Încheierea nr. 350/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală F/CP din data de 20 noiembrie 2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca nefondată, cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de intimata A..

S-a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor); titlul de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor); fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B..

În baza art. 5491 alin. (5) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, propunerea de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti.

In baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin ordonanţa din data de 03.11. 2021, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a dispus:

- Clasarea faţă de suspectul C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- Clasarea faţă de suspectul D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- Clasarea faţă de suspectul E., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau ventru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- Clasarea faţă de suspecta F., funcţionar O.C.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale);

- Clasarea faţă de suspecta G., funcţionar O.C.P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea faţă de suspectul H., funcţionar O.C.P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, daca funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea faţă de suspecta I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea faţă de suspecta J. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea faţă de suspecta K., notar public la data faptelor, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

b) Clasarea cauzei cu privire la comiterea următoarelor infracţiuni:

- fals intelectual prev. de art. 321 don C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (testamentul autentificat sub nr x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti);

- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, fotocopia titlului de proprietate x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P. B.);

c) Clasarea cauzei cu privire la comiterea următoarelor infracţiuni:

- fals intelectual prev. de art. 321 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen. (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/11.12.2007, testamentul autentificat cu nr. x din 31.05.2007 la B.N.P. L., Procura autentificată cu nr. x la B.N.P. L., DECLARAŢIE autentificată la BNP L. în 04.07.2006; PROCURĂ autentificată la BNP M. cu nr. x din 20.01.2006, PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N., Actul adiţional nr. x din data de 28.01.2011 la Contractul de întreţinere aut. cu nr. x/28.12.2006; Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 25.09.2006, autentificat cu nr. x/25.09.2006 la BNP O.; "C. întreţinere" datat 28.12.2006, întocmit la BNP P.; Contractul de întreţinere autentificat cu nr. x/28.12.2006 la BNP P., Testamentul din 31.05.2007 autentificat cu nr. x la BNP L.; Procura din 31.05.2007, autentificată cu nr. x la BNP L., PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N.);

- fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.12.2007, testamentul autentificat cu nr. x din 31.05.2007 la BNP L., Procura autentificată cu nr. x la BNP L., DECLARAŢIE autentificată la BNP L. în 04.07.2006; PROCURĂ autentificată la BNP M. cu nr. x din 20.01.2006, PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N., Actul adiţional nr. x din data de 28.01.2011 la Contractul de întreţinere aut. nr. x/28.12.2006; Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 25.09.2006 autentificat cu nr. x/25.09.2006 la BNP O.; "C. întreţinere" datat 28.12.2006, întocmit la BNP P.; Contractul de întreţinere autentificat cu nr. x/28.12.2006 la BNP P., documentul înregistrat la Oficiul Stării Civile Alba Iulia cu nr. x/13.7.2006, existent în volumul "CERERI, CERTIFICATE CĂSĂTORI II B/31 2006-1; documentul înregistrat la Oficiul Stării Civile Alba Iulia cu nr. x/13.7.2006, existent în volumul "CERERI, CERTIFICATE NAŞTERE II B/31 2006 - 4, Testamentul din 31.05.2007 autentificat cu nr. x la BNP L.; Procura din 31.05.2007 autentificată cu nr. x la BNP L., PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N.);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen. (testamentul olograf din data de 28. XII. 2005, factura fiscală seria x VFM, nr. x - 1809/31.05.2007, documentului intitulat "DOAMNA NOTAR PUBLIC", ridicat de la BNP Q., adresa din 12 ianuarie 2006 ridicată de la BNP Q.; Cererea adresată de R. către BNP Q., adresa către Primăria Timişoara - Serviciul de Stare Civilă, ridicată de la BNP Q.; adresa către Primăria Câmpulung Muscel - Serviciul de Stare Civilă, factura fiscală seria x VET nr. x din 16.01.2006; adresa nr. 291- 148/28.01.2011 către BNP O., adresa nr. x - 2734/25.09.2006 către BNP O., Cererea adresată de R. către BNP Q.);

d) Clasarea cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1968 (obiect al extinderii urmăririi penale in rem din 16.11.2015, respectiv contractul de întreţinere autentificat sub nr x/28.12.2006 de Biroul Notarului Public P. şi actul adiţional nr x din data de 28.01.2011, autentificat sub nr. x/28.01.2011 la Biroul Notarului Public O.);

e) Clasarea cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1968 (restituirea cabanei Vadu Crişului);

f) În temeiul art. 5491 alin. (1) din C. proc. pen., s-a arătat că se va sesiza judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti cu propunere de desfiinţare a următoarelor înscrisuri: testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti; procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor); titlul de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor) şi fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B..

Împotriva ordonanţei din data de 03.11.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, menţinută prin ordonanţele din 14.12.2021 şi din 22.12.2021 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia au formulat plângere întemeiată pe dispozitiile art. 340 C. proc. pen., petenţii A., S., T., U. şi V..

Prin încheierea din 08.07.2022 pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucuresti, secţia a II-a Penală, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S. împotriva soluţiilor de clasare cuprinse în ordonanţa din 03.11.2021, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Alba Iulia.

A respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii V. şi A. împotriva soluţiilor de clasare cuprinse în aceeaşi ordonanţă.

A respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii U. şi T. împotriva soluţiilor de clasare cu privire la comiterea următoarelor infracţiuni: fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti); fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti; procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006; titlul de proprietate nr. x/2006; fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P. B.), cuprinse în ordonanţa din 03.11.2021, emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Alba Iulia.

La data de 21.07.2022 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, sub numărul x/2022, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţionala Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba-Iulia formulată în baza art. 5491 din C. proc. pen., având ca obiect desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- testament autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucuresti, în original

- procesul-verbal de punere în posesie 11/21.06.2006 - exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor/2 file în original

- titlul de proprietate x/2006 - exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor/2 file în original

- fotocopia titlului de proprietate x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B. - 2 file in original.

Prin încheierea din 22.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2022, în baza art. 5491 alin. (5) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţionala Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba-Iulia în dosarul nr. x/2022, având ca obiect desfiinţarea înscrisurilor enumerate anterior.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că ordonanţa procurorului de clasare nu are autoritate de lucru judecat în faţa judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunţa în conformitate cu prevederile art. 5491 C. proc. pen.., astfel cum a stabilit Curtea Constituţională (Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, paragraf 43). Prin urmare, considerentele avute în vedere de procuror pentru fundamentarea sesizării în vederea desfiinţării înscrisului pot fi înlăturate motivat de către judecătorul de cameră preliminară, printr-o nouă analiză a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveste obiectul procedurii desfiinţării de înscrisuri, acesta este reprezentat de înscrisul privit ca instrumentum probationem şi nu manifestarea de voinţă înglobată în acest înscris, în sensul de negotium iuris, astfel ca ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voinţă juridică, desfiinţarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, ci va viza strict actul ca instrumentum prpbationis. În acest sens, desfiinţarea unui înscris se diferenţiază de acţiunea în nulitate relativă sau absolută, aceasta din urmă-având ca efect desfiinţarea actului juridic şi a actelor subsecvente încheiate în baza lui, conform art. 1254 C. civ.

De asemenea, în ceea ce priveste actele subsecvente actului a cărui anulare se solicită, curtea a apreciat ca această procedură tinde la înlăturarea din circuitul juridic numai a înscrisurilor constatate false, adică a celor care nu exprimă o manifestare de voinţă a unui subiect de drept, ci doar alterează realitatea. A desfiinţa actul subsecvent, care nu este fals şi care reprezintă rezultatul unei manifestări de voinţă, presupune a emite o judecată de valoare asupra acestuia, respectiv dacă au fost îndeplinite sau nu condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă, or aceasta reprezintă o operaţiune juridică a constatării nulităţii din dreptul civil, circumscrisă dispoziţiilor de drept civil cărora le corespunde o sancţiune civilă atribuită în competenţa instanţei civile, aşa încât procedura art. 5491 C. proc. pen. excedează solicitării formulate pentru constatarea nulităţii contractelor menţionate.

Judecatorul de cameră preliminară, analizand încheierea din 08.07.2022, pronuntata in dosarul penal nr. x/2022 al Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penală, a constatat că, în considerentele respectivei încheieri, s-a retinut că materialul probator administrat in cauză este amplu, iar urmărirea penală a surprins toate aspectele de fapt şi de drept, precum şi dovezile aferente pentru a se putea stabili o soluţie în cauză. În urma propriei analize a situaţiei de fapt, judecătorul de cameră preliminară, învestit cu solutionarea plângerii împotriva solutiei de clasare, a apreciat că nu sunt elemente probaţionale certe care să conducă la concluzia că înscrisurile menţionate la lit. b) din dispozitivul ordonanţei din 03.11.2021, sunt falsificate.

În acest sens, judecatorul a retinut că, deşi sunt analizate trei rapoarte cu caracter tehnico-ştiinţific, este luat în considerare, în mod efectiv, doar raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de I.P.J Sibiu - Serviciul Criminalistic, iar aspecte din celelalte două lucrări sunt reliefate doar în măsura în care concordă cu primul.

Judecătorul a concluzionat, astfel, că, fiind vorba de elemente contradictorii cuprinse în cele trei rapoarte tehnico-ştiinţifice, nu putea fi trasă o concluzie certă în sensul falsificării înscrisurilor analizate, respectiv testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, titlul de proprietate nr. x/2006 şi fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P. B., iar raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 nu poate fi luat în considerare sub aspect probatoriu, în cazul faptelor menţionate la lit. c) din ordonanţa din 03.11.2021, astfel încât, în cazul faptelor de la lit. b) din aceeaşi ordonanţă, nu putea fi trasă o concluzie certă în sensul falsificării respectivelor înscrisuri, preponderent pe baza acestui raport.

În ceea ce priveste, aşadar, soluţia de clasare ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei în ceea ce priveste infractiunile de fals intelectual şi fals material în înscrisuri oficiale, având ca obiect material înscrisurile a caror desfiinţare se solicită, solutie confirmată de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 08.07.2022, pronuntata în dosarul penal nr. x/2022 al Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penală, s-a subliniat că această solutie, chiar şi în condiţiile în care se bucură de autoritate de lucru în privinta aspectelor analizate, nu impune desfiintarea înscrisurilor deduse judecăţii.

O astfel de interpretare, în sensul că, pentru a nu se încălca autoritatea de lucru judecat a încheierii judecatorului de cameră preliminară, s-ar impune desfiinţarea înscrisurilor deduse judecăţii, ar goli de continut institutia desfiinţării de înscrisuri, transformând-o într-o procedură pur formală, în dezacord cu Decizia nr. 166 din 17 martie 2015 a Curţii Constituţionale, în cuprinsul căreia s-a subliniat că procedura specială reglementată de art. 5491din C. proc. pen. vizează o atribuţie a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv dispune cu privire la desfiinţarea unui înscris sau cu privire la confiscarea specială a unor bunuri. Aceasta, în condiţiile în care nici ordonanţa procurorului de clasare sau de renunţare la urmărire penală prin care decide cu privire la raportul de drept penal analizat şi nici încheierea judecătorului prin care se soluţionează plângerea împotriva acestor soluţii ale procurorului, în baza art. 341 din C. proc. pen., nu au autoritate de lucru judecat în faţa judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunţa în conformitate cu prevederile art. 5491din C. proc. pen.

În mod particular, în ceea ce priveste încheierea din 08.07.2022, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 al Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penală, judecătorul a apreciat relevante consideraţiile referitoare la faptul ca materialul probator administrat în cauză nu poate susţine caracterul fals al înscrisurilor în discuţie.

Efectuând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, judecatorul a luat act de faptul că organele de urmarire penala şi-au întemeiat soluţia pe concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de către comisarul W., din cadrul IPJ - Sibiu Serviciul Criminalistic, acest mijloc de proba primind o valoare probatorie absolută, în dezacord cu dispozitiile legale incidente privitoare la materia probatiunii. Or, în absenţa altor mijloace de proba cu care să se poata corobora concluziile acestuia, se creeaza premisele ca expertul care a întocmit raportul de constatare indicat sa se poata substitui judecatorului cauzei, câtă vreme concluziile sale ar conduce la dezlegarea acesteia.

Mai mult, cu privire la acelasi raport de constatare criminalistică, s-a reţinut că el este contrazis de concluziile celor două rapoarte de expertiză extrajudiciare întocmite la datele de 14.12.2008 si respectiv 05.01.2019, aspect pe care organul de urmarire nu l-a supus unei analize apte să concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză. Însuşi organul de urmarire penala a apreciat, de altfel, că nu există alte mijloace de probă care să confirme toate concluziile specialistului criminalist şi, prin urmare, respectivul raport nu poate susţine mai presus de orice îndoială, faptul că semnăturile de pe înscrisurile sub semnătură privată şi oficiale prezentate nu au fost executate de R..

De asemenea, judecatorul a avut in vedere şi declaraţia intimatei Q., care a participat la autentificarea testamentului, în calitate de notar public, iar in declaratia dată in calitate de martor la data de 30.01.2020, in fata organelor de urmarire penală, a explicat în mod detaliat modalitatea în care a fost autentificat testamentul care face obiectul cauzei şi condiţiile riguroase în care era încheiat un act notarial în perioada Notariatului de Stat. Martora a sustinut că incheierea testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucuresti s-a facut cu respectarea tuturor dispozitiilor legale incidente, indicand în mod expres că numita X. s-a prezentat in faţa sa pentru incheierea respectivului testament.

Or, această declaratie a fost apreciată nesinceră de catre reprezentantul Ministerului Public, înlaturandu-i-se valoarea probatorie, chiar si in conditiile in care ea este confirmată si de declaratiile altor martori.

Judecatorul a retinut că un aspect extrem de relevant in analiza testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 este şi faptul că validitatea sa a fost analizată de o serie de instanţe civile, iar prin sentinţa civilă nr. 6041/15.11.2013 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 429/A/18.09.2014 a Tribunalului Braşov şi prin decizia civilă nr. 160/16.03.2015 a Curţii de Apel Braşov, s-a stabilit că nu există elemente de alterare în conţinutul testamentului autentificat.

Devin, astfel, incidente in prezenta cauza disp. art. 52 alin. (3) C. proc. pen., care stabilesc că atunci când există o hotărâre definitivă dată în orice materie decât cea penală, aceasta are autoritate de lucru judecat, constituind o chestiune prealabilă cu privire la care nu se mai poate reveni. Aceste norme au facut obiectul analizei Curtii Constitutionale, care prin Decizia nr. 102/2021 din 17.02.2021 (M.Of. nr. 357/07.04.2021), a constatat că sintagma "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii" din cuprinsul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. este neconstituţională, în motivare arătând că nerespectarea de către instanţele penale a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor civile încalcă principiul securităţii juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

De asemenea, in ceea ce priveste procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, titlul de proprietate nr. x/2006 si fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B., analiza materialului probator din prezenta cauza nu poate sustine caracterul fals al acestor inscrisuri.

Ele au facut obiectul mai multor dosare civile, in cadrul carora s-a analizat legalitatea acestora, fiind pronuntate cu caracter definitiv o serie de hotarari care au statuat cu privire la aspectul indicat. Relevantă, in acest sens, este sentinţa civila nr. 6303/17.08.2010 a Judecătoriei Sibiu, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 1031/16.12.2010 a Tribunalului Sibiu, pronunţata in dosarul nr. x/2009, cauză în care Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvica Oradea a chemat in judecată Comisia locala Vadu Crisului si Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Bihor, precum si pe numitul Y. (decedat la data de 06.01.2006), solicitând constatarea nulităţii Hotărârii de validare nr. 3828/V/17.05.2006, prin care Comisia Judeţeană Bihor a validat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 988,14 Ha teren cu vegetaţie forestiera, pe raza jud. Bihor, in favoarea lui Y., iar prin sentinta aratată s-a respins actiunea reclamantei, constatandu-se validitatea titlului de proprietate analizat.

În ceea ce priveste procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 si titlul de proprietate nr. x/2006 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 28.08.2006, s-a constatat ca prin sentinţa civila nr. 259/24.03.2008, pronunţată de Judecătoria Alesd in dosarul nr. x/2006, definitiva prin decizia civila nr. 149/R/2010 din 15 februarie 2010, pronunţata de Tribunalul Bihor, a fost respinsa acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/2006. De asemenea, in ceea ce priveste procesul-verbal nr. x/21.06.2006 de punere in posesie, prin care s-a procedat la predarea - primirea terenului reconstituit, pus la dispoziţie de către deţinătoarea terenului - Direcţia Silvica Bihor - Oradea, acesta a fost supus unei analize judiciare in dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Aleşd, respectiv prin încheierea nr. 116/2016 a Judecătoriei Aleşd, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanţei de clasare prin care se apreciase legal întocmit procesul-verbal de punere in posesie, cu referire speciala la topograficul x.

Raportat la aceste aspecte, judecătorul a apreciat că devin în prezenta cauză incidente disp. art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

Mai mult, în privinta acestor ultime trei înscrisuri, procurorul a învederat instantei ca acestea au fost întocmite făra a fi respectate dispozitiile legale incidente, respectiv au fost învederate aspecte privind încălcarea procedurilor legale de modificare a procesului-verbal de punere în posesie cu nr. x/21.06.2006 si a titlului de proprietate x/2006, neîndeplinirea dispozitiilor legale la momentul analizării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate finalizate cu emiterea titlului de proprietate x/2006, aspecte care vizează asadar critici privitoare la inscrisurile amintite, luate ca "negotium juris". Or, curtea a subliniat că ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voinţă juridică, desfiinţarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, ci va viza strict actul privit ca instrumentum probationis.

Concluzionând, judecătorul a reţinut caracterul neîntemeiat al solicitării de desfiinţare a înscrisurilor, deoarece materialul probator administrat în cauza nu este apt să sustină caracterul fals al acestora, iar pentru o parte a inscrisurilor deduse judecatii se solicită anularea în sensul de negotium iuris.

Prin încheierea nr. 393/23.05.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorii A., V. şi S. împotriva încheierii din data de 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, a desfiinţat încheierea penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea încheierii, instanţa supremă a reţinut că încheierea contestată este nelegală şi netemeinică, deoarece judecata în primă instanţă a avut loc cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată, încălcare ce nu poate fi remediată în alt mod decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 280 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. pen., care prevăd că încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului, iar atunci când se constată nulitatea unui act, când este necesar şi dacă este posibil, organul judiciar dispune refacerea sa cu respectarea dispoziţiilor legale.

Astfel, deşi dispoziţiile art. 549 1 alin. (7) din C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea trimiterii spre rejudecare a cauzei, în considerarea art. 280 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că soluţia se impune pentru a se garanta respectarea dreptului la un proces echitabil şi la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Referitor la netemeinicia încheierii contestate, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond nu a administrat toate probele necesare pentru a stabili, dincolo de orice îndoială, dacă actele ca căror desfiinţare se solicită au fost sau nu falsificate, nefiind respectat principiul aflării adevărului. Astfel, în condiţiile în care judecătorul de la prima instanţă a arătat că "organele de urmarire penala au apreciat caracterul fals al înscrisurilor supuse analizei in prezenta cauza, întemeindu-si solutia pe concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 … fapt ce a determinat ca acest mijloc de probă sa primeasca în solutionarea cauzei o valoare probatorie absoluta", apoi a arătat despre acelaşi raport că "în ceea ce priveste concluziile privitoare la caracterul fals al înscrisurilor supuse analizei, concluziile acestuia sunt contrazise şi de concluziile celor doua rapoarte de expertiza extrajudiciară întocmite la datele de 14.12.2008 si respectiv 05.01.2019, aspect pe care organul de urmărire nu l-a supus unei analize, care sa fie aptă sa concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte de specialitate trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză", la final concluzionând că "valoarea probatorie a raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de I.P.J. Sibiu - Serviciul Criminalistic nu poate fi retinuta cu titlu cert în prezenta cauza şi, respectiv, cu atât mai mult acest mijloc de proba nu poate reprezenta baza constructiei juridice realizata de catre organele de urmarire penala in cuprinsul solutiei de clasare si a concluziilor privind caracterul fals al inscrsiurilor deduse judecatii", rezultă cu claritate că, din moment ce acesta a a contestat concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016, pe care procurorul îşi întemeiase concluziile privind falsificarea înscrisurilor care fac obiectul prezentei cauze, se impunea cu necesitate încuviinţarea efectuării unei expertize grafoscopice, pentru a răspunde aceloraşi obiective anterior analizate, respectiv dacă semnătura de pe testamentul nr. 6848 aparţine testatoarei X., iar aceasta cu atât mai mult cu cât judecătorul primei instanţe a "reproşat" organului de urmărire penală că nu a supus acest aspect unei analize, care sa fie aptă sa concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte de specialitate trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză.

Înalta Curte a reţinut că necesitatea efectuării unei expertize grafoscopice a fost pusă în discuţie la termenul din data de 18.11.2022, fiind amânată pronunţarea cu privire la încuviinţarea acesteia pentru termenul din data de 16.12.2022, dată la care judecătorul primei instanţe a apreciat că "nu se impune încuviinţarea în prezenta cauză a efectuării unei expertize criminalistice grafoscopice", opinând că "prin încuviinţarea acestei solicitări, s-ar putea ajunge la o tergiversare a cauzei în condiţiile care au fost administrate suficiente mijloace de probă doveditoare cu privire la aspectul pus în discuţie."

Prin urmare, deşi judecătorul primei instanţe a apreciat iniţial că sunt mijloace de probă suficiente pentru a soluţiona cauza, ulterior acelaşi judecător a apreciat că cele trei rapoarte întocmite sunt contradictorii, a criticat atitudinea procurorului de a nu fi efectuat o analiză aptă să concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte de specialitate trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză, iar în final, a procedat, în mod netemeinic, la soluţionarea cauzei.

Dat fiind că prima instanţă nu a administrat toate probatoriile care se impuneau pentru temeinica soluţionare a cauzei, Înalta Curte a constatat că nu s-ar putea substitui integral acesteia în faza contestaţiei, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, astfel de demersuri, deoarece ar genera, astfel, privarea părţilor de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal, astfel încât a dispus admitea contestaţiilor formulate, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 30.06.2023, sub nr. x/2022*.

Prin încheierea din data de 23.01.2024, în conformitate cu considerentele încheierii nr. 393/23.05.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a dispus, în baza art. 172 C. proc. pen., efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, având următoarele obiective:

1. să se stabilească dacă semnăturile aplicate la rubrica ’’TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/1992 al Notariatului de Stat al Municipiului Bucureşti, unul ataşat dosarului prezentei cauze, iar cel de-al doilea aflat în posesia intimaţilor T. şi U., au fost executate de una şi aceeaşi persoană;

2. să se stabilească dacă semnăturile în litigiu depuse la rubrica ’’TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnătura de pe Declaraţia verbală de proiect de căsătorie din 20.09.1949, de la rubrica "Semnăturile", poziţia a doua, în dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti - Oficiul Stării Civile, secţia II ();

3. să se stabilească dacă semnăturile în litigiu depuse la rubrica ’’TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua;

4. să se stabilească dacă semnăturile în litigiu depuse la rubrica ’’TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnăturile de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Z., seria x nr. x şi seria x nr. x, pe numele x;

5. să se stabilească dacă semnăturile în litigiu depuse la rubrica ’’TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnătura de pe cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA..

Prin aceeaşi încheiere, a pus în vedere intimaţilor T. şi U. să pună la dispoziţia Institutului Naţional de Expertize Criminalistice exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/1992 al Notariatului de Stat al Municipiului Bucureşti, în posesia căruia se află, precum şi cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA., în original. A luat act că intimaţii T. şi U. au solicitat ca la efectuarea expertizei să participe ca experţi-parte domnii BB. şi CC., experţi criminalişti autorizaţi, iar intimaţii A. şi S. au solicitat ca la efectuarea expertizei să participe ca expert-parte domnul DD., expert criminalist autorizat.

Ulterior, ca urmare a faptului că documentul intitulat "Declaraţia verbală de proiect de căsătorie din 20.09.1949", din dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti - Oficiul Stării Civile, secţia II, nu a putut fi identificat, în pofida numeroaselor demersuri efectuate de către instanţă, semnătura de pe înscrisul respectiv atribuită numitei X. nu a putut fi utilizată pentru a fi comparată cu semnătura în litigiu, judecătorul revenind asupra acestui obiectiv.

Analizând obiectivele expertizei grafoscopice propuse de intimaţii T., U., A. şi S., judecătorul de cameră preliminară a constatat, în primul rând, că obiectivele raportului de expertiză grafoscopică trebuie să se circumscrie obiectului cauzei deduse judecăţii, respectiv propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţionala Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în temeiul art. 5491 C. proc. pen., având ca obiect desfiinţarea celor patru înscrisuri.

Majoritatea obiectivelor propuse de către intimaţii A. şi S. excedează obiectului judecăţii, acestea având ca teză probatorie stabilirea caracterului autentic/fals al unor înscrisuri care nu sunt vizate de propunerea parchetului formulată în temeiul art. 5491 din C. proc. pen.. În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a respins toate obiectivele propuse care nu au legătură cu înscrisurile a căror desfiinţare este solicitată de Ministerul Public, respectiv cele care se referă la stabilirea autorului semnăturilor de pe cererile din 12 şi 19 martie 1991 adresate sub numele X. către Primăriile Şuncuiuş, Auşeu, Vadu Crişului, Măgeşti, Gheghie, Groşi, Luncşoara şi Breaza în temeiul legilor fondului funciar, precum şi celor în completare din anii 1998 şi 2000, la stabilirea autorului semnăturii de pe depoziţia de martor din 2001 a numitei EE., dar şi la stabilirea unei eventuale identităţi între persoana care a scris şi a semnat înscrisurile enumerate anterior şi cea care a scris şi a semnat oricare din cererile ulterioare adresate primăriilor sub numele EE., Y. sau R., exemplarele autentificate de BNP L. sub nr. x/31.05.2007 - testament, sub nr. x/31.05.2007 - procură din 04.07.2006 - declaraţie aparţinând lui R. şi celelalte acte menţionate semnate de R. la punctul 8 din raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016.

Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi în privinţa obiectivelor nr. 2-12 analizate prin raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016, întrucât acestea vizează alte înscrisuri decât cele cu privire la care parchetul a formulat cererea dedusă judecăţii, astfel încât şi aceste obiective sunt lipsite de relevanţă în raport cu obiectul probaţiunii.

Totodată, au fost respinse şi obiectivele propuse de către intimatul S., referitoare la stabilirea conformităţii metodelor folosite pentru întocmirea raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 cu normele profesionale şi prevederile legale aplicabile, precum şi la respectarea cerinţelor privind sigilarea, ambalarea şi transportul scriptelor de comparaţie folosite la întocmirea aceluiaşi raport, întrucât aceste obiective depăşesc sfera atribuţiilor expertului criminalist din cadrul I.N.E.C., care nu are abilitarea de a se pronunţa asupra legalităţii sau temeiniciei lucrărilor efectuate de un alt expert criminalist, aceste aspecte putând fi stabilite doar de către instanţa de judecată la momentul evaluării probatoriului cu ocazia deliberării.

Având în vedere specificul probei constând în raportul de expertiză criminalistică grafoscopică şi pentru obţinerea unor concluzii care să fie apte să contribuie la justa soluţionare a cauzei, obiectivele expertizei au fost formulate de judecătorul de cameră preliminară prin raportare la scriptele de comparaţie ce vor fi puse la dispoziţia Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (astfel încât expertul criminalist să compare semnăturile în litigiu de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat cu nr. x/06.03.1992 cu semnăturile de pe scriptele de comparaţie atribuite defunctei X. şi să stabilească dacă acestea au acelaşi autor).

În schimb, judecătorul a apreciat că nu este relevant nici a se determina dacă semnătura realizată la rubrica "TESTATOARE" de pe testamentul autentificat la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti sub nr. x/06.03.1992 a fost executată de către numiţii EE., R. ori Y., câtă vreme în cauza dedusă judecăţii nu se pune problema stabilirii persoanei vinovate de o eventuală infracţiune de fals în înscrisuri (această chestiune a făcut obiectul cercetărilor efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 1/P/2015 al DNA - ST Alba-Iulia şi al plângerii împotriva soluţiilor de clasare), ci exclusiv dacă semnătura de pe documentul în litigiu aparţine sau nu defunctei X..

În privinţa documentelor apte să fie utilizate ca scripte de comparaţie în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere doar înscrisurile a căror autenticitate este necontestată de către părţi şi cu privire la care există certitudinea că emană de la defuncta X.. În acest sens, judecătorul a avut în vedere înscrisurile care au fost utilizate ca scripte de comparaţie cu ocazia întocmirii raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 şi care emană de la X., respectiv semnătura de pe Declaraţia verbală de proiect de căsătorie din 20.09.1949, de la rubrica "Semnăturile", poziţia a doua, în dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti - Oficiul Stării Civile, secţia II, precum şi semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua.

Suplimentar, judecătorul de cameră preliminară a încuviinţat compararea semnăturii în litigiu depusă la rubrica ’’TESTATOARE" de pe testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti cu semnăturile de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Z., seria x nr. x şi seria x nr. x, pe numele x.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu este util soluţionării cauzei nici obiectivul propus de intimaţii T. şi U., care vizează să se stabilească dacă semnăturile de referinţă indicate ca provenind de la X., aflate pe scriptele de comparaţie, au fost executate de una şi aceeaşi persoană, câtă vreme este vorba despre semnături care au fost date în faţa unor autorităţi publice cu ocazia încheierii căsătoriei sau eliberării unor acte de identitate, neexistând niciun indiciu în sensul că vreuna dintre aceste semnături nu ar aparţine persoanei căreia îi sunt atribuite.

Referitor la documentele propuse ca scripte de comparaţie de către intimaţii T. şi U., judecătorul de cameră preliminară a apreciat că utilizarea acestora la efectuarea expertizei nu este utilă soluţionării cauzei, în condiţiile în care părţile adverse au contestat autenticitatea acestora (cu excepţia cererii înregistrate sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA., document a cărui autenticitate nu a fost contestată de părţile adverse). Deopotrivă, judecătorul a avut în vedere maniera atipică în care aceste înscrisuri au fost prezentate de către intimaţii T. şi U., fără a preciza modalitatea în care au intrat în posesia lor şi fără a ataşa dovezi în acest sens (cum ar fi eventuale cereri de eliberare a acestor documente formulate către autorităţile publice în a căror păstrare se aflau).

Astfel, pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la autenticitatea scriptelor de comparaţie, judecătorul de cameră preliminară a încuviinţat utilizarea doar a acelor documente care vor fi puse la dispoziţie direct de către autorităţile publice în păstrarea cărora se află, respectiv cele enumerate în paragrafele anterioare, precum şi a cererii înregistrate sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA., document a cărui autenticitate nu a fost contestată, acestea fiind suficiente pentru întocmirea raportului de expertiză (fiind vorba în total de 6 semnături atribuite defunctei X. care vor fi comparate cu semnătura în litigiu de pe testamentul a cărui desfiinţare se solicită).

În egală măsură, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că opoziţia manifestată de către intimaţii T. şi U. în legătură cu utilizarea ca scripte de comparaţie a unor înscrisuri care conţin semnături ce nu au în alcătuire numele "x", ci numele de naştere al defunctei ("Z.") apare ca fiind nejustificată, în condiţiile în care intimaţii nu au adus niciun argument solid în susţinerea tezei conform căreia aceste semnături ar fi inapte pentru a fi folosite ca scripte de comparaţie.

În privinţa susţinerilor aceloraşi intimaţi în sensul că semnătura aferentă eliberării buletinului de identitate seria x nr. x, pe numele Z., nu corespunde exigenţelor de calitate şi claritate, fiind invocată vechimea documentului, judecătorul a reţinut că expertul din cadrul I.N.E.C. este cel mai în măsură să stabilească dacă un înscris întruneşte standardele de calitate pentru a putea servi la efectuarea expertizei grafoscopice, iar în ipoteza în care semnătura de pe actul la care intimaţii fac referire nu este aptă să fie folosită pentru a fi comparată cu semnătura de pe documentul în litigiu acest aspect urmează a fi adus la cunoştinţa instanţei de către expert.

Referitor la solicitarea ca expertiza să fie efectuată de către o comisie de experţi din cadrul I.N.E.C., iar nu de către un singur expert, judecătorul a constatat că această chestiune excedează atribuţiilor instanţei de judecată, în condiţiile în care disp. art. 173 alin. (3) C. proc. pen. prevăd că atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituţie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experţi se face de către acea instituţie, potrivit legii. Prin urmare, s-a apreciat că această solicitare nu are niciun temei legal.

La data de 29.03.2024 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024 întocmit de expertul FF. din cadrul INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Ca urmare a obiecţiunilor formulate de intimaţii GG. şi A. cu privire la concluziile raportului de expertiză, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 179 C. proc. pen., a dispus audierea expertului, în vederea lămuririi constatărilor şi concluziilor acestuia, dispunând citarea expertului la sediul INEC.

Ulterior, prin încheierea din data de 12.07.2024, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea formulată de intimaţii A. şi S., dispunând efectuarea unei noi expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Structura Centrală, având următoarele obiective:

1. să se stabilească dacă semnătura în litigiu depusă la rubrica "TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti, ataşat dosarului prezentei cauze, a fost executată de aceeaşi persoană care a executat semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua;

2. să se stabilească dacă semnătura în litigiu depusă la rubrica "TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti, ataşat dosarului prezentei cauze, a fost executată de aceeaşi persoană care a executat semnăturile de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Z., seria x nr. x şi seria x nr. x, pe numele x;

3. să se stabilească dacă semnătura în litigiu depusă la rubrica ’’TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti, ataşat dosarului prezentei cauze, a fost executată de aceeaşi persoană care a executat scrisul şi semnătura de pe cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA..

În acest sens, judecătorul a reţinut că intimaţii A. şi S. au depus la dosarul cauzei o serie de obiecţii cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024 efectuat de INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, solicitând efectuarea unei noi expertize criminalistice grafoscopice şi invocând, în esenţă, următoarele: expertul desemnat de INEC nu a fost imparţial, deoarece unul dintre experţii recomandaţi de părţile adverse a ocupat o funcţie de conducere în cadrul INEC; experţii recomandaţi nu au putut supraveghea efectuarea expertizei, nefiind încunoştinţaţi cu privire la data efectuării acesteia; raportul de expertiză nu respectă prevederile art. 178 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. pen., nefiind menţionate data la care a fost efectuată, dacă părţile au participat la efectuarea expertizei şi dovada încunoştinţării lor; raportul cuprinde concluzii neclare şi contradictorii cu cele ale experţilor parte şi cu cele cuprinse în raportul de constatare criminalistică; raportul de expertiză a fost întocmit superficial, nefiind descrise de către expert diferenţele dintre cele două scrieri/semnături; deficienţele raportului de expertiză n-au fost înlăturate prin audierea expertului; este necesar să fie analizat ca material grafic de comparaţie şi scrisul cursiv, caligrafic al lui X. aflat în cuprinsul cererii nr. x/25.01.1961; obiectul prezentului dosar vizează desfiinţarea şi a altor trei înscrisuri, iar nu doar a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992, fiind necesară ca şi acestea să fie supuse expertizării.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că susţinerile intimaţilor A. şi S. cu privire la lipsa de imparţialitate a experţilor din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, inclusiv a doamnei expert FF., care a întocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024, reprezintă simple supoziţii, care nu au fost dovedite. Astfel, împrejurarea că unul dintre experţii recomandaţi de părţile adverse a ocupat, la un moment dat, o funcţie de conducere în cadrul acestei instituţii, nu este de natură să contureze o suspiciune rezonabilă cu privire la lipsa de imparţialitate a personalului I.N.E.C., în ansamblul său, de a efectua expertiza, cu atât mai mult cu cât a trecut o perioadă de timp considerabilă din momentul în care expertul recomandat şi-a încetat activitatea în cadrul acestei instituţii. Totodată, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze incompatibilitatea personalului din cadrul institutului sau laboratorului de specialitate desemnat pentru efectuarea unei expertize, în ipoteza în care vreunul dintre experţii recomandaţi de părţi şi-a desfăşurat în trecut activitatea în cadrul instituţiei respective.

Deopotrivă, judecătorul a constatat că expertul care a efectuat raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024 a fost audiat la termenul din data de 08.07.2024, acesta declarând că nu a discutat cu niciunul dintre experţii recomandaţi de părţi în legătură cu expertiza din dosar, precum şi faptul că nu a purtat nicio discuţie cu vreuna dintre părţi. Or, în lipsa vreunei probe sau măcar a vreunui indiciu care să combată afirmaţiile expertului în acest sens, judecătorul de cameră preliminară nu poate să reţină că asupra sa ar plana o suspiciune rezonabilă cu privire la afectarea imparţialităţii.

Împrejurarea că experţii recomandaţi de către intimaţii T. şi U. şi-au transmis la dosarul cauzei opiniile cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024 sub forma unor documente intitulate "avize de specialitate" nu poate conduce la concluzia că aceştia ar fi luat legătura cu expertul desemnat din cadrul I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. Astfel, faptul că opiniile experţilor recomandaţi au fost intitulate de aceştia "avize de specialitate" nu înseamnă că lucrările respective au fost emise la solicitarea expertului desemnat din cadrul I.N.E.C., în baza art. 173 alin. (5) C. proc. pen., o astfel de afirmaţie având un caracter pur speculativ. De altfel, o astfel de ipoteză nu rezultă nici din conţinutul avizelor respective şi nici din declaraţia dată de expertul desemnat din cadrul I.N.E.C.

Referitor la obiecţiile formulate de către intimaţii A. şi S. în privinţa faptului că experţii recomandaţi nu au putut supraveghea efectuarea expertizei, nefiind încunoştinţaţi cu privire la data efectuării acesteia, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 75/2000 privind organizarea activităţii de expertiză criminalistică, "La efectuarea expertizelor criminalistice judiciare pot participa şi experţi criminalişti autorizaţi, numiţi de organele judiciare la recomandarea părţilor". Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Experţii autorizaţi, numiţi de organele judiciare, la cererea părţilor, participă personal la efectuarea expertizelor prin observaţii cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia, verificarea şi completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei, precum şi prin obiecţii la raportul de expertiză, adresate organului judiciar".

O.G. nr. 75/2000 este o lege specială în raport cu dispoziţiile C. proc. pen., derogând de la prevederile acestuia în privinţa modalităţii de participare a experţilor recomandaţi de părţi la efectuarea expertizei criminalistice. Aceste dispoziţii legale au fost verificate sub aspectul constituţionalităţii, Curtea Constituţională stabilind, prin intermediul a trei decizii (Decizia nr. 601/2016, Decizia nr. 166/2021 şi Decizia nr. 53/2023), că prevederile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 75/2000 sunt conforme cu legea fundamentală.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în cazul expertizelor criminalistice judiciare, inclusiv a celor efectuate de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, participarea experţilor recomandaţi de părţi se limitează la formularea de observaţii cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia, verificarea şi completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei, precum şi la formularea de obiecţii la raportul de expertiză, adresate organului judiciar, aspect care de altfel a şi fost comunicat de către I.N.E.C. anterior efectuării expertizei, prin adresa nr. x/14.03.2024.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că raportul de expertiză conţine denumirea organului judiciar care a dispus expertiza, data la care a fost dispusă, data întocmirii raportului, precum şi celelalte condiţii de formă prevăzute de art. 178 alin. (4) C. proc. pen., fiind respectate condiţiile de formă şi procedurale prevăzute de lege.

În privinţa celorlalte critici formulate de intimaţii A. şi S. cu privire la concluziile raportului de expertiză nr. x/28.03.2024 şi la pretinsul caracter nefundamentat al acestora, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acestea se circumscriu unor veritabile apărări de fond.

Cu toate acestea, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că pentru justa soluţionare a cauzei este utilă efectuarea unei noi expertize, având în vedere dispoziţiile art. 5 C. proc. pen., art. 103 alin. (1) C. proc. pen., art. 181 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 100 alin. (4) C. proc. pen.

Totodată, judecătorul a constatat că efectuarea unei noi expertize nu încalcă sub nicio formă limitele rejudecării stabilite de instanţa de control judiciar prin încheierea nr. 393/23.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în condiţiile în care prin această hotărâre instanţa de casare a obligat prima instanţă să efectueze un raport de expertiză grafoscopică, fără însă a limita posibilitatea acesteia de a administra orice alt mijloc de probă care apare ca fiind util pentru justa soluţionare a cauzei pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Referitor la obiectivele la noii expertize, acestea au fost similare cu obiectivele nr. 2, 3 şi 4 ale expertizei dispuse anterior, cu excepţia faptului că noua expertiză va compara semnătura în litigiu de pe exemplarul original al testamentului şi cu scrisul de pe cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, iar nu numai cu semnătura, în condiţiile în care autenticitatea acestui înscris nu a fost contestată de către niciuna dintre părţi. În schimb, judecătorul a apreciat că obiectivul nr. 1 la care a răspuns prima expertiză nu se impune a fi reluat, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a susţinut ipoteza că cele două exemplare ale testamentului ar fi semnate de persoane diferite.

Referitor la celelalte obiective formulate de intimaţii A. şi S., judecătorul de cameră preliminară le-a apreciat ca nefiind utile soluţionării cauzei, deoarece unele dintre obiective excedează obiectului prezentei cauze, care este reprezentat de cererea de desfiinţare a celor 4 înscrisuri indicate în cuprinsul propunerii parchetului, iar, în ceea ce priveşte celelalte 3 înscrisuri a căror desfiinţare se solicită (procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, Titlul de Proprietate nr. x/2006 - original şi copie legalizată) expertizarea grafoscopică a acestor documente nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii, raportat la modalitatea în care se susţine în cuprinsul ordonanţei de clasare că ar fi fost falsificate, respectiv prin reimprimarea paginii 4 a anexei 1 după modificarea în format electronic a menţiunii din coloana "parcela" din "4144" în "x" (în cazul originalului Titlului de Proprietate nr. x/2006), prin efectuarea unor ştersături cu pastă corectoare (în cazul procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006) şi prin contrafacerea paginii 4 a anexei 1, în sensul indicării prin consemnare la calculator a parcelei nr. x şi a HCJ nr. 253/2006 (în cazul copiei legalizate a Titlului de Proprietate nr. x/2006).

De altfel, judecătorul a observat că singurele părţi care au solicitat expertizarea acestor înscrisuri sunt intimaţii A., S. şi V., care nu contestă nici aspectele consemnate în cuprinsul ordonanţei de clasare cu privire la presupusa falsificare a documentelor respective şi nici concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x/24.08.2018 întocmit în cursul urmăririi penale.

Cât priveşte semnătura de pe Declaraţia verbală de proiect de căsătorie din 20.09.1949, de la rubrica "Semnăturile", poziţia a doua, în dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti - Oficiul Stării Civile, secţia II, aceasta nu a putut fi utilizată pentru a fi comparată cu semnătura în litigiu, câtă vreme documentul în discuţie nu a putut fi identificat, în pofida numeroaselor demersuri efectuate anterior de către instanţă.

Referitor la instituţia care va efectua noua expertiză, judecătorul a constatat că, raportat la considerentele reţinute anterior cu privire la inexistenţa unei suspiciuni rezonabile privind lipsa de imparţialitate a personalului I.N.E.C., nu există niciun motiv care să determine stabilirea unei alte instituţii pentru efectuarea noii expertize, cu atât mai mult cu cât în considerentele deciziei de casare a fost indicat I.N.E.C. în vederea efectuării expertizei. De altfel, intimaţii A. şi S. au invocat în susţinerea cererii de efectuare a noii expertize de către o altă entitate, respectiv de către Laboratorul de Expertize Grafice şi Tehnica Documentelor - Serviciul Criminalistic din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Poliţiei Române, faptul că unul dintre experţii recomandaţi de părţile adverse a funcţionat în cadrul INEC, însă la rândul lor, experţii recomandaţi de către intimaţii A. şi S. şi-au desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei pe care au indicat-o pentru efectuarea noii expertize.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere că I.N.E.C. - Structura Centrală efectuează, în toate cazurile, noua expertiză criminalistică, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestei instituţii.

La data de 20.09.2024 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică nr. 100/19.09.2024, întocmit de către o comisie formată din trei experţi criminalişti din cadrul INEC - Structura Centrală.

Prin încheierea din data de 25.09.2024, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 174 C. proc. pen. rap. la art. 68 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a experţilor HH., II. şi JJ., formulată de intimata A.. În esenţă, intimata a susţinut că experţii desemnaţi sunt lipsiţi de imparţialitate, întrucât aceştia au participat ca experţi în aceeaşi cauză, întocmind raportul de expertiză nr. x/28.08.2009, că experţii desemnaţi cunosc cauza şi susţin punctul de vedere al intimaţilor U. şi T., învederând totodată că în expertiza pe care au efectuat-o în cursul anului 2009 au considerat că nu este suficient pentru fundamentarea concluziilor materialul probator avut la dispoziţie, respectiv un înscris ce conţinea un nume semnat caligrafic, iar în cadrul expertizei efectuate în dosarul de faţă au formulat concluzii cu caracter de certitudine tot pe baza unei semnături scrise caligrafic.

Judecătorul a reţinut că raportul de expertiză nr. x/28.08.2009 întocmit de experţii HH., II. şi JJ. în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Braşov, secţia Civilă are un obiect diferit faţă de cel efectuat în prezenta cauză, vizând alte înscrisuri decât cele analizate din perspectivă grafoscopică prin raportul de expertiză nr. x/19.09.2024, astfel încât nu se poate vorbi despre o antepronunţare a experţilor desemnaţi cu privire la obiectivele expertizei dispuse în cauză. De asemenea, faptul că raportul de expertiză nr. x/28.08.2009 a fost realizat într-un litigiu în care figurau aceleaşi părţi din prezenta cauză nu poate conduce la concluzia că ar exista o suspiciune rezonabilă de lipsă de imparţialitate a experţilor desemnaţi, în sensul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în lipsa unor elemente suplimentare, obiective, care să fundamenteze o astfel de concluzie.

La termenul din data de 23.10.2024, judecătorul de cameră preliminară a respins ca neîntemeiată cererea de efectuare a unei noi expertize formulată de intimata A., apreciind că se menţin considerentele avute în vedere anterior cu privire la pretinsa lipsă de imparţialitate a INEC, restul argumentelor invocate în cuprinsul cererii scrise de către intimata A. fiind apărări de fond.

Analizând propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia în baza art. 5491 C. proc. pen., prin raportare la probatoriul administrat în cauză, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că aceasta este întemeiată în parte.

În prealabil, judecătorul a constatat că ulterior închiderii dezbaterilor, prin cererea formulată la data de 04.11.2024, intimata A. a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea completării cercetării judecătoreşti, reiterând cererea de efectuare a unei noi expertize grafoscopice şi invocând, în esenţă, argumente similare cu cele prezentate în solicitările anterioare. Or, în condiţiile în care intimata nu a invocat împrejurări cu caracter de noutate care să determine necesitatea reluării cercetării judecătoreşti, judecătorul de cameră preliminară a constatat că rămân valabile argumentele reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 23.10.2024, prin care a respins cererea de efectuare a unei noi expertize.

În privinţa admisibilităţii propunerii parchetului, având în vedere dispoziţiile art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul a apreciat că propunerea dedusă judecăţii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, întrucât aceasta a fost formulată după ce soluţiile de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 03.11.2021, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au rămas definitive, plângerile formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen. împotriva acestora fiind respinse prin încheierea din data de 08.07.2022 pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucuresti, secţia a II-a Penală.

Tot ca o chestiune prealabilă analizării fondului propunerii formulate de parchet, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că ordonanţa de clasare şi încheierea pronunţată cu privire la plângerile împotriva soluţiilor de clasare nu au autoritate de lucru judecat în procedura prevăzută de art. 5491 C. proc. pen., astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 166/17.03.2015 a Curţii Constituţionale. Astfel, în considerentele acestei decizii (paragraful 43).

De altfel, faptul că judecătorul de cameră preliminară învestit în prezenta procedură nu este ţinut de aspectele reţinute în ordonanţa de clasare sau în încheierea prin care au fost soluţionate plângerile formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen., în legătură cu presupusa acţiune de falsificare a înscrisurilor a căror desfiinţare se solicită, rezultă în mod implicit inclusiv din cuprinsul încheierii nr. 393/23.05.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, întrucât soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, în sensul efectuării unei expertize grafoscopice asupra testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti, are ca situaţie premisă existenţa unei incertitudini cu privire la caracterul autentic/fals al înscrisului în discuţie, chestiune care s-a impus a fi lămurită în al doilea ciclu procesual.

În ceea ce priveşte solicitarea de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti, judecătorul a reţinut că numitul KK. (n. 31.05.1884- d.14.12.1934) a deţinut mai multe bunuri imobile pe raza jud. Bihor. În data de 14.12.1934, KK. a decedat, având un singur fiu pe AA. (n. 01.11.1904 - d. 24.01.1961). După decesul lui KK., bunurile acestuia au fost dobândite de AA., astfel cum rezultă din jurnalul nr. 3022/12.02.1935 în dosar nr. x/1934, tribunalul constatând că de pe urma defunctului KK. a rămas moştenitor un singur copil legitim şi anume AA..

Calitatea lui AA. de fiu al lui de KK. a fost stabilită cu caracter irevocabil prin decizia civilă cu nr. 243/R/15.03.2010 de către Curtea de Apel Braşov .

În data de 28.09.1949 AA., fiul lui AA., s-a căsătorit cu X., în Paşcani Raionul Suceava, numele pe care soţii urmând să îl poarte după căsătorie fiind ’’MATEI" astfel cum reiese din certificatul de căsătorie seria x nr. x eliberat de sfatul popular al raionului Tudor Vladimirescu, loc Bucureşti. În contextul politico-social din anii 1946-1949 s-a dispus de către autorităţile politice ale vremii, exproprierea bunurilor imobile ale acestuia, astfel cum rezultă din procesul-verbal si anexele inventar ale acestuia, din 02.03.1949 încheiat de Direcţia Gospodăriilor Agricole de Stat cu ocazia preluării bunurilor imobile si mobile de la AA. care deţinea suprafaţa de 5.389 ha păduri, teren agricol si livezi.

Deşi AA. a decedat în data de 24.01.1961, nu au fost identificate documente notariale din care să rezulte existenţa unei proceduri de dezbatere succesorală în ceea ce-1 priveşte pe acesta, desfăşurată imediat după momentul morţii, în condiţiile în care la momentul decesului acestuia, se afla în viaţă soţia acestuia, X..

Interesul cu privire la existenţa unor acte privind stabilirea calităţii de moştenitor faţă de AA. a intervenit ulterior intrării în vigoare a Legii 18/1991. Astfel, în data de 06.03.1992, la Notariatul de stat al municipiului Bucureşti - notar de stat Q. a fost autentificat sub nr. x/06.03.1992, documentul intitulat ’TESTAMENT" cu următorul conţinut:

"Subsemnata X. domiciliată în Bucureşti, având părinţii decedaţi, dispun pentru data decesului meu: Las lui Y., toate bunurile mobile şi imobile ce le voi avea în patrimoniu la data decesului, instituindu-l legatar universal, conform art. 888 C.civil".

Cu ocazia autentificării, notarul Q. a certificat faptul că în faţa sa "s-a prezentat doamna X., identificată cu bul. Ld. seria x nr. x/1972, C.5MU., care a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat toate exemplarele"

X., a decedat în data de 28.09.1992, în Bucureşti, conform certificatului de deces nr. x eliberat în 28.09.1992.

La data de 09.03.1993 la Notariatul de Stat Sector 5 Bucureşti - notar LL. a eliberat certificatul de moştenitor nr. x/09.03.1993 cu privire la bunurile şi moştenitorii defunctei X. decedată la data de 27.09.1992, certificat de moştenitor din care rezultă că masa succesorală a lui X. a fost compusă din bunuri de uz casnic, moştenitorul fiind Y. în calitate de legatar universal.

Întrucât nu exista un document oficial care să stabilească calitatea de moştenitor a numitei X. faţă de fostul său soţ AA., în data de 24.07.2001, Y. a solicitat eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor după AA., astfel că în data de 24.07.2001 BNP Q. a eliberat certificatul de moştenitor legal nr. 29/2001 cu privire la bunurile şi moştenitorii defunctului AA. decedat la data de 24.01.1961, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x. Din conţinutul acestuia rezultă că masa succesorală a fost compusă din bunuri mobile: ’’bunuri de uz casnic şi îmbrăcăminte personală", şi bunuri imobile:

"la data decesului nu mai avea bunuri imobile, urmând a fi restituite toate bunurile ce i-au fost luate, cu sau fără titlu, de autorităţile române în timpul regimului comunist urmaşilor defunctului, respectiv legatarului universal al soţiei sale supravieţuitoare, conform legilor în vigoare azi, data emiterii certificatului de moştenitor ". Notarul public a stabilit faptul că natura succesiunii este legală, iar moştenitorii legali sunt "X., în calitate de soţie supravieţuitoare, decedată la 27 septembrie 1992, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Aleea x, care are vocaţie la toate bunurile ce le-a avut defunctul şi ce urmează a fi restituite conform dispoziţiilor legale ce au ca scop retrocedarea bunurilor luate cu sau fără titlu de stat în timpul regimului comunist", precizându-se totodată că "sus-numita a acceptat în mod tacit succesiunea, în termenul legal de opţiune"

Conform art. 86 din Legea 36/1995 Legea notarilor publici şi a activităţii notariale "După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevăzute de lege ". Astfel, prin obţinerea certificatului de moştenitor în condiţiile arătate mai sus, Y. pe de o parte, a putut face dovada în faţa instanţelor judecătoreşti a faptului că X. este unica moştenitoare a defunctului AA., iar pe de altă parte a blocat posibilitatea altor persoane care ar fi putut pretinde calitatea de moştenitori legali ai acestuia să obţină un certificat de moştenitor cu care să-şi dovedească vocaţia succesorală cu privire la masa succesorală a defunctului AA..

În data de 06.01.2006 Y. a decedat, conform certificatului de deces seria x nr. x din 07.01.2006 emis de Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti. În cursul lunii ianuarie 2006, R. s-a prezentat la B.N.P. Q. în vederea deschiderii succesiunii defunctului Y., decedat la data de 06.01.2006. Cererea lui R. nu este datată, aceasta cuprinzând la rubrica "MOŞTENITORI" pe R. - mama, MM., NN. şi V., toate trei nepoate de frate predecedat, iar la rubrica "MASA SUCCESORALĂ" apartamentul nr. x situat în Bucureşti, str. x, compus din bucătărie, baie şi două camere.

La dosarul succesoral nr. x/2006 se regăseşte adresa B.N.P. Q. nr. 04/12.01.2006 către Camera Notarilor Publici Bucureşti, în baza căreia sunt solicitate informaţii referitoare la eventuala deschidere a succesiunii defunctului Y. la alt birou notarial de pe raza localităţii Bucureşti precum şi certificatul emis de Camera Notarilor Publici Bucureşti nr. 274/12.01.2006, ora 10:03:39, eliberat la solicitarea BNP OO., din care rezultă că până la data arătată nu s-a deschis procedura succesorală pentru defunctul Y.. Numele beneficiarului, BNP OO. este corectat prin tăiere cu o linie orizontală, la rubrica respectivă fiind completat cu pixul menţiunea "Q.". De asemenea, la dosar se regăseşte adresa FN, nedatată, a BNP PP. către Camera Notarilor Publici Bucureşti, care stipulează că la biroul notarial nu există înregistrate cereri pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defunct Y., comunicând totodată că este de acord ca succesiunea defunctului să fie dezbătută la alt notar public.

Prin cererea fără nr. şi fără dată adresată BNP Q., R. a solicitat eliberarea unui certificat care să ateste calitatea de moştenitor după fiul ei Y., certificat care să-i permită obţinerea de la QQ. a unor date referitoare la contul în care era virată pensia defunctului, exprimându-şi totodată acordul ca în certificatul de calitate să fie trecute şi celelalte succesibile, urmând ca la dezbaterea succesiunii să se stabilească cine a acceptat sau nu succesiunea. În aceeaşi cerere R. a specificat faptul că a fost contactată de celelalte succesibile ale căror adrese nu le cunoaşte, acestea au refuzat să-i comunice adresele la care locuiesc, comunicându-i că nu se vor prezenta la notar, fiind în străinătate.

În data de 06.07.2006, BNP Q. a expediat către posibilii moştenitori menţionaţi în cererea de deschidere a succesiunii depusă în numele lui R. citaţiile prevăzute de lege, fiind stabilit termen data de 18.09.2006.

Printr-o solicitare expediată la data de 17.07.2006, RR., mama lui MM. şi NN., reprezentanta acestora în baza unor procuri notariale, a cerut BNP Q. stabilirea unui termen scurt, înainte de 01.09.2006, pentru dezbaterea succesiunii defunctului Y., întrucât ulterior datei menţionate este nevoită să se deplaseze în S.U.A, după ce în data de 12.07.2006 a primit citaţiile BNP. Cererea este însoţită de o împuternicire avocaţială din 17.07.2006, emisă de Baroul Alba - SS., nesemnată de client RR.. Plicul cu care s-a trimis cererea este expediat din localitatea Alba Iulia, deşi RR. locuia la acea dată în localitatea Ploieşti.

În data de 18.09.2006, la BNP Q. s-au prezentat U., mandatară a lui R., RR., mandatară a lui MM., NN., şi V.. Cu aceeaşi ocazie s-au depus declaraţiile notariale de acceptare a succesiunii defunctului Y. de către V., autentificată cu nr. x la BNP TT. din Timişoara şi de către R., autentificată cu nr. x la BNP L. din Alba Iulia.

Totodată, mandatara lui R., avocat U., a depus testamentul olograf datat 28.12.2005 întocmit de către Y., document în baza căruia întreaga moştenire a defunctului este lăsată mamei sale R. şi un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert UU. la data de 10.07.2006, la solicitarea lui R., raport care concluzionează că testamentul prezentat e scris, datat şi semnat de Y..

Deoarece V. a contestat testamentul olograf prezentat de U. şi concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, BNP Q. a dispus în data de 18.09.2006 suspendarea procedurii de soluţionare a cauzei succesorale ce face obiectul dosarului nr. x/2006, îndrumând părţile să se adreseze Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pentru soluţionarea litigiului lor.

Conform art. 83 alin. (4) din Legea 36/1995, " După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 78 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă". Până în prezent nu există pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care să dispună eliberarea certificatului de moştenitor după defunctul Y., procedura notarială fiind suspendată.

Revenind la testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti, evaluând ansamblul probatoriului administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, judecătorul a apreciat că propunerea formulată de Ministerul Public, ce are ca obiect desfiinţarea acestui înscris, este nefondată.

În esenţă, pentru soluţionarea propunerii parchetului se impune a se lămuri dacă testamentul în discuţie reprezintă manifestarea de voinţă a numitei X., fiind semnat de către aceasta sau dacă documentul a fost semnat de către o altă persoană, prin contrafacerea semnăturii defunctei. În legătură cu acest aspect esenţial, de care depinde practic soluţionarea cauzei, pe parcursul procesului au fost administrate mai multe mijloace de probă cu caracter ştiinţific (raport de constatare criminalistică, rapoarte de expertiză criminalistică judiciară, rapoarte de expertiză extrajudiciare), care au ajuns la concluzii diferite în privinţa semnatarului testamentului.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că rapoartele de expertiză extrajudiciare depuse la dosarul cauzei prezintă o valoare probatorie redusă, în condiţiile în care au fost întocmite la solicitarea părţilor, de către experţi angajaţi de acestea (care, în mod evident, nu prezintă suficiente garanţii de imparţialitate), existând aşadar un risc însemnat ca aceste lucrări să fie părtinitoare. Prin urmare, pentru lămurirea chestiunii litigioase în discuţie, vor fi avute în vedere, cu precădere, lucrările întocmite la solicitarea organelor judiciare, respectiv raportul de constatare criminalistică efectuat în cursul urmăririi penale de către un specialist din cadrul IGPR - Institutul Naţional de Criminalistică, precum şi cele două rapoarte de expertiză criminalistică grafoscopică realizate de un expert din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, respectiv de către o comisie formată din 3 experţi din cadrul INEC - Structura Centrală.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări ştiinţifice grafice, care să stabilească dacă semnătura olografă aplicată pe exemplarul original al testamentului nr. 6848/06.03.1992 a fost sau nu executată de X.. Pentru efectuarea constatării nr. 292746/22.06.2016 au fost puse la dispoziţia specialistului materiale conţinând scris olograf aparţinând numitei X., EE. şi Y., după cum urmează:

- semnătura executată de către X., existentă în registrul cu coperţi de culoare albastră, nr. 16.975, la pagina 28, coloana întâi - pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Interne- Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date;

- semnătura executată de X. pe documentul intitulat Declaraţie verbală de proiect de căsătorie 20.09.1949, la rubrica "Semnăturile" - a doua semnătură, dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti - Oficiul Stării Civile, secţia II - pus la dispoziţie de Direcţia de Evidenţă a persoanelor Sector 3;

- semnătura executată de către EE., existentă în registrul cu coperţi de culoare albastră, nr. 14.553, la pagina 67 poziţia 10.143 - pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Inteme-Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date;

- semnătura executată de EE., devenită ulterior EE., pe Declaraţiunea relativă la încheierea căsătoriei, la rubrica "Soţi" - a doua semnătură, existentă la fila x, în partea de jos a paginii, la poziţia 50 din Registrul pentru căsătoriţi volumul I pe anul 1950, - pus la dispoziţie de Direcţia publică de evidenţă a persoanei şi stare civilă sector 1 Bucureşti;

- semnătura executată de către Y., existentă în registrul cu coperţi de culoare albastră, nr. 7.618, la pagina 59 poziţia 4.634 - pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date;

- semnătura executată de către Y., existentă în registrul cu coperţi de culoare albastră, nr. 19.383, la pagina 2, seria xl AK582001 - pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Inteme-Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administratrea Bazelor de Date;

- semnătura executată de Y. (prima de la rubrica Semnături) pe cererea din 23.02.1970 adresată Municipiului Bucureşti - Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 6, fila numerotată 5 din Dosarul nr. 269 aferent încheierii căsătoriei dintre Y. şi VV. - pus la dispoziţie de Primăria sector 5 Bucureşti;

- semnătura executată de Y. pe Actul de căsătorie nr. 269/05.03.1970, la rubrica Semnăturile - soţul - fila x verso din Registrul de Stare Civilă pentru căsătoriţi pe anul 1970 -volumul I - pus la dispoziţie de Primăria sector 5 Bucureşti;

- fişa personală a lui Y. datată 05.01.1981 pusă la dispoziţie de Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi WW..

De asemenea, a fost avut în vedere şi scrisul olograf de pe cererea nr. x/19.03.1991 adresată Primăriei Gheghie, cererea nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Groşi şi cererea nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Luncşoara.

Potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016:

1. semnătura în litigiu depusă la rubrica ’’TESTATOARE" de pe testamentul autentificat cu nr. x/06.03.1992 nu se aseamănă cu semnăturile atribuite numiţilor X., EE. ori Y. în ceea ce priveşte caracteristicile generale grafice cât şi cele individuale (pag 41-44 din raport);

2. scrisul de mână în litigiu cu care sunt redactate: cererea nr. x/19.03.1991 adresată Primăriei Gheghie, cererea cu nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Groşi şi cererea cu nr. 361/19.03.1991 adresată primarului comunei Luncşoara, aparţine aceluiaşi scriptor şi se aseamănă cu scrisul de mână prelevat de la numitul Y.- model de comparaţie atât în ceea ce priveşte caracteristicile generale grafice cât şi cele individuale (pag 34-37 din raport);

3. semnătura în litigiu reprezentând menţiunea ’’x" depusă în treimea inferioară, partea dreaptă, de pe cererea nr. x/19.03.1991 adresată Primăriei Gheghie, cererea cu nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Groşi şi cererea cu nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Luncşoara, semnătura în litigiu depusă la rubrica ’’TESTATOARE" de pe testamentul autentificat cu nr. x/06.03.1992 a fost executată de către acelaşi scriptor şi se aseamănă cu scrisul de mână atribuit numitului Y.- comparaţie în ceea ce priveşte caracteristicile generale grafice cât şi cele individuale (pag 44-46 din raport).

Prin raportul de expertiză nr. x/28.03.2024 întocmit în cursul judecăţii de expertul FF. din cadrul INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti s-a concluzionat astfel:

1. semnăturile de la rubrica "TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/1992 la Notariatului de Stat al Municipiului Bucuresti au fost executate de aceeaşi persoană;

2. semnăturile de la rubrica "TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua;

3. semnăturile de la rubrica "TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnăturile de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica ",semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Z., seria x nr. x şi seria x nr. x, pe numele x;

4. semnăturile de la rubrica "TESTATOARE" de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. x/1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti au fost executate de aceeaşi persoană care a executat semnătura de pe cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 100/19.09.2024, întocmit în cursul judecăţii de către o comisie formată din trei experţi criminalişti din cadrul INEC - Structura Centrală s-a concluzionat astfel:

1. semnătura realizată la rubrica "TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti a fost executată de aceeaşi persoană care a efectuat semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua;

2. semnătura realizată la rubrica "TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti a fost executată de aceeaşi persoană care a efectuat semnătura de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Z., seria x nr. x şi seria x nr. x, pe numele x;

3. semnătura realizată la rubrica "TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti a fost executată de aceeaşi persoană care a efectuat semnătura de pe cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA..

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că cele două rapoarte de expertiză criminalistică grafoscopică întocmite de experţi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice în al doilea ciclu procesual relevă faptul că testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti a fost semnat de aceeaşi persoană care a semnat documentele utilizate ca scripte de comparaţie, respectiv X., contrazicând raportul de constatare criminalistică efectuat în cursul urmăririi penale de către un specialist din cadrul IGPR - Institutul Naţional de Criminalistică, care a concluzionat că documentul în litigiu nu a fost semnat de X., ci de către o altă persoană, prin contrafacerea semnăturii defunctei.

În mod evident, instanţa învestită cu soluţionarea prezentei cauze nu poate realiza o evaluare din punct de vedere ştiinţific a celor trei lucrări menţionate anterior, întrucât nu dispune de cunoştinţe de specialitate în domeniul expertizei scrisului şi a semnăturii, astfel încât evaluarea corectitudinii concluziilor acestor rapoarte va fi efectuată din perspectivă juridică, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză şi la principiile care guvernează modul de interpretare a probelor în cadrul procesului penal.

S-a precizat faptul că în privinţa scriptelor de comparaţie utilizate la efectuarea raportului de constatare criminalistică şi a rapoartelor de expertiză nu există dubii în legătură cu persoana de la care acestea emană ori cu aptitudinea lor de a fi utilizate pentru a fi comparate cu semnătura în litigiu de pe testamentul a cărui desfiinţare se solicită.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că la efectuarea raportului de constatare criminalistică au fost folosite ca scripte de comparaţie două semnături care emană de la defuncta X., respectivă semnătura executată existentă în registrul cu coperţi de culoare albastră, nr. 16.975, la pagina 28, coloana întâi - pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Interne- Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (este vorba despre semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua, care a fost utilizată şi la efectuarea celor două expertize din cursul cercetării judecătoreşti) şi semnătura executată pe documentul intitulat Declaraţie verbală de proiect de căsătorie 20.09.1949, la rubrica "Semnăturile" - a doua semnătură, dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului Bucureşti - Oficiul Stării Civile, secţia II - pus la dispoziţie de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Sector 3.

În schimb, la efectuarea celor două rapoarte de expertiză criminalistică grafoscopică întocmite de către INEC au fost utilizate ca scripte de comparaţie un număr de cinci semnături care emană de la defuncta X., respectiv semnătura de pe documentul intitulat "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soţi", poziţia a doua, care a fost utilizată şi la efectuarea raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016, semnăturile de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Scobai, seria x nr. x şi seria x nr. x, pe numele x, respectiv semnătura de pe cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA..

Toate aceste semnături au fost executate în faţa unor autorităţi publice, la diferite intervale de timp, cu ocazia încheierii căsătoriei, eliberării unor acte de identitate sau formulării unei cereri de înregistrare a decesului şi nu există niciun indiciu în sensul că vreuna dintre aceste semnături nu ar aparţine persoanei căreia îi sunt atribuite. Totodată, experţilor le-au fost puse la dispoziţie exemplarele originale ale înscrisurilor care conţin semnăturile expertizate, iar nu copii ale acestora, astfel încât nici din această perspectivă nu există dubii cu privire la fiabilitatea scriptelor de comparaţie utilizate în cauză.

Pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la autenticitatea scriptelor de comparaţie, judecătorul de cameră preliminară a încuviinţat ca la efectuarea expertizelor să fie utilizate doar acele scripte de comparaţie care au fost puse la dispoziţie direct de către autorităţile publice în păstrarea cărora se aflau. În plus, a încuviinţat şi folosirea cererii înregistrate sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soţului său, AA., document care a fost pus la dispoziţie de intimaţii T. şi U., însă a cărui autenticitate nu a fost contestată de către niciuna dintre părţi, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 10.01.2024. Nu în ultimul rând, toate aceste scripte de comparaţie au fost considerate de către experţi ca fiind apte să servească la efectuarea expertizelor, în pofida vechimii lor.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că scriptele de comparaţie utilizate (înscrisuri originale, care emană de la autorităţi publice, a căror autenticitate nu a fost contestată de către părţi şi care au fost considerate apte să fie utilizate de către experţi) nu sunt de natură să altereze corectitudinea concluziilor raportului de constatare criminalistică sau a celor două rapoarte de expertiză grafoscopică.

Deşi potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, această evaluare a probatoriului nu poate fi realizată decât în baza unor elemente obiective, care în cauza de faţă conduc la concluzia că există un dubiu major asupra concluziei la care au ajuns organele de urmărire penală, în sensul că testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 ar fi fost falsificat prin contrafacerea semnăturii defunctei X., dubiu care este conturat de cele două rapoarte de expertiză întocmite de către experţii din cadrul INEC.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ, concluziile rapoartelor de expertiză efectuate de INEC prevalează asupra celor ale raportului de constatare întocmit în cursul urmăririi penale.

Din punct de vedere calitativ, s-a reţinut că Institutul Naţional de Expertize Criminalistice reprezintă principala entitate la nivel naţional care realizează expertize ale scrisului şi semnăturii. Totodată, garanţiile de imparţialitate ale experţilor din cadrul INEC sunt, cel puţin teoretic, superioare celor de care se bucură specialiştii Institutului Naţional de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (instituţie care este subordonată aceleiaşi structuri din care fac parte şi organele de cercetare ale poliţiei judiciare).

În aceeaşi ordine de idei, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere că nu poate să ignore faptul că, de regulă, practica judiciară tinde să confere rapoartelor de expertiză o valoare probatorie superioară rapoartelor de constatare efectuate în cursul urmăririi penale, în principal datorită garanţiilor procesuale suplimentare care însoţesc procedura efectuării expertizelor, în comparaţie cu cele prevăzute de lege în cazul rapoartelor de constatare. Astfel, părţile au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, au posibilitatea de a propune obiective şi de a solicita audierea experţilor, garanţii care nu sunt prevăzute de lege în cazul efectuării unei constatări în cursul urmăririi penale.

Din punct de vedere cantitativ, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în prezenta cauză, şi-au expus punctul de vedere asupra caracterului autentic/contrafăcut al semnăturii de pe testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 un număr de cinci persoane desemnate de organele judiciare, cu pregătire de specialitate în domeniul grafoscopiei judiciare, respectiv un specialist din cadrul IGPR - Institutul Naţional de Criminalistică, un expert din cadrul INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, respectiv trei experţi din cadrul INEC - Structura Centrală, patru dintre acestea opinând că semnătura realizată la rubrica "TESTATOARE" de pe exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti a fost executată de aceeaşi persoană care a efectuat semnăturile de pe cele 5 scripte de comparaţie şi că, pe cale de consecinţă, semnătura de pe testamentul în discuţie nu a fost falsificată.

Totodată, relevant este şi faptul că cei patru experţi din cadrul INEC, care au concluzionat în sensul arătat anterior, au avut la dispoziţie nu număr mai mare de semnături executate de către defuncta X. (5 scripte de comparaţie care includ atât semnături olografe cu numele x, cât şi cu numele Scobai), decât numărul de semnături folosite la întocmirea raportului de constatare criminalistică (2 scripte de comparaţie care includ doar semnături olografe cu numele Scobai), astfel încât se poate presupune în mod rezonabil că posibilitatea de a formula concluzii eronate a fost mai mică în cazul experţilor din cadrul INEC.

Este adevărat că specialistul care a întocmit raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 a răspuns unor obiective mai ample, având la dispoziţie şi materiale conţinând scris olograf aparţinând unor alte persoane (EE., Y.), însă obiectivele respective excedează obiectului judecăţii în cauza de faţă, acestea având ca teză probatorie stabilirea caracterului autentic/fals al unor înscrisuri care nu sunt vizate de propunerea parchetului formulată în temeiul art. 5491 C. proc. pen., astfel încât sunt irelevante în speţă.

De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care judecătorul de cameră preliminară a respins, cu ocazia dispunerii expertizei, toate obiectivele propuse de părţi care nu au legătură cu înscrisurile a căror desfiinţare este solicitată de Ministerul Public.

Judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că s-ar fi impus admiterea propunerii de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 doar în ipoteza în care probatoriul administrat în cauză ar fi condus în mod univoc, cert, la concluzia falsificării semnăturii defunctei X., situaţie care în mod evident nu este incidentă în speţă, cele două rapoarte de expertiză întocmite în etapa cercetării judecătoreşti conturând o îndoială rezonabilă asupra tezei susţinute de parchet.

Referitor la susţinerile intimaţilor A. şi S. cu privire la lipsa de imparţialitate a experţilor din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, acestea reprezintă simple supoziţii, care nu au fost dovedite. Împrejurarea că unul dintre experţii recomandaţi de părţile adverse a ocupat, la un moment dat, o funcţie de conducere în cadrul acestei instituţii, nu este de natură să contureze o suspiciune rezonabilă cu privire la lipsa de imparţialitate a personalului I.N.E.C., în ansamblul său, de a efectua expertiza, cu atât mai mult cu cât a trecut o perioadă de timp considerabilă din momentul în care expertul recomandat şi-a încetat activitatea în cadrul acestei instituţii. Totodată, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze incompatibilitatea personalului din cadrul institutului sau laboratorului de specialitate desemnat pentru efectuarea unei expertize, în ipoteza în care vreunul dintre experţii recomandaţi de părţi şi-au desfăşurat în trecut activitatea în cadrul instituţiei respective.

În ceea ce priveşte faptul că experţii recomandaţi nu au putut supraveghea efectuarea expertizei, nefiind încunoştinţaţi cu privire la data efectuării acesteia, susţinerile intimaţilor sunt neîntemeiate, în condiţiile în care potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 75/2000 privind organizarea activităţii de expertiză criminalistică "La efectuarea expertizelor criminalistice judiciare pot participa şi experţi criminalişti autorizaţi, numiţi de organele judiciare la recomandarea părţilor", iar potrivit art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Experţii autorizaţi, numiţi de organele judiciare, la cererea părţilor, participă personal la efectuarea expertizelor prin observaţii cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia, verificarea şi completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei, precum şi prin obiecţii la raportul de expertiză, adresate organului judiciar". O.G. nr 75/2000 este o lege specială în raport cu dispoziţiile C. proc. pen., derogând de la prevederile acestuia în privinţa modalităţii de participare a experţilor recomandaţi de părţi la efectuarea expertizei criminalistice. Aceste dispoziţii legale au fost verificate sub aspectul constituţionalităţii, Curtea Constituţională stabilind, prin intermediul a trei decizii (Decizia nr. 601/2016, Decizia nr. 166/2021 şi Decizia nr. 53/2023), că prevederile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 75/2000 sunt conforme cu legea fundamentală.

Prin urmare, în cazul expertizelor criminalistice judiciare, inclusiv a celor efectuate de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, participarea experţilor recomandaţi de părţi se limitează la formularea de observaţii cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia, verificarea şi completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei, precum şi la formularea de obiecţii la raportul de expertiză, adresate organului judiciar, aspect care de altfel a şi fost comunicat de către I.N.E.C. anterior efectuării expertizei, prin adresa nr. x/14.03.2024.

În privinţa cererii intimaţilor A. şi S. privind efectuarea unei noi expertize de către o altă instituţie, indicând Laboratorul de Expertize Grafice şi Tehnica Documentelor - Serviciul Criminalistic din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică al Poliţiei Române, judecătorul de cameră preliminară a observat faptul că s-a invocat, în acest sens, împrejurarea că unul dintre experţii recomandaţi de părţile adverse a funcţionat în cadrul INEC, însă la rândul lor, experţii recomandaţi de către intimaţii A. şi S. şi-au desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei pe care au indicat-o pentru efectuarea noii expertize. Prin urmare, argumentul invocat în susţinerea solicitării de efectuare a unei noi expertize, de către o altă instituţie în afara INEC, este vădit nefondat.

În cuprinsul ordonanţei de clasare s-a invocat şi existenţa unor neconcordanţe atât în cuprinsul, cât şi în încheierea de autentificare, în ceea ce priveşte adresa de domiciliu a testatorului. Astfel, în cuprinsul testamentului şi a încheierii de autentificare este menţionată adresa ’’Bucureşti, Aleea x, sectorul V", în condiţiile în care adresa de domiciliu a numitei X. era ’’Bucureşti, Aleea x, sector 5".

Fiind audiată în calitate de martor în legătură cu împrejurările întocmirii testamentului autentificat cu nr. x/06.03.1992, Q., notarul public care a autentificat acest înscris oficial, a susţinut că X. a fost cea care s-a prezentat în faţa sa împreună cu R. şi a semnat testamentul, explicând neconcordanţele privind adresa prin existenţa unei erori materiale la momentul redactării actului notarial.

Referitor la această chestiune, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că simplul fapt că în cuprinsul testamentului şi a încheierii de autentificare s-a strecurat o eroare cu privire la numărul apartamentului, consemnându-se în mod greşit apartamentul nr. x, în loc de apartamentul nr. x, nu poate să reprezinte un element relevant în legătură cu identitatea persoanei care a semnat actul, iar faptul că titularul testamentului nu a sesizat această neconcordanţă nu este deloc surprinzător în contextul vârstei sale înaintate şi a problemelor de sănătate, eroare care, de altfel, nici nu era facil de observat.

Nici împrejurarea că notarul public care a autentificat testamentul îl cunoştea pe numitul Y., presupusul autor al falsului, nu constituie o probă în sensul că testamentul ar fi fost falsificat, o astfel de susţinere având un caracter pur speculativ câtă vreme nu s-a făcut dovada unei înţelegeri frauduloase între cei doi.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că materialul probator administrat în cauză nu demonstrează în mod cert că testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti ar fi fost falsificat prin contrafacerea semnăturii titularului, în condiţiile în care singurul mijloc de probă care susţine teza parchetului, respectiv, raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016, este contrazis de cele două rapoarte de expertiză criminalistică grafoscopică efectuate de experţi din cadrul INEC în cursul cercetării judecătoreşti, în al doilea ciclu procesual, care relevă că actul în discuţie a fost semnat de către X..

În ceea ce priveşte solicitarea de desfiinţare a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor), a titlului de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor) şi a fotocopiei titlului de proprietate nr. x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B., judecătorul a apreciat că aceasta este fondată.

În cuprinsul ordonanţei de clasare din 03.11.2021 emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a reţinut că, la data de 23.01.2006, prin adresa x/23.01.2006, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vadu Crişului a înaintat către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor propunerea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 988,1462 ha în favoarea lui Y. moştenitor al defunctului AA..

În data de 17.05.2006, prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor cu nr. x/V/17.05.2006 s-a validat propunerea formulată de comisia locală în ceea ce-1 priveşte pe Y..

Ulterior s-a procedat la întocmirea de către comisia locală Vadu Crişului a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006. întocmit pe numele lui Y.. În conţinutul cererii, înregistrată la Primăria Vadu Crişului cu nr. x/20.10.2006, R. a specificat faptul că Y. a decedat în luna ianuarie 2006, iar "punerea în posesie a fost făcută de către Comisia Locală pentru subsemnata R.", arătând în acelaşi timp că este singura moştenitoare legală şi testamentară a defunctului Y., sens în care a anexat şi acte de stare civilă.

Comisia locală de aplicare a fondului funciar Vadu Crişului a întocmit un referat, fără dată şi nr. de înregistrare, semnat de preşedinte C. şi secretar D., prin care a propus comisiei judeţene modificarea titlului de proprietate în ceea ce priveşte numele titularului, deoarece fiul lui R. este decedat înainte de validarea făcută de către comisie, "acesta nu a fost niciodată căsătorit si nu are nici copii, dânsa fiind singura moştenitoare a decedatului Y.".

Primăria Vadu Crişului - Comisia locală de aplicare a fondului funciar Vadu Crişului a solicitat A.N.C.P.I. Bihor, prin adresa nr. x/23.10.2006, modificarea titlului de proprietate cu nr. x/2006 cu privire la numele titularului, în sensul radierii lui Y. şi înscrierii numelui lui R., ataşând documentaţia şi cererea numitei R. în ceea ce priveşte modificarea titlului de proprietate cu nr. x/2006, precum şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, în fotocopie, întocmit între C., primar al localităţii Vadu Crişului, D. în calitate de secretar al Primăriei Vadu Crişului, E. în calitate de specialist în măsurători topografice, toţi trei reprezentanţi ai Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vadu Crişului şi proprietar R., menţiune realizată prin acoperirea textului ’’Clitus Lucian". Practic, este acelaşi proces-verbal ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate, care însă are modificat numele proprietarului din Y. în R., restul rubricilor, forma si conţinutul acestuia fiind identice.

În data de 27.10.2006, prin adresa nr. x/27.10.2006 a O.C.P.I. Bihor, semnată de suspecta F., s-a transmis către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza Legii 18/1991, în "conformitate cu art. 1-7 din HCJ nr. 2420 din 15.05.2002 privind metodologia anulării, completării sau corectării unor titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană Bihor..." propunerea privind corectarea unui nr. de 83 titluri de proprietate conform anexei 2, la poziţia 54 regăsindu-se propunerea de corectare a titlului de proprietate nr. x/2006 emis iniţial pe numele lui Y. cu privire la "corectarea numelor propriu conform copiilor BI şi a referatului comisiei locale depus în probaţiune", iar cu ocazia şedinţei Comisiei judeţene Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din data de 03.11.2006 s-a susţinut contrar realităţii că documentaţia pentru modificarea titlurilor de proprietate, inclusiv a titlului nr. x/2006, a fost întocmită conform Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 2420/2002, deşi la dosar nu exista dovada calităţii de moştenitor a lui R. după defunctul Y. şi procesul-verbal de punere în posesie conform situaţiei ce se cerea a fi modificată, în original, întocmit de comisia locală Vadu Crişului.

Prin Hotărârea cu nr. 252/A/03.11.2006, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bihor a aprobat propunerea de modificare a titlului de proprietate cu nr. x/2006 sub aspectul numelui titularului, din Y. în R..

În data de 16.11.2006, R. a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Aleşd prin cererea de înscriere înregistrată cu nr. x/16.11.2006, întabularea titlului de proprietate pentru imobilele identificate în CF x şi 2293 Vadu Crişului.

Prin încheierea nr. 14546/16.11.2006, O.C.P.I. Aleşd a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui R. în întregime asupra imobilelor cu nr. top x/1, 2081/2, 2082/1, 2083, 2084/1, 2085/2, 2086/1, 2087/1, 2088/2, 2089, 2093/2, 2094/1, 2095/2, 2152, 2154, 2155, 2164, 2165, 2109/3, 2109/4, 2161/7 înscrise în CF x a localităţii Vadu Crişului, cota de 6775388/7967988 părţi teren din imobilul cu nr. top x înscris în CF x a localităţii Vadu Crişului, în întregime imobilele cu nr top x, 4175, 4182 înscrise în CF x a loc Vadu Crişului. Cu aceeaşi ocazie s-a dispus respingerea cererii lui R. cu privire la imobilul cu nr. top x înscris în CF x a loc Vadu Crişului, deoarece suprafaţa indicată în titlul de proprietate x/2006 nu corespunde cu situaţia din cartea funciară .

Având în vedere acest aspect, R. a solicitat comisiei locale de fond funciar Vadu Crişului efectuarea demersurilor pentru modificarea titlului de proprietate sub aspectul modificării pe de o parte a nr. topografic din 4144 în x, precum şi menţionarea în acesta a parcelelor u.a. 53A - 4,8 ha şi u.a. 53B - 19 ha, astfel cum rezultă din declaraţia suspectului C..

Din înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că în data de 28.11.2006 s-a înaintat de către Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Primăria Vadu Crişului către O.C.P.I. Bihor adresa nr. x/28.11.2006, prin care s-a transmis un referat, semnat de C. în calitate de preşedinte şi D. în calitate de secretar, fără dată şi fără număr, din care rezultă că reprezentanţii Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Vadu Crişului s-­au sesizat din oficiu cu privire la erorile din titlul de proprietate nr. x/2006, propunând modificarea acestuia.

Acest înscris original conţine la rubrica "Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a doua, menţiunea "72.5821/134.7618 x". Se observă că această menţiune prezintă ştersături cu pastă corectoare de culoare albă, menţiunea 72.5821 fiind consemnată peste pasta corectoare, scrisul cifric "x" prezintă o dislocare mecanică a suportului de hârtie în dreptul ultimei cifre 1, iar în urma examinărilor s-a constatat că iniţial era cifra 4.

De asemenea, a fost identificat în arhiva O.C.P.I. Bihor exemplarul în original al Titlului de proprietate cu nr. x/2006, iar în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a II-a, există menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618", precum şi adăugarea u.a. 53 A-4,8 şi 53 B-19,0 emis pe numele Y. şi corectat pe numele R..

S-a mai reţinut în ordonanţa de clasare faptul că din coroborarea aspectelor comunicate de O.C.P.I. Bihor prin adresa cu nr. x/02.09.2016 referitor la inexistenţa în arhiva sa a adresei cu nr. x/28.11.2006, prin care se solicită corectarea nr. topo din 4144 în x, cu datele rezultate din exemplarul în fotocopie al Titlului de proprietate cu nr. x/28.08.2006 emis în intervalul de timp 03.11.2006-16.11.2006 pentru R., după corectarea prin radierea numelui Y., în care se constată în anexă că este vorba de parcela x, se poate ajunge la câteva concluzii:

a) procesul-verbal de punere în posesie cu nr 11/21.06.2006, în original, întocmit pe numele Y., care a stat la baza eliberării Titlului de proprietate x/2006 pe numele Y., şi transmis către OCPI Bihor de către comisia locală Vadu Crişului, cuprinde în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră" la poziţia a II-a menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618";

b) Titlul de proprietate cu nr. x/2006 emis pe numele Y. la data de 28.08.2006 cuprinde în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră" la poziţia a II-a menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618";

c) Titlul de proprietate cu nr. x/2006 emis pe numele R., prin corectarea în sensul radierii numelui Y., a fost operat în intervalul de timp cuprins între 03.11.2006 (data hotărârii comisiei judeţene Bihor de aprobare a modificării numelui din Y. în R.) şi 16.11.2006 (data formulării de către R. a cererii de întabulare a titlului de proprietate cu nr. x/2006 corectat cu numele său) şi cuprinde în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a II-a, menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618", motivul respingerii cererii de întabulare formulate în data de 16.11.2006 de R., prin încheierea din data de 14546/16.11.2006 emisă de OCPI Bihor fiind neconcordanţa dintre datele înscrise în titlul de proprietate x/2006 şi situaţia din cartea funciară cu privire la parcela x;

d) La cererea de întabulare cu nr. x/16.11.2006 formulată de R. către OCPI a fost identificat titlul de proprietate cu nr x/2006, în care în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră" la poziţia a II-a există menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618" lipsind u.a. 53 A-4,8 şi 53 B-19,0;

e) Pe exemplarul original al titlului de proprietate x/2006 anexa 1 pag 4 existent în arhiva OCPI Bihor a fost constatată următoarea menţiune: "corectat conf. HCJ 252/2006 cj XX.", dar din adresa x/02.09.2016 a OCPI Bihor reiese faptul că prin HCJ 252/2006 s-a efectuat doar corectarea privind numele şi nicidecum corectarea privind nr topo.

Astfel, titlul de proprietate în original cu nr x/2006 corectat pe numele R. existent în arhiva OCPI Bihor, în a cărui anexă 1 apare direct imprimat în loc de parcela x parcela x, a fost falsificat prin plăsmuirea paginii 4 a anexei 1, în sensul reimprimării acesteia după modificarea în format electronic a menţiunii din coloana "parcela" din "4144" în "x".

De asemenea, din raportul de constatare criminalistică cu nr. x/24.08.2018 rezultă că asupra exemplarului original al procesului-verbal de punere în posesie cu nr. x/21.06.2006 existent în arhiva OCPI Bihor s-a intervenit prin acoperire de text, fiind alterat conţinutul acestuia în sensul existenţei unor ştersături cu pastă corectoare de culoare albă, menţiunea 72.5821 fiind consemnată peste pasta corectoare care acoperă textul "68" şi "2859", pe coloana ’’amplasamentul cadastral ...general...parcelă" scrisul cifric "x" prezintă o dislocare mecanică a suportului de hârtie în dreptul ultimei cifre 1, iar în urma examinărilor s-a constatat că iniţial era cifra 4. Astfel, menţiunea iniţială a fost 4144, fiind înlocuită prin îndepărtare mecanică şi rescriere sau prin acoperire de text cu substanţă corectoare, fiind menţionat "x".

S-a mai reţinut în ordonanţa de clasare că falsificarea exemplarului original al procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, prin modificarea nr. top x în nr. top x, a fost efectuată cel mai probabil de către reprezentanţii OCPI Bihor, în data de 28.11.2006 (dată stabilită raportat la adresa x/28.11.2006 a Primăriei Vadu Crişului neidentificată în arhiva OCPI Bihor, dar care conduce la ideea că acesta este momentul sesizării comisie locale cu privire la acest aspect, precum şi raportat la încheierea de legalizare cu nr. x/28.11.2006 a BNP B. referitoare la titlul de proprietate x/2006, care la pag 4 conţine deja menţiunea parcelei "x ", pentru a corobora datele menţionate în fals pe titlul de proprietate cu privire la nr. top x, cu datele înscrise în procesul-verbal de punere în posesie întocmit pe numele proprietarului Y., în scopul de a induce ideea că nr. top x a fost tehnoredactat pe titlul de proprietate cu ocazia eliberării iniţiale a acestuia, conform datelor menţionate pe procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 21.06.2006 întocmit cu Y. şi a disimula faptul că nu a fost respectată procedura imperativă cu privire la modificarea titlurilor de proprietate emise de Comisia Judeţeană de fond funciar Bihor, care nu au produs efecte juridice).

De asemenea, în cursul urmăririi penale a fost identificată o fotocopie legalizată a Titlului de proprietate cu nr. x/2006, în care pag 4 apare deja falsificată prin contrafacere, în sensul indicării parcelei cu nr. "x" şi a HCJ nr. 253/2006. Astfel, în data de 28.11.2006, fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006 a fost legalizată la BNP B., prin încheierea nr. 1237/28.11.2006.

Analizând fotocopia titlului de proprietate legalizată, se poate constata că la rubrica "Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a doua, este menţionată suprafaţa de 72 ha şi 5821 mp/134 ha şi 7618 mp situat în parcela cu nr. top x. De asemenea, la rubrica "teren forestier înscris în amenajamentul silvic sunt consemnate menţiunile 53A-4,8, respectiv 53B -19.

Menţiunea referitoare la nr. top x este consemnată la calculator, dând impresia că aceasta a fost tehnoredactată pe titlul de proprietate cu ocazia emiterii iniţiale a acestuia, în data de 28.08.2006, iar menţiunile referitoare la UA 53A-4,8, respectiv 53B -19 sunt consemnate prin completare cu scris olograf.

În partea dreapta jos a copiei legalizate apare menţiunea "CORECTAT DIRECTOR HCJ 253/2006", menţiune peste care este aplicată ştampila OCPI Bihor cu indicativ 3. Totodată, peste ştampila este aplicată semnătura consilierului juridic F.. O.C.P.I. Bihor a comunicat organelor de urmărire penală, prin adresa nr. x/02.09.2016, că ştampila cu indicativul "nr. 3" utilizată în cursul lunii noiembrie 2006 figurează pe subinventarul domnului H., tehnician cadastru în cadrul Biroului de Relaţii cu Publicul din cadrul O.C.P.I. Bihor.

Prin adresa nr. x/04.08.2016, Instituţia Prefectului - Judeţul Bihor a comunicat organelor de urmărire penală că "prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 253/A/15.11.2006 nu a fost aprobată modificarea titlului de proprietate nr. x/2006, corectarea acestuia fiind aprobată prin Anexa 2, nr. ctr. 63 din Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 252/A/03.11.2006". De asemenea, analizând fotocopia hotărârii 253/A/15.11.2006, se constată că aceasta sau anexele ei nu fac nicio referire la modificarea titlului de proprietate nr. x/2006.

S-a reţinut în ordonanţa de clasare că din cele arătate mai sus rezultă că la BNP B. a fost prezentat în data de 28.11.2006 un exemplar original falsificat al Titlului de proprietate x/2006, a cărui anexă era modificată deja prin plăsmuire, în sensul menţionării parcelei "x" şi adăugării textului "CORECTAT DIRECTOR HCJ 253/2006".

Prin adresa cu nr. x/01.09.2016, BNP B. a comunicat faptul că nu poate transmite documentele care au stat la baza legalizării fotocopiei Titlului de proprietate x/2006, deoarece termenul de păstrare în arhivă este de 3 ani, documentele fiind predate la topit cu avizul Arhivelor Naţionale Serviciul Judeţean Bihor cu nr. x-24.06.2016.

În data de 29.11.2006, prin încheierea nr. 15596/29.11.2006, s-a admis cererea de întabulare formulată de R. cu privire la imobilul nr. top x în suprafaţă de 72,58 ha.

Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 2420/15.05.2002 privind metodologia anulării, completării sau modificării unor titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care nu au produs efecte juridice prevede următoarele:

"(art. 1) Titlurile de proprietate eliberate care conţin erori materiale sau de fond se vor putea anula, completa sau modifica, în cazurile în care nu au produs efecte juridice, numai de către Comisia Judeţeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

(art. 2) Persoanele care solicită anularea, completarea sau modificarea titlurilor de proprietate vor depune cererea la comisia locală, care va face verificările ce se impun şi va înainta documentaţia la O.J.C.G.C. Bihor.

Documentaţia va cuprinde: adresa de trimitere din partea comisiei locale semnată de preşedinte şi secretar; cererea petentului (petenţilor) de anulare a titlului, scrisă de mână, adresată comisiei locale din care să rezulte motivul anulării titlului. Cererea va prezenta semnăturile tuturor persoanelor înscrise pe titlu, titlul de proprietate în original, procesul-verbal de punere în posesie conform actualei situaţii completat cu toate datele necesare (inclusiv vecinătăţile). Pentru persoanele care trebuie să semneze procesul-verbal se va scrie numele cu majuscule, expunerea de motive (referat) din partea comisiei locale se face pentru fiecare titlu în parte . Ea trebuie să aducă argumente în favoarea anulării sau corectării şi trebuie să fie semnată de preşedinte, secretar, delegat OJCGC sau reprezentantul serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură.

(art. 3) Corectarea erorilor materiale din aceste titluri de proprietate se va face la propunerea OJCGC Bihor, care vor fi cuprinse într-un tabel nominal, prezentat periodic Comisiei Judeţene.

(art. 4) Corectarea erorilor de fond se va face la propunerea OJCGC Bihor fie la sesizare, fie din oficiu, separat pentru fiecare caz în parte şi aprobat printr-o hotărâre a Comisiei Judeţene.

(art. 5) în înţelesul prevederilor din articolele susmenţionate se are în vedere: corectarea numelui şi prenumelui persoanelor înscrise pe titlu, corectarea adresei titularului, corectarea localităţii unde este situat terenul, corectarea numerelor topografice, corectarea suprafeţei totale a parcelei, când se atribuie teren în cotă parte. în toate aceste cazuri, corecturile vor consta în adăugiri la scrierile iniţiale sau prin bararea menţiunilor iniţiale si trecerea în dreptul acestora a datelor corecte, fără a se modifica în nici un fel suprafaţa totală înscrisă în titlul de proprietate"

Prin urmare, procedura de îndreptare a erorilor materiale identificate în titlurile de proprietate presupunea, conform procedurii stabilite de comisia judeţeană, respectarea unor etape procedurale, dar şi a unor condiţii de formă şi fond, respectiv:

o Autoritatea competentă să procedeze la corectarea erorilor materiale este Comisia Judeţeană, dar autoritatea care poate sesiza este OJCGC Bihor (OCPI Bihor) propunerile fiind cuprinse într-un tabel;

o Corectarea erorilor de fond se face tot de către Comisia Judeţeană la propunerea OJCGC Bihor (OCPI Bihor) dar propunerea se face individual pentru fiecare caz;

o Din punct de vedere formal corecturile vor consta în adăugiri la scrierile iniţiale sau prin bararea menţiunilor iniţiale şi trecerea în dreptul acestora a datelor corecte;

o Din punct de vedere al condiţiilor de fond corectarea erorilor materiale sau de fond nu trebuie să conducă la modificarea suprafeţei totale înscrisă în titlul de proprietate".

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a stabilit faptul că asupra titlului de proprietate x/2006 s-a intervenit în mod repetat. Astfel, iniţial acesta a fost emis pe numele lui Y.. Ulterior, la data de 23.10.2006, sugerându-se existenţa unei erori materiale, Comisia locală Vadu Crişului a solicitat corectarea numelui în sensul menţionării lui R..

Procurorul de caz a apreciat că operaţiunea nu este o corectare a unei erori materiale, ci o modificare a însuşi titularului dreptului de proprietate, ceea ce ar fi presupus sesizarea comisiei judeţene, care ar fi trebuit să emită o nouă hotărâre de validare pentru R., hotărâre care ar fi trebuit să aibă la bază documente din care să rezulte calitatea acesteia de moştenitor a lui Y., respectiv un certificat de moştenitor, ceea ce nu exista şi nu putea fi obţinut în scurt timp, deoarece dosarul succesoral cu nr. x/2006 deschis la BNP Q. a fost suspendat ca urmare a contestării de către V. a testamentului olograf a lui Y. prezentat în data de 18.09.2006 la biroul notarial de către U., reprezentant al lui R..

Pentru a susţine propunerea de corectare a unei erori materiale în ceea ce priveşte numele lui Y., Comisia locală Vadu Crişului a înaintat către OCPI Bihor şi mai departe către Comisia judeţeană de fond funciar Bihor, un exemplar în fotocopie al procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, unde la rubrica proprietar apare înscris numele ’’x". Din declaraţia suspectului E. rezultă că acesta a luat fotocopia procesului-verbal de punere în posesie întocmit pentru redactarea titlului de proprietate pe numele lui Y., a barat cu pixul prenumele Y. şi a scris prenumele x cu un rând mai jos, considerând că e legal modul în care a procedat.

În consecinţă, comisia judeţeană a procedat la efectuarea unei corecturi a unei erori materiale prin radierea de pe titlul de proprietate cu nr. x/2006 a numelui Y. şi menţionarea numelui R..

A doua intervenţie asupra titlului de proprietate nr. x/2006 o reprezintă modificarea privind nr. top x în x. Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că necesitatea acestei modificări a apărut după respingerea de către OCPI Bihor a cererii de întabulare formulată de R. cu privire la parcela x, motivat de existenţa unor neconcordanţe cu datele înscrise în CF. De asemenea, s-a constatat faptul că adresa cu nr. x/28.11.2006 transmisă de către Comisia locală Vadu Crişului către OCPI Bihor, prin care se sugerează din nou o corectare a unei erori materiale, nu a mai fost niciodată înregistrată la OCPI Bihor şi nici nu s-a procedat mai departe la formularea unei propuneri în acest sens către comisia judeţeană Bihor, procedându-se în concret la falsificarea cu ajutorul funcţionarilor OCPI Bihor a pag 4 a titlului de proprietate x/2006, prin menţionarea parcelei cu nr. x.

S-a mai reţinut în ordonanţa de clasare că motivul pentru care s-a procedat în acest mod, evitându-se astfel procedura stabilită de H.C.J.Bihor nr. 2420/15.05.2002, rezultă din următoarele: din adresa cu nr. x/02.09.2016 a Primăriei Şuncuiuş, rezultă că în anul 1964, cu ocazia reorganizării administrativ teritoriale, a fost înfiinţată comuna Şuncuiuş, iar o parte dintre terenurile înscrise în CF x Vad au fost transcrise în CF x Vadu Crişului, în această situaţie regăsindu-se şi terenul cu nr. top x, fâneaţă în suprafaţă de 134 ha şi 7618 mp. Parcela cu nr. top x situată iniţial în CF x Vad, iar ulterior în Cf x, are o suprafaţă de 134 ha şi 7618 mp, fiind situată pe raza teritorială a com. Şuncuiuş din momentul reorganizării administrativ teritoriale, iar singurul UAT (comisie locală pentru aplicarea legilor fondului funciar) care ar fi avut competenţă să dispună cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei x este comisia locală Şuncuiuş, iniţial nr. topo aparţinând la momentul exproprierii comunei Zecehotare. Ulterior, în anul 1968, comuna Zecehotare a intrat în componenţa com. Şuncuiuş.

În parcela cu nr. top. x a fost reconstituit dreptul de proprietate privată mai multor persoane fizice, o parte şi-au construit locuinţe, iar altele au utilizat terenul pentru agricultură. A fost identificată şi adresa cu nr. x/22.05.2014 transmisă de Primăria Şuncuiuş către S.C. YY. S.R.L., din care rezultă că parcela x este situată la o distanţă de 5,3 km de limita teritorială a com. Vadu Crişului. Prin urmare, Comisia locală Vadu Crişului a dispus fără validarea comisiei judeţene Bihor reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil care nu se afla în competenţa sa teritorială.

Cu ocazia verificărilor s-a mai stabilit că punerea în posesie a fost efectuată formal, fără deplasarea în teren şi efectuarea măsurătorilor şi delimitarea terenurilor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, la rubrica destinată acestei menţiuni în procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 nefiind trecută nicio menţiune. De asemenea, la procesul-verbal de punere în posesie nu există o schiţă a terenului care a făcut obiectul punerii în posesie, nu există întocmit vreun document din care să rezulte îndeplinirea de către comisia locală a obligaţiei de a lua act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii, formulată în scris de vecinii terenurilor a cărui drept de proprietate se reconstituie.

Întocmirea schiţelor terenului reconstituit, identificarea vecinilor, recunoaşterea limitelor suprafeţelor reconstituite atât de către vecini cât şi de către titularul terenului reconstituit, marcarea suprafeţelor puse în posesie prin borne şi ţăruşi este stipulată tocmai pentru a se evita conflictele ulterioare dintre vecini, tocmai pentru a fi identificate eventualele neconcordanţe cu privire la limitele suprafeţelor reconstituite înaintea emiterii titlurilor de proprietate.

Prin încălcarea acestor prevederi, membrii comisiei au evitat obiecţiile pe care ar fi putut să le ridice persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri situate pe raza administrativă a localităţii Şuncuiuş, au ascuns faptul că reprezentanţii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vadu Crişului însărcinaţi cu punerea în posesie au realizat această activitate cu privire la terenuri care nu se află pe raza localităţii Vadu Crişului, depăşindu-şi competenţa teritorială în materie, şi totodată au asigurat un folos necuvenit lui Y., reprezentat fără mandat special de avocat U., Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Şuncuiuş nepropunând spre validare vreo suprafaţă de teren în favoarea lui Y., în condiţiile în care şi la această unitate administrativ teritorială titularul a depus cerere în acest sens în cursul anului 2000, fiind astfel prejudiciaţi comuna Şuncuiuş, proprietara terenului în suprafaţă de 72 ha şi 5821 mp înscris în CF x, nr. top x, şi persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri de pe raza acestei localităţi. A apreciat procurorul de caz că tocmai acesta este motivul pentru care se creează aparenţa declanşării procedurii de corectare a erorii materiale prin adresa cu nr. x/28.11.2006, adresă neînregistrată la O.C.P.I. Bihor, dar totuşi se plăsmuieşte pag 4 a anexei titlului de proprietate nr. x/2006.

Mai mult, analizând titlul de proprietate nr. x/2006 se poate observa că acesta a fost eliberat pentru suprafaţa de 988 ha şi 1462 mp teren cu vegetaţie forestieră, din care 884 ha 5500 mp din fondul forestier naţional (cu destinaţie forestieră), 103 ha 5962 mp din afara fondului forestier naţional (cu destinaţie agricolă), situată pe teritoriul comunei Vadu Crişului. Calculând suprafaţa desfăşurată menţionată în anexa 1 a titlului de proprietate la rubrica teren forestier înscris în amenajamentul silvic se constată că aceasta este de 884 ha şi 5500 mp, iar totalul suprafeţei amplasamentului cadastrat forestier din u.a este de 868 ha şi 3400 mp. Prin modificarea şi adăugarea la titlul de proprietate a u.a. 53A-4,8 ha şi u.a. 53B-19 ha suprafaţa totală a amplasamentului cadastral forestier din u.a este de 892 ha şi 1400 mp.

Prin adunarea acestei suprafeţe cu suprafaţa de 103 ha şi 5962 mp din afara fondului forestier naţional (cu destinaţie agricolă), rezultă că în data de 28.11.2006 suprafaţa totală a terenurilor menţionate pe titlul de proprietate nr. x/2006 este de 995 ha şi 7362 mp, cu 7 ha si 5900 mp mai mare, nefiind respectată condiţia absolut necesară prevăzută de Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 2420/15.05.2002 privind metodologia anulării, completării sau modificării unor titluri de proprietate emise de Comisii Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care nu au produs efecte juridice.

Din cele expuse mai sus, s-a apreciat că procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, exemplarul original existent în arhiva OCPI Bihor, a fost falsificat prin alterarea înscrisului în sensul acoperirii textului parcelei "4144" cu textul "x". Alterarea acestui înscris s-a produs după înregistrarea acestuia la OCPI Bihor, respectiv data de 20.07.2006 şi cel mai probabil în data de 28.11.2006, fiind vorba de falsificarea unui înscris oficial.

In ceea ce priveşte exemplarul în original al titlului de proprietate x/2006 aflat în arhiva OCPI Bihor, acest înscris oficial a fost falsificat prin plăsmuirea anexei 1 pag 4, în sensul reprintării unui exemplar cu menţiunea parcelei "x", cel mai probabil în data de 28.11.2006, dată stabilită prin raportare la emiterea în data de 28.11.2006 a adresei cu nr x/28.11.2006 de către Comisia locală Vadu Crişului şi la faptul că în data de 28.11.2006 este legalizată la BNP B. o fotocopie a titlului de proprietate x/2006, care deja era falsificat.

Referitor la fotocopia titlului de proprietate cu nr x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B., procurorul a reţinut că aceasta este un înscris oficial, iar originalul a fost falsificat prin plăsmuirea anexei 1 pag 4, în sensul reprintării unui exemplar cu menţiunea parcelei "x".

Exemplarul original al procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 a fost falsificat prin alterare, prin modificarea nr. top x în nr. top x prin acoperire de text, fiind alterat conţinutul acestuia în sensul existenţei unor ştersături cu pastă corectoare de culoare albă, menţiunea 72.5821 fiind consemnată peste pasta corectoare care acoperă textul "68" şi "2859", pe coloana "amplasamentul cadastral ...general...parcelă" scrisul cifric "x" prezintă o dislocare mecanică a suportului de hârtie în dreptul ultimei cifre 1, iar în urma examinărilor s-a constatat că iniţial era cifra 4, astfel menţiunea iniţială a fost 4144 fiind înlocuită prin îndepărtare mecanică şi rescriere sau prin acoperire de text cu substanţă corectoare, fiind menţionat "x".

Reţinând situaţia de fapt expusă anterior, care este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză, judecătorul de cameră preliminară a apfreciat că propunerea de desfiinţare a celor trei înscrisuri (procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 - exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor; titlul de proprietate nr. x/2006 - exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor; fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B.) este întemeiată, aceste documente fiind falsificate în modalitatea indicată în cuprinsul ordonanţei de clasare.

Astfel, în privinţa procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, falsificarea s-a realizat prin alterarea înscrisului în sensul modificării numărului topografic, fiind înlocuit textul "4144" cu textul "x". Faptul că acest înscris a fost alterat în modalitatea indicată anterior rezultă fără putinţă de tăgadă din concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x/24.08.2018, care relevă că asupra exemplarului original al procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 existent în arhiva OCPI Bihor s-a intervenit prin acoperire de text, fiind alterat conţinutul acestuia în sensul existenţei unor ştersături cu pastă corectoare de culoare albă, menţiunea 72.5821 fiind consemnată peste pasta corectoare care acoperă textul "68" şi "2859", pe coloana ’’amplasamentul cadastral ...general...parcelă" scrisul cifric "x" prezintă o dislocare mecanică a suportului de hârtie în dreptul ultimei cifre 1, iar în urma examinărilor s-a constatat că iniţial era cifra 4. Astfel, menţiunea iniţială a fost "4144", fiind înlocuită prin îndepărtare mecanică şi rescriere sau prin acoperire de text cu substanţă corectoare cu menţiunea "x".

În ceea ce priveşte exemplarul în original al titlului de proprietate x/2006 aflat în arhiva OCPI Bihor, acest înscris a fost falsificat prin plăsmuirea anexei 1 pag 4, în sensul reprintării unui exemplar cu menţiunea parcelei "x", cel mai probabil în data de 28.11.2006, dată stabilită prin raportare la emiterea în data de 28.11.2006 a adresei cu nr 4181/28.11.2006 de către Comisia locală Vadu Crişului şi la faptul că în data de 28.11.2006 este legalizată la BNP B. o fotocopie a titlului de proprietate x/2006, care deja era falsificat.

Totodată, fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B., a fost falsificată prin plăsmuirea anexei 1 pagina 4, în sensul reprintării unui exemplar cu menţiunea parcelei "x".

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că toate aceste documente au fost alterate cu intenţie, fiind vorba despre o veritabilă acţiune de falsificare în sensul art. 320 alin. (1) C. pen., iar nu despre îndreptarea unor simple erori materiale, cum în mod neîntemeiat au susţinut intimaţii T. şi U..

Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorul a constatat că necesitatea modificării numărului topografic din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 şi a titlului de proprietate nr. x/2006 a apărut în momentul în care, prin încheierea nr. 14546/16.11.2006, O.C.P.I. Aleşd a dispus respingerea cererii numitei R. de întabulare a dreptului de proprietate cu privire la imobilul cu nr. top x înscris în CF x a localităţii Vadu Crişului, ca urmare a neconcordanţei dintre datele înscrise în titlul de proprietate nr. x/2006 şi situaţia din cartea funciară cu privire la parcela x.

Pentru a rezolva această problemă, R. a solicitat comisiei locale de fond funciar Vadu Crişului efectuarea demersurilor pentru modificarea titlului de proprietate sub aspectul nr. topografic, din 4144 în x, precum şi menţionarea în acesta a parcelelor u.a. 53A - 4,8 ha şi u.a. 53B - 19 ha. Deosebit de important este faptul că parcela cu nr. top x, care era situată iniţial în CF x Vad, iar ulterior în Cf x, având suprafaţă de 134 ha şi 7618 mp, este situată pe raza teritorială a comunei Şuncuiuş, la o distanţă de 5,3 km de limita teritorială a comunei Vadu Crişului, astfel încât competentă să dispună cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei parcele era Comisia Locală Şuncuiuş, iar nu Comisia locală Vadu Crişului.

În acest context, modificarea numărului topografic din 4144 în x în cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 şi a titlului de proprietate nr. x/2006 nu reprezenta o chestiune pur formală, de natura unei simple îndreptări de eroare materială, ci aceasta atrăgea după sine însăşi schimbarea organului competent din punct de vedere teritorial să dispună cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate conform legilor de fond funciar, în condiţiile în care parcela cu nr. top x nu se află pe raza comunei Vadu Crişului.

Procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, care iniţial a fost întocmit pe numele Y. şi transmis către OCPI Bihor de către comisia locală Vadu Crişului, cuprinde în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a II-a, menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618". Totodată, titlul de proprietate nr. x/2006 emis pe numele Y. la data de 28.08.2006, care a şi fost ataşat la cererea de întabulare cu nr. x/16.11.2006 formulată de R. către OCPI, cuprinde în Anexa 1 la rubrica " Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a II-a, menţiunea 72 ha 5821 mp amplasat în parcela x ’71347618", lipsind menţiunea u.a. 53 A-4,8 şi 53 B-19,0.

În schimb, pe exemplarul original al titlului de proprietate nr. x/2006 anexa 1 pag 4 existent în arhiva OCPI Bihor se regăseşte menţiunea: "corectat conf. HCJ 252/2006 cj XX.", cu toate că din adresa nr. x/02.09.2016 a OCPI Bihor reiese faptul că prin HCJ 252/2006 s-a efectuat doar corectarea privind numele, din Y. în R., iar nu şi cu privire la numărul topografic. Astfel, titlul de proprietate existent în arhiva OCPI Bihor în original, cu nr. x/2006, corectat pe numele R., în a cărui anexă 1 apare direct imprimat în loc de parcela x parcela x, a fost falsificat prin plăsmuirea paginii 4 a anexei 1, în sensul reimprimării acesteia după modificarea în format electronic a menţiunii din coloana "parcela" din "4144" în "x".

Această modificare referitoare la numărul topografic s-a realizat practic în condiţii de clandestinitate, fără respectarea procedurilor legale aplicabile în astfel de situaţii şi în lipsa unei hotărâri în acest sens a instituţiei competente, respectiv Comisia Judeţeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Mai mult decât atât, corectarea erorilor, indiferent că sunt materiale sau de fond, nu putea conduce la modificarea suprafeţei totale înscrisă în titlul de proprietate, aspect care rezultă din Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 2420/15.05.2002 privind metodologia anulării, completării sau modificării unor titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care nu au produs efecte juridice.

Aşadar, modificările din cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 şi al titlului de proprietate nr. x/2006 în privinţa numărului topografic s-au realizat în afara oricărui cadru legal, în scopul obţinerii întabulării dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren care se afla în raza teritorială a unei alte comisii decât cea care a dispus cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate. Practic, Comisia locală Vadu Crişului a dispus fără validarea comisiei judeţene Bihor reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil care nu se afla în competenţa sa teritorială, iar acest lucru nu putea fi realizat fără alterarea procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 şi a titlului de proprietate nr. x/2006, în modalitatea descrisă în ordonanţa de clasare.

În legătură cu fotocopia legalizată a titlului de proprietate nr. x/2006 legalizată la BNP B., prin încheierea nr. 1237/28.11.2006, se observă că şi aceasta a fost falsificată prin contrafacere, în condiţiile în care la pagina 4 este menţionată parcela nr. "x" şi HCJ nr. 253/2006. De asemenea, la rubrica "Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a doua, este menţionată suprafaţa de 72 ha şi 5821 mp/134 ha şi 7618 mp situat în parcela cu nr. top x, iar la rubrica "teren forestier înscris în amenajamentul silvic sunt consemnate menţiunile 53A-4,8, respectiv 53B -19. Menţiunea referitoare la nr. top x este consemnată la calculator, astfel încât să se creeze impresia că aceasta a fost tehnoredactată pe titlul de proprietate cu ocazia emiterii iniţiale a acestuia, în data de 28.08.2006, iar menţiunile referitoare la UA 53A-4,8, respectiv 53B -19 sunt consemnate prin completare cu scris olograf.

În partea dreapta jos a copiei legalizate apare menţiunea "CORECTAT DIRECTOR HCJ 253/2006", menţiune peste care este aplicată ştampila OCPI Bihor cu indicativ 3. Prin adresa nr. x/04.08.2016, Instituţia Prefectului - Judeţul Bihor a comunicat organelor de urmărire penală că "prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 253/A/15.11.2006 nu a fost aprobată modificarea titlului de proprietate nr. x/2006, corectarea acestuia fiind aprobată prin Anexa 2, nr. ctr. 63 din Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 252/A/03.11.2006".

Prin urmare, rezultă cu evidenţă că la BNP B. a fost prezentat în data de 28.11.2006 un exemplar original falsificat al titlului de proprietate x/2006, a cărui anexă era deja modificată prin plăsmuire, în sensul menţionării parcelei "x" şi adăugării textului "Corectat Director HCJ 253/2006".

Desfiinţarea acestor înscrisuri vizează strict acte privite ca instrumentum probationis, iar nu ca negotium iuris, sancţiunea desfiinţării fiind aplicată ca efect al contrafacerii înscrisurilor, iar nu ca urmare a constatării unei nulităţi absolute sau relative, această din urmă sancţiune intervenind în ipoteza nerespectării condiţiilor legale pentru valabilitatea încheierii actului.

Reţinând această stare de fapt, judecătorul de cameră preliminară a constatat că modificarea conţinutului înscrisurilor în discuţie se circumscrie unei acţiuni de falsificare, în sensul art. 320 alin. (1) C. pen., impunându-se admiterea propunerii de desfiinţare formulate de parchet sub acest aspect.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi contestatorii A., T., U., S. şi V..

În dezvoltarea motivelor scrise de contestaţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat netemeinicia soluţiei de respingere a propunerii de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti. S-a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă nu a avut în vedere raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de expertul criminalist W., neconcordanţele dintre acest raport şi expertiza nr. x/19.09.2024 a I.N.E.C datorându-se, în principal, faptului că acest ultim raport de expertiză nu a avut în vedere şi scrisul olograf de pe cererea nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Gherghie şi de pe cererea nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Groşi, ambele înscrisuri fiind valorificate în schimb, prin raportul întocmit de expertul W..

Astfel, prin raportul de constatare criminalistică s-a stabilit că scrisul olograf care completează cele două cereri sus-menţionate aparţine aceleiaşi persoane care a completat şi cererea nr. x/27.10.2000 adresată primarului comunei Şuncuiuş, fiind executat de Y.. Or, în condiţiile în care la data formulării celei din urmă cereri, 27.10.2000, numita X. era decedată, este exclusă posibilitatea semnării de către aceasta a cererilor datate 19.03.1991 şi, implicit, a tesamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti.

În susţinerea aceleiaşi concluzii, s-au invocat, de asemenea, neconcordanţele existente în cuprinsul testamentului şi al încheierii de autentificare cu privire la domiciliul testatoarei, relaţiile preexistente între notarul Q. (care a autentificat testamentul în litigiu) şi numitul Y., astfel cum rezultă din declaraţiile date procurorului, dar şi împrejurarea că problema autenticităţii acestui testament a fost ridicată, fără a fi tranşată, şi în dosarul civil nr. x/2009 În plus, s-a subliniat că aceeaşi problemă a făcut obiectul altor două rapoarte de expertiză grafoscopică extrajudiciară (nr. 31/16.01.2008 şi nr. 841/14.07.2013), prin care experţii autorizaţi ZZ. şi DD. au concluzionat că semnătura de pe testamentul autentificat la data de 06.03.1992 prezintă o serie de indicii ale contrafacerii, respectiv, că nu a fost executată de numita X., născută Scobai.

Contestatorii S. şi A. au invocat, la rândul lor, aspecte de nelegalitate şi de netemeinicie a soluţiei de respingere a propunerii de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti.

Sub un prim aspect, cei doi contestatori au invocat interpretarea eronată, de către prima instanţă, a limitelor judecăţii, considerând că restrângerea nelegală a sferei documentelor utilizate drept scripte de comparaţie pentru efectuarea expertizei grafoscopice (cu excluderea cererii nr. x/19.03.1991 adresate primarului comunei Gherghie, a cererii nr. x/19.03.1991 adresate primarului comunei Groşi şi a cererii nr. x/19.03.1991 adresate primarului comunei Luncşoara) a avut drept consecinţă formularea unor concluzii eronate de către experţi şi, implicit, pronunţarea unei hotărâri netemeinice.

Contestatorii au apreciat că cele trei cereri anterior menţionate - necontestate de vreuna din părţi şi având natura unor înscrisuri oficiale - se impunea a fi utilizate drept scripte de comparaţie, inclusiv în considerarea momentului de timp la care ele au fost întocmite, situat în proximitatea datei întocmirii testamentului în litigiu, spre deosebire de înscrisurile efectiv utilizate la efectuarea expertizei de către expertul FF. şi, ulterior, de cei trei experţi criminalişti care au întocmit raportul de expertiză nr. x/19.09.2024.

În al doilea rând, contestatorii au invocat lipsa de imparţialitate a experţilor din cadrul I.N.E.C, în privinţa cărora au apreciat incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susţinând că respingerea cererii de recuzare a experţilor, corelată cu respingerea solicitării de efectuare a unei noi expertize de un alt institut naţional sau european, a fost de natură a aduce atingere echităţii procedurii.

În al treilea rând, contestatorii au invocat nerespectarea de către prima instanţă a principiului aflării adevărului, în condiţiile în care, limitându-se la o expunere lapidară a cronologiei acţiunilor de deschidere/dezbatere a succesiunii de pe urma defunctului AA. de către X., până la momentul întocmirii testamentului în litigiu, judecătorul a admis existenţa premiselor contrafacerii testamentului nr. 6848/06.03.1991 şi, cu toate acestea, a apreciat eronat că semnătura pretinsei testatoare este autentică.

În fine, contestatorii au criticat modalitatea de apreciere a probelor de către prima instanţă, care nu a stabilit, dincolo de orice îndoială, dacă actul a cărui desfiinţare se solicită a fost sau nu falsificat. Expertul criminalist FF. nu a semnalat o identitate, dincolo de orice dubiu, între semnăturile în litigiu şi persoana numitei X., ci doar între semnături şi persoana care a semnat înscrisurile utilizate ca scripte de comparaţie, toate acestea din urmă provenind, însă, din perioada 1949-1972, mult anterior întocmirii testamentului în litigiu. În plus, aprecierea experţilor cu privire la cauza diferenţelor între semnături (trecerea timpului, afecţiuni medicale) sunt pur subiective, nesusţinute de vreo probă aflată la dosarul cauzei.

Subliniind, totodată, că raportul de constatare criminalistică s-a fundamentat pe un număr de 25 de documente utilizate pentru comparaţie, pe când expertizele efectuate în cursul judecăţii pe doar 5 astfel de documente, precum şi lipsa de fundament probatoriu a concluziei instanţei cu privire la manifestarea de voinţă a testatoarei X. (concluzie infirmată de inexistenţa vreunui cereri de întocmire şi autentificare a testamentului în litigiu), contestatorii au considerat neîntemeiată soluţia dispusă prin încheierea contestată.

În motivarea contestaţiei formulate în nume personal, contestatoarea A. a invocat, suplimentar, şi încălcarea dispoziţiilor art. 5491 din C. proc. pen., care nu ar permite o altă soluţie decât aceea de admitere a propunerii de desfiinţare înscrisuri, întrucât procedura parcursă este subsecventă unei soluţii de clasare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 lit. f) din C. proc. pen., ceea ce implică existenţa faptei, dar imposibilitatea tragerii la răspundere penală ca efect al intervenirii prescripţiei. Or, dispunând o soluţie de respingere a propunerii de desfiinţare de înscrisuri, judecătorul primei instanţe a modificat implicit temeiul soluţiei de clasare în art. 16 lit. a) din C. proc. pen., ceea ce nu este admisibil în procedura de faţă.

Contestatoarea a invocat, de asemenea, şi nerespectarea dispoziţiilor instanţei de control judiciar care a pronunţat încheierea nr. 393/2023 şi care, dispunând rejudecarea cauzei, a indicat necesitatea efectuării unei expertize grafoscopice cu aceleaşi obiective dispuse la urmărirea penală, obligaţie căreia prima instanţă nu i s-a conformat, obiectivele expertizelor fiind diferite, iar scriptele de comparaţie utilizate, mult mai puţine.

Contestatorii U. şi T. au formulat critici exclusiv sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei de desfiinţare a procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor), a titlului de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor) şi a fotocopiei titlului de proprietate nr. x/2006 legalizate sub nr. x/28.11.2006 de BNP B..

Sub un prim aspect, contestatorii au arătat că judecătorul de cameră preliminară a depăşit limitele în care trebuia să procedeze la rejudecarea propunerii de desfiinţare înscrisuri, ignorând faptul că încheierea iniţială nu a fost contestată de nicio parte, iar etapa rejudecării a vizat strict completarea probatoriului cu privire la veridicitatea testamentului în litigiu, astfel cum rezultă din considerentele încheierii nr. 393 din data de 23 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În aceste limite a acţionat, de altfel, şi judecătorul de cameră preliminară, care a dispus efectuarea a două expertize grafoscopice exclusiv cu privire la testamentul care face obiectul cauzei, în acest context fiind evident că singura soluţie care putea fi dispusă sub aspectul celorlalte trei înscrisuri a căror desfiinţare s-a solicitat era aceea de respingere a propunerii.

În al doilea rând, contestatorii au invocat netemeinicia soluţiei dispuse, având în vedere că legalitatea şi valabilitatea celor trei înscrisuri a căror desfiinţare a fost dispusă în prima instanţă fuseseră anterior supuse controlului jurisdicţional al instanţelor civile, ale căror hotărâri atrag incidenţa dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., constituind chestiuni prealabile asupra cărora nu se poate reveni într-o procedură penală ulterioară.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 6303/18.08.2010 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1031/16.12.2010 a Tribunalului Sibiu, s-a respins cererea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Oradea de constatare a nulităţii Hotărârii nr. 3828/17.05.2006 prin care Comisia Judeţeană Bihor a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui Y.. Prin încheierea nr. 116/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Aleşd s-a stabilit legalitatea procesului-verbal nr. x/21.06.2006 de punere în posesie, cu referire la numărul topografic x. În fine, prin sentinţa civilă nr. 259/24.03.2008 a Judecătoriei Aleşd, definitivă prin decizia civilă nr. 149/R/15.02.2010 a Tribunalului Bihor, s-a respins acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/2006.

Or, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. (Decizia nr. 102/2021) şi principiul autorităţii de lucru judecat al hotărârilor civile definitive, contestatorii U. şi T. au apreciat că repunerea în discuţie a ceea ce s-a stabilit în mod definitiv prin hotărârile anterioare contravine securităţii raporturilor juridice şi dreptului consacrat de art. 6 din Convenţia europeană.

S-a susţinut, de asemenea, că referatul Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Vadu Crişului, prin care s-a propus modificarea titlului de proprietate conform extrasului de carte funciară şi a procesului-verbal de punere în posesie, confirmă existenţa unei erori a inginerului topograf, care a consemnat în măsurătorile efectuate o altă cifră decât cea reală. Prin urmare, menţiunile apreciate false din cuprinsul titlului de proprietate şi al procesului-verbal de punere în posesie reprezintă rectificări ale unor simple erori materiale.

Contestatorii au invocat şi puterea de lucru judecat a încheierii din data de 08.07.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022, prin care Curtea de Apel Bucureşti, deşi a respins plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare, a reţinut că, date fiind elementele contradictorii cuprinse în cele trei rapoarte tehnico-ştiinţifice, nu poate fi trasă o concluzie certă în privinţa falsificării înscrisurilor în litigiu. Or, această încheiere are putere de lucru judecat şi beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul, astfel încât ea nu putea fi contrazisă de hotărârea pronunţată în prezenta cauză. În plus, prin ordonanţele prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem nu s-a specificat în ce ar consta faptele de fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual şi care ar fi înscrisurile falsificate, iar prin ordonanţa din 03.11.2021 s-a dispus o soluţie de clasare pentru alte infracţiuni decât cele pentru care s-a formulat propunerea de desfiinţare.

Contestatoarea V. nu a motivat contestaţia declarată şi nu s-a prezentat la termenele acordate în faţa instanţei de control judiciar.

Prin încheierea din data de 26 martie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de doi judecători, a respins cererea de efectuare a unei noi expertize criminalistice grafoscopice formulată de contestatorii S. şi A., considerentele avute în vedere fiind detaliate în cuprinsul respectivei încheieri.

În şedinţa din data de 24 aprilie 2025, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei formulate de V. şi a acordat cuvântul în dezbateri atât asupra acestei chestiuni, cât şi asupra contestaţiilor motivate formulate, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor regăsindu-se în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Examinând actele dosarului şi încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de doi judecători, reţine următoarele:

Cu privire la contestaţia declarată de contestatoarea V., sunt incidente dispoziţiile art. 5491 alin. (6) teza finală din C. proc. pen., potrivit cărora "Contestaţia nemotivată (n.r. declarată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară) este inadmisibilă."

În cauza de faţă, cererea prin care contestatoarea V., prin apărător ales, a exercitat calea de atac se limitează la a consemna voinţa acesteia de a contesta încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunţată la data de 20 noiembrie 2024, fără a cuprinde, nici măcar într-o formă succintă, o prezentare a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază calea de atac.

Subsecvent înregistrării contestaţiei la data de 27 noiembrie 2024, contestatoarea nu a depus alte cereri sau precizări şi, ulterior, nu s-a prezentat la termenele de judecată stabilite de instanţa de control judiciar, calea sa de atac rămânând nemotivată până la data pronunţării prezentei încheieri.

În acest context, constatând că sancţiunea prevăzută expres de lege pentru nemotivarea contestaţiei declarate în procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării este aceea a inadmisibilităţii căii de atac, în baza art. 5491 alin. (7) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de doi judecători, va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatoarea V..

Cu privire la contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi contestatorii A. şi S.

Atât Ministerul Public, cât şi cei doi contestatori sus-menţionaţi au criticat soluţia judecătorului de cameră preliminară exclusiv sub aspectul dispoziţiei de respingere a propunerii de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucureşti.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată că judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a apreciat corect, pe de o parte, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării şi, pe de altă parte, că mijloacele de probă existente în cauză nu demonstrează cu certitudine că testamentul în litigiu ar fi fost falsificat prin contrafacerea semnăturii titularului, în condiţiile în care singura probă care susţine teza acuzării, şi anume raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit în cursul urmăririi penale, este contrazis de cele două rapoarte de expertiză criminalistică grafoscopică efectuate de experţi din cadrul I.N.E.C în cursul judecăţii în al doilea ciclu procesual, care relevă că actul în discuţie a fost semnat de către X..

Înalta Curte constată, la rândul său, că ansamblul înscrisurilor existente la dosar, coroborate cu rapoartele de expertiză nr. x/28.03.2024 şi nr. y/19.09.2024 infirmă ipoteza pe care s-a grefat formularea prezentei propuneri de desfiinţare de înscrisuri, şi anume aceea că semnătura realizată la rubrica "Testatoare" de pe cele două exemplare originale ale testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti nu ar fi fost executată de persoana căreia i se atribuie, respectiv, X..

Prin cele două expertize criminalistice de specialitate, întocmite din dispoziţia judecătorului de cameră preliminară, în cel de-al doilea ciclu procesual, în concordanţă cu exigenţele impuse art. 172 - art. 181 din C. proc. pen., s-a concluzionat că semnătura în litigiu a fost executată de aceeaşi persoană care a executat semnăturile atribuite numitei X. de pe cele cinci documente oficiale originale utilizate ca scripte de comparaţie, respectiv "Declaraţiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observaţiuni înainte de semnare", rubrica "Soţi", poziţia a doua; registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire" aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x pe numele Scobai, seria x nr. x şi seria x nr. x pe numele x şi cererea înregistrată sub nr. x din 25.01.1961, prin care X. solicitase înregistrarea decesului soţului său, AA..

Documentele utilizate ca scripte de comparaţie sunt acte oficiale, originale, aflate în păstrarea autorităţilor publice, care cuprind semnături necontestate ale numitei X., realizate în diferite perioade de timp, astfel încât ele reprezintă modele de comparaţie cu un grad ridicat de fiabilitate şi imprimă un grad ridicat de siguranţă concluziilor formulate prin cele două expertize. Înalta Curte, Completul de doi judecători, apreciază pertinentă şi corectă întreaga argumentaţie a judecătorului de cameră preliminară sub acest aspect, astfel încât nu o va relua, urmând a reevalua numai acele chestiuni care au făcut obiectul criticilor formulate în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.

Sub aspectul legalităţii soluţiei dispuse prin încheierea contestată şi al legalităţii mijloacelor de probă pe care s-a întemeiat aceasta, criticile formulate exclusiv de contestatorii A. şi S. sunt nefondate.

Contrar susţinerilor contestatoarei A., dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen. consacră nu doar posibilitatea dispunerii unei soluţii de admitere a propunerii de desfiinţare a unui înscris în caz de clasare, ci şi pe cea a respingerii unui astfel de propuneri.

Prevederile art. 5491 alin. (5) lit. a) din C. proc. pen. stabilesc că, soluţionând propunerea de desfiinţare a unui înscris, judecătorul de cameră preliminară poate pronunţa următoarea soluţie: "respinge plângerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării". Norma de procedură reglementează explicit, aşadar, posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a respinge propunerea formulată subsecvent dispunerii unei soluţii de clasare, fără a distinge după cum obiectul propunerii este reprezentat de luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau de desfiinţarea unui înscris.

Consacrarea normativă a obligaţiei cumulative a judecătorului de cameră preliminară de a dispune, odată cu respingerea plângerii, şi restituirea unui bun sau ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării nu are semnificaţia pretinsă de contestatoare, şi anume aceea de limitare a admisibilităţii soluţiei de respingere a propunerii la ipoteza în care obiectul cauzei l-ar constitui exclusiv luarea măsurii confiscării.

Interpretarea gramaticală a normei legale - care, prin utilizarea expresiei "după caz" consecutiv indicării soluţiei ce poate fi dispusă, circumstanţiază obligaţia de restituire a unui bun/de ridicare a măsurii asigurătorii acelor situaţii în care au fost ridicate sau dispuse astfel de bunuri ori măsuri - exclude o limitare de natura celei pretinse de contestatoare. Utilizând şi metode de interpretare logică a aceleiaşi dispoziţii legale rezultă, de asemenea, că posibilitatea respingerii propunerii formulate de procuror, inclusiv atunci când ea are ca obiect desfiinţarea unui înscris, este inerentă procedurii reglementate de art. 5491 din C. proc. pen., la fel ca şi oricărui altui cadru jurisdicţional în care judecătorul este chemat să tranşeze un conflict de drept, în caz contrar rolul judecătorului relevându-se ca unul pur formal, lipsit de prerogativele specifice unui veritabil act de judecată.

Susţinerea aceleiaşi contestatoare, în sensul că, respingând propunerea de desfiinţare a testamentului în litigiu, judecătorul de cameră preliminară ar fi modificat implicit temeiul juridic al soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 1/P/2015 din 3 noiembrie 2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) în prevderile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este, de asemenea, nefondată.

Învestit în concordanţă cu dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară nu statuează asupra raportului juridic de conflict, a caracterului infracţional al faptelor din care au rezultat înscrisuri desfiinţabile şi nici asupra autorului acestor fapte sau a vinovăţiei sale, ci exclusiv asupra măsurii în care se impune înlăturarea din circuitul civil a unui înscris al cărui conţinut - total sau parţial - nu corespunde realităţii, chiar dacă pentru fapta care a condus la pretinsa sa denaturare nu a putut fi angajată răspunderea penală.

Caracterul definitiv al soluţiei de clasare dispuse de procuror şi confirmate de judecătorul de cameră preliminară sesizat în temeiul prevederilor art. 340 din C. proc. pen. constituie o condiţie de procedibilitate pentru sesizarea ulterioară a instanţei competente să dispună cu privire la desfiinţarea unui înscris, iar nu un impediment pentru această ultimă instanţă de a aprecia ea însăşi - pe baza probelor strânse de procuror şi a oricăror probe noi administrate - asupra contradicţiilor existente între conţinutul înscrisului a cărui desfiinţare se solicită şi realitatea obiectivă.

O atare posibilitate a judecătorului sesizat în vederea desfiinţării unui înscris este cu atât mai evidentă atunci când soluţia de clasare se întemeiază pe impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi nu tranşează aspectele esenţiale ale raportului juridic de conflict ca efect al inexistenţei unei cereri de continuare a procesului penal într-o cauză în care nu s-a dispus efectuarea urmăririi penale in personam şi, cu atât mai puţin, punerea în mişcare a acţiunii penale.

Prin urmare, faptul că, în cauza de faţă, procurorul a considerat suficiente probele administrate pentru a se concluziona în sensul falsificării testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 nu impune eo ipso o concluzie similară a judecătorului de cameră preliminară.

De vreme ce, sub aspectul particular al acestui înscris, urmărirea penală s-a efectuat in rem şi, în contextul intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu a existat, pe cale de consecinţă, o statuare asupra caracterului infracţional al faptei ori a vinovăţiei vreunui suspect în condiţiile prevăzute de art. 18 din C. proc. pen., argumentele pentru care, prin ordonanţa din data de 3 noiembrie 2021, s-a apreciat fals testamentul în litigiu nu au autoritate de lucru judecat în procedura ulterioară prevăzută de art. 5491 din C. proc. pen., constituind doar temeiuri ale propunerii de desfiinţare a înscrisului, adresate judecătorului competent.

În ceea ce priveşte măsura în care rejudecarea cauzei în primă instanţă s-a realizat cu respectarea limitelor impuse prin încheierea nr. 393 din 23 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a desfiinţat încheierea din data de 22 decembrie 2022 şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor celor doi contestatori, că prima instanţă s-a conformat întocmai indicaţiilor instanţei de control judiciar. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat, în cel dintâi ciclu procesual, că nu au fost administrate toate probatoriile necesare pentru temeinica soluţionare a cauzei, impunându-se efectuarea unei expertize grafoscopice "pentru a răspunde aceloraşi obiective anterior analizate, respectiv dacă semnătura de pe testamentul nr. 6848 aparţine testatoarei X.."

Prin urmare, instanţa supremă nu a impus judecătorului învestit în rejudecare ca expertiza criminalistică să aibă obiective identice cu cele regăsite în raportul de constatare criminalistică întocmit în faza de urmărire penală, astfel cum a susţinut contestatoarea A., şi nici ca la efectuarea acestei expertize judiciare să fie utilizate ca scripte de comparaţie aceleaşi documente avute în vedere la întocmirea constatării criminalistice. Singurele obligaţii impuse instanţei de rejudecare au fost acelea de a respecta principiul publicităţii şedinţei de judecată şi de a dispune efectuarea unei expertize grafoscopice în coordonatele anterior precizate, obligaţii cărora judecătorul de cameră preliminară li s-a conformat, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

În ceea ce priveşte legalitatea celor două rapoarte de expertiză criminalistică efectuate în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, contestatorii A. şi S. au invocat lipsa de imparţialitate a experţilor din cadrul I.N.E.C, în privinţa cărora au apreciat incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., susţinând că respingerea cererii de recuzare a experţilor, corelată cu respingerea solicitării de efectuare a unei noi expertize în cadrul altui institut naţional sau european, au fost de natură a aduce atingere echităţii procedurii.

Înalta Curte constată că pretinsa incidenţă a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) coroborat cu art. 174 alin. (1) din C. proc. pen. a fost examinată de judecătorul primei instanţe care, prin încheierea din data de 25.09.2024, a respins ca nefondată cererea de recuzare a experţilor HH., II. şi JJ., reţinând că raportul de expertiză întocmit anterior, la data de 28.08.2009, de către aceiaşi experţi, într-un litigiu civil în care figurau aceleaşi părţi, dar care avea un obiect diferit (fiind supuse expertizării alte înscrisuri) nu pune în lumină o antepronunţare a acestora cu privire la obiectivele expertizei dispuse în cauza de faţă.

Argumentele judecătorului de cameră preliminară sunt juste şi susţinute de înscrisurile existente la dosar.

Reiterând chestiunea pretinsei lipse de imparţialitate a experţilor, contestatorii nu au invocat, de altfel, elemente noi, relevante sub aspectul strict al incidenţei cazului de incompatibilitate menţionat, ci s-au limitat la a sublinia că valorificarea unui raport de expertiză afectat de pretinsul subiectivism al experţilor, corelată cu respingerea cererii de întocmire a unei noi expertize în cadrul altei instituţii, au fost de natură a aduce atingere caracterului echitabil al procesului.

Înalta Curte subliniază că, în concordanţă cu regulile de principiu desprinse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, articolul 6 par. 1 din Convenţia europeană garantează dreptul la un proces echitabil desfăşurat în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, fără a impune în mod expres ca şi expertul desemnat de o astfel de instanţă să îndeplinească întocmai aceleaşi cerinţe de imparţialitate. Cu toate acestea, de vreme ce opinia unui expert desemnat de instanţă poate avea o importanţă covârşitoare în evaluarea chestiunilor pentru lămurirea cărora el a fost desemnat, Curtea Europeană a admis că lipsa de imparţialitate a expertului ar putea, în anumite circumstanţe, să determine o încălcare a principiului egalităţii de arme, care este inerent conceptului de proces echitabil. Ceea ce prezintă relevanţă, în mod particular, sunt poziţia procesuală a expertului şi rolul său în procedurile relevante (cauza Sara Lind Eggertsdottir împotriva Islandei, 31390/04, Hotărârea din 5 iulie 2007, cauza Bonisch împotriva Austriei, 8658/79, Hotărârea din 6 mai 1985).

Reevaluând aspectul aparenţei de imparţialitate a experţilor care au întocmit raportul de expertiză nr. x din 19.09.2024, în coordonatele desprinse din jurisprudenţa instanţei de contencios european, Înalta Curte reţine că cei trei experţi au fost desemnaţi de organul judiciar să efectueze o nouă expertiză într-o cauză în care cercetările penale iniţiale şi, ulterior, sesizarea judecătorului de cameră preliminară, au fost declanşate în urma deciziei unor persoane sau entităţi juridice diferite de institutul în care aceştia activau. Noua expertiză întocmită în speţă nu a vizat chestiuni de natură a conduce la eventuala angajare a răspunderii I.N.E.C ori a altor persoane din cadrul instituţiei, ci exclusiv oferirea, la solicitarea instanţei, a unei opinii de specialitate asupra unei chestiuni determinate de natură pronunţat tehnică, în privinţa căreia fuseseră formulate anterior alte două opinii ale altor experţi.

Prin urmare, poziţia şi rolul atribuit experţilor în procedura de faţă nu sunt de natură a justifica, în mod obiectiv, dubiile exprimate de contestatori în privinţa obiectivităţii acestora.

O atare împrejurare, corelată cu faptul că, aşa cum s-a argumentat în precedent, expertiza efectuată de cei trei experţi în urmă cu 15 ani (având nr. 123/28.08.2009 şi vizând expertizarea semnăturilor aplicate de alte persoane - AA., AAA., KK. etc. pe acte de căsătorie, acte de vânzare, scrisori datând din perioada 1897-1932) - într-un litigiu civil în care figurau unele dintre părţile din cauză - a vizat alte înscrisuri şi elemente factuale, semnificativ diferite de chestiunile deduse judecăţii în speţă, legitimează concluzia inexistenţei unei justificări obiective a susţinerilor privind parţialitatea experţilor şi, implicit, a legalităţii mijlocului de probă criticat.

În ceea ce priveşte susţinerea necesităţii efectuării unei noi expertize, în cadrul altui institut, Înalta Curte constată pertinente observaţiilor judecătorului de cameră preliminară sub acest aspect. Suplimentar acestora, observă că reiterarea acestei chestiuni a constituit unul dintre argumentele care au stat la baza cererii de efectuare a unei noi expertize, cerere respinsă prin încheierea din data de 26 martie 2025, astfel încât nu apreciază necesară o analiză detaliată a acestei chestiuni.

În orice caz, subliniază că respingerea unei cereri de administrare a unei probe, cum este şi cazul soluţiei criticate de contestatori, nu determină în sine o eventuală încălcare a echităţii procedurii, numai o evaluare în ansamblu a derulării acesteia fiind de natură a conduce la o concluzie definitivă sub acest aspect. Or, în speţă, prima instanţă a dispus efectuarea a două expertize grafoscopice, în urma dezbaterii contradictorii atât a obiectivelor acestora, cât şi a documentelor ce urmau a fi utilizate ca scripte de comparaţie. În plus, la ambele expertize au participat şi experţi recomandaţi de părţi, opiniile de specialitate exprimate fiind cenzurate critic de judecător şi urmând a fi reevaluate de Înalta Curte în actuala procedură.

Nu se identifică, prin urmare, o încălcare a principiului egalităţii de arme şi, implicit, a echităţii procedurii de natură a justifica desfiinţarea încheierii.

Sub aspectul temeiniciei soluţiei dispuse prin încheierea contestată cu privire la testamentul autentificat sub nr. x din 6 martie 1992, Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată că motivele de critică formulate atât de Ministerul Public, cât şi de contestatorii A. şi S. vizează, în esenţă, greşita valorificare a celor două expertize efectuate în cursul judecăţii, în detrimentul raportului de constatare criminalistică întocmit în cursul urmăririi penale.

În opinia contestatorilor, valoarea probatorie a celor două expertize este inferioară celei ce ar trebui acordată constatării criminalistice, având în vedere următoarele două argumente principale: pe de o parte, concluziile celor două expertize nu s-au întemeiat şi pe cererile nr. x/19.03.1991 adresată primarului comunei Gherghie şi nr. 257/19.03.1991 adresată primarului comunei Groşi, deşi aceste înscrisuri au fost utilizate ca scripte de comparaţie la întocmirea raportului de constatare; pe de altă parte, relevanţa documentelor utilizate pentru comparaţie la întocmirea acestui ultim raport a fost superioară celei ce caracterizază documentele avute în vedere la efectuarea expertizelor, atât sub aspect cantitativ (25 de înscrisuri în primul caz şi 5 înscrisuri în cel de-al doilea), cât şi calitativ (documentele utilizate în faza de urmărire penală fiind întocmite într-o perioadă de timp mai apropiată de momentul întocmirii testamentului în litigiu).

Înalta Curte constată că judecătorul de cameră preliminară a evaluat just ansamblul mijloacelor de probă existente în cauză, criticile contestatorilor fiind nefondate.

Astfel, numărul documentelor utilizate pentru efectuarea raportului de constatare criminalistică nu este relevant, în sine, pentru a susţine valoarea probatorie superioară a acestui mijloc de probă. Documentele originale examinate în respectivul raport, cuprinzând semnături necontestate ale numitei X. şi utilizate ca scripte de comparaţie pentru analizarea autenticităţii semnăturii aplicate pe testamentul în litigiu, au fost doar două, respectiv registrul nr. 16975, pagina 28, coloana întâi şi declaraţia verbală de proiect de căsătorie 20.09.1949, ambele conţinând semnături necontestate ale defunctei, una dintre ele cu numele anterior căsătoriei, Scobai. Acestor documente li s-au adăugat cererile nr. x, 257, 361, toate datate 19.03.1991 şi adresate primarilor comunelor Gherghie, Groşi şi Luncşoara - înscrisuri întocmite în numele numitei X., dar contestate sub aspectul autenticităţii lor - şi două înscrisuri cuprinzând semnături ale numitului Y., datând din anii 1981, respectiv, 2000.

Restul înscrisurilor examinate de către expertul care a întocmit raportul de constatare, cuprinzând semnături executate fie de EE., fie de Y., au reprezentat scripte de comparaţie pentru examinarea semnăturii de la rubrica "testatoare" de pe testamentul nr. 6848/1992, utilizate, însă, în scopul identificării eventuale nu a falsului în sine, ci a autorului pretinsei contrafaceri.

Aceste ultime documente nu prezintă relevanţă, însă, pentru lămurirea obiectului procedurii prevăzute de art. 5491 din C. proc. pen. în care, aşa cum just a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară, ceea ce trebuie stabilit, în principal, este existenţa falsului, iar nu identitatea autorului acestuia. Distincţia între aceste două chestiuni este esenţială în cauze de natura celei de faţă, deoarece judecătorul învestit într-o astfel de procedură trebuie să dispună asupra caracterului fals al înscrisului a cărui desfiinţare se solicită, în sensul de instrumentum probationis (în speţă, fiind vorba de autenticitatea semnăturii numitei X.), iar nu asupra identităţii pretinsului autor al falsului (adică Y., cum pretind implicit contestatorii, sau alte persoane avute iniţial în vedere în faza de urmărire penală).

Procedura de desfiinţare a unui înscris în caz de clasare nu are ca finalitate, nici chiar indirectă, stabilirea răspunderii penale a unei persoane, ci exclusiv înlăturarea din circuitul civil a unui înscris care nu corespunde realităţii.

Din această perspectivă, opţiunea judecătorului de cameră preliminară de a limita numărul scriptelor de comparaţie utilizate la întocmirea expertizelor exclusiv la acele înscrisuri care conţineau semnături originale, necontestate, ale defunctei X., este una corectă, corespunzătoare obiectului procedurii şi limitelor învestirii sale. În aceste limite, se constată că numărul de semnături provenind de la numita X., avute în vedere la efectuarea celor două expertize, a fost de cinci, superior, prin urmare, numărului de semnături utilizate pentru comparaţie de expertul W., împrejurare de natură a caracteriza aceste expertize ca fiind întocmite în baza unui probatoriu consistent, sigur şi relevant.

Particularităţile speţei relevă, într-adevăr, că examinarea scrisului şi a semnăturii existente în cele trei cereri datate 19.03.1991, întocmite în numele defunctei X., a constituit o împrejurare determinantă pentru concluzia la care a ajuns expertul W. în faza de urmărire penală, şi anume că semnătura în litigiu depusă la rubrica testatoare de pe testamentul autentificat cu nr. x/1992 se aseamănă cu scrisul de mână atribuit numitului Y. (model de comparaţie cererea nt. 2795/27.10.2000).

Expertul a stabilit că scrisul olograf care completează cele trei cereri din anul 1991 se aseamănă cu scrisul de mână prelevat de la numitul Y., iar semnătura "X." existentă pe aceleaşi trei cereri a fost executată de sus-numitul, având în vedere acelaşi model de comparaţie.

Pe baza acestor constatări ale expertului, atât Ministerul Public, cât şi contestatorii A. şi BBB. au considerat demonstrată împrejurarea că şi testamentul din data de 6 martie 1992 ar fi fost semnat de Y., iar nu de X..

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată că raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 nu stabileşte cu certitudine că autorul semnăturii în litigiu ar fi fost persoana sus-menţionată şi nu exclude în mod absolut posibilitatea ca respectiva semnătură să fi fost executată de X..

Demersul probator al expertului W. a fost limitat, în mod inevitabil, de o serie de factori obiectivi incontestabili, cum ar fi obiectivele fixate de procurorul care a dispus întocmirea raportului de constatare, numărul redus al scriptelor de comparaţie disponibile, precum şi de o împrejurare factuală esenţială, respectiv, inexistenţa unor scripte de comparaţie actuale, diverse, furnizate în mod direct organelor judiciare de către persoanele implicate. La data efectuării raportului de constatare, atât X., cât şi Y. erau decedaţi (prima din anul 1992, iar cel de-al doilea, din anul 2006), împrejurare ce a obstaculat obţinerea unor mostre de semnătură adecvate şi a determinat limitarea, atât ca număr, cât şi ca plasare în timp, a documentelor efectiv utilizabile pentru comparaţie.

Tocmai de aceea, se poate observa că toate concluziile expertului criminalist sunt circumscrise limitelor documentare ce au însoţit demersul său de specialitate, aserţiunea acestuia că semnătura în litigiu nu a fost executată de numita X. (şi nici de Y. sau EE.) raportându-se, în fiecare caz, la scrisul de mână - model de comparaţie disponibil. O concluzie nuanţată similară a fost formulată şi în ceea ce priveşte scrisul olograf şi semnătura executate pe cele trei cereri datate 19.03.1991, în privinţa cărora s-a stabilit că au fost executate de Y., expertul raportându-se, şi în acest caz, la scrisul de mână model de comparaţie disponibil.

În orice caz, prin raportul de constatare criminalistică supus analizei, nu s-a stabilit că autorul semnăturii de pe testamentul în litigiu ar fi acelaşi cu autorul semnăturii de pe cele trei cereri datate 19.03.1991, o atare susţinere a contestatorilor (pe care s-a grefat solicitarea de efectuare a unei noi expertize ori de desfiinţare a înscrisului) fiind expresia unei simple prezumţii, neconfirmate, însă, de probatoriul administrat.

În contextul particularităţilor anterior expuse, Înalta Curte concluzionează că raportul de constatare criminalistică nu se caracterizează printr-o fiabilitate superioară celorlalte probe de specialitate administrate în cursul judecăţii, în ceea ce priveşte elementul esenţial pentru soluţionarea prezentei cauze. Acest mijloc de probă oferă indicii ale unei posibile implicări a altei persoane decât X. în redactarea cererilor formulate în numele acesteia la data de 19.03.1991 şi ale unei asemănări între scrisul persoanei care a redactat respectivele cereri şi semnătura aplicată pe respectivele cereri, fără a se concluziona, însă, în sensul unei identităţi între respectiva semnătura şi cea aplicată pe testamentul în litigiu.

Pentru desfiinţarea unui înscris în procedura de faţă nu sunt suficiente, însă, simplele indicii ale unei contrafaceri. Caracterizarea unui înscris ca fiind necorespunzător adevărului reclamă certitudine judiciară, întemeiată pe probe sigure, fiabile şi legal administrate, caracteristici care, pentru motivele obiective şi neimputabile expertului menţionate în precedent, nu însoţesc raportul de constatare criminalistică.

În aceleaşi coordonate factuale limitate, cele două rapoarte de expertiză întocmite din dispoziţia judecătorului de cameră preliminară valorifică, însă, un număr superior de semnături de comparaţie, regăsite în documentele oficiale disponibile în prezent, întocmite în diferite perioade de timp. Pe baza acestor modele de comparaţie, ambele expertize au concluzionat că semnătura în litigiu a fost executată de persoana care a semnat documentele oficiale modele de comparaţie, contrazicând, prin urmare, premisa factuală pe care s-a bazat acuzarea în formularea prezentei propuneri. În plus, ambele expertize cuprind o examinare detaliată a caracteristicilor particulare ce definesc grafismele necontestate ale defunctei X., dar şi a asemănărilor dintre acestea şi semnăturile în litigiu, între constatările şi concluziile experţilor existând o concordanţă deplină.

Observaţiile experţilor parte CCC. şi ZZ. la raportul de expertiză iniţial, referitoare la lipsa de corespondenţă între semnăturile în litigiu şi semnăturile de comparaţie în privinţa datei de execuţie, a perioadei din care provin ori a compoziţiei literale nu conduc, în sine, la o concluzie diferită, ambii experţi considerând că este necesară o nouă expertiză, motiv pentru care prima instanţă a şi dispus în consecinţă.

Aceeaşi este situaţia şi a observaţiilor expertului parte CCC., formulate sub aspectul noului raport de expertiză întocmit în cadrul I.N.E.C. Particularităţile morfologice ale grafismelor în litigiu şi cele specifice semnăturilor de comparaţie au fost evaluate detaliat în expertizele întocmite de I.N.E.C, subliniindu-se, în cazul semnăturii în litigiu, traseul incipient al numelui redat concav, cu unghiularizare de debut, continuat cu primul element vertical al majusculei "M" tip lanţ ovalizat, traseul celui de-al doilea element al majusculei "M" dublat printr-o mişcare inscriptorie de tip sus-jos, lăcătuirea ovalului minusculei caligrafice "a", corpul de tip laţ aplatizat, cu traseul descendent finalizat brusc în cazul minusculei "t", unghiularitatea specifică în cazul corpului minusculei caligrafice "i", înmelcuirea debutului minusculei "c" şi suprapunerea debutului minusculei "e" cu finalul minusculei "t", cu buclarea debutului gramei ce succede lui "t", iar în cazul semnăturilor necontestate autentice provenind de la X., majuscula "V" cu componente ce au înălţime regresivă, debutul prelung concav al majusculei caligrafice "M", urmat de primul element vertical de tip laţ aplatizat, partea mediană inferioară redată rond-unghiular, iar al doilea element vertical costruit cu tendinţă unghiulară în porţiunea superioară, lăcătuirea minusculei caligrafice "a", finalizarea bruscă, descendentă, a firului caligrafic ce alcătuieşte corpul minusculei "t", înmelcuirea debutului minusculei "c", suprapunerea debutului minusculei "e" cu finalul minusculei "t", cu buclarea debutului gramei ce succede lui "t".

Pe baza acestor constatări, ambele expertize criminalistice au concluzionat că examenul comparativ al semnăturii în litigiu cu grafiile necontestate ale defunctei X. evidenţiază dominante grafice şi particularităţi constructive asemănătoare, păstrate în semnăturile executate succesiv, în diferite momente de timp, de către autoare.

În acelaşi sens, sunt şi opiniile exprimate de experţii recomandaţi CC. şi BB., care au depus avize de specialitate prin intermediul cărora au opinat că semnăturile de pe cele două exemplare ale testamentului au fost executate de X..

Cu toate că limitările ce au determinat Înalta Curte să dea o eficienţă restrânsă constatării criminalistice se menţin, parţial, şi în privinţa celor două expertize grafoscopice ulterioare, nu se poate face, totuşi, abstracţie de faptul că aceste ultime mijloace de probă au valorificat toate elementele de scris disponibile, existente în singurele documente oficiale în care se mai regăsesc, în prezent, semnăturile necontestate ale defunctei X.. Tocmai de aceea, observaţia experţilor parte CCC. şi DD. privind lipsa de corespondenţă temporală între semnătura în litigiu şi semnăturile de comparaţie, deşi factual corectă, nu poate justifica de plano înlăturarea celor două expertize din ansamblul probator, impunându-se evaluarea lor coroborată cu celelalte probe existente.

Or, din această perspectivă, nu se justifică o eventuală prevalenţă acordată constatării criminalistice, afectate, la rândul său, de aceleaşi limitări documentare care impun valorificarea doar a probelor care prezintă un grad de siguranţă cât mai sporit, în mod necesar apreciate coroborat, pentru a se identifica toate elementele factuale susceptibile a permite lămurirea cauzei.

Reevaluând, prin urmare, celelalte probe administrate în cauză, inclusiv din perspectiva susţinerilor contestatorilor în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată că ele nu confirmă, dincolo de orice dubiu, ipoteza fasificării semnăturii testatoarei de pe testamentul autentificat sub nr. x/1992, pe care s-a întemeiat sesizarea procurorului.

Astfel, expertizele extrajudiciare întocmite de experţii DDD. şi EEE., la care s-a făcut trimitere în motivele de contestaţie ale Ministerului Public, nu prezintă o relevanţă probatorie deosebită în speţă. Distinct de faptul că aceşti doi experţi au concluzionat că semnătura în litigiu a fost executată de X., Înalta Curte apreciază în mod particular relevant faptul că ambele expertize extrajudiciare au fost întocmite pe baza copiilor înscrisurilor relevante (în litigiu şi modele de comparaţie), şi nu a exemplarelor originale, aspect de natură a limita ab initio fiabilitatea mijloacelor utilizate de către experţi şi, implicit, forţa probantă a concluziilor acestora.

Raportul de expertiză grafoscopică extrajudiciară nr. 23/16.01.2008 întocmit de expertul ZZ. şi raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 841/14.07.2013 întocmit de expertul criminalist DD. au, fost la rândul lor, afectate de limitările inerente materialului documentar disponibil pentru comparaţie. În primul caz, examinând doar copiile documentelor relevante, expertul a concluzionat că semnătura în litigiu prezintă indicii de contrafacere, copiere, imitare, scriere cu mâna condusă, subliniind, însă, necesitatea expertizării exemplarelor originale ale documentelor relevante. În cel de-al doilea caz, expertul a concluzionat că testamentul nu a fost semnat de X. exclusiv pe baza copiilor documentelor în litigiu şi de comparaţie care cuprindeau, în realitate, doar două documente oficiale semnate de defunctă cu numele "Scobai" şi două dintre cererile datate 19.03.1991, cele din urmă contestate, însă, sub aspectul autenticităţii semnăturii.

Restul aspectelor invocate de contestatori, referitoare la eroarea materială strecurată în conţinutul testamentului cu privire la adresa testatoarei, respectiv la dubiile ce ar plana asupra legalităţii procedurii finalizate cu autentificarea testamentului în litigiu, nu sunt de natură a evidenţia, nici individual, nici coroborat, elemente factuale care să confirme cu certitudine ipoteza contrafacerii.

Inadvertenţa referitoare la numărul apartamentului de domiciliu al testatoarei (indicat eronat ca fiind 1 în loc de 5) şi omisiunea indicării numărului blocului nu este una de substanţă, astfel încât nu poate fi exclusă susţinerea notarului referitoare la simpla eroare materială drept cauză a acestei inadvertenţe. În plus, Înalta Curte apreciază relevant faptul că, aşa cum rezultă din opisul alfabetic pentru registrul general notarial depus la fila x/volumul 5 dup, la nr. 6848 din 6 martie 1992 este înregistrată menţiunea "X., testament" element care confirmă, contextual, realizarea actului de autentificare a testamentului în litigiu.

În acelaşi sens, împrejurarea invocată de contestatorii A. şi BBB., şi anume că, ulterior demarării cercetărilor, la mapa dosarului notarial nu au fost identificate cererea de întocmire şi autentificare a testamentului şi nici restul documentelor impuse de legislaţia în vigoare la acel moment, nu poate primi semnificaţia atribuită de contestatori, şi anume că respectivele cereri/documente nici nu ar fi existat vreodată.

Suplimentar menţiunilor existente în opisul alfabetic, Înalta Curte apreciază relevante, sub acest ultim aspect, informaţiile ce rezultă din adresa nr. x/05.01.2016 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, din care rezultă că pentru dosarele succesorale întocmite în perioada 1980-1995, termenul de păstrare a fost de 10 ani, după expirarea căruia au rămas disponibile în arhivă doar certificatele de moştenitor, cu termen de păstrare permanent. Deşi se referă la dosarele succesorale, acest înscris, coroborat cu restul informaţiilor ce rezultă din ansamblul corespondenţei purtate de procuror cu instituţiile relevante, evidenţiază, ca regulă, lipsa de accesibilitate, în prezent, a integralităţii dosarelor notariale întocmite în respectiva perioadă de timp şi conservarea doar a actelor notariale producătoare de efecte juridice, cum este şi cazul testamentului în litigiu.

În raport cu elementele ce rezultă din înscrisurile anterior menţionate, devin irelevante chestiunile invocate de contestatori, referitoare la pretinsa inexistenţă a unei cereri a defunctei de autentificare a testamentului ori a unei rezoluţii de încuviinţare a cererii de redactare a oricăror înscrisuri la cererea părţilor, de vreme ce, urmare a intervalului lung de timp scurs până în prezent, nu se poate stabili în mod obiectiv dacă, la momentul întocmirii testamentului, au existat sau nu astfel de documente în dosarul notarial.

În ceea ce priveşte chitanţa care atestă plata taxei aferente autentificării testamentului de către numitul Y., Înalta Curte apreciază că acest element singular nu poate primi semnificaţia atribuită de contestatori, şi anume aceea de dovadă a falsificării testamentului, deoarece, pe de o parte, o atare împrejurare nu se relevă ca una ilicită sau excepţională (plătitorul relaţionând direct cu testatoarea), iar pe de altă parte, acest element factual nu poate fi analizat izolat de restul probatoriului administrat în cauză.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că relaţiile preexistente între notarul Q. şi numitul Y., la fel ca şi susţinerile contradictorii existente în declaraţia dată de notar organelor de urmărire penală - chestiuni la care au făcut trimitere contestatorii - nu sunt de natură a confirma ipoteza contrafacerii semnăturii testatoarei X. pe fondul unei pretinse conivenţe între beneficiarul testamentului şi notarul public.

Chiar în condiţiile în care s-ar putea reţine că cele două persoane anterior menţionate se cunoşteau la data întocmirii testamentului, o atare împrejurare nu constituie, în sine, şi o dovadă a conlucrării lor, grefate pe o înţelegere ilicită, în vederea falsificării unui înscris oficial. Nu există vreun element care să susţină în mod obiectiv aceste suspiciuni exprimate de contestatori, alegaţiile acestora din urmă tinzând doar la specularea unor elemente factuale izolate din istoricul relaţional al persoanelor implicate.

În acest sens, Înalta Curte, Completul de doi judecători, subliniază că, din ansamblul înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că ulterior decesului numitei X., la data de 09.03.1993 a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. x/1993 de către Notariatul de Stat Sector 5 Bucureşti, notar LL., din care rezulta că masa succesorală a defunctei era compusă din bunuri de uz casnic, iar moştenitorul acestor bunuri era Y. în calitate de legatar universal. De la momentul eliberării acestui certificat şi până în anul 2001, când a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. x/24.07.2001 cu privire la bunurile şi moştenitorii defunctului AA., nu rezultă că s-ar fi efectuat vreun alt demers semnificativ, menit să asigure legatarului intrarea în posesia patrimoniului defunctei X., ansamblul procedurilor legale menite a pune în discuţie autenticitatea înscrisurilor în litigiu debutând, practic, în anul 2005, odată cu cererile adresate de Y. diverselor comisii locale de reconstituire a dreptului de proprietate.

Majoritatea demersurilor legale orientate spre dobândirea bunurilor care au aparţinut soţului defunctei X., respectiv, AA., au fost întreprinse, însă, începând cu anul 2006, ulterior decesului numitului Y.. În mod particular, factorul declanşator al litigiilor care au urmat pare să fi fost prezentarea la B.N.P Q., în luna septembrie 2006, a unui testament olograf datat 28.12.2005 întocmit de Y. - prin care întreaga avere era lăsată mamei sale - testament a cărui autenticitate a fost, însă, contestată, determinând suspendarea procedurii succesorale până în prezent.

Deşi circumstanţele în care a fost întocmit acest ultim testament nu fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte apreciază, însă, relevantă împrejurarea că prezentarea acestui înscris, urmată de actele de dispoziţie efectuate ulterior de R. în favoarea numiţilor U. şi T. au fost împrejurările care au ridicat, în realitate, suspiciuni persoanelor care pretindeau, la rândul lor, un drept la moştenirea defunctului AA..

Or, aceste împrejurări au survenit mult ulterior datei întocmirii testamentului nr. 6848/1992; în plus, probatoriul administrat nu a evidenţiat o eventuală legătură între conduita numitului Y. în perioada 1991-1992 (şi întocmirea testamentului în litigiu), pe de o parte, şi conduita celorlalte persoane sus-menţionate începând cu anul 2006, pe de altă parte, pentru a se putea efectiv reţine, astfel cum sugerează contestatorii, o continuitate logică a acestor demersuri şi o conivenţă între toate persoanele implicate în toată această perioadă de timp.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, Completul de doi judecători, concluzionează că încheierea contestată este legală şi temeinică sub aspectul soluţiei de respingere a propunerii de desfiinţare a testamentului autentificat sub nr. x/1992, urmând a dispune în consecinţă.

Cu privire la contestaţiile declarate de contestatorii U. şi T.

Cei doi contestatori au criticat soluţia judecătorului de cameră preliminară exclusiv sub aspectul admiterii propunerii de desfiinţare a următoarelor înscrisuri: procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor), titlul de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor) şi fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P B..

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată că judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a apreciat corect că documentele anterior menţionate au fost alterate material în modalitatea indicată în cuprinsul ordonanţei de clasare şi se impune desfiinţarea lor.

În concret, în ceea ce priveşte procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplarul original identificat în arhiva OCPI Bihor), probatoriul administrat confirmă că alterarea înscrisului s-a realizat prin modificarea numărului topografic, fiind înlocuit textul "4144" cu textul "x", aspect demonstrat de identificarea unei dislocări mecanice a suportului de hârtie în dreptul ultimei cifre 1, iniţial cifra 4, care relevă că menţiunea iniţială "4144" a fost înlocuită prin îndepărtare mecanică şi rescriere sau prin acoperire de text cu substanţă corectoare cu menţiunea "x". Acelaşi înscris a fost alterat prin efectuarea unor ştersături cu pastă corectoare de culoare albă, menţiunea 72.5821 fiind consemnată peste pasta corectoare care acoperă textul "68" şi "2859".

Exemplarul original al titlului de proprietate x/2006, aflat în arhiva OCPI Bihor, a fost falsificat prin plăsmuirea anexei 1 pagina 4, în sensul reimprimării acesteia după modificarea în format electronic, cel mai probabil la data de 28.11.2006, a menţiunii din coloana "parcela" din 4144 în "x".

Totodată, fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P B., a fost falsificată prin plăsmuirea anexei 1 pagina 4, în sensul reprintării unui exemplar cu menţiunea parcelei x şi HCJ nr. 253/2006. De asemenea, la rubrica "Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", la poziţia a doua, a fost menţionată suprafaţa de 72 ha şi 5821 mp/134 ha şi 7618 mp situat în parcela cu nr. x, iar la rubrica "teren forestier înscris în amenajamentul silvic au fost consemnate olograf menţiunile 53A-4,8, respectiv 53B -19. În partea dreapta jos a copiei legalizate apare menţiunea "CORECTAT DIRECTOR HCJ 253/2006", menţiune peste care a fost aplicată ştampila OCPI Bihor cu indicativ 3, deşi prin adresa nr. x/04.08.2016, Instituţia Prefectului - Judeţul Bihor a comunicat organelor de urmărire penală că "prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 253/A/15.11.2006 nu a fost aprobată modificarea titlului de proprietate nr. x/2006, corectarea acestuia fiind aprobată prin Anexa 2, nr. ctr. 63 din Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 252/A/03.11.2006".

Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată, la rândul său, că ansamblul înscrisurilor existente la dosar, coroborate cu raportul de constatare criminalistică nr. x/248.08.2018, confirmă ipoteza pe care s-a grefat formularea prezentei propuneri de desfiinţare a celor trei înscrisuri.

Raportul de constatare demonstrează mijloacele utilizate pentru alterarea conţinutului procesului-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (123-126/vol. 3 dup), iar ansamblul înscrisurilor aflate la dosar demonstrează falsificarea titlului de proprietate nr. x/2006 (exemplar original aflat în arhiva OCPI şi copie legalizată), întreaga argumentaţie a judecătorului de cameră preliminară sub acest aspect fiind temeinică, astfel încât nu va fi reluată, Înalta Curte urmând a analiza numai acele chestiuni care au făcut obiectul criticilor formulate în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.

Sub aspectul chestiunilor de legalitate invocate de contestatorii U. şi T., Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată nefondate susţinerile acestora.

În speţă, nu se ridică problema unei eventuale depăşiri a limitelor rejudecării stabilite prin încheierea nr. 393 din data de 23 mai 2023 a instanţei supreme. Contrar susţinerilor contestatorilor, instanţa de control judiciar sesizată în respectiva cauză a fost învestită, printre altele, cu cererea de contestaţie formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din data de 22 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cerere prin care s-au formulat critici inclusiv sub aspectul soluţiei de respingere a propunerii de desfiinţare a celor trei înscrisuri în litigiu.

Prin urmare, reţinând incidenţa unui caz de nulitate absolută, instanţa supremă a desfiinţat integral încheierea contestată, inclusiv sub aspectul criticat de contestatorii U. şi T.. În absenţa indicării vreun act procedural rămas valabil de la care procesul trebuia să îşi reia cursul, în rejudecarea cauzei au devenit, astfel, incidente dispoziţiile art. 424 alin. (4) din C. proc. pen., prevederi care, deşi inserate în capitolul referitor la apel, consacră un principiu general aplicabil în etapa rejudecării cauzei în primă instanţă consecutiv desfiinţării hotărârii, inclusiv în materia contestaţiei, de vreme ce reglementarea acestei ultime căi de atac nu cuprinde eventuale norme derogatorii.

Din această perspectivă, indicarea, prin încheierea nr. 393/2023, a obligaţiei instanţei de rejudecare de a proceda la efectuarea unei expertize grafoscopice asupra testamentului nr. 6848/1992 se relevă ca fiind expresia unei măsuri punctuale pe care instanţa supremă a apreciat-o absolut necesară în vederea lămuririi depline a cauzei, fără ca această indicaţie să poată fi echivalată, însă, cu o limitare a cadrului rejudecării ori a prerogativelor judecătorului primei instanţe de a aprecia el însuşi utilitatea oricăror altor mijloace de probă necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

În acest context, efectuarea unei noi judecăţi asupra propunerii de desfiinţare a tuturor celor patru înscrisuri menţionate în propunerea iniţială a Ministerului Public este concordantă cu dispoziţiile instanţei de control judiciar, dar şi cu normele legale pertinente.

Sub aspectul criticilor aduse temeiniciei soluţiei dispuse de judecătorul de cameră preliminară, Înalta Curte, Completul de doi judecători, apreciază necesar să evalueze cu prioritate chestiunea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor prin care au fost soluţionate anterior litigii având ca obiect legalitatea unora dintre înscrisurile relevante în cauză, măsura în care chestiunile tranşate prin respectivele hotărâri ar putea fi caracterizate ca fiind chestiuni prealabile în sensul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., precum şi pe cea a puterii de lucru judecat a încheierii din data de 8 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În principiu, dispoziţiile art. 28 alin. (2) din C. proc. pen. consacră regula că hotărârea definitivă a instanţei civile prin care se soluţionează acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, ceea ce înseamnă, per a contrario, că ea ar putea avea autoritate de lucru judecat în privinţa chestiunilor litigioase pe care le tranşează, în măsura în care ele fac obiectul unei acţiuni civile exercitate în faţa instanţei penale.

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 6303/17.08.2010 a Judecătoriei Sibiu (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1031/16.12.2010 a Tribunalului Sibiu) şi prin sentinţa civilă nr. 259/24.03.2008 a Judecătoriei Aleşd (irevocabilă prin decizia civilă nr. 149/R/15.02.2010 a tribunalului Bihor) au fost soluţionate o serie de aspecte litigioase care nu se subsumează, însă, noţiunii de "acţiune civilă" în sensul art. 28 alin. (2) din C. proc. pen., astfel încât, din perspectiva strictă a acestei norme de procedură, cele două hotărâri civile nu pot fi considerate a avea autoritate de lucru judecat în cauza de faţă.

Contestatorii au susţinut, de altfel, că aspectele tranşate în mod definitiv prin cele două hotărări anterior menţionate, la fel ca şi cele care au făcut obiectul dosarului nr. x/2010 al Judecătoriei Aleşd (soluţionat prin încheierea nr. 115/20.07.2016) ar reprezenta chestiuni prealabile în procesul penal, în sensul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., numai în aceste coordonate invocând autoritatea de lucru judecat a respectivelor hotărâri.

Înalta Curte, Completul de doi judecători, constată nefondate susţinerile celor doi contestatori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. şi astfel cum rezultă inclusiv din considerentele Deciziei nr. 102 din 17 februarie 2021 a Curţii Constituţionale, la care ambii contestatori au făcut referire, înţelesul sintagmei de chestiuni prealabile are în vedere acele aspecte de fapt sau de drept care condiţionează aplicabilitatea normei de incirminare, noţiunea referindu-se, aşadar, fie la situaţia premisă, prevăzută în norma de incriminare, fie la elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracţiunii, adică la elemente esenţiale care alcătuiesc conţinutul constitutiv al acesteia.

Or, în cauza de faţă, astfel cum s-a argumentat în precedent, judecătorul învestit în concordanţă cu dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen. nu este chemat să statueze asupra raportului juridic de conflict, a caracterului infracţional al faptelor din care au rezultat înscrisuri desfiinţabile şi nici asupra autorului acestor fapte sau a vinovăţiei sale, ci exclusiv asupra măsurii în care se impune înlăturarea din circuitul civil a unui înscris al cărui conţinut - total sau parţial - nu corespunde realităţii, chiar dacă pentru fapta care a condus la pretinsa sa denaturare nu a putut fi angajată răspunderea penală.

Prin urmare, în principiu, judecătorul nu statuează asupra elementelor de conţinut constitutiv al infracţiunii de fals, raportat la care ar putea deveni, teoretic, relevante alte elemente de fapt sau de drept soluţionate în mod definitiv de către instanţele civile şi, cu atât mai puţin, nu decide asupra legalităţii operaţiunilor în urma cărora a fost întocmit înscrisul a cărui desfiinţare se solicită, ci doar asupra concordanţei respectivului înscris, înţeles ca instrumentum probationis, cu realitatea obiectivă.

Înalta Curte admite însă că, în anumite situaţii particulare, împrejurările factuale examinate în mod definitiv de către instanţele civile ar putea fi relevante, ipotetic, inclusiv atunci când se examinează, de către organul judiciar penal, veridicitatea unui înscris, în mod special în ipoteza plăsmuirii documentului; cu toate acestea, astfel de situaţii particulare reclamă întodeauna o examinare în concret, pentru a se stabili în ce măsură menţiunile efectiv contestate au făcut în mod real obiectul unei statuări judiciare definitive anterioare.

Din această perspectivă, examinând susţinerile contestatorilor, Înalta Curte constată că elementele de conţinut alterate în cuprinsul celor trei înscrisuri a căror desfiinţare se solicită - prin mijloace specifice falsului material - nu au făcut, şi nici nu puteau face, de altfel, obiectul examinării instanţelor civile.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 6303/17.08.2010 a Judecătoriei Sibiu (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1031/16.12.2010 a Tribunalului Sibiu) s-a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale şi a lipsei de interes a intervenienţilor, respingerea acţiunii formulate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bihor Oradea în contradictoriu cu pârâţii Comisia locala de reconstituire a dreptului de proprietate privată Vadu Crişului, Comisia judeţeană de reconstituire a dreptului de proprietate privată Bihor şi R., precum şi respingerea cererii de intervenţie formulate de FFF. şi A..

Cauza a avut ca obiect constatarea nulităţii Hotărârii de validare nr. 3828/17.05.2006, în discuţie fiind titlul în baza căruia Statul Român ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei validate (anterior anului 1948), respectiv calitatea procesuală şi interesul intervenienţilor. Instanţa civilă a stabilit în mod irevocabil că, pe de o parte, terenurile expropriate de la KK. intră sub incidenţa Legilor nr. 18/1991, 1/2000 şi 247/2005, putând face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor acestuia îndreptăţiţi la restituire, şi, pe de altă parte, că cei doi intervenienţi nu au demonstrat calitatea lor de moştenitori legali după proprietarul tabular.

Prin sentinţa civilă nr. 259/24.03.2008 a Judecătoriei Aleşd (irevocabilă prin decizia civilă nr. 149/R/15.02.2010 a Tribunalului Bihor) s-a admis excepţia lipsei interesului reclamanţilor de a formula cerere de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/2006 Bihor şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii FFF., A. împotriva pârâţilor Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar Vadu Crişului, Comisia judeţeană de aplicare a legii fondului funciar Bihor, Direcţia Silvică Bihor, R., V., MM. şi GGG., ca lipsită de interes legitim.

Cauza a avut ca obiect anularea titlului de proprietate nr. x/2006, instanţa civilă stabilind în mod irevocabil că reclamanţii nu justifică calitatea de moştenitori ai proprietarului tabular AA., cererea acestora de constatare a nulităţii titlului de proprietate emis pe seama pârâtei R., ca moştenitoare a defunctului Y., fiind lipsită de un interes legitim.

În fine, prin încheierea nr. 115/20.07.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Aleşd, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenţii HHH. şi III. împotriva ordonanţei de clasare emise la data de 28.12.2015, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd. Cauza a avut ca obiect, aşadar, plângerea formulată conform art. 340 din C. proc. pen. împotriva unei soluţii de clasare dispuse de procuror sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen.. Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că petenţii reclamaseră emiterea titlului de proprietate pe numele lui R., pentru terenuri care se suprapuneau cu terenurile aflate în folosinţa lor, lipsa de competenţă teritorială a Comisiei Vadu Crişului şi menţionarea greşită în titlu a categoriei de folosinţă "forestier" în loc de "agricol", pronunţându-se aşadar, numai în aceste limite, asupra pretinsei atingeri aduse dreptului de proprietate al petenţilor.

În acest context, Înalta Curte constată că în niciuna dintre hotărârile anterior menţionate nu s-a examinat, nici măcar tangenţial, chestiunea alterării materiale a conţinutului celor trei înscrisuri a căror desfiinţare s-a solicitat, în modalitatea reţinută prin ordonanţa de clasare.

Titlul în baza căruia Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut defunctului AA., calitatea de moştenitori a altor persoane decât cea pe numele căreia s-a emis titlul de proprietate nr. x/2006 ori eventualele încălcări ale drepturilor patrimoniale ale unor terţi reprezintă chestiuni care nu au o minimă relevanţă în privinţa obiectului prezentei proceduri, şi anume stabilirea existenţei unei alterări, prin mijloace mecanice, a conţinutului procesului-verbal de punere în posesie şi a unor exemplare ale titlului nr. x/2006.

În ceea ce priveşte pretinsa putere de lucru judecat ce ar însoţi încheierea din data de 8 iulie 2022, prin care s-a soluţionat plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare, Înalta Curte face trimitere la considerentele expuse anterior, în cuprinsul prezentei hotărâri, prin care a subliniat că soluţionarea prealabilă a respectivei plângeri constituie o condiţie de procedibilitate pentru sesizarea ulterioară a instanţei competente să dispună asupra desfiinţării unui înscris, iar nu un impediment pentru această ultimă instanţă de a aprecia ea însăşi - pe baza probelor strânse de procuror şi a oricăror probe noi administrate - asupra contradicţiilor existente între conţinutul înscrisului a cărui desfiinţare se solicită şi realitatea obiectivă.

O atare posibilitate a judecătorului sesizat în vederea desfiinţării unui înscris este cu atât mai evidentă atunci când, aşa cum se constată în speţă, soluţia de clasare s-a întemeiat pe impedimentul procedural prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi ea nu a tranşat aspectele esenţiale ale raportului juridic de conflict, ca efect al inexistenţei unei cereri de continuare a procesului penal într-o cauză în care nu s-a dispus efectuarea urmăririi penale in personam.

Prin urmare, faptul că, în cauza de faţă, judecătorul de cameră preliminară sesizat cu plângerea împotriva soluţiei de clasare din data de 03.11.2021 ar fi apreciat că nu există elemente probaţionale certe care să demonstreze falsificarea înscrisurilor menţionate la lit. b) a ordonanţei de clasare (cu referire, în concret, doar la probele administrate sub aspectul pretinsei falsificări a testamentului nr. 6848/1992), confirmând, însă, soluţia de clasare dispusă de procuror prin respingerea plângerii, nu poate fi echivalat cu o statuare judiciară cu autoritate de lucru judecat în procedura întemeiată pe dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen.

Aşa cum rezultă din jurisprudenţa naţională, dar şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, aplicarea principiului ne bis in idem este condiţionată inter alia de constatarea unei stingeri a acţiunii penale consecutiv unei aprecieri aprofundate asupra fondului cauzei, iar nu din simple motive procedurale (CEDO, cauza Mihalache împotriva României, Hotărârea din 8 iulie 2019, CJUE, cauza NR, C-58/22, Hotărârea din 25 ianuarie 2024). Or, în cauza de faţă, deşi soluţia de clasare s-a întemeiat pe un impediment procedural reglementat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în considerentele ordonanţei nr. 1/P/2015 a D.N.A - Serviciul Teritorial Alba Iulia, procurorul a reţinut existenţa unor probe de falsificare a celor trei înscrisuri în litigiu, concluzie care concordă, de altfel, cu cea formulată şi în actuala procedură.

Simpla împrejurare că judecătorul de cameră preliminară, învestit în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a subliniat că nu îşi însuşeşte argumentele expuse în ordonanţa de clasare, nu este de natură a conferi acestei statuări autoritatea judiciară specifică principiului ne bis in idem. Suplimentar consideraţiilor referitoare la obiectul procedurii de desfiinţare de înscrisuri, expuse în precedent, Înalta Curte constată că judecătorul de cameră preliminară s-a limitat, în concret, la examinarea criticilor privind insuficienţa raportului de constatre criminalistică nr. 292746/22.06.2016 sub aspectul falsificării celor trei înscrisuri în litigiu, fără a examina, însă, constatările regăsite şi în raportul de constatare criminalistică nr. x/24.08.2018 sau elementele evidenţiate de restul probelor administrate, real pertinente sub acest aspect particular.

În plus, acelaşi judecător de cameră preliminară a subliniat posibilitatea persoanelor interesate de a formula apărări şi de a propune probatoriile relevante în procedura reglementată de art. 5491 din C. proc. pen., rezultând neîndoielnic, prin urmare, că el nu a statuat asupra fondului acuzaţiilor penale nici în mod direct (de vreme ce nu a modificat temeiul procedural al soluţiei de clasare) şi nici în mod implicit (observaţiile sale vizând doar o parte a probelor administrate, în contextul strict al susţinerilor părţilor).

Considerând nefondate susţinerile contestatorilor sub aspectul analizat, Înalta Curte constată, de asemenea, lipsite de temei restul criticilor formulate.

În speţă, nu sunt în discuţie nici legalitatea rectificării numelui beneficiarului titlului de proprietate nr. x/2006 şi nici simple erori materiale privind numărul topografic.

Prin încheierea contestată, s-a reţinut că procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplarul original identificat în arhiva O.C.P.I Bihor) a fost alterat prin înlocuirea, prin dislocare mecanică urmată de rescriere, a textului "4144" cu textul "x", precum şi prin prin efectuarea unor ştersături cu pastă corectoare de culoare albă, menţiunea 72.5821 fiind consemnată peste pasta corectoare care acoperă textul "68" şi "2859".

Exemplarul original al titlului de proprietate x/2006, aflat în arhiva O.C.P.I Bihor, a fost falsificat prin plăsmuirea anexei 1 pagina 4, în sensul reimprimării acesteia după modificarea în format electronic a menţiunii din coloana "parcela" din 4144 în "x".

În fine, fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P B., a fost falsificată prin plăsmuirea anexei 1 pagina 4, în sensul reprintării unui exemplar cu menţionarea parcelei x, a HCJ nr. 253/2006 şi cu menţionarea, la rubrica "Alte terenuri cu vegetaţie forestieră", poziţia a doua, a suprafeţei de 72 ha şi 5821 mp/134 ha şi 7618 mp situat în parcela cu nr. x, iar la rubrica "teren forestier înscris în amenajamentul silvic au fost consemnate olograf menţiunile 53A-4,8, respectiv 53B -19. În plus, în partea dreapta jos a copiei legalizate a fost inserată menţiunea "Corectat Director HCJ 253/2006", menţiune peste care a fost aplicată ştampila OCPI Bihor cu indicativ 3, deşi prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor nr. 253/A/15.11.2006 nu fusese aprobată modificarea titlului de proprietate nr. x/2006.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a reţinut în mod just că aceste modificări ilicite au survenit consecutiv respingerii, de către OCPI Bihor, a cererii de întabulare formulate de R. cu privire la parcela x, motivat de existenţa unor neconcordanţe cu datele înscrise în cartea funciară. Efectul acestor modificări a fost acela al creării aparenţei reconstituirii dreptului de proprietate asupra parcelei x de către comisia Vadu Crişului, deşi respectiva parcelă era situată pe raza teritorială a comunei Şuncuiuş, singura căreia îi revenea, în consecinţă, şi competenţa de a dispune eventuala reconstituire.

În plus, aceleaşi acţiuni de alterare au creat şi aparenţa existenţei unei baze legale a modificărilor aduse titlului de proprietate, deşi prin Hotărârea nr. 252/2006 (indicată în exemplarul original existent în arhiva OCPI), se efectuase doar corectarea numelui, nu şi a numărului topografic, iar Hotărârea nr. 253/2006 (indicată în fotocopia legalizată a aceluiaşi titlu) nu viza modificarea respectivului document.

Din această perspectivă, sunt irelevante chestiunile referitoare la legalitatea titlului însuşi ori a hotărârilor comisiei judeţene, invocate de contestatori, necesitatea desfiinţării înscrisurilor în litigiu decurgând din modificările mecanice aduse acestora ulterior întocmirii lor, prin mijloace specifice falsului material în înscrisuri oficiale, confirmate de probatoriul administrat şi necontestat sub aspectele sale esenţiale în actuala procedură.

În fine, Înalta Curte constată vădit nefondate susţinerile referitoare la neindicarea, în cuprinsul ordonanţei de clasare, a înscrisurilor care au făcut obiectul falsificării ori a modalităţilor în care s-a produs denaturarea conţinutului lor, toate aceste elemente fiind detaliat prezentate în cuprinsul respectivei ordonanţe - pct. 4.2 şi 4.3 - şi analizate în mod concordant prin încheierea contestată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 5491 alin. (7) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de doi judecători, va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorii A., T., U. şi S. împotriva încheierii F/CP din data de 20 noiembrie 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea V. împotriva aceleiaşi încheieri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorii A., T., U. şi S. la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe contestatoarea V. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de contestatorii A., T., U. şi S. împotriva încheierii F/CP din data de 20 noiembrie 2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea V. împotriva aceleiaşi încheieri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorii A., T., U. şi S. la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă contestatoarea V. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2025.