Appeal for annulment rejected as inadmissible; challenge to criminal classification cannot be relitigated via penalty-illegality ground.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as inadmissible the defendant's appeal for annulment (*recurs în casaţie*) against the appellate decision of the Bucharest Court of Appeal, which had partially upheld the first-instance conviction for aggravated theft and disturbing public order (committed in post-conviction recidivism), while terminating proceedings for violation of professional premises due to withdrawal of the complaint; consequently, the appellate judgment remains in force. The defendant, invoking the cassation ground under Article 438(1)(12) of the Criminal Procedure Code (sentence imposed outside legal limits), argued in substance that the facts were misclassified, which allegedly rendered the resulting penalties unlawful, and sought reclassification or referral for resentencing. The Court held that the ground under Article 438(1)(12) permits review only of the legality of the penalty as applied relative to the legal classification definitively established by the appellate court; it cannot be used to challenge that classification, even implicitly, because reclassification is exclusively within the competence of the trial or appellate courts and would violate *res judicata* and convert the extraordinary remedy into an impermissible third instance. Since the defendant's arguments did not genuinely fall within the invoked cassation ground, the formal invocation was insufficient, and the request failed the admissibility condition under Article 437(1)(c) CPC, leading to its rejection under Article 440(2) CPC with the defendant ordered to pay 100 RON in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 lit. g) C. proc. pen, art. 396 alin. (6) C. proc. pen, art. 225 alin. (1) C. pen, art. 43 alin. (5) C. pen, art. 25 alin. (5) C. proc. pen, art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen; Appeal for annulment rejected as inadmissible; challenge to criminal classification cannot be relitigated via penalty-illegality ground: The defendant, invoking the cassation ground under Article 438(1)(12) of the Criminal Procedure Code (sentence imposed outside legal limits), argued in substance that the facts were misclassified, which allegedly rendered the resulting penalties unlawful, and sought reclassification or referral for resentencing. The Court held that the ground under Article 438(1)(12) permits review only of the legality of the penalty as applied relative to the legal classification definitively established by the appellate court; it cannot be used to challenge that classification, even implicitly, because reclassification is exclusively within the competence of the trial or appellate courts and would violate *res judicata* and convert the extraordinary remedy into an impermissible third instance. Since the defendant's arguments did not genuinely fall within the invoked cassation ground, the formal invocation was insufficient, and the request failed the admissibility condition under Article 437(1)(c) CPC, leading to its rejection under Article 440(2) CPC with the defendant ordered to pay 100 RON in judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal in cassation as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373 din data de 16.04.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 3, Bucureşti, secţia penală, în temeiul art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 396 alin. (6) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de violarea sediului profesional în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 225 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) - art. 43 alin. (5) C. pen., la plângerea persoanei vătămate S.C. B. S.R.L. ca urmare a retragerii plângerii.
În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a obligat-o pe persoana vătămată S.C. B. S.R.L. la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 371 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, în stare de recidivă postexecutorie, la 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani şi 6(şase) luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită (2 luni închisoare), inculpatul având de executat, în total, o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, care începe după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei principale aplicate.
În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului reţinerea din data de 23.09.2022.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., a menţinut, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, măsura de siguranţă a obligării provizorii la tratament medical dispusă faţă de inculpat prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2022.2, din data de 17.11.2022, al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin necontestare.
A luat act că persoanele vătămate S.C. C. S.R.L., D. şi E. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 200 RON obţinută prin săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat trei seringi din plastic, cu ace, ambalate individual, ridicate de la inculpat şi depuse la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria/nr. x din 13.10.2022 .
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumă ce include şi cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul, în cuantum de 942 RON, pentru apărătorul din oficiu, av. F., a rămas în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 71/A din data de 22.01.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022 în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 373 din data de 16.04.2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3, secţia Penală în dosarul nr. x/2022.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi în fond, rejudecând:
A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 72 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii din data de 23.09.2022.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 272 alin. (1) şi (2) şi art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul A., în cuantum de 998 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
Decizia penală nr. 71/A din data de 22.01.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022(2010/2024) a fost comunicată inculpatului A. la data de 30 ianuarie 2025, la locul de detenţie, respectiv Penitenciarul Mioveni iar, termenul de declarare a recursului în casaţie - s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 03 martie 2025.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 03 februarie 2025, data poştei, a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea căii de atac formulate recurentul inculpat a solicitat, admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii instanţei de apel şi, în principal schimbarea încadrării juridice iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea stabilirii unei pedepse legale situate între 4 luni şi 2 ani.
De asemenea a solicitat instanţei să readministreze probatoriul necesar.
Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează:
- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 26 martie 2025
- persoanelor vătămate:- S.C. B. S.R.L. la data de 10 aprilie 2025, D. prin reprezentant legal, C. S.R.L. prin reprezentant legal D. şi E. la data de 31 martie 2025.
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 mai 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 18 iunie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casaţie.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casaţie se constată că acestea sunt îndeplinite.
Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. se constată că şi acestea sunt îndeplinite, în sensul menţionării numelui, prenumelui şi domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă şi semnătura.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că cele invocate de recurentul-inculpatul A. prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu se încadrează, nici măcar formal, în sfera motivului de recurs în casaţie prevăzut de textul de lege anterior menţionat, care permite cenzurarea hotărârii atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Recurentul-inculpat A., în actualul cadru procesual, critică încadrarea juridică a faptelor, motiv pentru care s-au aplicat pedepse în alte limite legale.
Se constată că aspectele susţinute de recurentul-inculpat A. aduc în discuţie, în mod esenţial, încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat şi numai corelativ acestei critici şi cu caracter subsidiar, şi chestiuni de legalitate a pedepsei.
Or, încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.
Prin urmare, în incidenţa cazului de casare invocat, legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată de instanţa de casaţie exclusiv prin raportare la încadrarea juridică stabilită prin hotărârea atacată, fără a o putea cenzura nici măcar implicit.
Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).
În consecinţă, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Ca urmare, criticile recurentului-inculpat A. privind nelegalitatea pedepsei decurgând din pretinsa greşită încadrare juridică dată faptelor care i se impută, excedează controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.
Astfel, se constată că această critică nu aduce în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin raportare la încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel.
În realitate, prin încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, recurentul-inculpat doreşte reexaminarea cauzei sale/apelului şi reformarea hotărârii recurate prin transformarea recursului în casaţie într-o a treia cale de atac, aspect nepermis de legea procesual penală.
Or, aceste critici nu se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care vizează aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege,
În acest context, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Totodată, în acest punct de analiză este util a se aminti practica instanţei supreme care a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susţinere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie (încheierea nr. 13/RC din 20 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 76/RC din 09 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2012, încheierea nr. 103/RC din 30 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 92/RC din 01 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013, încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016).
Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.
Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen. care stipulează că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică exclusiv legalitatea şi nu temeinicia hotărârii atacate.
Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 22.01.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022(2010/2024) nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie.
Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2025.