Recognition of Austrian conviction for theft and fraud; deduction of pre-extradition detention from prison sentence

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2024

Deliberând asupra apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 32 Hv 90/23x din 12.02.2024, pronunţată de Tribunalul de Land Pölten, definitivă la data de 27.03.2024, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1459 zile de închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav şi calificat prin efracţie, prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) pct. 5, art. 130 alin. (1) şi (2) teza a II-a coroborat cu art. 129 alin. (1) pct. 3 si art. 15 din C. pen. din Austria, înstrăinare a instrumentelor de plată non-cash, prevăzută de art. 241e alin. (1) şi (2) teza I- îi din C. pen. din Austria, sustragere permanentă din posesie, prevăzută de art. 135 alin. (1) C. pen. din Austria, sustragere de documente, prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen. din Austria şi înstrăinarea mijloacelor de plată destinate plăţii fără numerar, prevăzută de art. 241e alin. (3) C. pen. din Austria ce au corespondent în legea penală română în infracţiunile de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar, prevăzută de art. 2501 alin. (1) C. pen. şi accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 1459 zile închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus perioada executată în statul emitent de 316 zile, calculate până la data de 09.10.2024, precum şi de la 09.10.2024 la zi.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.108 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin adresa cu nr. x/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 20.11.2024 sub nr. x/2024, instanţa a fost sesizată, în temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu lucrarea având ca obiect recunoaşterea, transferul şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare a numitului A., în vederea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că în fapt, persoana transferabilă A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 32 HV 90/23 x pronunţată de Tribunalul de Land St. Polten, rămasă definitivă la data de 27.03.2024, la pedeapsa de 1459 zile de închisoare, după cum urmează:

A. a sustras respectiv a încercat să sustragă de la alte persoane în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.) bunuri mobile străine, şi anume numerar într-o valoare care a depăşit € 5.000.--, şi anume într-o valoare totală de €131.100,- având intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept,

I. prin deschiderea dispozitivelor de închidere cu o cheie obţinută în mod ilegal prin efectuarea retragerilor de numerar cu cardurile de bancomat înstrăinate, şi anume:1. la 20.07.2023 în 3100 St. Polten de Ia B. der Put numerar de € 20, - precum şi de la administratorii băncii C. prin aceea că a sustras de la B. der Put portofelul cu cardul de credit pe numele lui D. der Put, un card de bancomat pe numele lui B. der Put, un card de bancomat pe numele lui D. der Put, şi a sustras cu cardul de bancomat înstrăinat al lui B. der Put suma de € 1.500, - (NO 16.2);2. între 20.07.2023 şi 04.09.2023 în 3100 st. Polten şi Viena de la administratorii băncii E. prin aceea că a sustras prin 46 de acte materiale cu cardul economic înstrăinat, eliberat pentru conturile ale lui D. der PUT şi B. der PUT suma de € 129.000 (NO 16.2);

II. la 05.11.2022 în 3370 Ybbs an der Donau numerar de € 130,- prin aceea că a băgat mâna în punga de stofă a lui F., de unde a scos portofelul şi conţinutul lui (NO 3.2);

III. la 06.03.2023 în 4820 Bad Ischl numerar de € 150,- prin aceea că a băgat mâna în plasa de cumpărături a lui G., de unde a scos portofelul ei precum două carduri de bancomat şi un card de credit (NO 3.6);

IV. la 12.07.2023 în 3100 Spratzern numerar de € 300,-prin aceea că a băgat mâna în poşeta lui H., de unde a sustras portofelul ei, şi ulterior a aruncat portofelul precum şi cardul electronic şi cardul de bancomat;

V. pe 14.03.2023 în 3340 Rien numerar de € 20,-prin aceea că a băgat mâna în poşeta lui I. şi a sustras portofelul ei şi ulterior a aruncat portofelul precum şi cardul de credit şi de bancomat şi cardul electronic (NO 2);

I. a obţinui în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.) instrumente de plată non-cash de care nu avea voie să dispună, acţionând cu intenţia ca prin folosirea ei în relaţii de natură juridică să se îmbogăţească pe nedrept, şi anume: la 14.03.2023 în 3340 Rien în cursul acţiunii descrise la A./VJ, cardul de credit şi de bancomat al lui I.;

II. la 06.03.2023, în 4820 Bad Ischl, în cursul acţiunii descrise la A./III/, două carduri de bancomat şi un card de credit al lui G.;

III. la 12.07.2023 în 3100 Spratzern în cursul acţiunii descrise la A./IV./, cardul de bancomat al lui H. (NO 16.2);

IV. la 20.07.2023 în 3100 Spratzern prin acţiunea descrisă la A./1.3J un card de credit pe numele lui D. der Put, un card de bancomat numele Iui D. der Put;

I. a provocat prejudicii altora, prin aceea că le-a sustras în mod definitiv bunuri mobile străine din posesia acestora, şi anume portofele, fără a însuşi bunurile pentru sine sau pentru o persoană terţă, şi anume:la 14.03.2023 în 3340 Rien prin acţiunea menţionată la A./VJ în dauna lui I., prin aceea că a aruncat portofelul ei într-un container de gunoi;la 05.11.2022 în 3370 Ybbs Van der Donau prin acţiunea menţionată la A./II./de la F., prin aceea că a ascuns portofelul ei în raftul unui alt magazin;

I. a suprimat documente asupra cărora n-a avut niciun drept de a dispune, având intenţia de a împiedica folosirea lor în relaţii de natură juridică pentru dovedirea unui drept, unei relaţii de drept sau unei stări de fapt, şi anume:la 06.03.2023 îm 4820 Bad Ischi, prin acţiunea menţionată la A./III, certificatul de handicap, permisul de conducere, buletinul si cardul electronic al lui G.; la 12.07.2023 în 3100 Spratzern prin acţiunea menţionată la A./IV./, cardul electronic al lui H.;la 20.07.2023 în 3100 Spratzern, prin acţiunea menţionată la A./1./3./cardul de asigurare socială a lui B. der Put şi D. der Put;la 14.03.2023 în 3340 Rien, prin acţiunea menţionată Ia A./VJ, cardul electronic al lui I.;

I. La 24.10.2022 în 2514 Traiskirchen, i-a sustras un bun mobil străin, şi anume portofelul lui J., precum şi numerar de euro 40; II. a suprimat documente asupra cărora n-a avut niciun drept de a dispune, având intenţia de a împiedica folosirea lor în relaţii de natură juridică pentru dovedirea unui drept, unei relaţii de drept sau unei stări de fapt, şi anume permisul de conducere şi buletinul lui J.; II a suprimat instrumente de plată non-cash asupra căror n-a avut niciun drept de a dispune, şi anume două carduri de bancomat pe numele K., având intenţia de a împiedica folosirea lor în relaţii juridice.

Procedând la analiza condiţiilor prevăzute de lege, Curtea a constatat că sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune admiterea sesizării formulate, sens în care a avut în vedere următoarele:

Persoana transferabilă a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă şi executorie. Potrivit menţiunilor din certificat, sentinţa penală nr. 32 Hv 90/23x din 12.02.2024, pronunţată de Tribunalul de Land Pölten, a rămas definitivă la data de 27.03.2024, intimatul aflându-se în prezent în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria.

Faptele pentru care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 1459 zile de închisoare, prin sentinţa penală anterior menţionată, respectiv furt grav şi calificat prin efracţie, prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) pct. 5, art. 130 alin. (1) şi (2) teza a II-a coroborat cu art. 129 alin. (1) pct. 3 si art. 15 din C. pen. din Austria, înstrăinare a instrumentelor de plată non-cash, prevăzută de art. 241e alin. (1) şi (2) teza I- îi din C. pen. din Austria, sustragere permanentă din posesie, prevăzută de art. 135 alin. (1) C. pen. din Austria, sustragere de documente, prevăzută de art. 229 alin. (1) C. pen. din Austria şi înstrăinarea mijloacelor de plată destinate plăţii fără numerar, prevăzută de art. 241e alin. (3) C. pen. din Austria, au corespondent în legea penală română în infracţiunile de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar, prevăzută de art. 2501 alin. (1) C. pen. şi accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) C. pen.

Contrar Ministerului Public, din analiza descrierii faptelor, coroborată cu conţinutul normelor de incriminare potrivit C. pen. din Austria, s-a constatat că toate faptele reţinute în sarcina inculpatului îmbracă forma consumată, fără a fi rămase în forma tentativei. Pe de altă parte, s-a apreciat că faptele descrise la lit. B), punctele I-IV se circumscriu infracţiunii prevăzute de art. 2501 alin. (1) C. pen., constând în deţinerea, în vederea utilizării frauduloase a unor instrumente de plată fără numerar, respectiv carduri de credit/carduri bancomat, însuşite prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 228 şi 229 C. pen.. Deşi conduitele descrise la lit. C) şi D) nu au corespondent într-o infracţiune reglementată de C. pen. român, Curtea a constatat că acestea sunt de fapt acţiuni subsecvente faptelor descrise la lit. A) din hotărârea de condamnare, iar o eventuală recunoaştere parţială nu poate avea efecte asupra cuantumului pedepsei rezultante.

S-a apreciat că, în cauză nu se impune adaptarea pedepselor aplicate de autorităţile din Austria, durata acestora nedepăşind limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română.

De asemenea, s-a reţinut că, din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată este cetăţean român.

Referitor la consimţământul persoanei transferabile, s-a constatat că, potrivit menţiunilor din certificat, acesta nu şi-a dat acordul de executa pedeapsa în România. Cu toate acestea, s-a reţinut situaţia de excepţie prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, întrucât faţă de acesta, prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini şi Azil din 13.05.2024 s-a dispus o interdicţie de reşedinţă limitată pe o durată de 10 ani.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163, respectiv: potrivit cazierului judiciar, A. nu a fost condamnat definitiv în România sau în alt stat pentru aceleaşi fapte penale; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată este închisoarea şi nu constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecarea cauzei în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere şi executare formează obiectul prezentei proceduri;

Mai mult, Curtea a constatat că executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Împotriva sentinţei penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi persoană condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 12 decembrie 2024, sub dosar nr. x/2024, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 17 decembrie 2024.

În esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale, întrucât s-a omis deducerea duratei reţinerii şi arestării provizorii în România în vederea predării în baza mandatului european emis de către autorităţile judiciare din Austria, nefiind dedusă perioada 03.11.2023-28.11.2023, când persoana condamnată a fost reţinută şi arestată de către autorităţile din România în vederea predării.

Apelantul persoană condamnată, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului arătând că apelantul doreşte să continue executarea pedepsei în statul de condamnare, întrucât condiţiile de detenţie din Austria sunt mai bune decât condiţiile din penitenciarele din România.

Examinând actele dosarului şi hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Similar primei instanţe, Înalta Curte constată că persoana transferabilă A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 32 HV 90/23 x pronunţată de Tribunalul de Land St. Polten, rămasă definitivă la data de 27.03.2024, la pedeapsa de 1459 zile de închisoare, hotărâre ce a rămas definitivă la data de 27.03.2024, acesta aflându-se în prezent în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria.

Înalta Curte reţine că în prezenta cauză este aplicabilă Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislaţia internă, atât de statul de condamnare, cât şi de România - stat de executare în speţă.

Astfel, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Austria faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată în cauza de faţă de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeaşi lege.

Din această perspectivă, prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare austriece, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană condamnată A. în contextul faptic descris în certificat, întrunind conţinutul constitutiv al infracţiunilor de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) din C. pen., operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar prevăzută de art. 2501 alin. (1) din C. pen. şi accesul ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. pen.), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din legea specială.

În cauză, persoana condamnată A. nu a fost de acord cu transferul în România, astfel cum rezultă din actele dosarului, însă prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini şi Azil din 13.05.2024 s-a dispus o interdicţie de reşedinţă limitată pe o durată de 10 ani.

Nu în ultimul rând, în mod corect, prima instanţă a constatat că în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163, din datele existente în cauză rezultă că persoanei condamnate A. i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, acesta a fost prezent personal la proces, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat şi, în fine, nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c) - f) ori de alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce priveşte motivele invocate de apelantul persoană condamnată A. în sensul că apelantul doreşte să continue executarea pedepsei în statul de condamnare, întrucât condiţiile de detenţie din Austria sunt mai bune decât condiţiile din penitenciarele din România, Înalta Curte observă că, deşi apelantul nu şi-a manifestat acordul la transfer, potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, consimţământul acestuia nu este necesar, întrucât este cetăţean român, în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II a din Legea nr. 302/2004, întrucât faţă de acesta, s-a dispus o interdicţie de reşedinţă limitată pe o durată de 10 ani prin hotărârea Oficiului Federal pentru Străini şi Azil din 13.05.2024.

Totodată, aspectele invocate referitoare la condiţiile de detenţie din România nu se circumscriu motivelor de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii statului emitent.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România, din această perspectivă neexistând motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinţei apelate.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de parchet referitor la omisiunea deducerii perioadei executate de condamnat, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, se impune admiterea apelului şi deducerea perioadei reţinerii şi arestării provizorie în vederea predării.

Astfel, prin sentinţa apelată, prima instanţă a dedus din pedeapsa de 1459 de zile de închisoare, perioada executată în statul emitent de 316 zile, până la data de 09.10.2024, precum şi de la data de 09.10.2024 la zi.

Înalta Curte, în raport de actele aflate la dosarul cauzei constată că prin sentinţa penală nr. 115 din 13.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităţilor judiciare austriece - Parchetul St. Polten, pentru executarea mandatului european de arestare nr. 3St 70/23i-24 din 21.09.2023, emis de către Parchetul Public St. Polten Austria, privind persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Austria. În temeiul art. 104 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării cu respectarea termenelor prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 13.11.2023 şi până la data de 12.12.2023, inclusiv. De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 03.11.2023 şi arestată provizoriu începând cu data de 04.11.2023 până la zi.

Potrivit relaţiilor comunicate de către I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bacău, predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Austria a avut loc la data de 28.11.2023, prima instanţă a dedus durata de 316 zile, începând cu data predării către autorităţile judiciare din Austria, respectiv data de 28.11.2023, or, persoana condamnată A. a fost reţinută la data de 03.11.2023 şi arestată de la data de 04.11.2023 în vederea predării, astfel încât, se impune ca din durata pedepsei închisorii să fie dedusă şi perioada 03.11.2023 - 28.11.2023 executată în România, perioadă ce reprezintă reţinerea şi arestare provizorie în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de către autorităţile austriece.

Referitor la acest aspect, instanţa de control reţine că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

Acest text de lege a fost transpus în dispoziţiile art. 17 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care, la alin. (2) statuează că "Autoritatea competentă a statului de executare deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în legătură cu pedeapsa în privinţa căreia s-a pronunţat hotărârea judecătorească din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată."

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din legea specială, Înalta Curte va deduce din pedeapsa aplicată condamnatului perioada de la data de 03.11.2023 la data de 28.11.2023, reprezentând reţinere şi arestare provizorie în vederea predării, perioadă ce nu a fost dedusă de prima instanţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 156 alin. (1) din legea specială, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, privind pe persoană condamnată A..

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte deducerea perioadei executate şi va deduce şi perioada de la data de 03.11.2023 la data de 28.11.2023, reprezentând reţinere şi arestare provizorie în vederea predării.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rep, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană condamnată A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, privind pe persoană condamnată A..

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte deducerea perioadei executate şi deduce şi perioada de la data de 03.11.2023 la data de 28.11.2023, reprezentând reţinere şi arestare provizorie în vederea predării.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 99/2024 din data de 29 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul-persoană condamnată A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2024.