Cassation inadmissibility: challenging factual typicity of crime under statute-of-limitations termination barred by strict interpretation of casation grounds

Şedinţa publică din data de 05 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B., C. şi D., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 47 din data de 10 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., printre altele, Tribunalul Maramureş a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor C., A., D. şi B., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă,prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu privire la care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 452 lit. h) din Codul fiscal, prin încheierea din data de 06.12.2022.

Conform art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 19 din C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, în drepturile căreia s-a subrogat Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală Cluj, şi, printre altele, a obligat pe inculpaţii C., A., D. şi B., în solidar, la plata sumei de 132.367,50 RON, reprezentând taxe vamale, accize şi TVA, cu dobânzi şi penalităţi de la data naşterii datoriei vamale şi până la data plăţii, conform Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 din C. proc. pen., a menţinut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţele procurorului Biroului Teritorial Maramureş din cadrul DIICOT în dosarul nr. x/2015, menţinută prin încheierea penală nr. 16/25 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, conform dispozitivului.

Conform art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., a dispus confiscarea sumei de 18.850 de euro, indisponibilizată de la inculpaţii D. şi B. la data de 12.04.2011 - sumă depusă la S.C. E. S.A. - Sucursala Baia Mare conform recipisei de consemnare nr. x din 06.06.2011 şi a chitanţei nr. x/1 din 06.06.2011 .

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 45.122 pachete de ţigări asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator prin ordonanţa din 18.03.2019, de aplicare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra cantităţilor de produse accizabile din tutun .

A dispus păstrarea, până la rămânerea definitivă a cauzei, a mijloacelor de probă înregistrate în registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureş la poziţia nr. 112/2019.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş şi inculpaţii F., B., D., C., A., G. şi H..

Prin decizia penală nr. 220/A din 13 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş şi de către inculpaţii F., B., D., C., A., G. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 47 din data de 10.02.2023 de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. x/2019, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte stabilirea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 din C. pen., şi relativ la soluţia de achitare a inculpaţilor I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la alin. (6) din C. pen., precum şi în latura civilă a cauzei, sub aspectul despăgubirilor la care au fost obligaţi inculpaţii faţă de partea civilă Statul Român, prin ANAF - DGRFP Cluj-Napoca - AJFP Maramureş, şi soluţionând cauza în aceste limite:

În baza art. 5 din C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă în cauză în privinţa inculpaţilor I., J., K., L., M., N., O., P., Q., B., D., C. şi A. este C. pen. în forma în vigoare în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) şi data de 30.05.2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 de modificare a dispoziţiilor art. 155 din C. pen.), perioadă în care s-a aflat în vigoare, şi art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, Legea nr. 227/2015, anterior modificării intervenite prin O.U.G. nr. 85/17 iunie 2022.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpaţii I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la alin. (6) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpaţii J., K., L., M., N., O., P., Q., C., A., D., B., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu privire la care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 452 lit. h) din Codul fiscal (în forma în vigoare anterior modificării intervenite prin O.U.G. nr. 85/17 iunie 2022), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A redus valoarea despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., A., D., B. în favoarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F.- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, de la suma de 132.367,50 RON, la suma diminuată prin excluderea taxelor vamale, urmând ca inculpaţii să achite doar valoarea accizelor şi TVA, aferentă celor 13.250 pachete de ţigări R., la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de la data naşterii datoriei fiscale şi până la data plăţii, conform Codului de procedură fiscală.

A redus valoarea despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi în solidar inculpaţii G. şi H. în favoarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F.- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, de la suma de 93.300 RON la suma de 80.176 RON, reprezentând accize (57.708 RON) şi TVA (22.468 RON), la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de la data naşterii datoriei fiscale şi până la data plăţii, conform Codului de procedură fiscală.

A redus valoarea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata F. în favoarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F.- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, de la suma de 97.424 RON, la suma de 83.203 RON, reprezentând accize (59.568 RON) şi TVA (23.635 RON), la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de la data naşterii datoriei fiscale şi până la data plăţii, conform Codului de procedură fiscală.

A restrâns măsurile asiguratorii menţinute prin sentinţa apelată faţă de inculpaţii D., B. şi F., până la concurenţa sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile prin prezenta decizie.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contraveneau deciziei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate în cauză, precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în drept, faptele inculpatei C., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpaţii A., D. şi B., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de ţigări, provenite din spaţiul extracomunitar (Ucraina şi Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliţie la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare, fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului(4500 de pachete), cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpaţii efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operaţiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea şi depozitarea lor în spaţii temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmaţiei până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea şi vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obţinerii de foloase băneşti nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului a fost de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Faptele inculpatului A., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpaţii C., D. şi B., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de ţigări, provenite din spaţiul extracomunitar (Ucraina şi Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliţie la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului (4500 de pachete) cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpaţii efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operaţiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea şi depozitarea lor în spaţii temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmaţiei până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea şi vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obţinerii de foloase băneşti nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului a fost de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Faptele inculpatei D., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpaţii A., C., şi B., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de ţigări, provenite din spaţiul extracomunitar (Ucraina şi Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliţie la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului (4500 de pachete) cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpaţii efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operaţiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea şi depozitarea lor în spaţii temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmaţiei până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea şi vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obţinerii de foloase băneşti nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului este de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Faptele inculpatului B., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpaţii D., A., C., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de ţigări, provenite din spaţiul extracomunitar (Ucraina şi Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliţie la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului (4500 de pachete) cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpaţii efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operaţiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea şi depozitarea lor în spaţii temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmaţiei până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea şi vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obţinerii de foloase băneşti nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului este de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019, au declarat, la data de 27 martie 2025, recurs în casaţie inculpaţii D., B., C. şi A..

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpaţii au apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., cu argumentarea, în esenţă, că atât hotărârea instanţei de fond, cât şi cea a instanţei de apel sunt nemotivate, iar soluţiile pronunţate sunt nelegale, întrucât la dosar nu există nicio probă care să dovedească participaţia lor penală la infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată şi care să se constituie în fundament pentru soluţia de încetare a procesului penal, fiind, astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Apărarea a susţinut că urmarea directă a unei astfel de soluţii în cauza de faţă constă în aceea că în mod nelegal inculpaţii au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile pentru o faptă penală pe care în realitate nu au comis-o şi, mai mult, din patrimoniul inculpaţilor B. şi D. s-a dispus confiscarea sumei de 18.850 euro cu privire la care se susţine de către Ministerul Public în mod artificial că ar proveni din activităţi de contrabandă, deşi nu s-a dovedit acest fapt cu nicio probă.

În concret, apărarea a solicitat reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, cu precădere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile martorilor S., T., U., V., W., procesele-verbale de analiză imagini video şi respectiv de identificare sume de bani.

Totodată, apărarea a invocat neregularitatea rechizitoriului, a învederat că prin toate declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpaţii au negat categoric implicarea în vreo acţiune de contrabandă cu ţigarete de provenienţă ucraineană şi a apreciat că în cauză este incident principiul in dubio pro reo.

De asemenea, pe latura civilă a cauzei, în lipsa unor probe care să dovedească săvârşirea faptei, apărarea a apreciat că soluţia de încetare a procesului penal (pe prescripţie), cu obligarea recurenţilor la plata de despăgubiri civile, şi nu aceea de achitare a inculpaţilor, este profund nelegală, evident, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile.

Conchizând, apărarea a solicitat admiterea recursului în casaţie, achitarea inculpaţilor B., D., C. şi A. pentru infracţiunea cu privire la care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în prezenta cauză, întrucât fapta nu a fost comisă de către aceştia.

Având în vedere că inculpaţilor B. şi D. le-a fost şi indisponibilizată, în vederea confiscării, suma de 18.850 Euro, bani pe care i-au deţinut în mod legitim, în opinia apărării, a solicitat restituirea sumei de 18.850 euro către cei doi inculpaţi, cu dobânda legală de la data indisponibilizării şi până la momentul restituirii efective.

În drept, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi B., D., C. şi A., au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă Autoritatea Vamală Română, prin care s-a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat.

Totodată, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice-ANAF-DGRFP Cluj Napoca-AJFP Maramureş a transmis la dosar o adresă prin care a arătat că nu mai are calitate procesuală în cauză, aceasta aparţinând Autorităţii Vamale Române începând cu anul 2022.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 07.05.2025, sub nr. x/2019.

Prin referatul din 07.05.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 05 iunie 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 04 iunie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casaţie este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de recurenţii inculpaţi B., D., C. şi A., care au declarat şi apel în cauză, precum şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurenţilor, domiciliul, hotărârea atacată, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurenţilor.

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reţine prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi/sau procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", invocat de către recurenţii inculpaţi B., D., C. şi A..

Referitor la acest caz de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine că acesta priveşte situaţiile în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Pentru a se constata incidenţa acestui motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

Deşi prin intermediul recursului în casaţie declarat pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se poate tinde, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, atât la pronunţarea unei soluţii de condamnare sau renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei (dacă este formulat de procuror sau partea civilă), cât şi la pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatului (când este exercitat de acesta), cazul de casare supus analizei poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv doar în acele situaţii în care dispoziţiile legale ce reglementează o cauză de încetare a procesului penal au fost reţinute de către instanţele de fond şi apel, cu toate că nu erau aplicabile.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

Astfel, de pildă, în cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având însă în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.

În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casaţie critica soluţiei de încetare a procesului penal întemeiată greşit pe intervenirea prescripţiei răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunţată fără a se ţine seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) ori când au fost aplicate dispoziţiile art. 153 - art. 156 din C. pen., fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Or, recurenţii nu critică niciuna dintre aceste situaţii care vizează în concret normele ce reglementează prescripţia răspunderii penale drept cauză de încetare a procesului penal.

Se mai reţine că acest caz de recurs în casaţie a fost reconfigurat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, putând fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi motive care vizează o pretinsă greşită nedispunere a încetării procesului penal, ca urmare a constatării eronate a neintervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru faptele ce au făcut obiectul judecăţii.

Or, prin motivele de recurs în casaţie formulate în scris, inculpaţii au arătat, în esenţă, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru faptele imputate, în condiţiile în care situaţia de fapt a fost stabilită în mod eronat în cauză şi aceasta nu se pliază pe condiţiile de tipicitate obiectivă ce caracterizează infracţiunea prevăzută de art. 452 lit. h) din Codul fiscal, întrucât probatoriului administrat nu este de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază.

Aşadar, critica adusă hotărârii instanţei de apel antamează în concret tipicitatea faptei considerată a reprezenta infracţiunea prevăzută de art. 452 lit. h) din Codul fiscal, critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., caz de casare care însă presupune ca premisă o soluţie de condamnare, iar nu de încetare a procesului penal, respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Ca atare, criticile recurenţilor nu se circumscriu niciunui caz de casare, ci combină cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. -în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal- cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. -inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, şi care nu poate fi invocat decât în ipoteza în care pentru infracţiunea respectivă s-a dispus condamnarea. Or, analizarea tipicităţii faptei în lipsa unei soluţii de condamnare ar echivala cu recunoaşterea pe cale jurisprudenţială a unui caz de casare neprevăzut de lege, ceea ce contravine nu doar caracterului limitativ al obiectului judecăţii în recurs în casaţie, cazurile de casare fiind de strictă interpretare şi aplicare, ci ar constitui şi o încălcare a principiului legalităţii procesului penal, principiu de rang constituţional potrivit căruia exercitarea căilor de atac nu poate fi făcută decât în condiţiile legii.

Dacă am interpreta extensiv noţiunea "greşit" din cuprinsul cazului de casare, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. -greşita încetare a procesului penal, aşa cum pretind inculpaţii, ar însemna că instanţa de recurs în casaţie este abilitată să rejudece cauza sub pretextul reevaluării corectitudinii soluţiei de încetare a procesului penal, inclusiv al existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpaţilor, ceea ce contravine naturii juridice a recursului în casaţie.

Totodată, se constată că nici motivele invocate în cererea de recurs în casaţie care vizează modul de soluţionare a acţiunii civile promovate în cauză, neregularitatea rechizitoriului sau confiscarea specială nu se subsumează cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum niciunui alt caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., o astfel de analiză fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Se observă, aşadar, că niciuna din criticile formulate de inculpaţii B., D., C. şi A. nu vizează greşita aplicare a dispoziţiilor legale pe care s-a fundamentat soluţia de încetare a procesului penal, respectiv art. 154 din C. pen.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, împrejurare ce atrage nerespectarea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, se constată că în cauză nu este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestora, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2025.