02.2024, petentul a criticat faptul că a fost schimbată componenţa completului de judecată, preşedinte al completului fiind domnul judecător C., precum şi faptul că, ulterior dezbaterilor ce au avut loc în data de 05.02.2024, a formulat cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public, curtea rămânând în pronunţare asupra cererii de recuzare.
Petentul a apreciat că încheierea pronunţată în data de 05.02.2024 privind soluţionarea cererii de recuzare este lovită de nulitate, deoarece a fost judecată de un judecător care s-a abţinut, iar preşedintele curţii de apel nu a desemnat un complet de judecată care să soluţioneze declaraţia de abţinere formulată verbal de doamna judecător B., în şedinţa publică din 05.02.2024.
Ca atare, în opinia petentului, apare ca evident faptul că a fost încălcată procedura soluţionării cererii de recuzare din 05.02.2024, iar Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti dovedeşte că nu mai oferă garanţii suficiente, datorită faptului că are legături ierarhice, pe de o parte, iar pe de altă parte, este vorba de complete de judecată colegiale, iar aceste "fapte" sunt de natură să pună la îndoială atât imparţialitatea judecătorilor, cât şi a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti.
S-a mai arătat că, la data de 08.05.2024, Inspecţia Judiciară a dispus începerea cercetării disciplinare prealabile faţă de doamna judecător B. (nr. lucrare: 24-266/al), context în care magistratul a formulat, la data de 22.05.2024, o declaraţie de abţinere de la soluţionarea cauzei penale nr. x/2021, aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, dar, în opinia petentului, în mod greşit nu a formulat declaraţie de abţinere şi de la soluţionarea cauzei penale nr. x/2024 în care a fost pronunţată decizia penală nr. 652/A/27.05.2024.
Petentul a apreciat că, în aceste condiţii, Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti avea obligaţia din oficiu să dispună desemnarea unui complet care să analizeze abţinerea şi cu privire la cauza nr. x/2024.
În ceea ce priveşte declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător B., petentul a apreciat că în mod greşit a fost desemnat domnul judecător C. (de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti) să facă parte din completul care soluţionează incidentul procedural, din moment ce cercetarea disciplinară are ca obiect şedinţa publică din 05.02.2024 în care completul de judecată a fost compus din domnii judecători C. şi B..
Petentul a mai reclamat că, la data de 27.05.2024, instanţa a respins cererea de înlocuire a apărătorului desemnat din oficiu, în condiţiile în care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de prestaţia juridică a avocatului.
Totodată, petentul a arătat că, la data de 26.06.2024, având au loc dezbaterile în dosarul nr. x/2021, a formulat o cerere de recuzare a domnului judecător C., întrucât s-a mai pronunţat pe cererea de probe, şi a criticat modul de constituire a completului de judecată care a soluţionat cererea de recuzare, prin înlocuirea magistratului recuzat cu un alt judecător, constituindu-se, practic, un complet colegial, cu legături ierarhice şi de colegialitate, procedură de natură să ridice suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Mai mult, petentul a apreciat că judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzei nu vor manifesta imparţialitate, context în care nu va avea parte de un proces echitabil, întrucât aceştia ar putea fi influenţaţi de dorinţa de a solidariza sau de a reacţiona în mod părtinitor faţă de situaţia colegei lor, doamna judecător B., cercetată disciplinar de Inspecţia Judiciară.
De altfel, în opinia petentului, aspectele de părtinire şi colegialitate se mai pot observa şi din refuzul Curţii de Apel Bucureşti de a-i comunica dacă doamna judecător D. şi judecătorii din compunerea completului S1 C11 au depus jurământul cu ocazia numirii în funcţia de judecător.
Sintetizând, petentul a apreciat că se impune strămutarea cauzei la o altă curte de apel pentru judecarea apelurilor declarate în cauză datorită următoarelor aspecte:
- Inspecţia Judiciară a început cercetarea prealabilă a doamnei judecător B.;
- Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti nu a desemnat un complet pentru soluţionarea declaraţiei de abţinere, formulată oral în data de 05.02.2024;
- domnul judecător C., în calitate de preşedinte, a soluţionat singur cererea de recuzare a procurorului de şedinţă, cu toate că încheierea poartă numele celor doi membri ai completului (magistraţii C. şi B.);
- Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti avea obligaţia să desemneze un alt judecător în locul doamnei judecător B. şi în cauza nr. x/2024 aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti;
- refuzul Curţii de Apel Bucureşti de a constata încălcarea obligaţiei de diligentă din partea avocatului din oficiu;
- judecarea cererii de recuzare a fost soluţionată de un alt complet de judecată din care a făcut parte şi doamna judecător E., care are o legătură ierarhică şi de colegialitate cu magistratul C., care are calitatea de preşedinte în compunerea completului desemnat să judece apelul în cauza nr. x/2021;
- refuzul Curţii de Apel Bucureşti de a comunica dacă anumiţi judecători au depus jurământul lasă loc de interpretări de natură să ridice semne de întrebarea cu privire la imparţialitatea unor judecători din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
În susţinerea cererii de strămutare, petentul a invocat jurisprudenţă naţională şi europeană şi a invocat, în drept, art. 71 şi art. 72 din C. proc. pen.
Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 04.02.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, secţia de Combatere a Traficului de Droguri, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere ilegală de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi deţinere ilegală de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală la data de 05.02.2020 sub nr. x/2020.
Ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 437/08.04.2021 privindu-l pe coinculpatul F., instanţa de judecată a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A., fiind format dosarul nr. x/2021.
Prin sentinţa penală nr. 1482/28.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă principală de 13 ani 6 luni şi 346 de zile închisoare, şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 şi art. 43 alin. (5) din C. pen., cu reţinerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., şi două infracţiuni de deţinere fără drept de droguri de risc şi de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 şi 43 alin. (5) din C. pen., cu reţinerea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., comise în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 804/17.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 685/A/03.06.2022, şi în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 201/2013 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2821/23.09.2013 a instanţei supreme.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală sub nr. x/2021, la data de 26.01.2024.
La termenul de judecată din data de 20.02.2023, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru angajare apărător şi pregătirea apărării.
La termenul din data de 20.03.2023, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. şi s-a încuviinţat pentru apelantul inculpat A. un ultim termen de grefa pentru a putea consulta dosarul, în vederea pregătirii apărării, sens în care s-a dispus emiterea unei adrese către locul de deţinere pentru prezentarea acestuia la sediul instanţei, la data de 30.03.2023, ora 10:00, precum şi comunicarea prezentei încheieri.
La termenul din data de 15.05.2023, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. şi s-a încuviinţat cererea de amânare formulată de către apelantul inculpat A..
La termenul din 12.06.2023, s-a amânat pronunţarea asupra cererilor şi excepţiilor formulate de către apelantul inculpat, la data de 04.07.2023, când având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, s-a amânat pronunţarea la data de 10.07.2023.
Prin încheierea pronunţată la data de 10.07.2023, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (4) lit. a) şi b) din C. proc. pen., s-au respins cererile de probatorii formulate de apelantul inculpat A..
Totodată, s-au respins şi următoarele cereri formulate de apelantul inculpat A.:
- în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate în cuprinsul acestora;
- în temeiul art. 475 din C. proc. pen., ca inadmisibile, cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unei chestiuni de drept.
La termenul din data de 10.08.2023, s-a dispus efectuarea unei adrese către A.N.P. cu solicitarea de a întreprinde demersurile necesare în vederea transferării apelantului inculpat într-un penitenciar aflat în raza de circumscripţie a municipiului Bucureşti, având în vedere faptul că acesta are calitatea de apelant în dosarul nr. x/2021, cu termen de judecată acordat la data de 11.09.2023, precum şi solicitarea expresă a acestuia de a fi prezent personal în sala de judecată şi s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A..
La termenul din data de 11.09.2023, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru dezbateri la data de 09.10.2023.
La data de 12.09.2023, inculpatul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheieri din data de 10.07.2023.
La data de 15.09.2023 a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei în vederea soluţionării căi de atac.
La termenul din data de 09.10.2023, s-a revenit cu adresă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul menţionat în considerentele încheierii.
La data de 06.11.2023, s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru desfăşurarea dezbaterilor la data de 04.12.2023.
La termenul din data de 04.12.2023, s-a fixat termen intermediar la data de 22.12.2023, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de apelantul inculpat A..
La termenul din data de 22.01.2024, s-a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către apelantul inculpat A., pe motive medicale.
La data de 05.02.2024, inculpatul a formulat cerere de recuzare a procurorului de şedinţă şi cauza a fost amânată, rămânând în pronunţare asupra cererii de recuzare a procurorului de şedinţa.
Prin încheierea de şedinţă din data de 05.02.2024, în temeiul art. 70 alin. (8) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a procurorului de şedinţă, formulată de apelantul inculpat A..
La termenul din data de 04.03.2024, s-a dispus emiterea unei adrese către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul menţionat în considerentele prezentei încheieri.
La termenul din data de 01.04.2024, în vederea respectării principiului continuităţii completului de judecată, s-a dispus amânarea judecării cauzei, astfel că s-a menţinut măsura controlului judiciar până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
La termenul din data de 29.04.2024, având în vedere cererea formulată de către apelantul inculpat A., s-a dispus amânarea judecării cauzei.
La termenul din data de 13.05.2024, faţă de lipsa de procedură cu apelantul inculpat A., arestat şi neadus de la locul de deţinere, s-a dispus amânarea judecării cauzei.
La data de 22.05.2024, doamna judecător B. a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea cauzei penale nr. x/2021, motivat de faptul că apelantul inculpat A. a sesizat Inspecţia Judiciară susţinând că, în şedinţa de judecată de la data de 5 februarie 2024, a dezinformat preşedintele completului, a dat dovadă de părtinire solicitând respingerea unor excepţii despre care nu avea un minim de cunoştinţe, a subminat autoritatea preşedintelui de complet şi a perturbat solemnitatea şedinţei de judecată.
A mai arătat doamna judecător că, la data de 22 mai 2024, Inspecţia Judiciară i-a comunicat rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, urmare a sesizării făcute de apelantul inculpatul A..
Prin încheierea pronunţată la data de 22.05.2024, în baza art. 68 din C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a admis declaraţia de abţinere.
La termenul din data de 27.05.2024, s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea avocatului din oficiu al inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.
La termenul din data de 10.06.2024, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare a apelantului inculpat din motive medicale, potrivit adeverinţei medicale înaintate la dosar de către Penitenciarul Ploieşti, s-a amânat judecarea cauzei la data de 26.06.2024, când s-a amânat pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de către apelantul inculpat şi a fost înaintat dosarul Preşedintelui secţiei I penale a Curţii de Apel Bucureşti, în vederea desemnării completului competent să soluţioneze cererea de recuzare a preşedintelui de complet, formulată de către apelantul inculpat A..
La termenul de judecată din data de 26.06.2024, când curtea a acordat cuvântul pe cererea de probe formulată de apelantul inculpat A., prin avocatul din oficiu, înregistrată la data de 10 iunie 2024, acesta a formulat, oral, cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată -judecător C., care a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 68 din C. proc. pen.
La termenul din data de 27.06.2024, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (republicată), s-a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., ridicată de inculpatul A., iar în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (republicată), s-au respins celelalte cereri de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de acelaşi inculpat, ca inadmisibile.
La termenul din data de 05.08.2024, pentru a da posibilitatea apelantului inculpat să fie prezentat personal în faţa curţii în vederea discutării cererilor de probatorii, de schimbare a încadrării juridice, de studiere dosar sau a altor cereri privind fondul cauzei, s-a încuviinţat cererea de amânare a cauzei şi s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea avocatului din oficiu al inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.
La termenul din data de 06.08.2024, apelantul inculpat A. a formulat oral cerere de recuzare a doamnei judecător E..
Prin încheierea pronunţată la data de 06.08.2024 a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător E..
Prin încheierea de şedinţă din data de 06.08.2024 s-a stabilit pronunţarea la data de 03.09.2024.
Verificând motivele invocate, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, în cauză, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât, în opinia acestei instanţe, nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.
Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2021 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Bucureşti a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.
Astfel, se reţine că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reprezintă nemulţumiri exprimate de petent cu privire la modalitatea de soluţionare în apel a cauzei penale în care a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă rezultantă principală de 13 ani 6 luni şi 346 de zile închisoare, în regim de detenţie, precum şi critici referitoare la modalitatea în care au fost soluţionate atât declaraţiile de abţinere a judecătorilor implicaţi în soluţionarea cauzei, cât şi cererile de recuzare a acestora, alături de cererea de recuzare a procurorului de şedinţă.
Or, argumentele prezentate vizează în mod evident o pretinsă conduită a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei petentului în apel, nicidecum întreg corpul magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
De altfel, o parte a susţinerilor petentului au fost analizate urmare a cererilor de recuzare formulate de acesta ori a declaraţiei de abţinere formulată de către doamna judecător B., care a şi fost admisă.
Ca atare, reiterarea suspiciunilor petentului cu privire la o pretinsă lipsă de imparţialitate a judecătorilor pe calea unei cereri de strămutare constituie în fapt o cale de atac deghizată împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de recuzare/declaraţiile de abţinere, şi, mai mult, chiar împotriva încheierii prin care a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător B. şi nu poate fundamenta strămutarea pricinii, aceste soluţii neputând fi cenzurate în actuala procedură nici măcar în mod indirect.
În plus, nici împrejurarea că cererile de recuzare formulate succesiv au fost respinse nu poate conduce la concluzia că în cauză există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată, întrucât simpla afirmaţie a petentului în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici în aparenţă o încălcare a atributului imparţialităţii.
Deopotrivă, faptul că petentul a formulat plângere penală împotriva unui magistrat judecător din cadrul Curţii de Apel Bucureşti coroborat cu relaţiile de colegialitate bazate pe calitatea de magistrat în aceeaşi instanţă nu sunt de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul acestei instanţe, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.
De altfel, se constată că aceste aspecte invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmaţii care nu pot fi verificate şi care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.
Dincolo de lipsa de consistenţă a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, nici simpla împrejurare că această instanţă a respins cererea de recuzare a procurorului de şedinţă nu prezintă relevanţă şi nu poate fi reţinută nici măcar aparent o lipsă de obiectivitate, din moment ce nu a fost antamată imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti.
În consecinţă, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti.
Înalta Curte reţine că strămutarea constituie un remediu pentru situaţiile în care împrejurări obiective, strict prevăzute de lege, impun derogări de la normele generale de competenţă teritorială, nicidecum un mijloc de cenzurare a soluţiilor date incidentelor procedurale grefate pe pretinsa incompatibilitate a anumitor magistraţi.
În concret, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ţin de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.
Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)
Cu alte cuvinte, pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
Ca urmare, în lipsa unor informaţii verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivităţii tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, aspectele punctuale invocate de petent nu susţin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparţialitatea acestora.
Pe cale de consecinţă, în contextul informaţiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.
Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2024.