Drug trafficking convictions upheld; annulment appeals rejected as inadmissible

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 155 din 23 august 2024 a Tribunalului Maramureş, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile într-un penitenciar sau centru de reţinere şi arestare preventivă, prevăzută de art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi 6 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu inculpaţii B., C., D., împreună cu care a comis faptele, dar şi cu martorul E., prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 luni şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1305/28.04.2022 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 918/03.06.2024 a Curţii de Apel Cluj în pedepsele componente de: 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. şi 4 luni închisoare ca urmare a revocării amânării aplicării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 3150/25.10 2018 a Judecătoriei Baia Mare.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi (2), rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 10 luni = 3 luni şi 10 zile), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 3 luni şi 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a comunica cu inculpaţii B., C., D., împreună cu care a comis faptele, dar şi cu martorul E., prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. alin. (5) rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de 24 de ore din 05.08.2020 şi perioada arestării preventive din cauză din 09.08.2023 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestării preventive, dispusă faţă de inculpat prin încheierea penală nr. 52/DL din 09.08.2023 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Maramureş.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.., a fost achitată inculpata F. pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi 6 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu inculpaţii B., C., D., împreună cu care a comis faptele, dar şi cu martorul E., prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, reţinerea de şi perioada arestării preventive şi a arestului la domiciliu din 07.08.2023 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestului la domiciliu,.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi 6 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu inculpaţii A., F., C., D., împreună cu care a comis faptele, prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) şi n) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi perioada arestării preventive din prezenta cauză din 07.08.2023 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestării preventive.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, inculpaţii A., F. şi B..

Prin decizia penală nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Maramureş şi inculpaţii A., F., B. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 155 din 23 august 2024 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., reţinerea de 24 de ore din 05.08.2020 şi perioada arestării preventive din cauză din 09.08.2023 la zi, din pedeapsa aplicată inculpatei F., perioada reţinerii, perioada arestării preventive şi a arestului la domiciliu din 07.08.2023 la zi şi din pedeapsa aplicată inculpatului B., reţinerea şi perioada arestării preventive din cauză din 07.08.2023 la zi.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată după cum urmează: inculpatului A. la 14 martie 2025 la Penitenciarul Gherla; inculpatei F. la 24 martie 2025 (înştiinţarea a fost afişată la 14 martie 2025, la domiciliul inculpatei, cu menţiunea că, în situaţia în care nu se prezintă pentru comunicarea actului de procedură la Curtea de Apel Cluj, în termen de 3 zile de la afişare, dar nu mai mult de 7 zile, acesta se va considera comunicat la împlinirea termenului menţionat anterior - dosar apel) şi inculpatului B. la 14 martie 2025 la Penitenciarul Gherla;

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs în casaţie inculpatul B. la 04 aprilie 2025 (dată ştampilă plic - dosar nr. x/2023 C.A. Cluj) şi inculpaţii A. şi F. la 14 aprilie 2025 .

Prin motivele formulate, recurentul inculpat B. a susţinut că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. este prea mare.

Totodată, acesta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că nu a fost judecat în procedura privind recunoaşterea învinuirii.

Recurenţii inculpaţi A. şi F. au arătat că, prin motivele de apel, au solicitat excluderea din structura infracţiunii continuate de trafic de droguri mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a actului material constând în aceea că, la 22.07.2023, ar fi achiziţionat în Baia Mare cantitatea de 5 kilograme substanţă care conţine 3 CMC sau 4 CMC, drog de mare risc, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală. În subsidiar, s-a solicitat ca, în raport de acelaşi act material, să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei, în sensul de a reţine o infracţiune de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în concurs cu o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi să se aprecieze că, în raport cu prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., se impunea reducerea limitelor pedepsei cu o treime, având în vedere că declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu probele administrate pe durata cercetării judecătoreşti. Suplimentar, inculpatul A. a solicitat şi constatarea nelegalei condamnări pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în calitate de autor, fapta sa de autorat, care a şi stat la baza condamnării, nefiind una care să fie prevăzută de legea penală în raport cu acţiunile care i se impută.

Referitor la excluderea din structura infracţiunii continuate de trafic de droguri mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a actului material din 22.07.2023 (privind achiziţionarea cantităţii de 5 kilograme substanţă), recurenţii au arătat că nicio probă de la dosar nu indică că substanţa achiziţionată ar fi făcut parte din categoria celor interzise, iar prin aplicarea principiului in dubio pro reo, soluţia justă ar fi fost aceea a constatării existenţei unui dubiu privind natura substanţei, care ar fi condus la o soluţie de schimbare a încadrării juridice în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, şi, astfel, ar fi putut uza de procedura simplificată.

S-a precizat că există o mare varietate mare de substanţe care se prezintă sub forma unor cristale, cum ar fi 3 CMC sau 4 CMC, înscrise pe lista drogurilor de mare risc, care sunt cele mai des întâlnite. În schimb, sub aceeaşi denumire, se regăseşte şi substanţa 2MMC, care este tot un cristal, dar face parte din categoria substanţelor cu efect psihoactiv, reglementate de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011. Sub formă de cristal se prezintă şi anumite tipuri de medicamente sau substanţe, cum ar fi, de exemplu, sarea iodată sau sarea de G., care nu fac parte din categoria substanţelor interzise. De aceea, incertitudinea privind nedeterminarea chimică a naturii substanţei traficate ar fi trebuit să profite inculpaţilor, dacă nu în sensul achitării, cel puţin în sensul reţinerii unei încadrări juridice mai uşoare.

Au mai arătat inculpaţii că nu au discutat niciodată despre conţinutul chimic al substanţelor, iar A. şi-a bazat în exclusivitate percepţia pe descrierea făcută de soţia sa, F., care vorbea de nişte bulgăraşi mai mari sau mai mici, expresie care evident nu atribuie substanţei un caracter interzis sau unul care să fie inclus în categoria drogurilor de mare risc.

Recurenţii au susţinut că acea cantitate de 5 kilograme substanţă nu a fost supusă vreodată unei analize chimice de laborator astfel încât este ilegal să se reţină că fapta este prevăzută de legea penală, atâta timp cât obiectul material al faptei este necunoscut/inexistent.

Raportând tiparul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, care constă în efectuarea oricăreia dintre variantele alternative prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la o substanţă catalogată drog de mare risc, recurenţii au apreciat că, în mod nelegal, au fost condamnaţi, deoarece nici un mijloc de probă nu a stabilit natura sau compoziţia chimică a substanţei referitor la cele 5 kilograme achiziţionate la 22.07.2023 în Baia Mare de către F., la îndemnul lui A..

În ceea ce priveşte infracţiunea de droguri de mare risc, inculpatul A. arătat că a fost condamnat pentru comiterea acestei infracţiuni în forma autoratului, aspect care afectează legalitatea condamnării. Faptul că în cazul infracţiunii de constituire a unui grup organizat, s-a reţinut calitatea de autori a tuturor membrilor constituenţi sau a celor care ar fi aderat la acesta, nu are semnificaţia că şi în cazul infracţiunii de droguri de mare risc, toţi au acţionat cu aceeaşi formă de participaţie penală la comiterea acesteia. Existenţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat nu implică obligatoriu şi ca infracţiunea scop să fi fost comisă de către toţi cei implicaţi sub aceeaşi formă de participaţie. În acest sens, inculpatul A. a susţinut că nu poate avea calitatea de autor al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, ci de instigator. În acest context, instanţa trebuia să pună în discuţie încadrarea juridică corectă în raport cu participaţia fiecărui autor la comiterea infracţiunii, oricare ar fi fost aceasta, trafic de droguri sau efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, după cum a solicitat apărarea. Teza instanţei de apel bazată pe argumentaţia că inculpatul A. ar fi realizat alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor este nelegală, acţiunile sale, ca fapte tipice, nu au însemnătatea juridică a altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor ci sunt acte de instigare la procurare şi nu procurare, instigare la transport etc. De aceea acţiunea infracţională a acestuia nu poate îmbrăca forma autoratului, ci a instigării la aceste acte materiale realizate de coinculpata F..

Cu privire la cel de-al doilea caz de recurs în casaţie, constând în aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, recurenţii au arătat că, în cursul cercetării judecătoreşti în apel s-a pus în discuţie emiterea unor adrese către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi Biroul Teritorial Maramureş, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea transmiterii unor puncte de vedere privind aplicabilitatea vreuneia dintre cauzele de reducere ale pedepsei, în cazul ambilor inculpaţi, respectiv fie cea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, fie cea prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000. S-a precizat că inculpata F. a formulat un denunţ înregistrat pe rolul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, în raport de care s-a făcut probaţiune la Tribunalul Maramureş. În acest sens, la termenul din 10.01.2025, cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, completul de judecată a reţinut că în măsura în care vor interveni modificări privind stadiul denunţurilor, cauza va fi repusă pe rol în vederea discutării în condiţii de contradictorialitate a aplicabilităţii cauzelor de reducere ale pedepsei.

S-a arătat că, după cum reiese din adresele comunicate instanţei de apel, de către apărare, la 17.02.2025, 28.02.2025, 03.03.2025, toate persoanele denunţate de A. şi F. au fost arestate preventiv, inclusiv cele denunţate prin declaraţiile date în faţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş şi D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş. Drept urmare, apărarea a solicitat emiterea unor adrese către ambele servicii teritoriale, având în vedere că răspunsul comunicat de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş era incomplet. Cu toate acestea, instanţa de apel nu a repus cauza pe rol şi a soluţionat dosarul, prin decizia pronunţată în apel fiind aplicate, astfel, pedepse nelegale.

Prin raportare la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., s-a solicitat să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, având în vedere că, în mod nelegal, instanţa de apel a soluţionat cauza omiţând să se adrese D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Târgu Mureş.

De asemenea, s-a susţinut că în mod nelegal a fost condamnat inculpatul A. pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, constând în condamnarea în calitate de autor pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, deoarece se impunea schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu este posibil în limitele judecării recursului în casaţie.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi excluderea din structura infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a actului material din 22.07.2023 şi aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj şi părţilor, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 mai 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din data de 17 iunie 2025.

Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că recursurile în casaţie apar ca fiind inadmisibile, întrucât motivele invocate de recurenţii inculpaţi A. şi F. nu se circumscriu cazurilor de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.., iar criticile formulate de recurentul inculpat B. nu se circumscriu vreunui caz prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori (dosarul nr. x/2023) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.., se constată că şi acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularii cererii de recurs în casaţie sunt inculpaţii A., F. şi B., iar prin decizia recurată au fost respinse apelurile declarate de aceştia.

Deopotrivă, se constată că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi sunt îndeplinite cerinţele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (fiind indicat şi locul de deţinere - Penitenciarul Gherla), hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac. Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu s-a indicat vreun caz de recurs în casaţie reglementat de art. 438 C. proc. pen.. În cuprinsul cererii formulate de inculpaţii A. şi F. sunt menţionate numele, prenumele şi domiciliul inculpaţilor, hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat H., cu împuternicirea avocaţială la dosar). Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-au indicat cazurile de recurs în casaţie reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., trebuie subliniat că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Înalta Curte constată că motivul formulat de recurentul inculpat B., în sensul că este prea mare pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fără a indica, în concret, de ce apreciază că această pedeapsă ar fi în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu poate fi analizat prin prisma cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. sau prin prisma altui caz prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Referitor la susţinerea inculpatului că, în mod greşit, nu a fost judecat în procedura privind recunoaşterea învinuirii, se observă că nici această apărare nu se circumscrie vreunui caz de casare reglementat de art. 438 C. proc. pen.., reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. reprezentând o chestiune de apreciere a instanţelor de fond şi apel.

Recurenţii inculpaţi A. şi F. au susţinut că, raportând tiparul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, care constă în efectuarea oricăreia dintre variantele alternative prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la o substanţă catalogată drog de mare risc, se observă că, în mod nelegal, au fost condamnaţi, deoarece nici un mijloc de probă nu a stabilit natura sau compoziţia chimică a celor 5 kilograme achiziţionate la 22.07.2023 în Baia Mare de către F., la îndemnul lui A..

Instanţa constată că, în realitate, recurenţii inculpaţi solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor (aceştia considerând că nici un mijloc de probă nu a stabilit natura sau compoziţia chimică a substanţei achiziţionate - 5 kilograme - la 22.07.2023 în Baia Mare de către F., la îndemnul lui A.), cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Or, o astfel de critică nu poate fi analizată prin prisma cazului reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

De asemenea, nici motivul formulat de recurenţii inculpaţi A. şi F., în sensul că, în mod greşit, instanţa de apel nu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât reţinerea sau nu a incidenţei acestor prevederi este o chestiune de apreciere a instanţelor de fond şi apel. În calea de atac a recursului în casaţie, instanţa poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză.

În privinţa motivului formulat de inculpatul A., referitor la faptul că nu poate avea calitatea de autor al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, ci pe cea de instigator, se observă că acesta contestă încadrarea juridică stabilită în cauză, însă o astfel de critică nu poate fi analizată nici prin intermediul cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nici prin prisma altui caz de casare.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme:

"(...) prin prisma art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanţa de casare stabileşte doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este/nu este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menţionat neputând fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice, care este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel (în acest sens, deciziile nr. 482/RC din 12 decembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 434/RC din 19 noiembrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală)" (Î.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 283/RC/2022); "(...) poate constitui caz de casare situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în hotărârea definitivă, este nelegală, cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. neputând fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice" (Î.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 382/RC/2022).

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F. şi B. împotriva deciziei penale nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F. şi B. împotriva deciziei penale nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.