Time-barred cassation against appeal judgment due to strict 30-day deadline despite late prison communication

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 350/25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, (...) II. În baza art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "cumpărare de influenţă" (faptă din data de 22.06.2020).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1814/19.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493/16.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi că inculpatul se afla în executarea acestei pedepse la data săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinţă penală.

S-a constat că prin sentinţa penală menţionată în paragraful anterior a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 (în prezent art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a fost adaugat pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta la restul rămas neexecutat de 1112 zile (la data comiterii infracţiunii) din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1814/19.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493/16.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 1112 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta sentinţă, durata deja executată de la data de 22.06.2020 la data de 24.07.2020.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata arestării preventive a inculpatului de la data de 24.07.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. rap. la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a telefonul mobil, de culoare neagră, prezentând urme de deteriorare, în husă din material plastic de culoare neagră (aflat în posesia inculpatului conform procesului-verbal aflat la fila x d.u.p.), folosit la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 45 alin. (6) C. proc. pen.., a fost cumulată măsura de siguranţă a confiscării speciale aplicată prin prezenta inculpatului B., cu măsurile de siguranţă aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 663/28.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1250/12.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 398 C. proc. pen.. rap. la art. 272, art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2500 RON în faza de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 291 şi 292 C. pen., formulată de inculpatul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii - inculpaţi A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 350/25.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. şi art. 72 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 23.07.2020 la zi pentru inculpatul B..

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. şi art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta durata deja executată de la data de 22.06.2020 la data de 24.07.2020 şi durata arestării preventive de la data de 24.07.2020 la zi, pentru inculpatul A..

Decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost comunicată inculpatului A. la Penitenciarul Mărgineni la data de 27 decembrie 2021 şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 22 decembrie 2021.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel (decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penal) a formulat o nouă cerere de recurs în casaţie inculpatul A. la data de 06 februarie 2025, data poştei, fiind transmisă prin poştă Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat A. la data de 02 februarie 2025 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 25 februarie 2025, când instanţa, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. n) raportat la art. 132 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, a transmis cererea Curţii de Apel Bucureşti pentru a se urma procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

Prin cererea formulată olograf, la data de 02 februarie 2025, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 25 februarie 2025, inculpatul A. a precizat că este încarcerat la Penitenciarul Rahova pentru executarea unui mandat de 6 ani (1112 zile), condamnat pentru infracţiunea de trafic de influenţă prin sentinţa penală nr. 350/25.03.2021 a Tribunalului Bucureşti definitiv prin Decizia nr. 1383/20.12.2021 a Curţii Apel Bucureşti. Inculpatul a lăsat soluţia privind calificarea cererii la aprecierea instanţei, susţinând că a fost condamnat în alte limite decât cele prevăzute de lege.

La data de 01 mai 2025 a formulat o cerere pe care a denumit-o "recurs în casaţie", prin care inculpatul a invocat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., precizând că a primit decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, la data de 30 aprilie 2025 la Penitenciarul Rahova, unde este încarcerat, în urma solicitării sale. Recurentul a susţinut că a fost condamnat în alte limite decât cele prevăzute de lege, precizând că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, l-au condamnat ca şi cum ar fi avut calitatea de funcţionar public ca subiect activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă, iar pedeapsa pentru această infracţiune când este săvârşită de o persoană particulară sunt reduse cu 1/3 potrivit art. 308 C. pen. (între 1,4 - 4,8 ani), invocând în acest sens deciziile nr. 1/2015 şi nr. 461/2023 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. n) raportat la art. 132 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, a transmis cererea Curţii de Apel Bucureşti pentru a se urma procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de apel a urmat procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.. şi a comunicat cererea nouă de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 02 aprilie 2025 şi inculpatului B. la data de 14 aprilie 2025.

Dosarul a fost înaintat de către Curtea de apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, fiind înregistrat la data de 04 iunie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 17 iunie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. a mai formulat o cerere de recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen., astfel cum rezultă din motivele scrise înregistrate la data de 30 martie 2022 în dosarul nr. x/2020, fiind respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 429/RC din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curţi, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin Decizia nr. 429/RC din 28 septembrie 2022, examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în considerarea cazului menţionat (pct. 7 al art. 438 C. proc. pen..), instanţa de casaţie a constatat că acesta este nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de casaţie a constatat că inculpatul, invocând incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., a susţinut, în esenţă, că faptele în raport de care a fost condamnat nu întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. în considerarea faptului că nu este realizat elementul material al infracţiunii de referinţă în modalitatea normativă alternativă a promisiunii şi lipseşte condiţia ataşată elementului material constând în aceea că fapta trebuie să se raporteze la bani.

Înalta Curte a reţinut că starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. constă în aceea că inculpatul A., la data de 22.06.2020, a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. şi D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, învestit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului A., pentru a obţine admiterea cererii de liberare a acestuia.

Or, faţă de considerentele expuse, susţinerea recurentului A., în sensul că nu a oferit în niciun moment bani, nu are corespondent în starea de fapt descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Deopotrivă, în raport de situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel constând în aceea că recurentul "a promis suma de 2000 de euro", s-a constatat îndeplinită şi condiţia ataşată elementului material al infracţiunii constând în aceea că fapta infracţiunii de referinţă trebuie să se raporteze la bani sau la alte foloase.

S-a mai reţinut, contrar susţinerilor apărării, că, pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, este lipsită de semnificaţie reacţia funcţionarului căruia i se oferă bani, astfel că dacă presupusul traficant de influenţă respinge promisiunea sau oferta bunului poate exista infracţiunea de cumpărare de influenţă, fără a avea în mod corelativ o infracţiune de trafic de influenţă.

S-a apreciat că este neîntemeiată şi susţinerea apărării faţă de împrejurarea că numiţii D., C. şi Dincă nu au avut calităţi pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în sarcina recurentului.

Înalta Curte a reţinut că, sub aspect obiectiv pentru existenţa infracţiunii de referinţă, în cazul particular din speţa de faţă, este suficient ca promisiunea de bani să fie făcută unei persoane care lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

Or, starea de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanţa de apel constă în aceea că inculpatul A. a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. şi D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, învestit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului A., pentru a obţine admiterea cererii de liberare a acestuia.

În concret, s-a reţinut că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează în concret lipsa elementului subiectiv al infracţiunii de referinţă. Or, reevaluarea laturii subiective, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel nu se subsumează cazului prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

S-a mai reţinut că nemulţumirile recurentului vizând temeinicia soluţiei de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat, presupusa încălcare a dreptului la un proces echitabil din perspectiva faptului că nu a fost audiat, schimbarea de încadrare juridică, reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanţele personale ale recurentului excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Examinând prezenta cerere de recurs în casaţie, se constată că decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost comunicată inculpatului A. la Penitenciarul Mărgineni la data de 27 decembrie 2021 şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 22 decembrie 2021, însă recurentul a susţinut că decizia recurată i-a fost comunicată la data de 30 aprilie 2025 la Penitenciarul Rahova, unde este încarcerat, în urma solicitării sale.

Potrivit art. 435 C. proc. pen.., recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Momentul a quo al termenului de declarare a recursului în casaţie îl reprezintă data comunicării deciziei instanţei de apel, procedură care se întocmeşte atât faţă de procuror, cât şi faţă de părţi. Depăşirea din orice motive a termenului în care poate fi formulat recursul în casaţie atrage respingerea acestuia, în etapa admisibilităţii în principiu, în C. proc. pen. nefiind reglementată instituţia repunerii în termenul de recurs în casaţie.

Termenul de recurs în casaţie este un termen absolut şi consecinţa depăşirii acestuia este decăderea din dreptul de a exercita calea de atac şi nulitatea actului făcut peste termen (încheierea nr. 313/RC din 01.10.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Aşadar, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, Decizia nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a mai fost atacată cu recurs în casaţie de către inculpatul A.. Calea de atac a fost respinsă prin Decizia nr. 429/RC din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curţi, pronunţată în dosarul nr. x/2020. Decizia recurată a fost comunicată condamnatului A. la data de 30 aprilie 2025 la penitenciar, în urma solicitării sale, aşa cum susţine în prezenta cerere, acesta a luat cunoştinţă despre decizie la momentul când a formulat prima cerere de recurs în casaţie la data de 01 ianuarie 2022. Prezenta cerere de recurs în casaţie, chiar dacă se întemeiază pe alt caz de casare [respectiv, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..], aceasta nu respectă termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen.., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2025.