Civil parties' request to expand precautionary measures denied as procedurally inadmissible during ex officio verification review

Şedinţa publică din data de 27 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, printre altele, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de instituire a măsurilor asiguratorii formulată de părţile civile A., B., C. (moştenitor D.) şi E. (moştenitor D.).

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii, respectiv măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 27 august 2021 şi prelungită prin ordonanţele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023, 26.01.2024, 30.05.2024, menţinută prin încheierea penală din data de 30.05.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea asupra următoarelor sume de bani:

- 24550 RON, 300 EURO şi 20 GBP ridicate de la inculpatul F.;

- 54510 RON ridicaţi de la inculpatul G.;

- 47000 RON şi 1120 EURO, ridicaţi de la inculpata H..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, cu privire la solicitările de instituire a măsurilor asiguratorii formulate de părţile civile A., B., E., C. (moştenitor D.), că au fost formulate în cadrul procedurii de verificare din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii.

În cadrul acestei proceduri instanţa din oficiu verifică, periodic, dacă subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii procesuale, procedura nefiind compatibilă cu formularea unei cereri de luare a unei noi măsuri asiguratorii, ci numai cu verificarea legalităţii, temeiniciei şi proporţionalităţii celei în fiinţă.

Curtea a constatat că cererea părţilor civile vizează fie o solicitare de instituire a aceleiaşi măsuri asiguratorii - sechestrul - cu privire la alte bunuri, fie o solicitare de instituire a altor măsuri asiguratorii decât cea luată iniţial - poprirea asiguratorie şi inscripţia ipotecară, cu privire la toate bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor.

Curtea a notat că, deşi art. 249 alin. (2) C. proc. pen. consacră noţiu­nea generică de sechestru pentru indisponibilizarea bunurilor ("prin instituirea unui sechestru"), analiza tuturor articolelor din capitolul destinat măsurilor asiguratorii relevă că acestea se pot obiectiva în sechestrul penal asupra bunurilor mobile corporale (art. 252 C. proc. pen.), sechestrul penal asupra bunurilor imobile - notarea ipotecară [art. 253 alin. (4) C. proc. pen..] sau în poprire asupra sumelor de bani sau bunurilor incorporale/corporale (în mod excepţional) datorate de către terţi celui faţă de care se ia măsura (art. 254 C. proc. pen.).

Când măsura asigurătorie priveşte sumele de bani din conturi sau sumele de bani datorate de terţi persoanei faţă de care se ia măsura asigurătorie (de pildă, salarii, chirii etc.), în realitate nefiind vorba de sechestrul asupra bunurilor mobile corporale, ci de poprirea asigurătorie.

Având în vederea că măsura asiguratorie a fost luată în cursul urmăririi penale numai cu privire la sumele de bani ridicate în urma percheziţiilor domiciliare şi că cererea părţilor civile a vizat indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaţilor, Curtea a constatat că solicitarea nu vizează o simplă extindere a măsurii asiguratorii anterior dispuse în cauză, ci luarea unor alte măsuri asiguratorii dintre cele prevăzute de C. proc. pen.

Această solicitare nu poate fi formulată în cadrul procedurii de verificare a legalităţii şi temeiniciei, ci numai pe cale separată, partea civilă având deschisă posibilitatea de a solicita la termenele ulterioare de judecată extinderea obiectului măsurii asiguratorii, indicând alte bunuri ale inculpatului care sunt susceptibile de a fi indisponibilizate, ori poate solicita majorarea limitei valorice de indisponibilizare a bunurilor în măsura în care dovedeşte la nivelul suspiciunii rezonabile existenţa unui prejudiciu superior celui reţinut prin rechizitoriul parchetului şi că măsura asiguratorie este proporţională cu scopul urmărit prin aceasta sau poate solicita instituirea popririi asigurătorii ori a inscripţiei ipotecare.

Împotriva a cestei încheieri, în termen legal, au declarat contestaţie părţile civile C., E., B. şi A..

În esenţă, prin motivele de contestaţie formulate, părţile civile au reiterat solicitarea de luare a măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, până la concurenţa valorii probabile a pagubei create, apreciind că se impune luarea acestor măsuri, deoarece cuantumul prejudiciilor este extrem de ridicat, cât şi pentru a se garanta executarea cheltuielilor judiciare şi a reparării pagubei produse prin infracţiune mie şi celorlalte părţi civile ori persoane vătămate.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2502 din C. proc. pen.: În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În continuare, Înalta Curte observă că art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. (text de lege modificat prin Legea nr. 70/2025) prevede că "Împotriva încheierii prin care s-a pronunţat judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel asupra luării măsurii asigurătorii, inculpatul, procurorul, partea civilă sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare."

Din coroborarea celor două texte legale rezultă că şi în cazul încheierii care vizează cereri de instituire a măsurilor asigurătorii poate fi exercitată calea de atac a contestaţiei de către partea civilă, context în care Înalta Curte constată neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de către reprezentantul Ministerului Public.

În continuare, Înalta Curte va analiza contestaţia formulată de părţile civile C., E., B. şi A. din perspectiva cadrului legal aplicabil prin raportare la solicitările formulate.

Astfel, se constată că, potrivit art. 249 C. proc. pen., cu denumirea marginală- "Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii" - (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Prin reglementarea acestor instituţii se asigură executarea obligaţiilor de natură patrimonială care decurg din rezolvarea acţiunii penale şi a acţiunii civile. Fiind măsuri procesuale, măsurile asigurătorii nu constituie prin ele însele o reparare a pagubei, executare a pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori o confiscare ci numai garantează executarea acestora la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauză şi în funcţie de soluţia dată în dosar. Aşadar, măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a presupunerii săvârşirii unei fapte penale şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii.

Înalta Curte constată că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul Articolului 6 din Convenţie, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate.

Înalta Curte are în vedere că la analiza condiţiilor necesare luării unei măsuri asigurătorii, organul judiciar nu trage concluzii cu privire la vinovăţia unei persoane, nu antamează fondul, ci doar ia măsuri provizorii în scopul enunţat în art. 249 alin. (1) C. proc. pen. precitat, astfel că este nepermis a se invoca în faţa organelor judiciare apărări pe marginea pretinsei acuzaţii în materie penală pe care o presupune luarea măsurii sechestrului.

În acest context, se constată că, prin ordonanţa din 27 august 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2021, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului care a fost menţinută prin ordonanţele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023 şi 26.01.2024, asupra sumelor de bani constând în 47.000 RON şi 1120 euro deţinute de contestatoarea H., asupra sumelor de 57.557 RON, 1300 USD, 890 Euro şi 151.000 HUF, deţinute de I., 24.550 RON, 20 lire sterline şi 300 Euro, deţinute de inculpatul F. şi 54510 RON ridicaţi de la inculpatul G..

Prin încheierea penală nr. 7/CP/07.03.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2024.1, în baza art. 250 C. proc. pen., îndreptată prin încheierile penale din data de 13.03.2024 şi 02.07.2024, s-a admis contestaţia formulată de I. împotriva ordonanţei din 26.01.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa din 27 august 2021 asupra următoarelor sume de bani: 57557 RON, 1300 dolari, 980 euro şi 151000 forinţi, ridicate de la suspecta I..

Prin încheierea penală din 30.05.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2024.2, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii, respectiv măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 27 august 2021 şi prelungită prin ordonanţele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023 şi 26.01.2024 asupra următoarelor sume de bani:

a. 24550 RON, 300 EURO şi 20 GBP ridicate de la inculpatul F.;

b. 54510 RON ridicaţi de la inculpatul G.;

c. 47000 RON şi 1120 EURO, ridicaţi de la inculpata H..

De asemenea, prin încheierea ce face obiectul contestaţiei pendinte, în baza art. 2502 C. proc. pen., au fost menţine măsurile asigurătorii, respectiv măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 27 august 2021 şi prelungită prin ordonanţele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023, 26.01.2024, 30.05.2024, menţinută prin încheierea penală din data de 30.05.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea.

În cadrul procedurii de verificare din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii, părţile civile C., E., B. şi A. au formulat cerere de instituire a aceleiaşi măsuri asiguratorii - sechestrul - cu privire la alte bunuri şi de instituire a altor măsuri asiguratorii decât cea luată iniţial - poprirea asiguratorie şi inscripţia ipotecară, cu privire la toate bunurile mobile şi imobile ale inculpaţilor.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că măsura asiguratorie a fost luată în cursul urmăririi penale numai cu privire la sumele de bani ridicate în urma percheziţiilor domiciliare şi că cererea părţilor civile a vizat indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaţilor.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că cererea formulată de părţile civile C., E., B. şi A., privind extinderea măsurilor asigurătorii nu poate fi supusă analizei în procedura de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii deja existente, procedură care se circumscrie dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., ce stabilesc în sarcina organului judiciar analiza subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, eventuale solicitări privind extinderea obiectului măsurii asiguratorii, cu respectarea dispoziţiilor legale, pot fi formulate de către părţile civile în cursul procesului penal, urmând ca instanţa să se pronunţe în urma analizei îndeplinirii condiţiilor legale.

În raport de aceste considerente, constatând legală şi temeinică încheierea contestată, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de contestatorii C., E., B. şi A. împotriva încheierii din data de 29 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile declarate de contestatorii C., E., B. şi A. împotriva încheierii din data de 29 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2025.