Cassation inadmissible where sentencing individualization and evidence reassessment are not grounds under the strict interpretation of the penalty limits provision.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80 din 30.07.2024 a Tribunalului Gorj, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie - 26 acte materiale. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) alin. (3) C. pen. şi art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (2) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii reţinerea din 10.08.2023, arestarea preventivă din 11.08.2023 până la 04.12.2023 şi arestul la domiciliu, din 04.12.2023 până la 11.04.2024. În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar faţă inculpatul A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 248 din 04 martie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/2024, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2023.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată inculpatului A. la 06 martie 2025, la adresa din municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj şi la 05 mai 2025 la Penitenciarul Târgu Jiu .

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la 28 martie 2025 (dată ştampilă plic - dosar nr. x/2023 C.A. Craiova).

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., în esenţă, recurentul A. a arătat că, prin intermediul căii de atac a apelului, a solicitat reindividualizarea pedepsei, întrucât nu a săvârşit actele materiale imputate, iar instanţa a considerat că nu se impune audierea unor martori, întrucât a recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în rechzitoriu.

Recurentul a apreciat că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere declaraţia pe propria răspundere a martorului B., care a relatat că tot ceea ce a declarat la organele de cercetare nu este conform cu adevărul, menţionând în continuare că nu a cumpărat nimic de la A. (17 acte materiale), declaraţia martorului C., declaraţia martorei D., care a relatat că, la 07.08.2023 "mi s-a luat o declaraţie de către SCCO Gorj timp de 6 ore, iar ceea ce s-a redactat pe calculator nu este ceea ce am relatat şi nu am fost lăsată să citesc şi apreciez în continuare faptul că A. nu mi-a oferit niciodată să consum canabis şi nici prietenei mele E. sau altor persoane în prezenţa mea şi nu am spus că îl cunosc ca şi consumator sau vânzător aşa cum scrie în dosar" (4 acte materiale), declaraţia martorului F., declaraţia martorei G. (soţia inculpatului H.) care a relatat că a cumpărat prin intermediul martorei I. (prietena inculpatului J.) cantitatea care este trecută la ambele martore (4 acte materiale, ele fiind 2), declaraţia martorului K., care a depus acte medicale, fiind bolnav de schizofrenie şi nu ştie ce a scris în declaraţie, întrucât a fost luat cu forţa de echipaje de poliţie şi obligat să semneze (1 act material). Totodată, a susţinut că instanţa de apel nu a avu tîn vedere concluziile scrise depuse la dosar pentru termenul din 04.03.2025.

În opinia recurentului, este nelegal şi netemeinic să i se reţină în sarcină cele 26 de acte materiale, din moment ce, potrivit declaraţiilor menţionate anterior, starea de fapt nu este cea reală, la el fiind găsită doar o cantitate de 0,83 grame canabis pentru consum, iar instanţa de apel trebuia să reaudieze martorii, pentru a-i individualiza pedeapsa aplicată, ţinând cont de înscrisurile în circumstanţiere.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi părţilor, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 02 iunie 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 17 iunie 2025.

Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că recursul în casaţie apare ca fiind inadmisibil, întrucât motivele invocate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 248 din 04 martie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori (dosarul nr. x/2023) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.., se constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularul cererii de recurs în casaţie este inculpatul A., iar prin decizia recurată a fost respins apelul declarat de acesta.

Deopotrivă, se constată că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi sunt îndeplinite cerinţele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menţionate numele, prenumele şi domiciliul inculpatului (fiind indicat şi locul de deţinere - Penitenciarul Târgu Jiu), hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat L.). În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurent, trebuie subliniat că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

În speţă, prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reindividualizarea acesteia, ţinând cont de înscrisurile în circumstanţiere, situaţie care este, însă, exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casaţie, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Astfel, acesta a susţinut că este nelegal şi netemeinic să i se reţină în sarcină cele 26 de acte materiale, din moment ce, potrivit declaraţiilor martorilor B., F., G., I. şi K., starea de fapt reţinută nu este cea reală, la el fiind găsită doar o cantitate de 0,83 grame canabis pentru consum, iar instanţa de apel trebuia să reaudieze martorii, pentru a-i individualiza pedeapsa aplicată, ţinând cont de înscrisurile în circumstanţiere.

După cum se observă, în realitate, recurentul solicită rejudecarea cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor (susţinând că instanţa de apel trebuia să reaudieze martorii B., F., G., I. şi K.), cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 248 din 04 martie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 248 din 04 martie 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.