Criminal jurisdiction transfer denied for press coverage and single-judge bias: Article 71 CPP requires court-wide impartiality concerns, not individual recusal grounds

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2025

Asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 9 ianuarie 2025, prin avocat A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, petentul B. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, susţinând că există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, mediatizării intense la nivel local a dosarului, existând, totodată, şi un pericol de tulburare a liniştii publice.

În argumentare, apărarea a arătat, în esenţă, următoarele:

Dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi se află în faza camerei preliminare. Pentru că dosarul de urmărire penală nu s-a aflat în gestiunea departamentului Arhivă al Curţii de Apel Iaşi în termenul stabilit pentru formularea de cereri şi excepţii, a fost formulată o cerere de prelungire a acestuia. Cererea a fost admisă de judecătorul de camera preliminară, care a stabilit ca termen limită până la care se puteau formula cereri şi excepţii - data de 27.12.2024.

Or, deşi, potrivit normelor legale şi practicii judiciare, în cauză se puteau formula cereri şi excepţii până la data de 27.12.2024, în ziua de 23.12.2024 sau 24.12.2024, judecătorul de camera preliminară a stabilit un termen de judecată foarte scurt, la data de 30.12.2024. În aceste condiţii, inculpatul B. a depus cereri şi excepţii privind neregularitatea rechizitoriului şi modalitatea neloială de desfăşurare a urmăririi penale, la data de 26.12.2024, pe care le-a completat la termenul din data de 30.12.2024, solicitând emiterea de către instanţă a unor adrese către organul de urmărire penală sau către instituţii medicale, în vederea obţinerii unor răspunsuri sau clarificări în funcţie de care mai puteau fi formulate noi cereri şi excepţii în această fază procesuală.

Deşi toată această optică a fost prezentată de inculpatul B. judecătorului de cameră preliminară, acesta a dat senzaţia că doreşte să discute cererile şi excepţiile la termenul fixat, 30.12.2024. Aceasta în condiţiile în care cererile şi excepţiile fuseseră depuse într-o zi nelucrătoare (26.12.2024), iar termenul acordat (30.12.2024) era unul extrem de scurt pentru a se putea lua cunoştinţă în mod real de conţinutul acestora de către procurorul de şedinţă şi de către judecătorul de cameră preliminară, iar la termenul fixat fuseseră depuse completări substanţiale privind cererile şi excepţiile, însoţite de o notă de probe.

În acest context, apărarea a solicitat un termen de arhivă pentru a se prezenta şi inculpatului B. cererile şi excepţiile invocate, motivată de faptul că, urmare afacerilor judiciare ale acestuia (în alte două dosare penale) şi termenelor acordate în procedurile de verificare (atât în fond, cât şi în contestaţii) a măsurii preventive sub imperiul căreia se afla în cauza obiect al cererii de strămutare, a fost în imposibilitatea de a lua legătura cu acesta.

Judecătorul de cameră preliminară a acordat termen de arhivă la data de 31.12.2024 şi termen de judecată la data de 03.01.2025, deşi apărătorul ales al inculpatului a solicitat, argumentat, un termen mai îndelungat, astfel cum rezultă din înregistrările şedinţei din 30.12.2024, ataşate cererii de strămutare.

La termenul din 03.01.2025, în sala de judecată s-a prezentat şi o persoană de sex feminin, necunoscută apărării, care nu a răspuns la apelul părţilor, neavând calitate procesuală în cauză.

Fără a proceda la identificarea prealabilă a acestei persoane sau la legitimarea ei, după finalizarea apelului părţilor, judecătorul de cameră preliminară a întrebat-o dacă doreşte să depună ceva la dosarul cauzei şi, la răspunsul afirmativ al cesteia, a primit la dosar înscrisurile ce i-au fost prezentate. Or, în condiţiile în care nu a pus în discuţie adminisibilitatea probei şi calitatea în care o persoană necunoscută a depus la dosarul cauzei o serie de încrisuri, magistratul a solicitat apărării să ia cunoştinţă ad-hoc de aceste documente.

Judecătorul de cameră preliminară a refuzat să lămurească aspectele vizând indentitatea persoanei de sex feminin, calitatea acesteia în dosar, teza probatorie vizând înscrisurile prezentate şi admisibilitatea probei de referinţă, invocate de apărarea inculpatului.

În aceeaşi şedinţă, apărarea a solicitat şi discutarea notei de probe depuse la termenul din 30.12.2024, însă judecătorul de cameră preliminară a susţinut că, din punctul său de vedere, se pot pune concluzii pe fondul cauzei, urmând ca la final să fie discutată cererea probatorie.

O astfel de practică fiind contrară principiilor de desfăşurare a cercetării judecătoreşti, apărătorul ales şi inculpatului a formulat cerere de recuzare a judecătorului de cameră preliminară, întemeiată, în drept, pe disp. art. 64 alin. (1) lit. f) raportate la cele ale art. 67 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., iar în fapt, pe situaţia anterior expusă referitoare la termenele de judecată acordate foarte rapid, celeritatea excesivă şi nejustificată/lipsa de identificare a persoanei de sex feminin, refuzul de a se discuta nota de probe - apreciat ca apte a contura impresia unei lipse totale de imparţialitate a judecătorului cauzei.

Cererea de recuzare a fost, însă, în mod greşit, respinsă, ca neîntemeiată.

De altfel, nu doar în faza camerei preliminare au existat dubii cu privire la imparţialitatea magistraţilor implicaţi în această fază procesuală, ci şi pe parcursul urmăririi penale, relevante în acest sens fiind: schimbarea, la data de 24.09.2024, în lipsa unui certificat medico-legal, a încadrării juridice a faptei de care este acuzat petentul, din infracţiunea de loviri sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. evitarea/amânarea acordării unei calităţi procesuale petentului B., în intervalul 18.09.2024 - 30.09.2024, perioadă în care activitatea de urmărire penală s-a desfăşurat in rem, pentru a se efectua acte de urmărire penală în absenţa acestuia sau a unui apărător ales (sau din oficiu); constatarea că, în intervalul 30.09.2024 -11.11.2024, perioadă în care organul de urmărire penală trebuia să administreze mijloace de probă atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului B.: nu a fost administrat niciun mijloc de probă din iniţiativa organului de urmărire penală (din oficiu) pentru o perioadă de aproximativ 50 de zile; nu a fost administrat niciun mijloc de probă propus de apărare pentru o perioadă de aproximativ 50 de zile; organul de urmărire penală a rămas în pasivitate totală de la momentul arestării inculpatului B. şi până la momentul emiterii rechizitoriului; toate solicitările apărării au fost respinse în mod nejustificat; nu s-a dorit aflarea adevărului şi stabilirea situaţiei faptice obiective; au fost încălcate în mod repetat drepturile şi garanţiile procesuale de care se bucură inculpatul B.; nu s-a permis apărării participarea activă în faza de urmărire penală prin propunerea de mijloace de probă pertinente şi utile soluţionării prezentei cauze; nu s-au soluţionat chestiunile antitetice/condradictorii dintre declaraţiile oferite de persoana vătămată şi inculpat, deşi acest lucru era posibil; nu s-au descoperit noi date/informaţii privitoare la fapta pentru care este cercetat în prezent inculpatul B., deşi acest lucru era posibil; nu s-au administrat mijloace de probă şi în favoarea inculpatului; a fost înfrânt dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil - drepturi de care inculpatul B. ar fi trebuit să beneficieze.

Or, în raport cu împrejurările de fapt prezentate, un observator rezonabil ar putea să aprecieze că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei sau orice alt judecător din cadrul secţiei penale a Curţii de Apel Iaşi ar putea să nu decidă în mod echitabil, dată fiind intensa mediatizare a cauzei penale ce îl are drept protagonist pe inculpatul B., care a vizat atât arestarea preventivă a acestuia, cât şi parcursul întregului dosar penal până la acest moment (urmărirea penală şi camera preliminară, prelungirile arestării preventive şi verificările privind temeinicia şi legalitatea acestei măsuri preventive).

De altfel, modul de înfăptuire a justiţiei în acest dosar penal este atent analizat de opinia publică în urma articolelor din mass-media, care avansează nenumărate teorii cu privire la evoluţia dosarului penal şi speculaţii cu privire la pretinsele agresiuni şi violenţe, istoricul infracţional al inculpatului B. sau calitatea sa de avocat şi o posibilă influenţă a acestuia, denigrându-1 în mod constant.

Or, ţinând cont de numărul şi incisivitatea lor în modul de prezentare a faptelor din dosar, articolele apărute în presă sunt apte să influenţeze, cel puţin la nivel de aparentă, magistraţii investiţi cu soluţionarea dosarului. De altfel, această atenţie accentuată a presei locale, dar şi naţionale, care se întinde pe mai bine de patru luni (perioada septembrie 2024 - ianuarie 2025), cât timp dosarul penal s-a aflat în faza de urmărire penală şi, ulterior, în faza de camera preliminară, şi care nu dă niciun semn că ar pierde din amploare, nu poate decât să dăuneze actului de justiţie, căci instanţa nu trebuie doar să facă dreptate, ci şi să creeze aparenţa că face dreptate.

Tocmai de aceea, singurul remediu eficient pentru a degreva actul de judecată de această presiune exterioară a presei constă în strămutarea cauzei la o curte de apel învecinată, care sa aibă posibilitatea de a se raporta strict la litera şi spiritul legii, fără a exista un minim pericol să fie luate în considerare eventuale aspecte de natură subiectivă precum cele explicate mai sus.

De altfel, interesul manifestat de opinia publică şi de jurnalişti nu s-a născut la nivelul lunii septembrie 2024, atunci când a avut loc evenimentul violent ce a generat existenţa dosarului penal vizat de cererea de strămutare. Interesul public a fost unul la fel de mare şi cu privire la celelalte dosare ale petentului soluţionate de Curtea de Apel Iaşi, iar mass-media din comunitatea locală "a răsplătit pofta publicului cu privire la acest subiect" prin nenumărate materiale de presă. În acest context, evenimentul din luna septembrie 2024 nu a fost decât un motiv suplimentar de continuare a demersurilor jurnalistice începute anterior cu privire la petentul B..

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat admiterea cererii şi strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă, egală în grad, în vederea desfăşurării în mod legal a fazei de cameră preliminară şi a fazei judecăţii în primă instanţă, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale recunoscute petentului B..

În anexa cererii, petentul a depus setul de documente aflat la dosar, constând în următoarele articole de presă:

1. Telenovela dintre escorta inconştientă şi avocatul infractor ajunge la un alt nivel. Au fost construite probe noi în alcovul de la C. - publicat de D. la data de 06.01.2025;

2. Avocatul acuzat de tentativă de omor a vrut să scape de un judecător! B. a cerut recuzarea magistratului! - publicat de E. la data de 04.01.2025;

3. Lovitură de teatru în cazul avocatului acuzat de tentativă de omor! Cererea lui B. i-a surprins pe judecătorii - publicat de E. la data de 09.11.2024;

4. Răsturnare de situaţie în cazul avocatului acuzat de tentativă de omor! B. aşteaptă verdictul! - publicat de E. la data de 12.10.2024;

5. Avocatul condamnat de două ori la Iaşi vrea să scape de pedeapsă! B. a contestat şi a doua sentinţă! - publicat de E. la data de 22.08.2024;

6. Un alt dosar pentru avocatul acuzat de tentative de omor! B., în faţa judecătorilor! - publicat de E. la data de 03.04.2024;

7. Avocatul B. a fost condamnat pentru tentativă la omor, cu 3 luni înainte să-ţi schingiuiască fosta iubită în hotelul C.. Acum vrea să fie liber.

8. Avocatul B. a fost arestat pentru 30 de zile pentru tentativă de omor -publicat pe site-ul BZI la data de 01.10.2024;

9. Continuă şirul de dezvăluiri şocante. Avocatu B. a fost condamnat la închisoare în urmă cu 3 luni, tot pentru tentativă la omor. Acum se află în arest după ce a fost la un pas să-şi omoare fosta iubită în hotelul C. - publicat pe site-ul BZI la data de 08.10.2024;

10. B., avocatul care şi-a snopit fosta iubită în bătaie, într-o camera de hotel din Iaşi, are mai multe victim la activ. În iunie 2020, avocatul şi-a lovit un vecin cu un hârleţ în cap. - publicat pe site-ul BZI la data de 09.10.2024;

11. F., tânăra stâlcită în bătaie de B., a părăsit ţara de teamă! Avocatul a fost reţinut ieri - publicat pe site-ul BZI la data de 01.10.2024;

12. Avocatul B. a fost reţinut pentru 24 de ore, după ce a fost acuzat de tentativă de omor. - publicat pe site-ul BZI la data de 30.09.2024;

13. Ies la iveală detalii monstruoase din conflictul dintre avocatul B. şi fosta sa iubită, F.. Tânăra i-a povestit mamei sale că în seara de marţi, 17 septembrie 2024, bărbatul a încercat sa o sufoce. - publicat pe site-ul BZI la data de 21.09.2024;

14. Scene de groază într-un hotel din Iaşi! Un avocat a mutilat-o pe o tânără care a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu el:

"în camera era cam un litru de sânge" -publicat pe site-ul BZI la data de 20.09.2024;

15. Avocatul ieşean B., acuzat ca şi-a lovit fosta iubită, arestat preventiv -publicat pe site-ul G. la data de 01.10.2024.

La data de 21 ianuarie 2025, petentul, prin avocat A., a depus un memoriu cuprinzând precizări şi completări ale cererii de strămutare, prin care a arătat, în esenţă, că interesul manifestat de opinia publică şi de jurnalişti faţă de el nu s-a născut la nivelul lunii septembrie 2024, atunci când a avut loc evenimentul violent ce a generat existenţa dosarului penal obiect al cererii de strămutare, ci anterior, când a fost cercetat în alte dosare ale Curţii de Apel Iaşi.

Ca urmare, în dovedirea acestui aspect, petentul a transmis la dosar, în copie, următoarele documente aflate la dosar: rechizitoriul întocmit la 25.03.2024 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; rechizitoriul întocmit la data de 01.03.2022 în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; sentinţa penală nr. 21 din 17.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul penal nr. x/2024; sentinţa penală nr. 20 din 09.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul penal nr. x/2024

La data de 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iaşi a transmis dovezile de încunoştiinţare a părţilor prev. de art. 73 alin. (2) C. proc. pen., precum şi referatul de informaţii prevăzut de art. 72 alin. (6) C. proc. pen., în cuprinsul căruia a făcut un amplu istoric al cauzei, indicând obiectul acesteia - verificările aferente procedurii camerei preliminare în cauza constituită ca urmare a sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. (avocat definitiv în Baroul Iaşi) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. şi măsurile dispuse de instanţă la fiecare termen de judecată.

Curtea de Apel Iaşi a transmis şi un punct de vedere succint asupra cererii de strămutare, susţinând că suspiciunile cu privire la imparţialitatea magistraţilor nu pot fi grefate pe modul de soluţionare a cauzei în cursul urmăririi penale şi a camerei preliminare şi lăsând la aprecierea instanţei supreme evaluarea măsurii în care temerile de parţialitate a instanţei fundamentate de petent pe împrejurările cauzei şi calitatea părţilor sunt de natură a justifica admiterea prezentei cereri.

Referatului de informaţii i-au fost ataşate, în copie, rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, încheierile de şedinţă din 30.12.2024, 03.01.2025, 21.01.2025 pronunţate în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi; încheierea din 03.01.2025 de soluţionare a cererii de recuzare formulate în cauză, precum şi încheierile din dosarele nr. x/2024, nr. y/2024/al. 2 şi nr. 810/45/2024/al. 3 ale Curţii de Apel Iaşi.

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 30 ianuarie 2025, apărătorul ales al petentului şi reprezentantul Ministerului Public au expus concluziile asupra cererii de strămutare, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

*

Analizând cererea formulată de petentul B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând, în aceste coordonate, cererea de strămutare formulată de petentul B., Înalta Curte constată că afirmaţiile acestuia nu sunt susţinute, la un nivel rezonabil, de elemente obiective care să genereze suspiciuni veridice şi temeinice asupra imparţialităţii instanţei învestite cu soluţionarea, în procedura camerei preliminare, în fond, a cauzei în care acesta a fost trimis în judecată (prin rechizitoriul nr. x din 11.11.2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen.

Prioritar, se impune precizarea că aspectele invocate de petent în susţinerea cererii de strămutare se circumscriu, pe de o parte, manierei pretins defectuoase şi vătămătoare de efectuare a urmăririi penale şi de desfăşurare a procedurii de cameră preliminară (până la momentul formulării cererii) în cauza în care are calitatea de inculpat, din perspectiva modalităţii concrete în care s-au efectuat actele de cercetare/s-a stabilit calendarul procedurii prev. de art. 342 C. proc. pen. şi s-au soluţionat cererile sale în apărare.

În acest sens, referitor la urmărirea penală, petentul susţine, în esenţă, că introducerea sa în cauză, ca şi suspect, abia la data de 30.09.2024 - după ce, în lipsa unui certificat medico-legal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat, din infracţiunea de loviri sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., s-a făcut cu scopul deliberat ca actele de cercetare efectuate în intervalul 18.09.2024 - 30.09.2024 să fie realizate în absenţa sa sau a apărătorului ales. Totodată, susţine că, deşi, ulterior, organele de anchetă au rămas într-o stare de pasivitate, acestea nici nu au admis probele pe care le-a solicitat în apărare, împrejurare de natură a-i încălca grav drepturile procesuale şi de a alimenta suspiciunea sa cu privire la obiectivitatea acestora.

În ceea ce priveşte procedura camerei preliminare, petentul susţine că termenele de judecată foarte scurte stabilite în cauză, care sunt expresia unei celerităţi excesive şi nejustificate, precum şi maniera concretă în care judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi a condus şedinţele de judecată din 30 decembrie 2024 şi, respectiv, 3 ianuarie 2025, care, deopotrivă, au avut ca efect încălcarea gravă a dreptului său la apărare, sunt apte a contura impresia unei lipse totale de imparţialitate a judecătorului cauzei.

Evaluând aceste susţineri, Înalta Curte constată, prioritar, că modalitatea de efectuare a urmăririi penale în dosarul în care petentul a fost trimis în judecată se impune a fi valorificată de către acesta în cadrul procedurilor prevăzute de lege. Modul în care s-au efectuat actele de cercetare penală şi, în acest context, pretinsa atitudine abuzivă manifestată de organele de anchetă sunt împrejurări ce aduc în discuţie, exclusiv, conduita respectivelor organe de urmărire penală, iar nu a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza a cărei strămutare se solicită.

Ca atare, o asemenea împrejurare nu este de natură a evidenţia nici măcar aparent suspiciuni cu privire la imparţialitatea instanţei învestite, în prezent, cu soluţionarea aceleiaşi cauze, în procedura de cameră preliminară.

Reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecăţii, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, doar suspiciunile cu privire la imparţialitatea judecătorilor, nu şi a organelor de anchetă. Ca urmare, toate argumentele petentului B. relativ la conduita organelor de anchetă care au instrumentat cauza în care a fost trimis în judecată nu se raportează pertinent la instituţia strămutării şi nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că suspiciunile exprimate de petent se raportează, în mod concret, doar la unul dintre judecătorii Curţii de Apel Iaşi (judecătorul de cameră preliminară învestit cu judecarea cauzei obiect al cererii de strămutare). Petentul B. nu a indicat, iar instanţa supremă nu a decelat temeiuri distincte referitoare la ceilalţi judecători ai instanţei şi nici argumente pentru care situaţia invocată cu privire la respectivul magistrat ar fi fost de natură să afecteze obiectivitatea restului judecătorilor.

Or, suspiciunea de parţialitate limitată la persoana unui singur judecător poate fi supusă evaluării judiciare, în procesul penal, exclusiv prin recurgerea la mijlocul procesual reglementat explicit de art. 67 C. proc. pen. (de care, de altfel, petentul a şi uzat).

Astfel de suspiciuni nu pot fundamenta însă, în mod pertinent, strămutarea judecării cauzei, deoarece împrejurările la care face referire art. 71 C. proc. pen. sunt distincte de cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba, în principiu, despre atitudini sau comportamente ale mai multor magistraţi, care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate a întregii instanţe, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Împrejurarea că cererea de recuzare formulată de petentul B. împotriva judecătorului de cameră preliminară a fost respinsă nu legitimează recursul său ulterior la instrumentul juridic al strămutării pentru a repune în discuţie suspiciunile exprimate faţă de imparţialitatea magistratului recuzat.

În mod asemănător, o atare împrejurare nu îndreptăţeşte, în principiu, Înalta Curte să cenzureze aceste suspiciuni în actuala procedură, decât în măsura în care ele ar viza parţialitatea întregii instanţe pe rolul căreia se află cauza obiect al cererii de strămutare, în caz contrar, procedura de faţă riscând să se transforme într-o veritabilă cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, contrar obiectului şi scopului său legal.

Or, ceea ce susţine petentul B. în actualul cadru procesual este faptul că maniera de gestionare a cauzei în camera preliminară şi soluţiile date de judecătorul învestit în această procedură solicitărilor formulate de apărare ar da naştere unor suspiciuni rezonabile cu privire la imparţialitatea magistratului.

Susţinerile petentului nu relevă, însă, nici direct şi nici indirect, elemente obiective, verificabile, referitoare la imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei, astfel încât Înalta Curte să evalueze în concret pe ce se grefează suspiciunea petentului sub acest aspect, doar soluţia de respingere a cererii de recuzare a petentului şi măsurile dispuse de judecătorul de cameră preliminară în cauză neputând constitui, prin ele însele, un indiciu al lipsei de obiectivitate a întregii instanţe a Curţii de Apel Iaşi.

Nici modalitatea de soluţionare a incidentului procedural şi nici încheierile pronunţate în cameră preliminară până în prezent nu pot fi evaluate, în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen., prin prisma criteriilor de imparţialitate şi obiectivitate prevăzute de lege, eventuala nemulţumire a petentului putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate cu privire la imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia soluţiilor dispuse în cursul procesului.

Pe de altă parte, apărarea a invocat şi mediatizarea intensă a cauzei, susţinând că, raportat la calitatea petentului de avocat definitiv în Baroul Iaşi, dar şi la interesul manifest al presei pentru celelalte dosare penale în care a fost/este cercetat ca inculpat, o atare mediatizare s-a constituit într-un element suplimentar de presiune asupra completului învestit cu soluţionarea cauzei obiect al cererii de strămutare.

Evaluând aceste susţineri, Înalta Curte constată că mediatizarea intensă a cauzei petentului B. este argumentată de apărare pe faptul publicării, în cotidiene on-line naţionale şi locale, a unui număr de 15 articole, din care, în cuprinsul a 13 dintre ele, se fac relatări cu privire la dosarul obiect al cererii de strămutare, etapele procesuale parcurse în cauză, obiectul acuzaţiilor aduse petentului şi funcţia deţinută de acesta la momentul săvârşirii faptelor, celelalte 2 articole dezbătând acuzaţiile aduse petentului în dosarele penale anterioare.

Or, deşi publicarea, în cotidiene de interes naţional şi local, a unor articole precum cele prezentate de apărarea petentului B., în cuprinsul cărora, pe lângă informări privind stadiul dosarului şi obiectul acuzaţiei aduse petentului, se fac anumite comentarii referitoare la persoana acestuia, relevă, într-adevăr, un grad sporit de interes media pentru speţă şi persoana petentului, prin conţinutul lor, aceste materiale de presă nu pun în evidenţă o acţiune mediatică concertată împotriva sa, de natură a influenţa magistraţii învestiţi cu judecarea cauzei.

Practic, în lipsa unor elemente factuale verificabile obiectiv, apte să demonstreze sau cel puţin să ofere indicii vizând existenţa aşa-zisei presiuni (în principal, mediatice, iar subsecvent, şi conjuncturale, raportat la calitatea de avocat a petentului şi situaţia juridică a acestuia) la care ar fi supuşi judecătorii Curţii de Apel Iaşi şi să susţină, deopotrivă, presupusele efecte negative ale acesteia în planul imparţialităţii magistraţilor învestiţi cu soluţionarea dosarului a cărui strămutare se solicită, susţinerile petentului se plasează în sfera unor simple aserţiuni, fără susţinere factuală.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului B., simpla susţinere că instanţa Curţii de Apel Iaşi nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 90 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 90 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2025.