Cassation appeal dismissed; theft of trees conviction upheld despite challenge to damage valuation methodology

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2025

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa penală nr. 729 din 30.08.2024, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) şi art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) şi art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. c) din C. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A. a moto-fierăstrăului.

În temeiul art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa a cantităţii de 13,05 mc material lemnos.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din 26.05.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi B., pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 05.01.2018, au tăiat fără drept zece arbori de pe raza parcelei împădurite U.P. III Raşca, u.a. 246C, Canton Silvic "Dubul", dintre care doi arbori de esenţă foioase, specia fag şi opt arbori de esenţă răşinoase, specia molid, după care au sustras materialul lemnos, pe care l-au transportat în aval, în albia unui pârâu montan situat la baza parcelei sus-menţionate, cauzând prin aceasta un prejudiciu de 16.698,18 RON, fiind depăşit de 57,04 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 03.06.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea nr. 238 din 19.10.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Inculpaţii A. şi B. nu au recunoscut comiterea faptelor, judecata desfăşurându-se conform procedurii de drept comun. În scopul aflării adevărului, instanţa a administrat proba testimonială, reaudiind martorii din lucrări şi martorii propuşi de apărare, precum şi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Procedând la analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut, sub aspectul situaţiei factuale, că la data de 05.01.2018, în jurul orei 12:00, lucrătorii din cadrul secţiei 14 Poliţie Rurală Vama au fost sesizaţi telefonic de către lucrătorii silvici din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa cu privire la faptul că numiţii A. şi B. se află pe raza cantonului silvic "Dubul", unde au tăiat fără drept mai mulţi arbori pe care intenţionează să-i sustragă. Având în vedere aceste împrejurări, lucrătorii de poliţie însoţiţi de mai mulţi lucrători silvici, respectiv ing. C., ing. D., ing. E., pădurar F., pădurar G., ing. H., ing. I. şi ing. J. s-au deplasat pe raza cantonului silvic "Dubul", parcela UP III, u.a. 246C, unde au fost constituite două echipe, prima formată din doi lucrători de poliţie, ing. E. şi ing. D., iar cea a doua dintr-un lucrător de poliţie şi ing. C., pădurar F., pădurar G., ing. H., ing. I. şi ing. J.. La momentul identificării în fondul forestier, numitul B. trăgea material lemnos cu calul, având în mână o ţapină, iar numitul A. avea în mână un topor.

Cu ocazia efectuării activităţii de cercetare la faţa locului, în albia pârâului Medvejec, situat la baza parcelei UP III, u.a. 246C, a fost identificat un număr de 21 buşteni de esenţă răşinoase, toate piesele având lungimea de 4 m şi totalizând cantitatea de 13,05 m3 material lemnos care a fost predat în custodia pădurarului F.. De asemenea, a fost identificată o cărare de urme specifică, rezultată în urma târârii materialului lemnos, din albia pârâului Medvejec spre amonte, iar la o distanţă de cca. 500 m au fost identificate mai multe cioate. La o distanţă de cca. 100 m de cioatele sus-menţionate, înspre vest, a fost găsit ascuns după o cioată un moto fierăstrău, bun care a fost ridicat de către lucrătorii de poliţie.

Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului din data de 05.01.2018 a rezultat că în parcela UP III, u.a. 246C, pe raza cantonului silvic "Dubul", în albia unui râu forestier au fost identificate, depozitate într-o poziţie neordonată, mai multe bucăţi de lemn, de esenţă răşinoase, având lungimea de aproximativ 4 m, parte din acestea fiind efectiv în albia râului montan, iar parte din acestea fiind pe suprafaţa împădurită a parcelei numerotate 246C, având aceeaşi direcţie de deplasare. De asemenea, având direcţia spre amonte a parcelei 246C, a fost identificată o cărare de urme creată proaspăt prin tragerea la sol a materialului lemnos rotund şi de picioarele unei cabaline, având montate la bază potcoave metalice. Conform aceluiaşi proces-verbal, în suprafaţa împădurită a parcelei 246C, prin partea vestică, au fost identificate două persoane de sex masculin însoţite de două cabaline, una dintre aceste având montate pe corp un ham din material tip piele, iar la partea de jos a acestuia, pe fiecare parte a corpului, lanţuri metalice, prinse de ham, având direcţia spre partea din spate a animalului, la finalul fiecărui capăt al lanţului fiind prins un dispozitiv, tot metalic, având forma unei bare, denumit popular urciuc. De acest dispozitiv au fost identificate prinse două piese de lemn rotund, trase de cal, de aproximativ 4 m. Cele două persoane au fost identificate în persoana numiţilor A. şi B.. În partea nordică a parcelei au fost identificate mai multe cioate, respectiv o cioată de esenţă tare, specia molid, având diametrul 48/40, o cioată cu diametrul de 72/70 cm, o cioată având înălţimea de aproximativ 1 m, cu diametrul de 16/16, o cioată având diametru de 23/24 cm, o cioată având diametrul 110/110 cm, o cioată cu diametrul de 71/71 cm, o cioată având diametrul de 130/130 cm, o cioată având diametrul de 56/56 cm, o cioată cu diametrul de 76/76 cm şi o cioată cu diametrul de 86/90 cm. În albia pârâului Medvejec, situat la baza parcelei UP III, u.a. 246C, a fost identificat un număr de 21 de buşteni de esenţă răşinoase, toate piesele având lungimea de 4 m şi totalizând cantitatea de 13,05 m3 (având următoarele diametre: 40 cm, 45 cm, 52 cm, 41 cm, 31 cm, 47 cm, 43 cm, 25 cm, 40 cm, 46 cm, 42 cm, 49 cm, 44 cm, 32 cm, 34 cm, 30 cm, 40 cm, 40 cm, 55 cm, 40 cm, 49 cm, 33 cm, 39 cm) material lemnos, care a fost predat în custodia pădurarului F..

Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale în calitate de suspect şi de inculpat, numiţii A. şi B. s-au prevalat de dreptul de a nu da declaraţii, iar în faţa instanţei au arătat că nu recunosc faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, din depoziţia martorului J. dată în cursul urmăririi penale a reieşit că, la data de referinţă, acesta se afla împreună cu numiţii I., G., H. şi lucrători din cadrul secţiei 14 Poliţie Rurală Vama, iar în albia pârâului montan au găsit mai multe piese care păreau a fi trase cu un cal, existând urme specifice târârii lemnului la sol. Martorul a arătat că, la aproximativ 200 m de acel loc, i-au observat pe inculpaţii A. şi B., care stăteau lângă un arbore, iar lângă aceştia se afla un cal care avea legate în spate două piese cu lungimea de aproximativ 4 m. La solicitarea organelor de poliţie, cele două persoane au lăsat din mână toporul şi ţapina şi au menţionat că îşi recunosc fapta, respectiv că au tăiat doar câteva putregaiuri. Ulterior, inculpaţii au început să îi înjure pe numiţii D. şi C. şi au indicat persoanelor prezente locul de unde au tăiat piesele respective de lemn, declarând că toate sunt putregaiuri. Martorul a mai arătat că urmele vizibile ale lemnului tras la sol au condus în albia pârâtului montan, unde se aflau numeroase piese de dimensiuni şi lungimi diferite şi că inculpatul B. s-a deplasat până la locul în care se afla cabalina care avea prinse cele două piese de lemn, cu scopul de a le duce în apropierea celorlalte din albia pârâului, lucru pe care l-a şi făcut, împotriva avertizării date de organele de poliţie. Lemnul prezenta urme specifice de tăiere cu un moto fierăstrău mecanic, iar din cioatele indicate, o parte aveau marcă silvică, fiind dintr-o partidă necontractată şi neautorizată spre exploatare, iar o parte nu.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului I. dată în cursul urmăririi penale, care a menţionat, printre altele, că inculpaţii A. şi B. au recunoscut faptele, însoţind lucrătorii de poliţie în amonte, respectiv în locul indicat de aceştia ca fiind locul exact de unde au tăiat lemnul, indicând şi locul pe unde au fost trase de cal piesele de lemn, până în albia pârâului montan, unde se aflau depozitate mai multe piese. Martorul a precizat că lucrătorii de poliţie au ridicat şi o drujbă care le aparţinea inculpaţilor, că inculpatul B. a luat calul care avea prinse în spate două piese şi le-a transportat lângă celelalte din albia râului, că inculpaţii au recunoscut la faţa locului că au tăiat mai mulţi arbori şi că lemnul le aparţine.

Aceleaşi aspecte esenţiale au fost relatate şi de către martorii G. şi C.. În plus, martorul C. a adăugat că inculpatul B. a menţionat că numitul K. a tăiat fără drept şi a sustras material lemnos, că ulterior s-au deplasat pe proprietatea numitului L., unde se aflau trei piese de material lemnos, cel dintâi indicând o cioată despre care a menţionat că de la nivelul aceleia ar fi provenit materialul lemnos.

Martorul F. a declarat în cursul urmăririi penale că inculpaţii A. şi B. au menţionat la faţa locului că au tăiat nişte putregaiuri şi că a coborât împreună cu ceilalţi colegi şi lucrătorii de poliţie pe urmele indicate de inculpaţi ca fiind locul pe unde au tras materialul lemnos tăiat, urme care duceau în albia unui pârâu montan, unde se aflau mai multe piese de material lemnos de dimensiuni şi lungimi diferite.

Aceleaşi aspecte au fost susţinute şi de către martorii D., E. şi H. în cursul urmăririi penale.

Martorul K. a declarat că deţine mai multe suprafeţe de pădure în zona Râşca, însă nu a tăiat niciodată vreun arbore din parcela x, UP3 Râşca.

Aceiaşi martori audiaţi în faţa instanţei nu au fost consecvenţi în declaraţii, unele dintre acestea fiind vizibil diferite faţă de cele date la urmărirea penală (F.). Cu excepţia martorului J., niciunul dintre martorii audiaţi în faţa instanţei nu a mai menţionat că inculpaţii ar fi recunoscut că ei au tăiat acei arbori, indicând şi cioatele, deşi în declaraţiile date în cursul urmăririi penale s-a precizat acest aspect. Totodată, în declaraţia dată în faţa instanţei, mai mulţi martori au confirmat prezenţa unei persoane în preajmă, la faţa locului şi, cu toate acestea, acea persoană nu a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de martor. Instanţa a avut în vedere şi faptul că toate persoanele audiate în calitate de martori sunt lucrători silvici. De altfel, aşa cum au susţinut şi inculpaţii, instanţa a constatat că niciunul dintre lucrătorii silvici audiaţi în calitate de martor nu a recunoscut sau nu a precizat cine ar fi măsurat cioatele din pădure.

Martorul F. a arătat în faţa instanţei de judecată că inculpaţii au menţionat la acel moment că nu cunosc provenienţa materialului lemnos din pădure, respectiv că inculpaţii au menţionat că veneau de la un teren proprietatea lor, unde au făcut curăţenie şi de acolo proveneau bucăţile de lemn care erau transportate de ei la acel moment. De asemenea, martorii din lucrări F., D. şi C. au precizat în faţa instanţei că în zonă exista o partidă marcată şi neautorizată, care nu era predată pentru exploatare, provenită din produse accidentale, rupturi de vânt, cu menţiunea că la faţa locului erau arbori doborâţi de vânt şi tăiaţi. Este adevărat că a trecut o perioadă îndelungată de la data săvârşirii faptelor, însă având în vedere amploarea conflictului de la acel moment, instanţa a apreciat că este aproape imposibil să nu se cunoască cine a măsurat acele cioate sau persoana în cauză să nu-şi amintească.

Deopotrivă, instanţa a reţinut şi declaraţia martorilor M., N., O., P., G. şi Q.. Astfel, martorul Q. a menţionat că s-a întâlnit cu inculpaţii din prezenta cauză când aceştia veneau de la islaz, dintr-o zonă numită Polonenca, unde aceştia au făcut curăţenie şi că aceştia aveau un cal la care erau ataşate două bucăţi de lemn verde, precum şi uscături. Martorii M., N., O., P. şi G. au confirmat cele susţinute de inculpaţi, cum că în acea zi l-au ajutat pe tatăl lor, numitul G., la curăţarea terenului pe care îl foloseşte, situat în zona Polonenca, respectiv o păşune învecinată cu proprietatea statului, confirmând totodată şi existenţa doborâturilor de vânt din zonă. Cu privire la aspectele care au rezultat din depoziţiile martorilor M., N., O., P., G. şi Q., instanţa a reţinut că nu există niciun argument juridic pentru a nu da forţă probantă acestora. A apreciat instanţa ca fiind deosebit de importante primele depoziţii date de persoanele implicate în legătură cu incidentul din data de 05.01.2018, însă s-a constatat că aceste declaraţii sunt în parte identice, pe şablon, cu foarte mici modificări.

Examinând materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, instanţa a constatat că în cauză nu există probe directe sau indirecte care să ducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată. În acest sens, s-a reţinut că martorii audiaţi au confirmat existenţa faptelor de tăiere şi sustragere ilegală de material lemnos, însă niciunul dintre aceştia şi nicio altă probă nu fac certitudinea că aceste fapte au fost comise de inculpaţi. Or, sarcina probei săvârşirii infracţiunilor aparţine organelor de urmărire penală şi aceasta nu se poate realiza numai prin raportare la procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi la declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, martori care sunt lucrători silvici şi care în faţa instanţei de judecată nu au dat declaraţii concludente, sub diferite pretexte. Totodată, instanţa a avut în vedere că au fost calculate mai multe prejudicii şi că există inadvertenţe între prejudiciile calculate, respectiv cel indicat prin adresa nr. x/21.01.2019 şi cel indicat ulterior . Deşi s-a pus în vedere Direcţiei Silvice Suceava - Romsilva să indice de ce există sau de unde rezultă această diferenţă, instituţia nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei. Mai mult decât atât, împrejurarea că inculpaţii aveau asupra lor o drujbă şi alte instrumente folosite în pădure nu conduce automat la concluzia că aceştia ar fi săvârşit cele două infracţiuni, având în vedere susţinerile acestora, cum că ar fi făcut curat în păşunea aflată în apropierea terenului unde au fost surprinşi.

Sub un alt aspect, s-a evidenţiat că din planşele foto aflate la dosar a rezultat în mod neîndoielnic existenţa unor cioate de copaci care nu poartă urmă de tăiere cu drujba, ci par a fi provenite ca urmare a unor doborâturi accidentale (vânt, putregai, etc.), împrejurare care susţine apărarea din perspectiva inexistenţei infracţiunii prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Codul silvic. De altfel, aşa cum în mod corect au susţinut şi inculpaţii, legiuitorul foloseşte două tipuri de valori, respectiv valoarea prejudiciului produs, în cazul infracţiunii de tăiere de arbori, prev. de art. 107 din Legea nr. 46/2008 şi valoarea materialului lemnos (valoarea totală a pagubei), în cazul infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 din acelaşi act normativ, distincţii care nu s-au făcut de către organele de urmărire penală şi de către organele silvice.

Aşa cum s-a reţinut şi în minuta Întâlnirii preşedinţilor secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, tipicitatea celor două infracţiuni este determinată, printre altele, de repere diferite în privinţa rezultatului produs prin săvârşirea faptelor: valoarea prejudiciului produs, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 107 din Legea nr. 46/2008, respectiv valoarea materialului lemnos sustras, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 109 din aceeaşi lege, acestea nerezultând în mod expres din înscrisurile aflate la dosar.

Domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 85/2006 în privinţa modalităţii de calcul prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din acest act normativ este circumscris operaţiunii de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, noţiunea de pagubă fiind echivalentă semantic celei de prejudiciu, utilizată de dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 46/2008, aspect care rezultă şi din utilizarea noţiunilor de către legiuitor în aceeaşi accepţiune în alin. (2) - (22) ale art. 105 din aceeaşi lege. Or, trimiterea realizată de alin. (1) al acestui din urmă articol vizează exclusiv modalitatea de calcul al prejudiciului, în sensul de rezultat al infracţiunii descrise de art. 107. Noţiunea de pagubă este definită de art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2006 ca fiind modificarea aspectului, a integrităţii fizice şi/sau a caracteristicilor fiziologice ale arborelui/arborilor ori ale arboretului/plantaţiei/regenerării naturale, după caz, rezultată prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, tăierea crăcilor arborilor în picioare, urmate ori nu de însuşirea acestora, în condiţii ilegale.

Prin urmare, legiuitorul asociază noţiunea în discuţie cu faptele de tăiere, degradare, distrugere, scoatere din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor sau de tăiere a crăcilor arborilor în picioare, respectiv cu modalităţile elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 107 din Legea nr. 46/2008, indiferent de realizarea elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 109 din aceeaşi lege, după cum rezultă din precizarea expresă a legiuitorului în partea finală a definiţiei legale. De altfel, faptul că modalitatea de calcul a prejudiciului este proprie doar infracţiunii prevăzute de art. 107 rezultă şi din preambulul O.U.G. nr. 85/2006, scopul actului normativ fiind acela al prevenirii şi combaterii tăierilor.

A mai reţinut instanţa că în actul de sesizare a instanţei şi în celelalte acte întocmite în cauză nu s-a menţionat care este valoarea prejudiciului produs în cazul infracţiunii de tăiere de arbori reţinute în cazul inculpaţilor şi care este valoarea materialului lemnos sustras în cazul infracţiunii de furt de arbori. Deosebit de inadvertenţele existente între declaraţiile martorilor, instanţa a constatat că există inadvertenţe şi între diametrele cioatelor identificate şi diametrele pieselor de lemn identificate în teren (nu există diametre de 130, 110, 70, 34, 86, 56, 76, 90 cm, cum în mod corect au arătat şi inculpaţii). Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere că piesele de lemn tăiate, aflate în pădure pe poziţie şi care nu au fost mutate, nu fac obiectul infracţiunii de furt de arbori şi că prin adresa nr. x/21.01.2019, precum şi prin adresele ulterioare înaintate de Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa s-a calculat un volum abstract de 23,198 m3, dublu aproape faţă de valoarea materialului lemnos identificat la faţa locului, de 13,05 m3, inadvertenţe care creează dubii şi susţin apărarea inculpaţilor.

Având în vedere aspectele expuse anterior s-a constatat că organele de urmărire penală nu au administrat probe suficiente din care să rezulte că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor. Pentru a se putea dispune condamnarea inculpaţilor, era necesară identificarea de probe, din care să rezulte cu certitudine persoanele care au tăiat şi sustras materialul lemnos provenind de la cei 10 arbori, precum şi activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat în parte. Este cert faptul că inculpaţii au tăiat şi au sustras material lemnos, însă probele administrate nu dovedesc, în niciun mod, activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat în parte, locul de unde provine materialul lemnos cu care au fost surprinşi inculpaţii şi modul cum a fost calculat prejudiciul, existând dubii şi cu privire la prejudiciul produs şi la valoarea materialului lemnos.

În acest sens, contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public furnizate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că nu se impune condamnarea inculpaţilor, dat fiind că potrivit art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, condamnarea dispunându-se doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Conchizând, instanţa a reţinut că, în prezenta cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert şi nu sunt apte să întemeieze convingerea acesteia asupra existenţei faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, motiv pentru care, în virtutea caracterului lor incomplet şi care lasă loc nesiguranţei, se impune a se da, în continuare, eficienţă principiului in dubio pro reo, reglementat de o manieră imperativă în cuprinsul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., dat fiind că se conturează un impediment în exercitarea acţiunii penale faţă de inculpaţii B. şi A.. Or, din moment ce realitatea obiectivă expusă de către reprezentantul Ministerului Public în cuprinsul rechizitoriului nu concordă cu cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor, instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.

Faţă de această soluţie, instanţa a respins acţiunea civilă formulată în cauză, ca neîntemeiată.

II. Decizia instanţei de apel.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi partea civilă Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa prin reprezentantul legal R..

Calea ordinară de atac introdusă de către unitatea de parchet a vizat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei penale apelate în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008. Parchetul a apreciat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor ilicite deduse judecăţii, iar instanţa de fond, în mod absolut arbitrar, nu a avut în vedere declaraţiile date de un număr extrem de mare de martori pe parcursul urmăririi penale doar din cauza faptului că, pe parcursul cercetării judecătoreşti, aceştia nu au mai putut relata cu la fel de multă acurateţe fapte petrecute cu aproximativ trei ani înainte de data audierii. De asemenea, referitor la martorul F., judecătorul fondului nu a ţinut seama de împrejurarea că, la data audierii în cursul urmăririi penale, sus-numitul deţinea calitatea de funcţionar public, însă la momentul audierii în faţa instanţei, acesta era destituit din funcţie, întrucât a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unor infracţiuni. Prin urmare, conduita martorului de a-şi nuanţa declaraţiile în aşa fel încât depoziţia să fie favorabilă inculpaţilor este oarecum previzibilă. În plus, cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată, toţi martorii au precizat că au spus adevărul cu ocazia audierii în faza de urmărire penală şi îşi menţin declaraţiile date în cauză. Totodată, unitatea de parchet a argumentat că, în mod inexplicabil, instanţa nu a avut în vedere prezenţa, în imediata apropiere a cioatelor, a unui moto fierăstrău despre care inculpaţii au afirmat că le aparţine, în condiţiile în care arborii aveau urme de tăiere proaspătă cu un moto fierăstrău mecanic.

În mod similar, partea civilă Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa prin reprezentantul legal R. a criticat hotărârea judecătorească pronunţată de prima instanţă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor, considerând că probatoriul a fost legal şi loial administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii cauzei. În acest sens, s-a evidenţiat că, deşi instanţa a reţinut că nu există niciun argument juridic pentru a nu da forţă probantă depoziţiilor martorilor M., N., O., P. şi G., aceasta nu a acordat forţă probantă celorlalte persoane audiate în calitate de martor, întrucât sunt lucrători silvici, iar declaraţiile sunt în parte identice, cu foarte mici modificări. Or, aceştia au fost prezenţi efectiv la faţa locului şi nu sunt rude între ei. Mai mult decât atât, în considerentele sentinţei penale atacate s-a reţinut că este cert că inculpaţii au tăiat şi au sustras material lemnos, însă probele administrate nu dovedesc acestea. Prin urmare, atâta vreme cât judecătorul fondului a avut această convingere, soluţia pronunţată ulterior apare ca fiind nejustificată prin prisma motivării. Relativ la prejudiciul cauzat prin comiterea faptelor, partea civilă a arătat că prima instanţă a fost în eroare cu privire la calculul sumei pentru care s-a realizat constituirea de parte civilă, întrucât aceasta a interpretat greşit actul dedus judecăţii. În acest sens, în Fişa de calcul a valorii pagubelor produse prin faptele constatate la data de 05.01.2018, Anexa 1, valoarea materialului lemnos sustras este de 9.354,72 RON, valoarea funcţiilor pădurii nerealizate este de 4.677,36 RON, la care se adaugă TVA 19%, respectiv 2666,09 RON, rezultând în final o valoare a prejudiciului de 16.698,18 RON. De altfel, instanţa nu a luat în considerare nici diametrele cioatelor rezultate în urma tăierilor ilegale, atribuindu-le eronat pieselor de lemn identificate în teren, rezultate în urma secţionării trunchiurilor de arbori tăiaţi ilegal şi nici volumul rezultat din tăierea ilegală a celor 10 arbori determinat prin calculul volumului la cioată (23,198 m3) faţă de volumul pieselor găsite la faţa locului (13,05 m3), considerându-le ca fiind o inadvertenţă.

Prin decizia penală nr. 402 din data de 03 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia Penală şi pentru Cauze, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi partea civilă Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa împotriva sentinţei penale nr. 729 din 30.08.2024 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

S-a desfiinţat, în totalitate, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii A. şi B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa.

În baza art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

În baza art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Câmpulung Moldovenesc sau Primăriei comunei Moldoviţa, jud. Suceava.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

În baza art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost oblitat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Câmpulung Moldovenesc sau Primăriei comunei Moldoviţa, jud. Suceava.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 112 alin. (1), lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a moto fierăstrăului.

În baza art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. s-a restituit persoanei vătămate Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa cantitatea de 13,05 mc material lemnos.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 1.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă (din care suma de câte 200 RON reprezintă cheltuieli aferente fazei de urmărire penală şi se vor achita în contul Ministerului Public).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, verificând sentinţa penală atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în raport, cu criticile formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute la art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă în mod cert că, la data de 05.01.2018, în jurul orei 12:00, lucrătorii din cadrul secţiei 14 Poliţie Rurală Vama au fost sesizaţi telefonic de către lucrătorii silvici din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa cu privire la faptul că numiţii A. şi B. se află pe raza cantonului silvic "Dubul", unde au tăiat fără drept mai mulţi arbori pe care intenţionează să-i sustragă.

La faţa locului, atât organele de poliţie, cât şi lucrătorii silvici, au constatat că în albia pârâului Medvejec, situat la baza parcelei UP III, u.a. 246C, au fost identificaţi un număr de 21 de buşteni de esenţă răşinoase, toate piesele având lungimea de 4 m şi totalizând cantitatea de 13,05 m3 (având următoarele diametre: 40 cm, 45 cm, 52 cm, 41 cm, 31 cm, 47 cm, 43 cm, 25 cm, 40 cm, 46 cm, 42 cm, 49 cm, 44 cm, 32 cm, 34 cm, 30 cm, 40 cm, 40 cm, 55 cm, 40 cm, 49 cm, 33 cm, 39 cm), material lemnos care a fost predat în custodia pădurarului F.. De asemenea, a fost identificată o cărare de urme specifică, rezultată în urma târârii materialului lemnos, din albia pârâului Medvejec spre amonte, iar la o distanţă de cca. 500 m au fost identificate mai multe cioate. La o distanţă de cca. 100 m de cioatele sus-menţionate, înspre vest, a fost găsit ascuns după o cioată un moto fierăstrău, bun care a fost ridicat de către lucrătorii de poliţie şi cu privire la care inculpaţii au recunoscut că le aparţine. În partea nordică a parcelei au fost identificate mai multe cioate, respectiv o cioată specia molid având diametrul 48/40, o cioată cu diametrul de 72/70 cm, o cioată având înălţimea de aproximativ 1 m, cu diametrul de 16/16, o cioată având diametru de 23/24 cm, o cioată având diametrul 110/110 cm, o cioată cu diametrul de 71/71 cm, o cioată având diametrul de 130/130 cm, o cioată având diametrul de 56/56 cm, o cioată cu diametrul de 76/76 cm şi o cioată cu diametrul de 86/90 cm.

În suprafaţa împădurită a parcelei 246C, prin partea vestică, au fost identificate două persoane de sex masculin însoţite de două cabaline, una dintre acestea având montate pe corp un ham din material tip piele, iar la partea de jos a acestuia, pe fiecare parte a corpului, lanţuri metalice, prinse de ham, având direcţia spre partea din spate a animalului, la finalul fiecărui capăt al lanţului fiind prins un dispozitiv, tot metalic, având forma unei bare, denumit popular urciuc. De acest dispozitiv au fost identificate prinse două piese de lemn rotund, trase de cal, de aproximativ 4 m. Cele două persoane au fost identificate în persoana numiţilor A. şi B.. La momentul identificării în fondul forestier, numitul B. trăgea material lemnos cu calul, având în mână o ţapină, iar numitul A. avea în mână un topor.

Toate aceste aspecte rezultă indubitabil din constatările nemijlocite ale organelor de cercetare penală şi ale organelor silvice, nefiind contestate în esenţă nici de către inculpaţi. Aceştia au refuzat să semneze procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi de cercetare la faţa locului, în cuprinsul ambelor acte consemnându-se, sub semnătura a 3 organe de cercetare penală şi a 8 lucrători silvici, că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor.

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv martorii D., E., H., J., I., G. şi C., toţi aceştia indicând în esenţă că cei doi inculpaţi depistaţi la faţa locului au recunoscut verbal săvârşirea faptelor, în faţa lucrătorilor silvici şi de poliţie.

În cursul urmăririi penale, ca şi în faţa instanţelor de fond şi de apel, inculpaţii A. şi B. s-au prevalat de dreptul de a nu da declaraţii, formulând apărări prin intermediul avocatului ales. În esenţă, au susţinut că la data respectivă s-au deplasat în zona Polonenca, unde familia lor avea un teren în proprietate, unde au făcut curăţenie şi au fost depistaţi pe drumul de întoarcere în timp ce transportau către domiciliu două bucăţi de lemn din proprietatea lor, uscături. În acest sens, prima instanţă a reţinut declaraţiile martorilor M., N., O., P. şi G., cu menţiunea că nu există niciun argument juridic pentru a nu da forţă probantă acestora.

Curtea a reţinut că toţi aceşti martori au fost audiaţi în anul 2023 sau chiar începutul anului 2024 (deci la aproximativ 6 ani de la data faptelor) şi declaraţiile lor sunt flagrant contrazise de restul probatoriului administrat. Astfel, martorul M. a arătat că terenul ar fi fost curăţat de copaci mici, târş, mesteceni, plopi, P. a arătat că fraţii săi (cei doi inculpaţi) au plecat transportând două bucăţi de uscături, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile lui G., O. şi N. . Însă, din simpla examinare a fotografiilor ce însoţesc procesul-verbal de cercetare la faţa locului (foto 21-23, f.47, 48 ds.up) se poate lesne observa, chiar fără a avea cunoştinţe silvice, că cele două bucăţi transportate de calul inculpaţilor sunt din lemn de dimensiuni mari, lemn gros, tăiat şi fasonat recent prin tăierea crengilor laterale, nefiind uscături. De asemenea, în condiţiile în care inculpaţii ar fi transportat într-adevăr lemn de la terenul proprietatea lor şi nu din tăieturile identificate la faţa locului (în ciuda tuturor inadvertenţelor din declaraţiile martorilor), este inexplicabil de ce la aproximativ 100 m de cioate, ascuns după un arbore, a fost identificat fierăstrăul mecanic proprietatea inculpatului A. (indiferent dacă acesta era funcţional sau nu) - dacă inculpaţii doar se deplasau în zona respectivă ar fi trebuit să aibă fierăstrăul mecanic asupra lor, nu doar ţapina şi toporul.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor din lucrări, prima instanţă le-a înlăturat în totalitate, reţinând în esenţă că nu au fost consecvenţi în declaraţii, unele dintre acestea fiind vizibil diferite faţă de cele date la urmărirea penală, că toate persoanele audiate în calitate de martori sunt lucrători silvici, că declaraţiile iniţiale sunt foarte asemănătoare şi că niciunul dintre lucrătorii silvici audiaţi în calitate de martor nu a recunoscut sau nu a precizat cine ar fi măsurat cioatele din pădure.

Curtea a reţinut că cercetarea judecătorească în faţa instanţei de fond a durat 3 ani şi jumătate, interval de timp în care martorii din lucrări au fost audiaţi şi reaudiaţi (unii chiar de 3 ori, ca urmare a schimbării succesive a judecătorului titular de complet şi interpretării cauzelor Curţii Europene a Drepturilor Omului Beraru şi Cutean împotriva României), astfel că unele inadvertenţe faţă de susţinerile iniţiale sunt explicabile, cu atât mai mult cu cât martorii au indicat că îşi menţin declaraţiile iniţiale din cursul urmăririi penale, fiind date mai aproape de săvârşirea faptelor.

Este de asemenea adevărat că în faţa instanţei martorii nu au putut indica în mod cert cine a măsurat cioatele în pădure, însă instanţa de apel a constatat că acest aspect are o valoare probatorie redusă în ansamblul circumstanţelor cauzei - dimensiunile acestora sunt expres consemnate în actele de constatare, semnate de toţi lucrătorii de poliţie şi silvici prezenţi, măsurătorile sunt fotografiate în planşele foto, iar chiar inculpaţii şi-au formulat apărările pornind de la aceste măsurători şi lipsa de corespondenţă între dimensiunile cioatelor şi lemnul identificat în albia pârâului. De altfel, la fotografia nr. 30 este surprinsă în mod clar persoana care face măsurătorile, astfel că în măsura în care ar fi prezentat relevanţă această chestiune de fapt, ar fi putut fi lesne clarificată.

În ceea ce priveşte caracterul stereotip al declaraţiilor din cursul urmăririi penale, Curtea a reţinut că toţi martorii au participat la aceeaşi constatare la faţa locului, au observat aceleaşi împrejurări şi aveau într-adevăr cu toţii calitatea de lucrători silvici, fiind audiaţi la intervale de timp reduse după săvârşirea faptei (februarie, aprilie 2018 sau iulie 2019), astfel că este firesc ca declaraţiile să se coroboreze.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului F., curtea a constatat că procurorul de şedinţă de la instanţa de fond a considerat mincinoasă declaraţia acestuia încă de la momentul primei audieri în faţa instanţei de fond (14.12.2021 - f. x v.1 ds.fd) şi s-a sesizat sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă. În cuprinsul motivelor de apel, Parchetul a indicat că la data audierii în cursul urmăririi penale martorul deţinea calitatea de funcţionar public, însă la momentul audierii în faţa instanţei de fond era destituit din funcţie, întrucât a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unor infracţiuni.

În faţa instanţei de apel, martorul F. a indicat că îşi menţine declaraţiile date anterior, a confirmat în linii mari situaţia de fapt menţionată în actele de constatare, cu câteva excepţii semnificative: inculpaţii ar fi susţinut verbal încă de atunci că veneau din zona Polonenca, fierăstrăul mecanic ar fi fost găsit chiar lângă ei, iar cărarea de urme de la pârâu în sus către locul unde au fost găsite cioatele tăiate într-adevăr recent, continua mai departe.

Instanţa de apel a constatat că toate aceste afirmaţii sunt flagrant contrazise de actele de constatare la faţa locului, ca şi de declaraţiile tuturor celorlalţi lucrători silvici prezenţi la faţa locului. Astfel, în măsura în care în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului ar fi consemnate în mod eronat, în defavoarea inculpaţilor, cel puţin două aspecte extrem de importante (locul găsirii drujbei şi continuarea cărării de urme dincolo de cioate), este inexplicabil de ce inculpaţii nu au efectuat vreo menţiune în cuprinsul actelor de constatare la întocmirea cărora au fost prezenţi, de ce nu s-au apărat în acest sens timp de mulţi ani, de ce niciunul dintre ceilalţi 7 lucrători silvici şi 3 poliţişti care au semnat actele nu a mai constatat aceeaşi împrejurare sau de ce nici chiar martorul, în declaraţiile anterioare, nu a relatat aceleaşi împrejurări. De exemplu, în precedenta declaraţie, la data de 05.07.2023, în faţa instanţei de fond, martorul a indicat doar că a fost găsită o drujbă ce a fost pusă în maşina sa, că inculpaţii ar fi susţinut că vin dintr-o păşune din apropiere, fără a preciza nimic despre continuarea urmelor mai sus de cioate. De asemenea, în prima declaraţie susţinută în faţa instanţei (la data de 14.12.2021- f. x v.1 ds.fd.) martorul, fiind întrebat în mod expres, a spus că nu îşi aduce aminte dacă cei doi aveau obiecte cu care să taie lemnul.

Declaraţiile martorilor D. şi C., audiaţi inclusiv în faţa instanţei de apel, au confirmat situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, arătând într-adevăr că nu-şi mai amintesc anumite împrejurări: cine a ajuns primul la faţa locului, cine a măsurat cioatele, dacă s-a făcut o corespondenţă între cioate şi lemnul din pârâu, ce s-a întâmplat cu lemnul sau ce ar fi declarat inculpaţii în momentul respectiv (cu menţiunea că martorul C. a indicat în toate declaraţiile că inculpaţii au recunoscut atunci verbal că sunt autorii tăierilor). Instanţa de apel a considerat că este explicabilă uitarea acestor amănunte de către martori, având în vedere intervalul mare de timp scurs şi împrejurarea că toate aceste detalii nu ţin de întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor silvice constatate, ci sunt chestiuni conexe. Însă, aspectele esenţiale ale acuzaţiei au fost confirmate inclusiv în faţa instanţei de apel, după aproape 7 ani: că inculpaţii au fost identificaţi pe cărarea de urme între cioate şi pârâu, în timp ce transportau material lemnos, că urmele de tăiere erau recente şi că a fost găsită drujba inculpaţilor sus în apropierea cioatelor, ascunsă între crengi.

Împrejurarea că martorii nu-şi mai amintesc în prezent toate detaliile este explicabilă şi prin împrejurarea că la data respectivă s-a declanşat un conflict mai amplu între cei doi inculpaţi şi o parte a lucrătorilor silvici. Astfel, prin sentinţa penală nr. 115/2019 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă prin decizia penală nr. 819/2019 a Curţii de Apel Suceava, inculpaţii au fost condamnaţi fiecare la pedeapsa rezultantă de 1 an, 9 luni şi 10 zile închisoare, în condiţiile art. 91 din C. pen., sub aspectul săvârşirii a câte două infracţiuni de ultraj, persoane vătămate fiind D. şi C..

Inculpaţii au mai invocat împrejurarea că prejudiciul de 23,198 m3 a rezultat în urma măsurării diametrului cioatelor identificate în pădure, în urma aplicării formulei cuprinse în O.U.G. nr. 85/2006, fiind vorba de un volum teoretic, în timp ce cantitatea de material lemnos efectiv descoperită în albia pârâului Medvejeg a fost de 13,05 m3. De asemenea, s-a arătat că nu a fost efectuată o corespondenţă între dimensiunile cioatelor tăiate din pădure şi cele ale lemnului identificat în pârâu, astfel că piesele de lemn având diametrul 130 cm, 110 cm, 70 cm, 34 cm, 86 cm, 56 cm, 76 cm şi 90 cm nu se regăsesc între cele identificate în pădure sau în albia pârâului Medvejeg.

Curtea a reţinut că infracţiunea de tăiere de arbori reţinută şi dovedită în sarcina inculpaţilor are în vedere tăierea unui număr de 10 arbori, ale căror cioate au fost identificate la faţa locului şi ale căror diametre au fost măsurate conform celor menţionate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi în procesul-verbal de cercetare la faţa locului (la acesta din urmă fiind anexate şi fotografii ale măsurătorilor efectuate, fotografiile nr. 28-37). De asemenea, conform reglementărilor succesive specifice, volumul lemnului tăiat fără drept este într-adevăr unul teoretic şi nu măsurat efectiv (fiind de altfel imposibil din punct de vedere practic să se calculeze volumul unui arbore din pădure), dar care rezultă din anexe ale actelor normative în materie - Anexa 1 la O.U.G. nr. 85/2006, în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv Anexa 3 la Legea nr. 331/2024, în vigoare în prezent. De altfel, în mod evident, volumele stabilite de legiuitor raportat la diametrele arborilor tăiaţi sunt identice în cele două acte normative. În ceea ce priveşte împrejurarea că nu rezultă decât o corespondenţă parţială între dimensiunile cioatelor tăiate din pădure şi cele ale lemnului identificat în pârâu, Curtea a constatat că o parte din arborii tăiaţi erau încă în integralitate la faţa locului şi nu fuseseră încă fasonaţi şi tăiaţi la dimensiuni de 4 metri (aşa cum se observă din fotografiile nr. 9, 10 şi 12).

Împrejurarea că arborii tăiaţi erau parţial sau în totalitate marcaţi silvic în vederea exploatării de către o terţă societate nu prezintă relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute, legiuitorul nefăcând vreo distincţie sub acest aspect. Astfel, infracţiunea de tăiere de arbori face referire, în toate reglementările succesive de la data săvârşirii infracţiunii şi până în prezent, la tăierea de arbori fără drept. Or, din probatoriul administrat, a rezultat în mod evident că inculpaţii nu aveau vreun drept de a tăia arborii respectivi - terenul făcea parte din fondul forestier naţional, nu era proprietatea lor, iar exploatarea încă nu începuse şi oricum nu ei erau îndreptăţiţi să-i recolteze, ci societatea ce câştigase respectivul contract (de altfel unii martori au şi indicat că ulterior materialul lemnos recuperat a fost livrat societăţii ce desfăşura exploatarea).

Însă, prezintă relevanţă împrejurarea că cel puţin o parte dintre arborii tăiaţi (de exemplu, în mod evident fotografiile nr. 6-10 şi 20 din anexele la procesul-verbal de cercetare la faţa locului) erau deja scoşi din rădăcini ca urmare a unor împrejurări străine de implicarea inculpaţilor. Textul de lege ce incriminează infracţiunea de tăiere fără drept de arbori (şi în acest caz, în toate reglementările succesive de la data săvârşirii infracţiunii şi până în prezent) pedepseşte "tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori" şi nicio dispoziţie legală nu are în vedere ipoteza în care arborii erau deja scoşi din rădăcini sau rupţi, iar ulterior sunt tăiaţi de către inculpaţi. De altfel, chiar martorii lucrători silvici au indicat în mod constant că la locul în care a fost identificată tăierea erau şi copaci din doborâturi - "nu reţin dacă lemnul tăiat era tot din doborâturi sau era şi de pe picior" (declaraţie martor D., f. x verso ds.apel). Totodată, examinând fotografiile de la faţa locului, atât o parte a celor ce surprind în general zona tăierilor (fotografiile nr. 6-10 şi 20) cât şi fotografiile cioatelor identificate (fotografiile nr. 27 ş.u.), este evident că o parte importantă a tăierilor efectuate de inculpaţi a privit arbori rupţi sau doborâţi. Multe dintre cioatele fotografiate sunt surprinse în plan extrem de apropiat şi nu se poate observa dacă provin din tăieri de pe picior sau nu, însă în cazul trunchiurilor de copac la care se vede în mod evident o despicătură (fotografiile nr. 32-34), sau chiar rădăcinile (fotografia nr. 35), or arborele este rupt (fotografia nr. 30), este evident că nu ne aflăm în ipoteza incriminată de legiuitor.

În consecinţă, întrucât a rezultat în mod cert că mare parte dintre cele 10 cioate identificate provin de la arbori rupţi sau scoşi din rădăcini, curtea a reţinut pe de-o parte că această situaţie de fapt nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de tăiere de arbori, iar pe de altă parte organele silvice nu au efectuat o constatare riguroasă sub acest aspect şi nu se poate stabili cu certitudine cât din lemnul sustras provenea din tăieri de pe picior (sau dacă provenea din vreo astfel de tăiere) şi cât din tăieri din doborâturi.

Prin urmare, Curtea a menţinut dispoziţia de achitare a inculpaţilor A. şi B. sub aspectul infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., însă a modificat temeiul acesteia din art. 16 alin. (1), lit. c) în art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat, inculpaţii au invocat că acesta trebuie calculat diferit în ceea ce priveşte infracţiunea de tăiere şi cea de furt, în primul caz valoarea pagubei rezultând din aplicarea legislaţiei în materie, iar în cel de-al doilea prin aplicarea dreptului comun. Curtea nu a contestat aceste apărări, însă examinând, atât constituirea de parte civilă (din data de 21.01.2019 - f. x ds.up), cât şi adresa comunicată la solicitarea instanţei de fond (din data de 26.02.2024 - f. x v.2 ds.fd.), s-a constatat că valoarea pagubei şi pretenţiile părţii civile au fost formulate exclusiv raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 85/2006 (în vigoare la data săvârşirii faptei) şi raportat la infracţiunea de tăiere de arbori fără drept. Or, în condiţiile în care pentru această infracţiune urmează a se dispune achitarea, în baza art. 16 alin. (1), lit. b) teza I, conform art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., urmează a fi lăsată nesoluţionată latura civilă.

Referitor la infracţiunea de furt de arbori, curtea a constatat că probatoriul administrat a relevat într-adevăr, în mod cert, că inculpaţii au efectuat tăierile cu intenţia de a sustrage materialul lemnos, o parte a acestuia fiind deja fasonat, tăiat şi transportat în pârâul Medvejec (fotografiile nr. 24, 38), o parte a fost identificat de organele silvice în momentul în care era transportat cu calul către albia pârâului (fotografiile nr. 22, 23) şi o parte era încă la locul în care au fost efectuate tăierile (fotografiile nr. 6-14 şi 20). În consecinţă, faptele inculpaţilor A. şi B., constând în aceea că, la data de 05.01.2018, au tăiat fără drept zece arbori doborâţi, de pe raza parcelei împădurite U.P. III Raşca, u.a. 246C, Canton Silvic "Dubul", după care au sustras materialul lemnos, pe care l-au transportat în aval, în albia unui pârâu montan situat la baza parcelei sus-menţionate, valoarea materialului lemnos depăşind de 57,04 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

Dispoziţiile legale în materie au fost într-adevăr modificate succesiv, însă limitele de pedeapsă pentru fapta concret săvârşită s-au menţinut în mod constant aceleaşi. Astfel, la data săvârşirii faptei erau în vigoare dispoziţiile art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, ce prevedeau o pedeapsă de la 2 la 7 ani, aceeaşi pedeapsă fiind în prezent instituită prin art. 150 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 331/2024 (cu deosebirea că limita în prezent este de peste 20 de ori preţul mediu al unui metru cub de lemn, spre deosebire de legea anterioară în care plafonul era la de peste 50 de ori). De altfel, raportat la limitele de pedeapsă şi dispoziţiile art. 154 alin. (1), lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru această infracţiune urmează a se împlini la data de 05.01.2026.

Pentru infracţiunea de furt de arbori nu există o constituire de parte civilă, astfel că instanţa nu a mai examinat dacă există pagubă, cum se calculează sau care ar fi cuantumul acesteia. Totuşi, trebuie reţinut că materialul lemnos rezultat din tăiere şi identificat a fost preluat de organele de poliţie, predat în custodie martorului F., iar conform declaraţiilor martorilor a fost în continuare predat societăţii care a început ulterior exploatarea partidei marcate spre tăiere. În consecinţă, s-a dispus, în baza art. 255 alin. (1) din C. proc. pen., restituirea către persoana vătămată a cantităţii de 13,05 m3 material lemnos, predate anterior în custodia martorului F., conform procesului-verbal de la f. x v.1 ds.fd.

La individualizarea pedepselor ce urmau a fi aplicate celor doi inculpaţi, curtea s-a îndreptat către minimul special, în condiţiile în care, deşi este vorba de un volum ridicat de material lemnos, totuşi a trecut un interval foarte mare de timp de la data săvârşirii faptei, nu există o constituire de parte civilă cu privire la infracţiunea reţinută şi nici nu rezultă că s-ar fi cauzat vreo pagubă. De asemenea, inculpatul B. nu avea antecedente penale la data respectivă, iar cu privire la inculpatul A., la data săvârşirii infracţiunii, era împlinit termenul de reabilitare faţă de condamnările anterioare, astfel că în speţă sunt întrunite cerinţele art. 91 din C. pen. pentru suspendarea executării sub supraveghere.

De asemenea, deşi ambii inculpaţi au mai suferit condamnări de la data săvârşirii faptei şi până în prezent, aşa cum rezultă în mod detaliat din fişele de cazier judiciar, curtea a reţinut că prima instanţă nu a efectuat contopirile (în mod evident, în condiţiile în care a dispus achitarea), precum şi că prin concluziile formulate (377 v.2 ds.fd.) niciuna dintre părţi sau participanţi (respectiv Parchetul) nu a solicitat efectuarea contopirilor. În consecinţă, curtea a constatat că îşi păstrează aplicabilitatea Decizia nr. 70/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii), conform căreia "instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă".

Astfel, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi partea civilă Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa împotriva sentinţei penale nr. 729 din 30.08.2024 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi s-a desfiinţat, în totalitate, sentinţa penală apelată.

În rejudecare, s-a modificat temeiul de achitare al celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, din art. 16 alin. (1), lit. c) în art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., iar în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa.

În baza art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii A. şi B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor şi în baza art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat fiecare inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus fiecărui inculpat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. inculpaţii A. şi B. vor presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Câmpulung Moldovenesc sau Primăriei comunei Moldoviţa, jud. Suceava.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 112 alin. (1), lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a moto fierăstrăului, folosit de către inculpaţi la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. s-a restituit persoanei vătămate Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldoviţa cantitatea de 13,05 mc material lemnos.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 1.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă. Din acest cuantum, suma de câte 200 RON reprezintă cheltuieli aferente fazei de urmărire penală şi s-au achitat în contul Ministerului Public.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

III. Recursul în casaţie.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B. prin apărător ales.

În dezvoltarea considerentelor recursului în casaţie, depus în dublu exemplar aflate la dosarul curţii de apel s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. S-a apreciat că faptele pretins săvârşite de către inculpaţi nu întrunesc elementele consitutive ale infracţiunii de furt de arbori, prevăzută şi pedepsită la art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008. Astfel, în mod eronat, instanţa de apel a stabilit prejudiciul în cazul infracţiunii de furt de arbori pe baza formulelor de calcul prevăzute la O.U.G. nr. 85/2006, folosite pentru stabilirea prejudiciului în cazul infracţiunii de tăiere de arbori, ce a condus la stabilirea unei urmări imediate eronate şi încadrarea greşită a faptelor în conţinutul prevederilor art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Cu privire la infracţiunea de tăiere de arbori, prev. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, legiuitorul a incriminat:"Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept (...) se pedepseşte după cum urmează (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoastă pe picior, la data comiterii faptei.

Cu privire la infracţiunde de furt de arbor, prev.la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, legiuitorul a incriminat:"Furtul de arbori (...) tăiaţi (...) din păduri (...) se pedepseşte după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Astfel, în scopul stabilirii tipicităţii infracţiunilor, raportat la urmarea imediată, legiuitorul foloseşte două tipuri de valori, respectiv în cazul infracţiunii de tăiere de arbori - valoarea prejudiciului produs pădurii, care se calculează în conformitate cu prev. O.U.G. nr. 85/2006 şi în cazul infracţiunii de furt de arbori- valoarea materialului lemnos, calculat în condiţiile dreptului comun.

Problema a fost discutată în cadrul întâlnirii preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel organizată în perioada 16-17 mai 2019, stabilindu-se, cu majoritate, că "...modalitatea de evaluare a rezultatului infracţiunilor prevăzute de art. 107 şi art. 109 din Legea nr. 46/2008 este diferită, în primul caz fiind determinat de valoarea prejudiciului stabilit în conformitate cu dispoziţiile legii speciale, în cel de-al doilea caz fiind determinat exclusiv de contravaloarea materialului lemnos, ce se va determina în condiţiile dreptului comun, iar nu prin raportare la dispoziţiile O.U.G. nr. 85/2006."

Organele silvice au măsurat diametrele tuturor pieselor de lemn, identificate în pădure (provenite din arborii rupţi de vânt, după caz secţionaţi), şi pe baza acestor informaţii au calculat un volum abstract de masă lemnoasă teoretică de 23,198 mc, respectiv un prejudiciu de 16,698,18 RON, de 57,04 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, conform O.U.G. nr. 85/2006.

Or, acesta reprezintă urmarea imediată a pretinsei săvârşiri a infracţiunii de tăiere de arbori, faţă de care inculpaţii au fost achitaţi definitiv, constatându-se de către instanţa de apel următoarele:" (...) cel puţin o parte dintre arborii tăiaţi (...) erau scoşi din rădăcini ca urmare a unor împrejurări străine de implicarea inculpaţilor (...) nicio dispoziţie legală nu are în vedere ipoteza în care arborii erau deja scoşi din rădăcini sau rupţi".

Cu toate acestea, în mod eronat, instanţa de apel a folosit acelaşi prejudiciu, pentru stabilirea urmării imediate şi tipicităţii infracţiunii de furt de arbori, respectiv o masă lemnoasă teoretică de 23,198 mc, respectiv un prejudiciu de 16,698,18 RON, de 57,04 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, conform O.U.G. nr. 85/2006.

S-a solicitat să se aibă în vedere că formula de calcul prev. în O.U.G. nr. 85/2006 este folosită pentru calculul prejudiciului adus funcţionalităţii şi esteticii pădurii, nu a materialului lemnos efectiv furat.

Astfel, s-a arătt arătat, în cazul infracţiunii de tăiere arbori, prejudiciul este calculat conform dreptului comun, respectiv contravaloarea masei lemnoase de 13,05 mc. pretins sustrase. Şi din acest punct de vedere, există probleme, având în vedere că o parte din masa lemnoasă inventariată reprezentau piese de lemn descoperite lângă arbori, ce nu au fost mutate de inculpaţi.

Recurenţii inculpaţi prin apărător ales au menţionat că în mod eronat, instanţa de apel a analizat criticile formulate de aceştia cu privire la infracţiunea de tăiere de arbori, iar în cazul infracţiunii de furt de arbori, instanţa de apel a apreciat că nu este de interes stabilirea unui prejudiciu, având în vedere că ocolul silvic nu s-a constituit parte civilă. Or, tocmai prejudiciul stă la baza determinării urmării imediate şi tipicităţii infracţiunii.

În mod eronat, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au respins cererea recurenţilor inculpaţi de efectuare a unei expertize, prin care să se stabilească valoarea efectivă a masei lemnoase pretins sustrase.

Chiar şi în lipsa unei expertize, masa lemnoastă de 13.05 mc. putea fi evaluată prin raportare la LISTA preţurilor de referinţă, pe specii şi sortimente, stabilite pentru anul 2016, pentru a fi folosite la calculul contravalorii materialelor lemnoase, prevăzut în Ordin 152/2016, or direct prin raportate la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoastă pe picior stabilită prin lege.

În mod eronat, instanţa de apel a constatat că întreaga cantitate de 13,05 mc. a fost descoperită de organele silvice în albia pârâului Medvejeg, deşi volumul respectiv reprezintă întreg materialul lemnos identificat la faţa locului, atât în pădure, pe cărare, cât şi în albia pârîului Medvejeg. Însă, piesele de lemns aflate în pădure, lângă buşteni, doborâte de vânt şi/sau tăiate, care nu au fost mutate de pe loc, nu fac obiectul infracţiunii de furt de arbori.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi procesul-verbal de predare primire, ambele din data de 05.01.2018, organele silvice au identificat la faţa locului, atât în pădure, pe cărare, cât şi în albia pârâului Medvejeg, cantitatea de 13,05 mc material lemnos:

"În continuare, în zona unde au fost identificate şi inventariate cioatele în cauză [în pădure] am identificat pe sol, o parte din lemnul provenit în urma săvârşirii infracţiunilor, după cum urmează: o piesă lemn rotund răşinoase având lungimea de 4 metri şi diametral de 52 cm, o altă piesă de lemn rotund, esenţă răşinoase, având lungimea de patru metri şi diametrul de 52 cm. o altă piesă de lemn rotund, esenţă răşinoase, având lungimea de patru metri şi diametul de 52 cm. o altă piesă având lungimea de şapte metri şi diametrul de 16 cm şi o altă piesă de lemn rotudn, esenţă răşinoase, având lungimea de 8 matri şi diametrul de 24 cm (...).

În continuare (...), la o distanţă de aproximativ 50 metri [pe traseu] s-a identificat o altă piesă de lemn rotund, având lungimea de 4 metri şi diametrul de 52 cm (...).

În continuare, (...) în albia pârâului montan [Medvejeg] identificând în acest loc dispuse în modul descris anterior, un nr. de piese lemn rotund esenţă răşinoase, toate având lungimea de patru metri, având următoarele diametre, piesa nr. 1-40 cm., piesa nr. 2-45 cm, piesa nr. 1-52 cm, piesa nr. 4-41 cm, piesa nr. 5-31 cm, piesa nr. 6-47 cm, piesa nr. 7-43, piesa nr. 8-25 cm., piesa nr. 9-40 cm, piesa nr. 10-46 cm, piesa nr. 11-42cm., piesa nr. 12-49 cm., piesa nr. 13-44 cm., piesa nr. 14-32 cm., piesa nr. 15-34 cm., piesa nr. 16-30 cm., piesa nr. 17-40 cm, piesa nr. 18-55 cm.(...) piesa nr. 19-49 cm, piesa nr. 20-33 cm, iar piesa nr. 21-39 cm. (...).

Procedându-se la inventarierea materialului lemnos identificat la faţa locului, provenit din săvârşirea infracţiunilor, acesta a însumat cantitatea de 13,05 mc (...).

Astfel, se solicită să se constate că în mod cert organele silvice au măsurat şi însumat întreaga cantitate de material lemnos identificat în pădure, pe traseu şi în albia pârâului Medvejeg, rezultând o cantitate totală de 13,05 mc.

Recurenţii inculpaţi au fost prezenţi în prima etapă a cercetării la faţa locului, la momentul începerii măsurătorilor şi am constatat direct că organele silvice au măsurat piesele de lemn aflate lângă arbori, ce erau doborâte de vânt, nefasonate şi nemutate de la faţa locului.

Or, piesele de lemn, provenite din arbori doborâţi de vânt sau chiar tăiaţi, aflate în pădure, pe poziţie, care nu au fost mutate, nu fac obiectul infracţiunii de "furt de arbori", în formele prev. de art. 109 din Legea nr. 46/2008.

Aşa cum a precizat anterior, însăşi instanţa de apel a achitat inculpaţii cu privire la săvârşirea infracţiuni de "tăiere de arbori", constatând că " (...) cel puţin o parte dintre arborii tăiaţi (...) erau scoşi din rădăcini ca urmare a unor împrejurări străine de implicarea inculpaţilor (...) nicio dispoziţie legală nu are în vedere ipoteza în care arborii erau deja scoşi din rădăcini sau rupţi."

În consecinţă, recurenţii inculpaţi prin apărător ales au solicitat să se constate că faptele reţinute de către instanţa de apel în sarcina acestora nu întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de furt de arbori, prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, lipsind urmarea imediată laturii obiective a infracţiunilor.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 448 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenţii inculpaţi au solicitat admiterea recursului în casaţie, a se dispune casarea hotărârii instanţei de apel şi să se dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, Curtea de Apel Suceava.

La dosarul curţii de apel au fost depuse concluzii scrise şi de către intimata parte civilă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava, în temeiul art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., aflate la dosarul Curţii de Apel Suceava.

În dezvoltarea concluziilor scrise, intimata parte civilă a solicitat respingerea recursului în casaţie declarat de inculpaţii B. şi A., deoarece motivele invocate vizează situaţia de fapt şi probatoriul administrat, iar nu elemente de drept. În conformitate cu dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie se supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verifiarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, altfel spus, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzutt de lege şi numai pentru motive de nelegalitate (art. 447 din C. proc. pen.).

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitative prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Pe calea recursului în casaţie nu se rejudecă procesul, ci se verifică exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare. Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Inculpaţii recurenţi au invocat formal nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât criticile formulate, referitoare la nelegala condamnare pentru infracţiunea de furt de arbori prevăzută de art. 109 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 46/2008, modificată, vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal. Însă, stabilirea situaţiei de fapt este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, care devoluează cauza în fapt şi în drept, doar în cazul acestora fiind posibilă administrarea de probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor. În raport cu limitele recursului în casaţie, care, are ca unic scop înlăturarea erorilor de drept, nu poate fi analizată starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului fiind atributul exclusiv al instanţei de fond, respectiv de apel, motiv pentru care acestea nu mai pot fi analizate într-o cale extraordinară de atac cum este recursul în casaţie, deoarece în cadrul acestei căi de atac nu se poate înfăptui o nouă judecată, drept pentru care au solicitat respingerea recursului în casaţie, ca nefondat.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 iunie 2025.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, dosarul Înaltei Curţi, magistratul asistent a propus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi A. şi B..

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 05 iunie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 402 din data de 03 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C10, în compunere de 3 judecători.

S-a acordat termen la data de 19 iunie 2025, cu citarea părţilor.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434-438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie:

Procedând în verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi A. şi B. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurentă nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpaţii A. şi B., precum şi cerinţelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă, domiciliul, precum şi semnătura apărătorului ales (cu împuternicire avocaţială aflată în original la dosar).

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, se reţine prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele are au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspectele de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

Procedând în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a reţinut că, din modul în care au fost formulate criticile împotriva deciziei penale recurate, acestea se circumscriu formal cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie se critică tipicitatea obiectivă a infracţiunii de furt de arbori prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în considerarea faptului că, raportat la urmarea imediată, legiuitorul foloseşte două tipuri de valori, respectiv în cazul infracţiunii de tăiere de arbori, valoarea prejudiciului produs pădurii, care se calculează conform cu prev. O.U.G. nr. 85/2006 în timp ce în cazul infracţiunii de furt de arbori, valoarea materialului lemnos, se calculează în condiţiile dreptului comun.

Ca urmare, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 402 din data de 03 aprilie 2025, pronunţată de Curea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen. faţă de cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei Completului 10, în compunere de 3 judecători, pentru termenul din 19 iunie 2025.

La termenul de judecată de la 19 iunie 2025, apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi A. şi B., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 437 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

A apreciat că este nelegală condamnarea recurenţilor inculpaţi pentru infracţiunea de furt de arbori prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 întrucât, fapta reţinută în sarcina acestora nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementul material şi urmarea imediată a laturii obiective.

A solicitat a se constata că instanţa de apel a comis o eroare esenţială, respectiv că s-a folosit de valoarea prejudiciului stabilit pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 din Legea nr. 46/2008 pentru calcularea prejudiciului în cazul infracţiunii de furt de arbori prevăzută de art. 109 din aceeaşi lege, stabilindu-se astfel, prin această paritate/împărţire, că valoarea ar fi depăşit de 50 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Or, cu ocazia întâlnirilor preşedinţilor Secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în 2019, s-a stabilit că există o distincţie între prejudiciul calculat conform prevederilor O.U.G. nr. 85/2006 în cazul infracţiunii de tăiere fără drept de arbori şi valoarea materialului lemnos, calculată în condiţiile dreptului comun.

A solicitat a se avea în vedere că metoda de calcul folosită de Ministerul Public se referă la prejudiciul cauzat tăierii de pădure, care are legătură cu ecosistemul, fiabilitatea pădurii, estetica pădurii, în niciun caz în legătură cu infracţiunea de furt de arbori.

Mai mult, apărarea inculpaţilor a susţinut că instanţa de apel, nu doar că a fost folosit un prejudiciu greşit, ce nu a fost calculat în condiţiile dreptului comun, pentru a stabili încadrarea juridică, ci a constatat că prejudiciul stabilit pentru infracţiunea de tăiere de arbori este greşit calculat, reţinând în decizie:

"cel puţin o parte din arborii tăiaţi erau scoşi din rădăcini ca urmare a unor împrejurări străine de implicarea inculpatului".

În opinia apărării, atât timp cât însuşi prejudiciul pentru infracţiunea de tăiere de arbori este greşit calculat, pentru că arborii respectivi nu au fost tăiaţi, este absurd ca, prin analogie, prejudiciul să fie asimilat pentru infracţiunea de furt de arbori.

În plus, se poate constata un aspect esenţial care infirmă elementul material al infracţiunii şi urmarea imediată, respectiv arborii au fost lăsaţi pe poziţie, nu erau arbori furaţi, astfel că, atât timp cât arborii nu au fost fasonaţi, nu au fost mutaţi lângă buştean, au rămas pe poziţie, este incidentă doar infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, nu şi infracţiunea de furt de arbori. În sens invers, dacă arborul era dărâmat şi a fost furat, se poate reţine infracţiunea de furt de arbori, fără infracţiunea de tăiere de arbori.

Prin urmare, în opinia sa, nu a fost stabilit elementul material al infracţiunii. În procesul-verbal de cercetare la faţa locului, se arată că această cantitate de 23,198 mc masă lemnoasă este fictivă, calculată pe baza formulelor stabilite în O.U.G. nr. 85/2006, raportat la întreaga cantitate de lemn identificată din pădure.

În continuare, a arătat că, în cuprinsul procesului-verbal se menţionează, punctual, că la faţa locului s-au identificat copaci lângă buturugi, s-a mers pe traseu, s-au găsit lemne, iar în pădure, în valea pârâului Medvejeg, s-au mai găsit încă 10 piese de lemn. S-au adunat toate piesele de lemn, a rezultat un volum teoretic, care a fost introdus într-o formulă de calcul prevăzută în O.U.G. nr. 85/2006 şi a rezultat o dublare a cantităţii de masă lemnoasă de la 13,05 mc la 23,198 mc.

A solicitat a se observa că această dublare a cantităţii de masă lemnoasă se referă la un prejudiciu abstract, la estetica pădurii, astfel încât, nu doar că s-a folosit un prejudiciu greşit, dar nu s-a luat în calcul că piesele respective de lemn nu au fost mutate de pe poziţie şi nici că prejudiciul pentru tăierea de arbori a fost greşit calculat.

În opinia sa, încadrarea juridică este greşită şi lipseşte urmarea imediată şi elementul material al infracţiunii.

Concluzionând, a arătat că, în mod eronat, instanţa de apel a constatat că întreaga cantitate de masă lemnoasă a fost descoperită în albia pârâului Medvejeg, întrucât doar o parte a fost identificată în acea locaţie, iar piesele de lemn aflate în pădure, care nu au fost mutate şi care se regăsesc în procesele-verbale şi în planşele fotografice ataşate acestora, nu pot face obiectul infracţiunii de furt de arbori.

A mai arătat că, deşi a solicitat efectuarea unei expertize, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii pentru a se stabili valoarea de piaţă a lemnului sustras, aceasta nu a fost încuviinţată, iar ulterior, piesele de lemn au fost donate unei şcoli, astfel încât, nu s-a putut stabili o valoare. A insistat asupra faptului că, în niciun caz, nu se poate ajunge de la un volum real de 13,05 mc la 23,198 mc şi la condamnarea inculpaţilor pentru o infracţiune care nu există.

A mai arătat că va depune note scrise la dosarul cauzei.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţia din ultimul cuvânt al recurentului inculpat A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la 19 iunie 2025, ce face parte integrantă din prezenta decizie şi Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 446 raportat la art. 405 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. pen., având nevoie de timp pentru a delibera a stabilit termen de pronunţare pentru data de astăzi, încheiere aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse concluziile scrise ale apărătorului ales pentru recurenţii inculpaţi A. şi B., primite prin email la data de 25 iunie 2025, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În dezvoltarea concluziilor scrise, apărătorul recurenţilor inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., menţionând că soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 furt de arbori este nelegală, întrucât fapta reţinută nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii, în absenţa urmării imediate, respectiv prejudiciul legal determinat, reiterând argumentele în susţinerea motivului de recurs în casaţie formulat.

Totodată, apărătorul recurenţilor inculpaţi a menţionat că a solicitat, în mod repetat, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi a instanţelor de fond şi apel, efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a valorii masei lemnoase, pentru a putea determina care este cantitatea de lemn ce a fost efectiv mutată/sustrasă şi valoarea comercială a acestei mase, potrivit listelor de preţuri oficiale (de ex. Ordin 152/2016), considerând că cererile de expertiză au fost respinse pe rând de organele judiciare, în mod vădit netemeinic şi nelegal, în condiţiile în care era singurul mijloc de stabilire a valorii prejudiciului în cazul infracţiunii de furt de arbori. Această omisiune afectează direct stabilirea tipicităţii obiective şi, prin urmare, legalitatea condamnării.

În concluzie, apărătorul recurenţilor inculpaţi a considerat că recurenţii inculpaţi nu pot fi condamnaţi în absenţa unei fapte penale tipice care rezultă în mod clar, întrucât instanţa a folosit acelaşi prejudiciu (stabilit pentru tăiere nelegală de arbori), la condamnarea pentru furt de arbori, deşi metoda de calcul este diferită în lege. Chiar şi pentru tăiere nelegală de arbori, instanţa a constatat că prejudiciul era greşit calculat, întrucât arborii erau doborâţi de vânt şi nu toate piesele au fost mutate, deci nu întrunesc cerinţa obiectivă a sustragerii. Organele judiciare au respins în mod repetat cererile apărării de efectuare a unei expertize silvice în vederea evaluării prejudiciului.

Prin urmare, fapta pentru care inculpaţii au fost condamnaţi nu este prevăzută de legea penală, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru toate argumentele expuse, apărătorul recurenţilor inculpaţi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi alin. (3) din C. proc. pen., coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 402/2024 a Curţii de Apel Suceava şi trimiterea cauzei spre rejudecare în faţa aceleiaşi instanţa de apel, într-un complet legal constituit.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpaţi, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpaţilor se impune a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

Totodată, pe calea recursului în casaţie nu se pot reevalua mijloacele de probă administrate şi nici nu se poate avea în vedere schimbarea încadrării juridice stabilite.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei instanţei de apel a constatat că în mod efectiv instanţa de apel, reevaluând întregul ansamblu probator, a stabilit şi reţinut situaţia de fapt distinct pentru infracţiunea de tăiere de arbori şi furt de arbori, menţinând soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., modificând doar temeiul acesteia din art. 16 alin. (1) lit. c) în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de furt de arbori, instanţa de apel a constatat că probatoriul administrat a relevat într-adevăr, în mod cert, că inculpaţii au efectuat tăierile cu intenţia de a sustrage materialul lemnos, o parte a acestuia fiind deja fasonat, tăiat şi transportat în pârâul Medvejec (fotografiile nr. 24, 38), o parte a fost identificat de organele silvice în momentul în care era transportat cu calul către albia pârâului (fotografiile nr. 22, 23) şi o parte era încă la locul în care au fost efectuate tăierile (fotografiile nr. 6-14 şi 20). În consecinţă, faptele inculpaţilor A. şi B., constând în aceea că, la data de 05.01.2018, au tăiat fără drept zece arbori doborâţi, de pe raza parcelei împădurite U.P. III Raşca, u.a. 246C, Canton Silvic "Dubul", după care au sustras materialul lemnos, pe care l-au transportat în aval, în albia unui pârâu montan situat la baza parcelei sus-menţionate, valoarea materialului lemnos depăşind de 57,04 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen.

Curtea de apel a mai evidenţiat, în mod concret, că în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat, inculpaţii au invocat că acesta trebuie calculat diferit în ceea ce priveşte infracţiunea de tăiere şi cea de furt, în primul caz valoarea pagubei rezultând din aplicarea legislaţiei în materie, iar în cel de-al doilea prin aplicarea dreptului comun, neconstestând aceste apărări, însă examinând, atât constituirea de parte civilă (din data de 21.01.2019 - f.133 ds.up), cât şi adresa comunicată la solicitarea instanţei de fond (din data de 26.02.2024 - f.332 v.2, ds.fd) s-a constatat că valoarea pagubei şi pretenţiile părţii civile au fost formulate exclusiv raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 85/2006 (în vigoare la data săvârşirii faptei) şi raportat la infracţiunea de tăiere de arbori fără drept. Or, în condiţiile în care pentru această infracţiune urmează s-a dispus achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, conform art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată latura civilă.

Pentru infracţiunea de furt de arbori nu există constituire de parte civilă, astfel că instanţa nu a mai examinat dacă există pagubă, cum se calculează sau care ar fi cuantumul acesteia.

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 611 din 12 august 2015 că " Furtul de puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează: (…) lit. d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior."

Înalta Curte reaminteşte faptul că în recursul în casaţie, cale extraordinară de atac, nu se poate modifica situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv.

Or, în condiţiile concrete ale cauzei pendinte, Înalta Curte, verificând concordanţa între baza factuală stabilită de instanţa de apel cu caracter definitiv referitor la infracţiunea de furt de arbori şi condiţiile de tipicitate ale acestei infracţiuni, constată că există o deplină concordanţă, întrucât s-a stabilit definitiv că faptele inculpaţilor A. şi B., au constat în aceea că, la data de 05.01.2018, au tăiat fără drept zece arbori doborâţi, de pe raza parcelei împădurite U.P. III Raşca, u.a. 246C, Canton Silvic "Dubul", după care au sustras materialul lemnos, pe care l-au transportat în aval, în albia unui pârâu montan situat la baza parcelei sus-menţionate, valoarea materialului lemnos depăşind de 57,04 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Altfel spus, condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv acţiunea de însuşire, prin imposedare a materialului lemnos, de către cei doi inculpaţi, care, în prealabil, au tăiat fără drept zece arbori doborâţi de pe raza parcelei împădurite U.P. Raşca, u.a., canton Silvic "Dubul", din patrimoniul Ocolului Silvic Moldoviţa, în scopul însuşirii acestuia fără consimţământ, prin transportarea în aval, în albia unui pârâu montan, situat la baza parcelei sus-menţionate, a produs urmarea imediată a faptei, respectiv o pagubă a cărui valoare depăşeşte de 57,04 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ocolului silvic, iar legătura de cauzalitate dintre acţiunea de imposedare a materialului lemnos şi paguba produsă a cărei valoare este cea menţionată, a rezultat din materialitatea faptei.

Infracţiunea de furt de arbori, aşa cum a fost reţinută în condiţiile bazei factuale cu caracter definitiv, include urmarea imediată prin menţionarea valorii materialului lemnos care depăşeşte de 57,04 ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Înalta Curte constată că, deşi instanţa de apel nu a evidenţiat modul de calcul, din considerentele deciziei rezultă că aceasta s-a raportat la constituirea de parte civilă, în care se menţionează modul de calcul avut în vedere de partea civilă - preţul pieţii - mod de calcul însuşit de instanţa de apel, aşa cum a rezultat din adresa din 21.01.2019, (aflată la dosar urmărire penală) şi respectiv adresa nr. 10513/G:G.C. din 26.02.2020 (aflată la fila x în vol. 2 dosarul primei instanţe) ale Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava, Ocolul Silvic Moldoviţa, temeiurile în drept invocate, fiind Legea nr. 46/2008 şi O.U.G. nr. 85/2006 privind modul de stabilire a volumului şi a valorii pagubelor cauzate fondului forestier de stat în locul numit cantonul silvic Dubul, u. 246C, din U.P.III Raşca pentru arbori pe picior/puieţi, valoarea prejudiciului creat fiind de 16698,18 RON inclusiv TVA, (14032,08 RON la care s-a adăugat TVA 2666,10 RON) depăşind de 57,04, respectiv de 85,56 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (164 RON/valoarea unui metru cub masă lemnoasă picior), iar volumul materialului lemnos prevăzut de 23.198 mc.

Din conţinutul celor două adrese rezultă valoarea de depăşire a preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, valoarea materialului lemnos de 23,198 mc fiind o valoare constantă în ambele adrese, reţinându-se cu caracter definitiv în situaţia de fapt, prima valoare de depăşire de depăşire a preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior de 57,04 RON.

Înalta Curte consideră că nu pot fi analizate criticile formulate de către apărătorul recurenţilor inculpaţi A. şi B. cu privire la modul de calcul eronat al prejudiciului pentru infracţiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, identic ca şi în cazul infracţiunii de tăiere de arbori şi nici respingerea de către instanţa de apel a efectuării unei expertize prin care să se stabilească valoarea efectivă a masei lemnoase pretins sustrase, întrucât prima vizează o reevaluare a materialului probator administrat, iar a doua respingerea unei probe, ceea ce excedează naturii şi specificului căii de atac a recursului în casaţie.

Criticile suplimentare invocate în concluziile scrise de către apărătorul recurenţilor inculpaţi cu privire constatarea că prejudiciul era greşit calculat şi cu privire la tăierea nelegală de arbori, întrucât arborii erau doborâţi de vânt, că nu toate piesele au fost mutate, presupune reevaluarea mijloacelor de probă administrate, care, pe de-o parte face obiectul numai a căii ordinare de atac a apelului, iar pe de altă parte, acestea tind spre modificarea situaţiei de fapt stabilite cu caracter definitiv, ceea ce excedează specificului căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel cu privire la infracţiunea de furt de arbori a dobândit caracter definitiv şi corespunde condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., aşa încât nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 402 din data de 03 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 402 din data de 03 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2025.