Limitation-Period Challenge Against Minor-Trafficking Conviction Rejected as Unfounded; Final Sentence Upheld

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 176/10.04.2024, pronunţată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (forma în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 375 C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 40 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinta penală nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, respectiv de 1 an şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 960 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani şi 160 zile închisoare (aplicată prin s.p. nr. 121/14.03.2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 30.03.2012 prin neapelare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa finală de 11 ani, 2 luni şi 960 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 303/20.12.2023 şi a mandatului european de arestare nr. 1/04.01.2024 emise de Tribunalul Dolj în baza sentinţei penale nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 01.11.2014 până la data de 23.08.2016 inclusiv.

În temeiul art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. prin metode non-invazive în vederea introducerii în Sistemul naţional de date genetice judiciare(S.N.D.G.J.)

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenta juridică a inculpatului în cursul judecăţii, în cuantum de 942 RON a rămas în sarcina statului şi va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

A fost admisă cererea formulată de apărătorul din oficiu al persoanei vătămate B. privind majorarea onorariului acordat pentru asistenta juridică a persoanei vătămate.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a persoanei vătămate B., majorat la suma de 800 RON, a rămas în sarcina statului şi va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Prin încheierea din 07.09.2022 pronunţată in dosarul nr. x/2020, având în vedere număr mare de inculpaţi, instanţa a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A., fiind format dosarul nr. x/2022 privindu-l pe acesta şi pe persoana vătămată B..

Prin sentinţa penală nr. 515/09.12.2022 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022 s-au dispus următoarele.

"În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (forma în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020) cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 79 C. pen.,

Condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), j) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la disp. art. 1357, 1385 din C. civ.

Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în Serviciul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen.

Obligă pe inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Onorariile apărătorilor din oficiu numiţi în faza de cameră preliminară rămân în sarcina statului şi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor din oficiu numiţi în faza de judecată rămân în sarcina statului şi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei."

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A. iar prin decizia penală nr. 918/04.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022 s-a dispus următoarele:

"Admite apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 515/09.12.2022 pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează, în totalitate sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine toate actele procedurale îndeplinite până la termenul din data de 29.11.2022 inclusiv."

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 11.05.2023 sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa penală nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., această infracţiune fiind concurentă cu infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze.

În baza acestei sentinţe penale au fost emise formele de executare, respectiv MEPI nr. 303/20.12.2023 iar la data de 04.01.2024 a fost emis MEA nr. 1/04.01.2024, inculpatul nefiind identificat până în prezent.

Faţă de aspectele menţionate, instanţa a reţinut că nu poate avea loc operaţiunea de contopire a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente pentru săvârşirea cărora inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 209/04.04.2017 a Tribunalului Dolj, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1813/22.11.2017 şi prin s.p. nr. 764/03.07.2018 pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr. x/2017, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 227/13.03.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, deoarece nu pot face obiectul contopirii decât pedepsele executabile.

Astfel, instanţa a reţinut că a rămas de executat doar pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova.

La stabilirea acestui tratament juridic instanţa a avut în vedere şi considerentele sentinţei penale nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova, aspecte care au dobândit putere de lucru judecat.

În consecinţa, faţă de împrejurarea că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunea de trafic de droguri pentru săvârşirea căreia inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 240/10.05.2023 a Tribunalului Dolj, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 40 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, respectiv de 1 an şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 2 luni închisoare.

Din relaţiile comunicate de Penitenciarul Târgu Jiu prin adresa nr. x/01.09.2023 instanţa a reţinut că restul rămas neexecutat la data de 01.11.2014 (va fi avută în vedere această dată ca fiind data epuizării raportat la probele administrate, respectiv ultimele convorbiri avute de inculpat cu persoana vătămată) din pedeapsa de 5 ani şi 160 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 121/14.03.2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 30.03.2012 prin neapelare, este de 960 de zile închisoare .

Faţă de dispoziţiile legale prev. de art. 43 alin. (2) C. pen., instanţa a adăugat la pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 960 zile din pedeapsa de 5 ani şi 160 zile închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa finală de 11 ani, 2 luni şi 960 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 303/20.12.2023 şi a mandatului european de arestare nr. 1/04.01.2024 emise de Tribunalul Dolj în baza sentinţei penale nr. 240/10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 2132/20.12.2023 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de la 01.11.2014 până la data de 23.08.2016 inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 176/10.04.2024, pronunţată de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului, în cuantum de 942 de RON a rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu persoanei vătămate, majorat la suma de 1.020 de RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 17 februarie 2025, inculpatul A., prin apărător ales, prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei penale recurate, şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., înlăturarea greşitei aplicări a legii în apel, cu consecinţa încetării procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu privire la fapta pentru care a fost condamnat, constatându-se împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

În esenţă, a susţinut că termenul de prescripţie general pentru fapta comisă este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., şi anume 10 ani. În virtutea legilor penale succesive intervenite de la momentul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa a susţinut că legea penală favorabilă este cea incidentă în perioada între momentul intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020 (Monitorul Oficial cu numărul 1012 din data de 30 octombrie 2020) şi al intrării în vigoare a Legii nr. 274/2020 (Monitorul Oficial cu numărul 1144 din data de 26 noiembrie 2020), care, în privinţa infracţiunilor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, a prevăzut un termen care se calcula de la un moment anterior faţă de dispoziţiile ce au precedat/succedat; nu au prevăzut vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, a susţinut că această lege penală, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, se aplică în mod retroactiv şi ultraactiv întregii perioade de la momentul comiterii acestei infracţiuni şi până la judecarea definitivă.

Nu este vorba, aplicând raţionamentul de mai sus, a crea o lex tertia, contrar deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 deoarece e vorba de o unică perioadă de timp, peste care s-au suprapus efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 358/2022.

Prin prisma la cele expuse anterior, a arătat că instanţa de apel ar fi trebuit, în contextul suprimării efectelor cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei cuprinse în art. 155 alin. (1) C. pen. să facă în apel aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea dedusă spre judecată. Din moment ce deciziile Curţii Constituţionale se aplică tuturor situaţiilor juridice ce nu au fost definitiv judecate până la data publicării, decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, astfel cum a fost lămurită, sub aspectul naturii juridice, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, a produs efectul unei noi reglementări, prin aceea că a înlăturat din C. pen. norma de drept penal care instituia cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

De aceea a susţinut că nu se poate susţine că decizia Curţii Constituţionale ar retroactiva în situaţia în care s-ar aplica cu privire la actele procesuale întocmite anterior publicării ei în Monitorul Oficial, întrucât ea doar împiedică producerea în viitor a efectelor juridice ale actului, refuzând supravieţuirea normei neconstituţionale.

În temeiul art. 441 C. proc. pen. recurentul inculpat A. a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Odată cu cererea de recurs în casaţie inculpatul A., prin intermediul avocatului a formulat şi excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., motiv pentru care s-a format dosarul asociat nr. x/2022 cu termen de judecată stabilit la 23 aprilie 2025 în conformitate cu art. 148 alin. (12) din Regulamentul Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie coroborat cu art. 97 alin. (1) pct. 3, respectiv cu alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

Ulterior, la data de 14 aprilie recurentul inculpat A., prin avocat, a depus concluzii scrise în susţinerea cererii de recurs în casaţie formulată în cauză.

În esenţă, a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Pe fondul recursului în casaţie, a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei penale recurate, şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., înlăturarea greşitei aplicări a legii în apel, cu consecinţa încetării procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b), art. 155, art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. şi deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, cu privire la fapta pentru care a fost condamnat, constatându-se împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Raportat la Decizia nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale publicată în M. Of. nr. 328/11.04.2025 a arătat că se impune a reanaliza şi dezvolta criteriile de admisibilitate în principiu ale căii de atac pe care a declarat-o, dat fiind că este necesară operaţiunea juridică de filtrare a acesteia de către completul unic desemnat în acest sens.

Temeiul juridic al recursului în casaţie îl constituie cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

În acest sens, în baza raţionamentelor dezvoltate prin cererea de recurs în casaţie, anterior pronunţării Deciziei nr. 50/2025, a arătat că, Înalta Curte are posibilitatea constatării în mod direct a aplicabilităţii actului fundamental şi a deciziilor forului unic de control de constituţionalitate, dând normei juridice sensul legal.

Cu privire la suspendarea executării sentinţei penale nr. 176/10.04.2024 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia Curţii de Apel Craiova cu nr. 62/21.01.2025, a apreciat că se impune admiterea acestei cereri. Vătămarea drepturilor procesuale prin perpetuarea executării unei hotărâri nelegale este cu atât mai flagrantă în opinia mea în contextul în care executarea pedepsei este una complet lipsită de previzibilitate, în contextul în care situaţia în care se află este profund lipsită de echitate.

Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova la 24.02.2025, respectiv persoanei vătămate B. la 26.02.2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 martie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 23 aprilie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

Prin încheierea din 23 aprilie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C8, în compunere de 3 judecători, s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 04 iunie 2025 cu citarea recurentului inculpat şi desemnarea unui apărător din oficiu pentru persoana vătămată.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul- inculpat A..

Înalta Curte a apreciat că, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul- inculpat A. s-a apreciat ca fiind neîntemeiată întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac şi a posibilelor soluţii pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susţinerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepţional prev. de art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii şi are ca obiect desfiinţarea hotărârilor contrare legii.

În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel.

Înalta Curte reţine, totodată, că, prin cazul de recurs în casaţie reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât şi legislativ.

În speţă, prin cererea de recurs în casaţie formulată, recurentul- inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. care vizează greşita încetare a procesului penal.

În esenţă, a solicitat încetarea procesului penal urmarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de reevaluare a normelor legale din perspectiva succesiunii în timp a dispoziţiilor penale, respectiv a art. 211 alin. (2) cu trimitere la art. 210 din C. pen.

Analizând motivele de recurs ale recurentul- inculpat A., se constată că nu se încadrează în cazul de casare invocat, acesta făcând referire, de fapt, la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile.

Motivele invocate referitoare la alegerea legii mai favorabile reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), astfel că nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. Tot în jurisprudenţă s-a reţinut că "stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/RC/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Se constată că, în fapt, s-a reţinut că în toamna anului 2014, în luna octombrie, inculpatul a recrutat-o pe persoana vătămată minoră B. (care avea atunci vârsta de 17 ani) prin intermediu inculpatului C., profitând de starea ei de vădită vulnerabilitate (situaţie materială precară, lipsă de educaţie, naivitate) şi prin inducere în eroare (promisiuni de convieţuire), după care a exploatat-o sexual (practicarea prostituţiei "pe apartamente") până la începutul lunii noiembrie 2014, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În jurisprudenţa obligatorie relevantă a Curţii Constituţionale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O., Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358/2022 (publicată în M.O., Partea I nr. 565 din 9 iunie 2022) s-a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, au avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie. Curtea Constituţională a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestei interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Legea penală aplicabilă în respectiva perioadă de timp se relevă, aşadar, ca fiind legea mai favorabilă inculpatuluo, deoarece, în temeiul acesteia, termenul general de prescripţie a curs neîntrerupt de la data săvârşirii faptelor.

Evaluată în contextul celorlalte dispoziţii pertinente în materia prescripţiei, această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp limitat, anterior menţionat, caracterul unei legi penale de natură să asigure, în ansamblul său, o situaţie mai favorabilă pentru inculpat şi, astfel, să devină aplicabilă în speţă, în conformitate cu principiul de aplicare a legii penale în timp, prevăzut de art. 5 alin. (2) din C. pen.

Potrivit art. 5 din C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

În cee ace priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

Deopotrivă, se reţine că prin decizia nr. 265/2014 (Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014) Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Deopotrivă, s-a reţinut că prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din C. pen. prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, conferind astfel articolului 5 din C. pen., în interpretarea dată, valenţe neconstituţionale. Astfel, s-a constatat că, odată cu publicarea deciziei nr. 265/2014 în Monitorul Oficial al României, efectele deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi cu cele ale art. 4771 din C. proc. pen.

Conform art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 ani.

Prin raportare la aceste consideraţii la prezenta cauză, Înalta Curte în acord cu instanţa de apel constată că legea mai favorabilă inculpatului A. este art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (forma în vigoare la momentul sesizării instanţei -21.04.2020, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2020), iar C. pen. în vigoare în perioada cuprinsă între 25.06.2018 şi momentul sesizării instanţei a prevăzut un termen de prescripţie a răspunderii penale mai redus, egal cu termenul general de prescripţie, nesusceptibil a fi întrerupt şi nici majorat încă o dată (aşa cum stabilesc în caz de întrerupere disp. art. 155 alin. (2) C. pen.), care a prevăzut un termen de prescripţie a răspunderii penale mai redus, egal cu termenul general de prescripţie, nesusceptibil a fi întrerupt şi nici majorat încă o dată (aşa cum stabilesc în caz de întrerupere disp. art. 155 alin. (2) C. pen.).

Conform art. 154 alin. (4) din C. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, al celor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, precum şi al infracţiunii de pornografie infantilă, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului."

Aşadar, având în vedere că persoana vătămată B. este născută la data de x.03.1997, termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 10 ani, a început să curgă de la data la care persoana vătămată a devenit majoră (04.03.2015).

Astfel, în cauză, nu ne aflăm în faţa unui calcul eronat al termenului general de prescripţie a răspunderii penale în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., ci în faţa unei solicitări de reevaluare a normelor legale din perspectiva succesiunii în timp a dispoziţiilor penale, respectiv a art. 211 alin. (2) cu trimitere la art. 210 din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană vătămată B., în cuantum de 753 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 21 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană vătămată B., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.