Decizia nr. 318/A/2024 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024 în baza art. 459 alin. (7) teza a II-a cu aplicarea art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC., prin apărători SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI "DD., împotriva sentinţei penale nr. 37/PI din data de 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 228/A din 19.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014 şi a sentinţei penale nr. 158/PI din data de 25.06.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi revizuenţii la plata sumei de 500 RON fiecare cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37/PI din data de 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2011 s-a dispus:

În temeiul art. 334 C. proc. civ..pen., a respins cererile inculpaţilor, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.; din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea infracţiunii de tăinuire prev. la art. 221 C. pen.; din infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, rap. la art. 274 din aceeaşi lege, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. şi fals intelectual prev. de disp. art. 17 lit. c) rap. la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 289 alin. (1) C. pen. din infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată, prin înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. .

Revizuenţii au fost condamnaţi astfel:

1. A.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în forma continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) din C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) din C. pen.

2. B.:

- la pedeapsa închisorii de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa închisorii de 1 an şi 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

3. C.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.,

- la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

4. D.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 1 7 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

5. E.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.,

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

6. F.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. c) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) din C. pen.

7. G.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen..

8. H.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

9. I.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen., şi ari. 76 lit. b) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.,

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic ari. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

10. J.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din legea 39/2003, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

- la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

11. K.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc constituire la un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare dc mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen..

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.,

12. L.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc luare de mită, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. c) Cod

- la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.,

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de contrabandă calificată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 Iii. f şi art. 1 8 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, şi art. 74 alin. (2) C. pen.

13. M.:

- la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen., şi art. 76 lit. b) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.,

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, în formă continuată, în temeiul art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen..

14. N.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat. în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. c) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la contrabandă calificată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) din C. pen.

15. O.:

- la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen., şi art. 76 lit. b) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.,

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc contrabandă calificată, în formă continuată, în temeiul art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

16. P.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2), (76) lit. c) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, rap. la art. 274 din aceeaşi lege, precum şi la art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

17. Q.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa închisorii de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) din C. pen.

18. R.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) art. 76 lit. c) C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată, în temeiul art. art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit, f şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen..

19. S.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) art. 76 lit. c) C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată, în temeiul art. art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) Iii. a din Legea nr. 86/2006 în ref. la an. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen..

20. T.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea 74 alin. (2) C. pen., 76 lit. b) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin, 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2), (76) lit. c) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, rap. la art. 274 din aceeaşi lege, precum şi la art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

21. U.:

- la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, şi cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), (76) lit. c) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.,

22. V.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dc aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 74 alin. (2), (76) lit. c) din C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contraandă calificata în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

23. W.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen., şi art. 76 lit. b) din C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen..

- la pedeapsa de 2 ani şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (23 acte materiale), în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen..

- la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 9 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată, în formă continuată (19 acte materiale), în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006.

24. X.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 4 luni, pentru săvârşirea infracţiunii dc aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa închisorii de l an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în temeiul art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen..

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 4 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) din C. pen.

25. Y.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (2), (76) lit. c) C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, rap. la art. 274 din aceeaşi lege, precum şi la ari. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

26. Z.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni, pentru săvârşirea a două infracţiuni de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 11 luni, pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 C. pen. alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şt cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) din C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) din şi art. 76 lit. b) C. pen.

27. AA.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracţiunea de complicitate la contrabandă calificată, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen..

- la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, şi cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011, pe latură penală s-a dispus condamnarea revizuenţilor inculpaţi BB. şi CC. după cum urmează:

28. BB.:

- la pedeapsa închisorii de 1 an şi 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 1 an şi 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin 2 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), ari. 76 lit. c) C. pen.

29. CC.:

- la pedeapsa închisorii de 1 an şi 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.

- la pedeapsa închisorii de l(un) an şi 10 (zece) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, în baza art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.

- la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată în formă continuată, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeaşi lege şi art. 17 lit. f), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte pe revizuenţii sus menţionaţi la poziţiile 28 şi 29, respectiv numiţii BB. şi CC., prin aceeaşi sentinţă penală nr. 158/P1 s-a dispus judecarea pe latură civilă într-un dosar disjuns, astfel că latura civilă faţă de aceşti inculpaţi revizuenţi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată dc Curtea dc Apel Timişoara în dosarul x/2011, în timp ce latura penală a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011.

Prin urmare, se observă că pe latura penală toţi revizuenţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea a 3 infracţiuni, cu reţinerea formelor de participaţie penală (autoral, coautorat, complicitate) incidente.

În ce priveşte latura civilă, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - prin DRAOV Timişoara (în prezent Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara) şi s-a dispus:, În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen.. raportat la art. 998 şi urm. din vechiul C. civ. şi art. 6 alin. (2) din noul C. civ. au fost obligaţi inculpaţi în solidar să plătească ANAF -prin DRAOV Timişoara (în prezent Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara) următoarele sume de bani, şi anume:

1) pentru actul material din data de 10.10.2010: 4848.29 RON (taxa vamală), 13899,21 RON (acciza), 6519,52lei (TVA), precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 10.10 .2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., EE. şi FF., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 33684,21 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

2) pentru actul material din 14.10.2010: 1101.89 RON (taxă vamală), 3158,9Hei (acciză), 1481.71 RON (TVA), precum şi accesoriile aferente (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de l4.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W. şi FF.. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 7655.50 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

3) pentru actul material din data de 18.10.2010: 1322.26 RON (taxa vamală), 3790,69 RON (acciza), 778.05 RON (TVA), precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 18.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W. şi FF., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la ari. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 9186,60 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

4) pentru actul material din data de 22.10.2010: suma de 45 940,06 RON, precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere,) calculate începând cu data de 22.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF.. X., C., GG., K.. G. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 61244,02 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

5) pentru actul material din data de 23/24.10.2010: 104513,63 RON (obligaţii bugetare, compuse din taxă vamală, acciza, TVA) precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 24.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., X., HH., EE. şi II., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 139330,14 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

6) pentru actul material din data de 30.10.2010: 320431.90 RON, precum şi accesoriile aferente (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 30.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W. FF., EE., JJ., KK. şi LL., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 427177,02 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

Mai obligă pe inculpaţii Q., KK., EE. şi LL. să plătească părţii civile în solidar suma de 264155,33 RON. În temeiul art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. confiscă de la aceşti din urmă 4 inculpaţi suma de 352153,10 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

7) pentru actul material din data de 31.10/01.11.2010: 408866,51 RON, precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 01.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., KK.. MM., BB., B. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 545071,76 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

8) pentru actul material din 03.11.2010: suma de 252830,20 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 03.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., A., U., EE., KK., LL., NN., GG., B. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 337826,32 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

9) pentru actul material din 04/05.11.2010 suma de 230684.49 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 05.11. 2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., A., EE., C., K. şi T., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 308235,69 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

10) pentru actul material din data de 07.11.2010, suma de 127453.18 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 07.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., EE., HH. şi OO., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 170300,22 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

11) pentru actul material din data de 08/09.11.2010, suma de 542108,56 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 01.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., KK., EE., U., K., B. şi T., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 724353,88 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

12) pentru actul din 15.11.2010, suma de 423306.04 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 15.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., A., KK.. PP., EE., U., B. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 565612,50 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

13) pentru actul material din data de 16/17.11.2010, suma de 462522.41 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 17.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., A., KK., EE., C., GG. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 618012,56 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

14) pentru actul material din data de 19.11.2010. suma de 674982,82 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 19.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., A., KK., JJ., D., EE., U., C., lvana NN., HH. şi Q., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 901897,64 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

15) pentru actul material din data de OL/02.12.2010 suma de 195886,18 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 02.12.2010 şi până la data plăţii pe inculpaţii W., FF., QQ., RR., lvana NN., SS., M., moştenitorul defunctului TT., numitul UU., GG., G., R. şi HH., O. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 261599,68 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

16) pentru actul material din 08.12.2010, suma de 576135,82 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 08.12. 20/0 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., QQ., VV., JJ., U., MM., C., SS., V., M., GG., K., OO., G., R.. O. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 769410,82 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

17) pentru actul material din data de 09/10.12.2010, suma de 492019,99 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 10.12.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., QQ., VV., RR., SS., P. GG., R., F. lonuţ, WW., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 657076,84 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

18) pentru actul material din data de 12.12.2010, suma de 230454.33 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 12.12.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., QQ., moştenitorul defunctului TT., numitul UU., E., RR., V., M., GG., R., HH. şi WW., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 307764,33 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

19) pentru actul material din data de 13/14.12.2010 suma de 472431,38 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 14.12. 2010 şi până la data plăţii pe inculpaţii W., FF., QQ., E., RR., U., MM., M., GG., R., F. lonuţ, O. şi HH., O. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 630916,88 tei reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

20) pentru actul material din data de 16.12.2010 suma de 560004.02 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 16.12.2010 şi până la data plăţii pe inculpaţii W., FF., QQ., E., I., GG., R., F. lonuţ şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 747867,32 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

Mai obligă pe inculpaţii U., II., SS., M., P. şi WW. la plata sumei de 444776,86 RON cu titlu de obligaţii bugetare, şi confiscă suma de 593985,16 RON de la aceşti inculpaţi conform art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

21) pentru actul material din data de 17/18.12.2010 suma de 247738,40 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 18.12.2010 şi până ta data plăţii pe inculpaţii W., FF., E., RR., I., II., P., GG., K., R. şi HH., O., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 330846,65 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

22) pentru actul material din data de 20.12.2010, suma de 386011 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 20.12.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., QQ., E., U., II., SS., P., GG., K., OO., R., O., HH. şi WW., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 515505,25 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

23) pentru actul material din dala de 12.01.2011, suma de 439506,86 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 12.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii W., FF., E., I., U., MM., C., lvana NN., moştenitorul defunctului TT., numitul UU., SS., V., GG., G., Z., CC. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 583350,95 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

24) pentru actul material din data de 28/29.12.2010, suma de 203952.082 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 29.12.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii Y. şi CC., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 272371,432 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

25) pentru actul material din data de 04.01.2011. suma de 881370.324 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu dala de 04.01.2011 şi până la dala plăţii, pe inculpaţii Y., FF., moştenitorul defunctului TT., U., C., GG., OO., G., Z. şi HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 1169829,792 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

26) pentru actul material din data de 08.01.2011, suma de 478390.844 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 08.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii Y., FF., moştenitorul defunctului TT., VV., E., I., U., MM., C., SS., V., GG., OO., G., F. lonuţ, CC., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 634961,090 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

27) pentru actul material din data de 13/14.01.2011, suma de 296932,25 iei precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 14.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii XX. lloria, FF., moştenitorul defunctului TT., E., II., lvana NN., Z., AA., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 394113,78 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

28) pentru actul material din data de 20/21.11.2010, suma de 415232.086 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 21.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii FF., E., D., EE., SS., GG., HH., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 554824.246 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

29) pentru actul material din data de 12/13.01.2011, suma de 160249,15 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 13.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii S., N., H., YY., ZZ., J. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 212696,33 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

30) pentru actul material din data de 26.01.2011, suma de 135504.80 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 26.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii JJ., BB. şi SS., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 179853,51 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

31) pentru actul material din data de 19.01.2011, suma de 70698,15 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 19.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii D., N., AAA. şi ZZ., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 93836,61 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

32) pentru actul material din data de 23.01.2011, suma de 530236,16 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 23.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii D., şi ZZ., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 703774,61 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

33) pentru actul material din data de 24/25.01.2011, suma de 98977,42 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 25.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii D., H., YY., ZZ., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 131371,26 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

34) pentru actul material din data de 27.01.2011, suma de 989774.16 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 27.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii D., H., YY., ZZ., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 1313712,60 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

35) pentru actul material din data de 28/29.01.2011, suma de 141396.31 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 29.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii D., şi L. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 187673,23 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

36) pentru actul material din data de 27.01.2011, suma de 88372.69 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 27.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpatul BBB. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la aceşti inculpat a sumei de 117295.77 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

37) pentru actul material din data de 28/29.01.2011, suma de 82481.18 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 29.01.2011 şi până la data plăţii pe inculpatul BBB. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 109476,05 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

Mai obligă pe inculpatul BBB. să plătească, părţii civile şi suma totală de 115747,88 RON reprezentând total obligaţii bugetare pentru actele materiale de contrabandă din datele: 01/02.12.2010: 9/10.12.2010; 28/29.12.2010; 04.01.2011, iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la acest inculpat a sumei de 154484,60 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor, pentru aceste zile.

38) pentru actul material din data de 26.10.2010. suma de 40197,55 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 26.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii EE., LL., B. şi T., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 53588,52 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

39) pentru actul material din data de 22.01.2011, suma de 87194.39 RON precum şi accesări de (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 22.01. 2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii EE., BB. şi CCC., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 115731,82 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

40) pentru actul material din data de 23/24.01.2011. suma de 133737,34 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 24.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpatul EE., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 177507,60 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

41) pentru actul material din data de 28/29.12.2010, suma de 180906.65 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 29.12.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii H. şi Z., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 241595 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

42) pentru actul material din data de 20/21.01.2011, suma de 57736.83 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 21.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii H. şi YY., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 212696,33 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

43) pentru actul material din data de 23.01.2011, suma de 534124,56 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 23.01.2011 şi până la data plăţii, pe inculpaţii H. şi YY., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la aceşti inculpaţi a sumei de 708935,62 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

44) pentru actul material din dala de 03.11.2010, suma de 40369 RON precum si accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 03.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpatul AAA., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la acesta a sumei de 53941,25 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

45) pentru actul material din data de 19.11.2010 suma de 115342,25 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 19.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpatul AAA., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la acesta a sumei de 154117.85 RON reprezentând, contravaloarea în RON a ţigaretelor.

46) pentru actul material din data de 20/21.11.2010, suma de 51904,01 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 21.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpatul AAA., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la acesta a sumei de 69353.03 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

47) pentru actul material din data de 16.12.2010, suma de 17284.07 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 16.12.2010 şi până la data plăţii, pe inculpatul AAA., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la acesta a sumei de 23082,32 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

48) pentru actul material din data de 28/29.12.2010, suma de 23045,43 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 29.12. 2010 şi până Ia data plăţii, pe inculpatul AAA., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la acesta a sumei de 30776,43 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

49) pentru actul material din data de 22.09.2010, suma de 109004.84 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 22.09.2010 şi până la data plăţii, pe inculpata Z., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la acesta a sumei de 145244.0 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

50) pentru actul material din data de 22.10.2010, suma de 13782,02 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 22.10.2010 şi până la data plăţii, pe inculpata DDD. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceasta a sumei de 18373,21 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

51) pentru actul material din data de 09.11.2010, suma de 159172,30 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 09.11.2010 şi până ia data plăţii, pe inculpata Z. iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceasta a sumei dc 212682,63 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

52) pentru actul material din data de 06.11.2010, suma de 13841,07 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 06.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpaţii O. şi WW. iar în baza ari. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 18 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la aceştia a sumei de 18494.14 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

53) pentru actul material din data de 10.11.2010, suma de 70358,77 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 10.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpatul O., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. dispune confiscarea de la acesta a sumei de 94011.89 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

54) pentru actul material din data de 05.11.2010, suma de 167246,26 RON precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 05.11.2010 şi până la data plăţii, pe inculpata Z., iar în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la acesta a sumei de 223470,88 RON reprezentând contravaloarea în RON a ţigaretelor.

A respins acţiunea civilă în ce-i priveşte pe inculpaiţii EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL.. MMM., NNN., OOO. şi PPP..

În temeiul art. 277 din Legea nr. 86/2006, a dispus confiscarea celor şase cartuşe de ţigări ridicate de la inculpatul VV..

În temeiul art. 19 din legea 78/2000 a confiscat de la inculpatul KKK. suma de 70 euro, achitată de către acesta şi consemnată la QQQ. Sucursala Deta, prin chitanţa nr. x din data de 25.03.2013, şi recipisa de consemnare nr. x eliberată de QQQ. la data de 25.03.2013; confiscă de la inculpatul GGG. suma de 140 Euro, şi 20 RON, achitată de către acesta conform recipisei seria x nr. x din 29.04.2013 şi respectiv conform recipisei seria x nr. x din 29.04.2013; confiscă de la inculpatul HHH. suma de 150 euro. achitată de către acesta şi consemnată la: QQQ. prin chitanţa nr. x/din data de 25.03.2013, şi recipisa de consemnare nr. x la data de 12.11.2013.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul L. suma de 5.600 euro, de la inculpatul LLL., suma de 275 euro şi 100 RON (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); Z. suma de 4.282 euro şi 100 RON; JJJ. suma de 175 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); III., suma de 240 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); DDD. suma de 70 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); PPP., sumele de 175 euro şi 40 RON; O. suma de 2.536 euro; MMM., suma de 220 euro; WW., suma de 1.323 euro; OOO., sumele de 325 euro şi 80 RON (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); S., sumele de 320 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); JJ. euro; E. suma de 690 euro. HH. suma de 3.435 euro; D. suma de 2.335 euro; RR. suma de 145 euro; I. suma de 90 euro; N. suma de 600 euro; XX., suma de 630 euro; NNN.. 130 euro şi 15 RON; VV., suma de 100 euro; X., suma de 55 euro; A. suma de de 690 euro; FF. suma de 10.978.50 euro; KK. 3.941,50 euro, QQ. suma de 3.123,25 euro; AA. suma de 345 euro; GG. suma de 835 euro; K. suma de 215 euro OO. suma de 145 euro; G.. suma de 705 euro; B. suma de 2.397,5 euro, T., suma de 820 euro; KKK., suma de 70 euro; II. suma de 535 euro; NN. suma de 263 euro; LL. suma de 751,1 euro; H., suma de 2.752 euro; M., suma de 2.327 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); EE., suma 5.152,25 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată); U. sumele de 345 euro şi 40 RON; P. suma de 1522.25 euro; V., sumele de 370 euro. MM.. sumelor de 1.610 euro, SS. suma de 1.150 euro; YY., suma de 1.067 euro; C. suma de 1.300 euro; R., suma de 3.362,5 euro; F., suma de 145 euro, J. suma de 245 euro, Y. 3.297 euro.

În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 3410 euro şi 275 RON, care au fost depuse la RRR. în contul x.

În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 10.710 euro şi 1.117 RON, conform recipiselor de consemnare nr. x/1, 2786351/1 şi chitanţelor nr. x/1 şi 26422330/1 toate din 03.03.2011 .

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin Ordonanţa din 03.03.2011 a D.N.A. Bucureşti. în temeiul art. 353 C. proc. civ..pen., rap. la art. 163.169 C. proc. civ..pen., ridică măsurile asigurătorii, constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, asupra apartamentului compus din două camere, în suprafaţă de 50,76 mp, situat în Timişoara, Intr. Petalelor nr. 1, apt. 22,jud. Timiş, înscris în cartea funciară nr. x, deţinut în coproprietate de către învinuitul FFF., împreună cu SSS., precum şi măsurile asigurătorii, constând în indisponibilizarea prin instituirea sechestrului, până la concurenţa sumei de 2.250 euro şi 689.202,66 RON, asupra apartamentului compus din două camere, în suprafaţă de 50,76 mp, situat în Timişoara. Intr. Petalelor nr. 1, apt. 22, jud. Timiş, înscris în cartea funciară nr. x, deţinut în coproprietate de către învinuitul FFF., împreună cu SSS., luate prin ordonanţa din 14.04.2011, şi respectiv, 21.04.2011 până la concurenţa sumelor de 2.250 euro (obiect al infracţiunii de luare de mită în formă continuată) şi de 689.202.66 RON, imputate prin actul de acuzare.

Împotriva sentinţei penale nr. 37/PI din data de 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2011 au declarat apel inculpaţii A., B., C., D., BB., E., F. lonuţ, G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., CC., Z. şi AA., şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.

Prin decizia penală nr. 228/A din 19.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014 s-a dispus, pe latură penală, suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pentru apelanţii EE., U. şi ZZ. şi s-a redus termenul de încercare pentru inculpatul YY..

Pe latură civilă, s-a dispus admiterea apelului declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, iar inculpaţii au fost condamnaţi pe latură civilă.

În esenţă, prin decizia instanţei de apel au fost păstrate dispoziţiile de obligare la plata de sume de bani şi confiscare dispuse de către prima instanţă, fiind menţionată obligarea în solidar a fiecărui inculpat în raport de fiecare act material şi totalizarea sumei de plată pe latură civilă pentru fiecare act material.

A fost menţinut raţionamentul primei instanţe prin care s-a ajuns la soluţia de admitere a acţiunii civile, fiind acceptate de către instanţa de apel şi probele în baza cărora s-a ajuns la soluţia de condamnare pe latura civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2024, la data de 13.05.2024 revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC. au formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 37/PI din data de 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 228/A din 19.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014.

S-a reţinut că revizuirea s-a solicitat, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă (formulată pe latură penală şi civilă de revizuenţii de la poziţiile 1-27 din cererea de chemare în judecată şi pe latură civilă de revizuenţii de la poziţiile 28 şi 29 din cererea de revizuire);

S-a menţionat că în ceea ce priveşte pe revizuenţii sus-menţionaţi BB. şi CC. (poziţiile 28 şi 29), prin sentinţa penală nr. 158/PI s-a dispus judecarea pe latură civilă într-un dosar disjuns, astfel că latura civilă faţă de aceşti inculpaţi revizuenţi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/59/201l*/al, în timp ce latura penală a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011.

În ce priveşte admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, revizuenţii, referitor la cazurile de revizuire incidente, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte pe revizuenţii sus menţionaţi BB. şi CC., prin sentinţa penală nr. 158/PI s-a dispus judecarea pe latură civilă într-un dosar disjuns, astfel că latura civilă faţă de aceşti inculpaţi revizuenţi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011, în timp ce latura penală a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011.

S-a menţionat că revizuenţii BB. şi CC., au formulat revizuire şi împotriva sentinţei penale nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată pe latură penală de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011 al acestei instanţe, dar şi împotriva sentinţei penale nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/59/201l*/a1 prin care s-a soluţionat acţiunea civilă formulată faţă de aceştia, dar şi faţă de restul revizuenţilor.

Referitor la termenul de formulare, s-a arătat că această cerere de revizuire este formulată în termenul prevăzut de lege, aceasta putând fi formulată oricând, din moment ce este depusă în favoarea condamnatului, fiind bazată pe dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, s-a apreciat că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 456 C. proc. pen.., este formulată în scris, motivată în fapt şi în drept, fiind menţionat că se întemeiază pe cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. a) C. proc. pen.., fiind anexate mijloacele de probă în dovedirea cazului de revizuire, iar înscrisurile anexate căii extraordinare de atac sunt certificate pentru conformitate cu originalul - prin urmare cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

De asemenea, au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, în speţă temeiul de drept prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În continuare s-a arătat că faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată prezenta cerere nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire.

Cu privire la cel de al doilea motiv de revizuire, prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. - două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia, se arată că hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/59/201l/*/a1 al Curţii de Apel Timişoara/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se pot concilia cu hotărârile pronunţate în dosarul nr. x l/*/al al Curţii de Apel Timişoara/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenţii au arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu şi pentru acest caz de revizuire invocat, având în vedere că cererea se poate formula oricând şi pentru acest caz de revizuire, în ipoteza în care calea extraordinară de atac se face în favoarea inculpatului condamnat; cei ce formulează calea de atac a revizuirii au calitate procesuală, fiind inculpaţi în dosarele în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive; este invocat drept temei de revizuire un caz din cele permise de legiuitor prin prevederile art. 453 C. proc. pen.. intitulat "Cazurile de revizuire", respectiv cel prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e) - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Faţă de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, în temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen.., revizuenţii, prin avocat ales, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, fiind întrunite toate cerinţele prevăzute de C. proc. pen.. pentru a dispune prin încheiere soluţia sus menţionată.

În ce priveşte temeinicia cererii de revizuire, s-a arătat că motivul de revizuire invocat în cauză este cel prevăzut de legiuitor la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Astfel, s-a făcut referire la decizia nr. 64 din 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În speţă, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/59/201l*/al, procedeul probatoriu folosit în fundamentarea soluţiei de condamnare pe latură penală a tuturor inculpaţilor revizuenţi a fost reprezentat de folosirea investigatorilor sub acoperire.

În acest sens, cu titlu de exemplu, din sentinţa penală nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată în faza de fond a acestei cauze, au fost redate pasaje din hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv aliniate de la paginile 14, 26, 34, 133, 152, 167, unde instanţa, în reţinerea vinovăţiei, a avut în vedere probele obţinute prin folosirea investigatorilor sub acoperire.

Cu titlu de exemplu, la paginile 13-14 ale sentinţei nr. 37/PI se arată că investigatorii sub acoperire au folosit dispozitive tehnice de înregistrare, din moment ce au fost folosite ca probe în susţinerea acuzaţiilor înregistrările efectuate de colaboratorii organelor de urmărire penală. Aşadar, la pronunţarea soluţiilor de condamnare pe latură penală a revizuenţilor din prezenta cauză, probele avute în vedere au fost exclusiv cele produse prin folosirea investigatorilor sub acoperire.

Ulterior rămânerii definitive a soluţiilor de condamnare, prin decizia nr. 64/2023 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a descoperit că folosirea investigatorilor sub acoperire în ipoteza în care aceştia au dreptul de a efectua înregistrări audio video sau fotografierea unor persoane, este legală doar dacă se solicită şi se obţine încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeaşi natură emis anterior, aceste dispoziţii legale instituind o procedură specială, derogatorie dc la prevederile art. 139 din C. proc. pen.

Decizia nr. 64/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Prin urmare, după soluţionarea definitivă a cauzei, au fost descoperite fapte sau împrejurări noi care atestă modalitatea legală în care ar fi trebuit soluţionată cauza şi eroarea judiciară produsă urmare a valorificării din punct de vedere probatoriu a înregistrărilor/fotografiilor făcute de investigatorul sub acoperire.

S-a arătat de revizuenţi că, decizia Î.C.C.J. stabileşte că prevederile art. 148 alin. (3) C. proc. pen.. şi art. 150 C. proc. pen.. privind folosirea investigatorilor sub acoperire se interpretează în sensul că este necesară autorizarea dată de instanţa de judecată special pentru situaţia în care investigatorul sub acoperire foloseşte dispozitive tehnice de înregistrare.

Deopotrivă, s-a menţionat că decizia nr. 64/2023 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constituie într-o împrejurare nouă, care nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârilor pronunţate, respectiv împrejurarea că inculpaţii au fost condamnaţi prin folosirea unor procedee probatorii cărora le lipsesc autorizările legale, după cum a precizat instanţa supremă în dosarul sus menţionat.

Or, în cauză, investigatorii sub acoperire au folosit dispozitive tehnice de înregistrare fără a fi autorizaţi în acest sens de instanţa de judecată, ceea ce înseamnă că dosarele au fost soluţionate în mod nelegal.

De altfel, investigatorul sub acoperire TTT. ajunsese să coordoneze ierarhic activitatea poliţiştilor de frontieră din sectorul respectiv, aceştia fiind în situaţia de a face toate cele dispuse de investigatorul TTT., altfel ar fi fost mutaţi la alt sector de frontieră.

S-a mai arătat că autorizaţiile date investigatorilor sub acoperire nu au cum să cuprindă şi dispoziţii privind subordonarea persoanelor investigate faţă de investigatorul sub acoperire sau cum s-a ajuns în prezenta speţă, ca investigatorul să dea ordine poliţiştilor de frontieră şi aceştia să fie nevoiţi să le respecte pentru a-şi păstra locul de muncă - veritabilă acţiune de provocare a infracţiunii din partea investigatorului sub acoperire, acţiune nepermisă.

Mai mult, se susţine că, chiar actele dosarului arată că investigatorul sub acoperire nu a avut o atitudine pasivă de observare a mediului presupus infracţional şi de obţinere de probe, ci a fost autorizat de parchet să promită, să ofere, să dea bani sau alte foloase în scopul obţinerii de probe, deşi astfel investigatorul nu ar obţine probe, ci ar provoca săvârşirea unor infracţiuni (cele permise de procuror reprezintă întocmai parte din elementul material al infracţiunii de luare de mită) şi astfel investigatorul sub acoperire s-a transformat într-un veritabil instigator. Or, conform art. 101 alin. (3) C. proc. pen.. (reglementarea anterioară art. 68 C. proc. pen.. 1968), "este interzis organelor judiciare sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe." Deşi sunt multe aspecte legate de autorizarea investigatorilor sub acoperire şi modul în care aceştia au acţionat (cui a aparţinut aparatura cu care au efectuat înregistrările, organului de urmărire penală sau SRI-ului, a existat o imixtiune a serviciilor de informaţii în prezenta cauză prin colaborarea la efectuarea actelor de urmărire penală, au fost autorizaţi să înregistreze în birourile vămii sau doar în birourile şi spaţiile folosite de poliţia de frontieră), este clar că a lipsit un mandat special al instanţei pentru ca aceştia să efectueze înregistrări şi fotografii în spaţiile în care îşi desfăşurau activitatea inculpaţii revizuenţi.

De asemenea, s-a arătat că, în cauza în care au fost condamnaţi inculpaţii revizuenţi, înregistrările şi fotografiile în mediu ambiental au fost efectuate de investigatorii sub acoperire personal, fără a se cunoaşte cărei instituţii au aparţinut mijloacele tehnice pentru efectuarea înregistrărilor, şi doar în baza delegării date de procuror, fără a exista un mandat special din partea instanţei de judecată. Ca atare, s-a menţionat că o astfel de procedură probatorie a fost declarată nelegală de către Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 64 din 2023.

S-a mai precizat că, în ceea ce priveşte cazul de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., legiuitorul nu a definit ce înseamnă noţiunea menţionată generic de împrejurare nouă, tocmai pentru a da posibilitatea instanţelor şi justiţiabililor să formuleze calea de atac a revizuirii cu scopul de a corecta erorile judiciare fără a fi restricţionaţi de o prevedere strictă a cazului în care poate fi formulată revizuirea.

S-a mai arătat că prin decizia nr. 26 din 2019 a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. x din 4 februarie 2009, precum şi de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii.

Or, din actul de sesizare a instanţei, rezultă că organele dc urmărire penală au beneficiat de sprijinul Serviciului Român de Informaţii în realizarea activităţii de urmărire penală, împrejurare care, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, s-a dovedit a fi neconstituţională.

Deşi la momentul derulării urmăririi penale şi la momentul judecării cauzei colaborarea dintre Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii nu era publică şi nu reprezenta astfel un argument care să poată fi invocat în apărare, după rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti a apărut împrejurarea nouă constând în desecretizarea protocoalelor încheiate de parchet cu serviciul dc informaţii, colaborare declarată neconstituţională prin constatarea existenţei conflictului de natură constituţională prin Decizia nr. 26 din 2019.

În acest sens, Curtea a reţinut că "Pe lângă suportul tehnic prevăzut de art. 39 - 45 din protocol, art. 32 -38 din acelaşi act se referă, expressis verbis, la punerea în executare a activităţilor dispuse prin autorizaţiile emise de instanţele competente. Astfel, textul analizat al protocolului prevede exact punerea în executare a activităţilor dispuse prin autorizaţiile emise de instanţele competente de către un serviciu secret contrar art. 9! 2 alin. (1) teza întâi din C. proc. pen. din 1968. Cu alte cuvinte, protocolul a reglementat competenţa Serviciului Român de Informaţii de a pune în executare mandatul de supraveghere tehnică în cadrul procesului penal, fără să fie organ de urmărire penală. Astfel, deşi C. proc. pen. nu a acordat serviciului secret această competenţă. Ministerul Public, din proprie iniţiativă, îi transferă acestuia o competenţă proprie procurorului. Practic, acest protocol operează, în mod indirect, o adăugire la prevederile C. proc. pen., competenţa dispunerii unei măsuri procesuale fiind transferată de către chiar titularul său - Ministerul Public - unui serviciu secret.

Astfel, există în speţă o împrejurare absolut nouă, care nu putea fi invocată în cursul procedurilor judiciare, care nu a fost cunoscută de apărarea revizuenţilor şi nici măcar de instanţa de judecată, împrejurare aptă să demonstreze eroarea judiciară şi netemeinicia soluţionării cauzei privind pe revizuenţii inculpaţi.

Toate probele administrate în dosar la care a contribuit Serviciul Român de Informaţii în calitate de organ dc urmărire penală "deghizat" sunt lovite de nulitate şi astfel s-a ajuns la pronunţarea unei soluţii netemeinice în baza unui probatoriu nelegal administrat, iar împrejurarea care a stabilit această nelegalitate a administrării probelor este chiar Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 2019, pronunţată ulterior soluţionării definitive a cauzei, aspect ce se poale subscrie cazului de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Colaborarea ocultă la acel moment dintre parchet şi serviciul secret a vătămat dreptul la apărare al revizuenţilor şi a condus la pronunţarea unei soluţii netemeinice şi nelegale, valorificând un probatoriu nelegal administrat.

Concluzionând, a apreciat că argumentele sus menţionate reprezintă o împrejurare nouă, în sensul celor exprimate dc legiuitor la ari. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. şi justifică redeschiderea procedurilor judiciare, fiind contrar garanţiilor dreptului la un proces echitabil să fie păstrate în ordinea juridică hotărâri judecătoreşti pronunţate în urma unor împrejurări şi proceduri declarate neconstituţionale.

În ceea ce priveşte latura civilă, revizuenţii au arătat că cererea de îndreptare eroare materială formulată dc partea civilă ANAF-DGRFP TIMIŞOARA cu privire la dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011, atât în privinţa primei sentinţe, cât şi în privinţa deciziei din apel, obligaţiile civile impuse în sarcina inculpaţilor au fost stabilite în solidar, fără a se individualiza concret prejudiciul imputat fiecărei persoane.

Revizuenţii au mai arătat că, întinderea şi cuantumul prejudiciului, cu implicaţii şi asupra soluţionării laturii penale, au fost stabilite recurgându-se la probabilităţi, împrejurare incompatibilă cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice.

Deşi s-a dispus condamnarea, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, cu titlu de exemplu s-au precizat expres următoarele, în una din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză:

"Cum raportat la situaţia de fapt nu a fost posibilă stabilirea, în fiecare caz în parte, a mărcii ţigărilor introduse în ţară, prin sustragere de la control vamal, s-a avut în vedere ca reper marca, care are cea mai mică valoare de tranzacţionare şi care era cel mai des vizată de traficanţi" (pag. 246 din sentinţa nr. 37/PI din 31.01.2014)

Valoarea prejudiciului a fost calculată prin aplicarea unor probabilităţi, acelea că s-a introdus marca de ţigări în ţară şi că un pachet de ţigări costă 0,90 euro, cost invocat printr-o declaraţie dată în cauză şi nu printr-o metodă ştiinţifică, palpabilă, obiectivă de stabilire a prejudiciului, care aşa cum s-a arătat, influenţează şi latura penală.

Cu alte cuvinte, în acest dosar, partea civilă a fost cea care a şi stabilit existenţa şi întinderea prejudiciului, împrejurare neconformă cu regulile unui proces echitabil, însă care nu mai poate fi invocată în acest moment procesual.

O condamnare, chiar pe latură civilă, nu se poate dispune în baza unor repere, unor păreri, unor situaţii probabile, mai ales că în ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, valoarea produselor traficate reprezintă, atât un aspect de latură civilă, cât şi un clement constitutiv al infracţiunii în lipsa căruia nu sc. poate reţine tipicitatea obiectivă a faptei cu norma de incriminare pretins încălcată.

În sensul de mai sus, infracţiunea de contrabandă era definită (la momentul săvârşirii presupuselor fapte) în modul următor (art. 270 din Legea nr. 85 din 2006):"(1)Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1): a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal."

În ceea ce priveşte criteriul valoric sus menţionat, la pagina 246 a sentinţei instanţei de fond din dosarul nr. x/520/201l*/al s-a precizat că:

"având în vedere aspectele rezultate din rapoartele constatare, s-a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia criteriului valoric din normele de incriminare anterior menţionate, în cazul în care s-a probat că a fost introdusă în ţară o cantitate de cel puţin 11 baxuri de ţigări - în perioada de referinţă costul unui bax de ţigări marca x era de circa 450 euro, astfel că 11 asemenea baxuri au valoarea de 4950 euro, care potrivit cursului de schimb valutar din acea perioadă, depăşeşte pragul valoric de 20.000 RON, prevăzut de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006."

Revizuenţii au mai arătat că tot din cuprinsul sentinţei penale nr. 37/PI din 31.01.2014 rezultă că modul de calcul al prejudiciului s-a bazat pe reţinerea valorii unui pachet de ţigări la nivelul de 0.90 euro, adăugându-se accesorii şi taxe vamale + tva raportate tot la această valoare a unui pachet de ţigări, valoare aleasă de instanţa de judecată şi nu stabilită prin probe obiective.

Cu toate acestea, contrar celor reţinute de instanţă cu titlu de exemplu în Raportul de constatare din 21.04.2011 întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010, s-a precizat expres că:, Urmărirea penală efectuată în cauză, până în acest moment, nu a putut stabili în mod concret tipul (marca) de ţigări care au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal. Cu toate acestea, probaţiunea administrată a evidenţiat faptul că ţigările marca "x", care, de altfel, în raport cu alte tipuri de ţigări, au valoarea cea mai mică de tranzacţionare în Republica Serbia (potrivit relaţiilor comunicate de către Autoritatea Naţională a Vămilor), erau cel mai des vizate de traficanţi."

De aceea s-a reţinut că cele constatate prin raport nu are ca suport altceva decât o probabilitate, plecând de la susţinerile părţii civile şi fiind preluată ca atare în hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în cauză.

Astfel, în esenţă, în cauza nr. 609/59/2011*/al: (i) prejudiciul a fost detaliat şi invocat de partea civilă DGRFP Timişoara, (ii) preluat în raportul de constatare întocmit de specialişti din cadrul parchetului, (iii) preluat de rechizitoriu şi (iv) în final în hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză.

În urma rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, partea civilă a început demersurile pentru executarea silită a inculpaţilor.

Doar că, în urma acestor demersuri, partea civilă (titulara acţiunii civile de altfel) a realizat că prejudiciul stabilit de instanţa de judecată a fost eronat stabilit şi că s-a ajuns ca inculpaţii revizuenţi din prezenta cauză să fie executaţi pentru o sumă mult mare decât cea care ar fi reprezentat prejudiciul produs.

Prin cererea de îndreptare eroare materială, partea civilă a arătat expres:

"Un alt motiv pentru care se impune îndreptarea erorii materiale constă în faptul că, pe rolul instanţei s-a aflat şi dosarul nr. x/59/201l*/al în care au fost judecaţi alţi 41 de inculpaţi (lucrători vamali şi poliţişti de frontieră) pentru aceleaşi fapte şi au fost obligaţi la plata prejudiciului pentru care sunt obligaţi şi inculpaţii din prezentul dosar având în vedere că inculpaţii din ambele dosare au săvârşit faptele în coautorat.

Urmare a neprecizării în dispozitivul hotărârii a inculpaţilor care răspund în solidar s-a ajuns ca acelaşi prejudiciu (sumă) să fie înregistrat de mai multe ori, respectiv pe toţi inculpaţii obligaţi solidar în parte;

S-a mai precizat faptul că, prin Raportul de audit public intern nr. x/24.04.2017 pe care l-au anexat prezentei, auditorii au constatat că lipsa acţiunilor Serviciului Juridice în vederea îndreptării erorii materiale referitoare la nereţinerea de către instanţă a solidarităţii persoanelor obligate la plată prin SP nr. 35 din 29.01.2014 astfel cum rezultă din anexele întocmite de DRAOV Timişoara pe baza cărora s-a formulat cererea de constituire ca parte civilă au determinat plata efectivă în plus, din bugetul de stat către Comisia Europeană a taxelor vamale (RPT) a sumei nete de 2.847.294.00 RON. Prin Raportul de audit public intern nr. x/24.04.2017, se solicită conducerii DGRFP Timişoara să ducă la îndeplinire următoarele măsuri: -efectuarea demersurilor către Comisia Europeană pentru restituirea taxelor vamale plătite în plus statului."

Cu ocazia dezbaterilor survenite urmare a depunerii cererii de îndreptare eroare materială de mai sus (dosar nr. x/2017 C.A. Timişoara), partea civilă DGRFP Timişoara -ANAF a precizat clar că "în urma unui audit s-a descoperit că s-a virat la bugetul UE o sumă de 8 ori mai mare, U.E. neputând restitui prejudiciul în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să lămurească prejudiciul pentru fiecare inculpat în parte."

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2017 ce a avut ca obiect cererea de îndreptare eroare materială, s-a arătat că instanţa a considerat că partea civilă nu a dorit să formuleze o cerere de îndreptare eroare materială (deşi indicase expres temeiul de drept de la art. 278 C. proc. pen.), a recalificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare - şi a respins cererea. Partea civilă a continuat cu demersurile sale, formulând contestaţie, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins şi calea de atac, cadrul procesual rămânând acela al unei contestaţii la executare.

Prejudiciul mărit şi stabilit nelegal prin sentinţa nr. 37/PI a fost imputat în primul rând inculpaţilor revizuenţi, aceştia fiind executaţi silit pentru un prejudiciu incert şi care nu corespunde faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia, după aceea punându-se problema că Statul Român a achitat mai mult decât trebuia către U.E., sumele fiind imputate inculpaţilor în primul rând.

Aşadar, s-a arătat că prin cererea de îndreptare eroare materială din 26.06.2017, partea civilă a recunoscut că, urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această cauză, inculpaţii revizuenţi au fost executaţi silit/sunt executaţi silit cu mai mult decât trebuia, dovedindu-se eroarea judiciară produsă şi netemeinicia hotărârii judecătoreşti de condamnare rămasă definitivă, împrejurare care se subscrie cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Revizuenţii au mai susţinut că din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti din cauză, nu rezultă că s-a stabilit clar ce sumă trebuie să fie plătită de fiecare inculpat revizuent în raport cu fiecare act material la care ar fi participat, ajungându-se la situaţia în care să fie răspunzător civil un inculpat revizuent pentru un act material săvârşit de un alt inculpat revizuent.

Nu este suficient ca solidaritatea să fie menţionată generic în sentinţă, ci trebuie stabilit exact între care inculpaţi şi pentru care acte materiale funcţionează această solidaritate. Cu alte cuvinte, pentru a fi fost soluţionată legal acţiunea civilă, trebuia să fi fost individualizat prejudiciul pentru fiecare persoană în parte.

În contextul acestui dosar şi modului în care au fost soluţionate latura penală şi latura civilă a cauzei, nu poate exista o solidaritate totală a fiecărui inculpat în raport cu întreg prejudiciul invocat dc partea civilă, ci doar pentru actele materiale dc care a fost acuzat.

Prin urmare, ar fi trebuit să se menţioneze exact sumele ce sunt imputate fiecărui inculpat în parte şi pentru ce act material, pentru a ne alia în prezenţa unei legale şi temeinice soluţionări a acţiunii, în caz contrar ajungându-se la situaţia în care inculpaţii revizuenţi sunt executaţi pentru o creanţă ce nu este clar delimitată şi stabilită.

Demersurile formulate de partea civilă reprezintă o împrejurare nouă, care justifică redeschiderea procedurilor judiciare, deoarece partea civilă însăşi susţine prin aceste demersuri că nu a fost soluţionată legal şi temeinic latura civilă şi astfel se realizează în prezent o executare silită nelegală a inculpaţilor revizuenţi.

Cu privire la posibilitatea ca înscrisurile să reprezinte fapte sau împrejurări noi în accepţiunea art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în practica Înaltei Curţi dc Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, se regăseşte decizia penală nr. 382 din 07.10.2016, hotărâre judecătorească prin care s-au statuat următoarele:

"În cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate în cauză, respectiv declaraţiile martorului O.H. din datele de 11.11.2014 şi 19.11.2014 şi completarea denunţului formulat de acesta în faţa D.N.A. Structura Centrală, din care rezultă că O.H. a fost ajutat de numiţii Y.M. şi de O.A, să părăsească ilegal teritoriul României prin punctul de trecere a frontierei Vama Veche din jud. Constanta către Bulgaria/Turcia cu punct final de destinaţie Siria şi nu de către inculpatul T.M.M."

"Înalta Curte constată că faptele noi invocate de revizuent, precum şi împrejurările pe care doreşte să le dovedească, astfel cum au fost menţionate în cererea de revizuire, sunt de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţia condamnatului, în sensul că pe baza acestora se poate ajunge la o soluţie de achitare. " " Totodată, Înalta Curte constată că faptele si împrejurările invocate de revizuentul inculpat sunt noi şi nu au fost cunoscute de instanţă la momentul condamnării acestuia, având în vedere că decizia penală a fost pronunţată în luna octombrie 2014, iar declaraţiile martorului O.H. referitoare ta împrejurările în care a părăsit teritoriul României au fost consemnate la data de 11 noiembrie 2014, respectiv 19 noiembrie 2016."

În continuare revizuenţii au arătat că din adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia Administraţia Vămilor din data de 20.01.2011 şi adresa x din 15.02.2011 din care rezultă că prejudiciul imputat inculpaţilor revizuenţi este incert şi nelegal stabilit, reiese că prejudiciul imputat inculpaţilor revizuenţi a fost calculat prin reţinerea sumei de 0.90 euro ca valoare în vamă a unui pachet de ţigări.

După cum chiar parchetul prin actele de urmărire penală efectuate (raportul de constatare) şi instanţa prin sentinţa penală pronunţată recunosc, suma sus menţionată nu este una stabilită în mod clar prin probe obiective, ci pe bază de probabilităţi, aspect incompatibil în opinia revizuenţilor cu soluţionarea temeinică a cauzei.

În continuare au fost reiterate constatările sus menţionate:

"Urmărirea penală efectuată în cauză, până în acest moment, nu a putut stabili în mod concret tipul (marca) de ţigări care au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal" - Raport constatare 21.04.2011.

"Cum raportat la situaţia de fapt nu a fost posibilă stabilirea, în fiecare caz în parte, a mărcii ţigărilor introduse în ţară, prin sustragere de la control vamal, s-a avut în vedere ca reper marca x, care are cea mai mică valoare de tranzacţionare şi care era cel mai des vizată de traficanţi" - pag. 246 din sentinţa nr. 37/PI din 31.01.2014.

Aşadar, valoarea prejudiciului a fost calculată prin aplicarea unor probabilităţi, acelea că s-a introdus marca de ţigări x în ţară şi că un pachet de ţigări costă 0,90 euro, cost invocat printr-o declaraţie dată în cauză şi nu printr-o metodă ştiinţifică, palpabilă, obiectivă dc stabilire a prejudiciului, care aşa cum am arătat, influenţează şi latura penală.

Din adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia -Administraţia Vămilor din data de 20.01.2011 rezultă că valoarea unui pachet de ţigări marca x la care s-a raportat acuzaţia (deşi nu a fost stabilită cu certitudine nici această împrejurare) era de 53 dinari sârbeşti în perioada de referinţă, o valoare mult inferioară celei de 0.90 euro reţinută de instanţă prin sentinţa pronunţată.

Această adresă nu a fost avută în vedere de instanţa de judecată la soluţionarea cauzei, nu s-a făcut niciun demers pentru stabilirea valorii reale a unui pachet de ţigări marca x şi reprezintă o împrejurare nouă care dovedeşte netemeinicia hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţată pe latura penală şi de obligare la plata prejudiciului incert şi netemeinic stabilit pe latura civilă.

În privinţa cazului de revizuire prevăzut de legiuitor la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în doctrina s-a precizat că "Necunoaşterea faptelor sau împrejurărilor de către instanţă nu trebuie înţeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele şi lucrările dosarului. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 953 din 10 martie 2016 prin care a preluat cele expuse mai sus din doctrina juridică în materie.

Mai mult, în contextul acestui caz de revizuire în literatura de specialitate s-a arătat că "faptele nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei atunci când ele sunt aduse pentru prima dată la cunoştinţa instanţei, dar şi atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanţă, dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirmaţii asupra cărora nu s-a pronunţat dacă sunt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, raţiune pentru care instanţa nu le-a avut în vedere la pronunţare."

Valoarea certă a presupusului prejudiciu nu a putut fi stabilită în cauză din motive independente de poziţia procesuală a revizuenţilor: s-a stabilit în raportul de constatare că nu se poate stabili exact ce marcă de ţigări a fost traficată dar de la sine putere specialistul detaşat în cadrul parchetului a decis că ar trebui aplicată valoarea dc 0,90 euro. Instanţa de judecată a preluat cele expuse în raportul de constatare şi a respins cererile unora dintre revizuenţi de a se efectua o expertiză financiar contabilă în cauză.

Revizuenţii au mai susţinut că efectuarea unui raport de expertiză financiar contabil în cauză era deosebit de importantă întrucât:

- valoarea prejudiciului calculat influenţează existenţa infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, din moment ce fapta de contrabandă poate constitui doar contravenţie dacă nu se depăşeşte pragul de 20.000 RON, iar pe de altă parte valoarea prejudiciului produs poate fi valorificată la momentul alegerii modalităţii de individualizare a pedepsei conform art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.

- la valoarea prejudiciului stabilit s-au calculat dobânzi şi penalităţi, accesorii care la rândul lor nu sunt temeinic stabilite din moment ce debitul principal nu a fost temeinic stabilit.

Aşadar, revizuenţii au susţinut că, în cauză nu s-a procedat la stabilirea valorii exacte a unui pachet de ţigări în vamă dintre cele presupus traficate de inculpaţii revizuenţi, iar susţinerile inculpaţilor revizuenţi cu privire la valoarea reală de 53 dinari sârbeşti a unui pachet dc ţigări marca x (la care s-a raportat acuzaţia conform rechizitoriului) nu au fost avute în vedere de instanţa de judecată şi nu au fost efectuate demersuri probatorii pentru a se stabili acest aspect.

Astfel, motivul de revizuire invocat în cauză este cel prevăzut de legiuitor la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..: când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia.

Revizuenţii au mai arătat că în dosarele în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti rămase definitive care nu se pot concilia, respectiv nr. 609/59/2011*/al şi nr. 820/59/2011*/al, au avut ca temei aceeaşi activitate infracţională, comisă în forma de participaţie penală a coautoratului sau a complicităţii de inculpaţii trimişi în judecată în cauzele de mai sus.

Dar, din cauza unor disjungeri, s-a ajuns ca inculpaţii (trimişi în judecată pentru comiterea în calitate de participanţi la aceleaşi fapte prevăzute de legea penală) să fie judecaţi în 2 loturi procesuale distincte: lotul x -dosarul nr. x l*/al şi lotul x -dosarul nr. x/59/201l*/al; însă, dispunerea măsurii procesuale a disjungerii a permis ca, pe latură civilă, pentru aceleaşi acte materiale şi pentru aceiaşi participanţi la comiterea acestora, să fie pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, prin care latura civilă a fost soluţionată diferit.

Apoi, revizuenţii au mai arătat că:

În dosarul nr. x/2011, prin sentinţa penală nr. 37PI, definitivă prin decizia nr. 228/A a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a reţinut că:

"pentru actul material din 16/17.11.2010, obligă inculpaţii W., FF., A., KK., EE., C., GG., HH. şi UUU., în solidar, la plata sumei totale de 184941 RON din care: 138411 RON obligaţii bugetare, compuse din taxă vamală, acciza, TVA şi 46530 RON valoarea în vamă a 12.000 pachete de ţigări, precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 17.11.2010 şi până la data plăţii."

În timp ce, pentru inculpatul VVV. judecat în dosarul nr. x l/*/al al Curţii de Apel Timişoara, pentru acelaşi act material din 16/17.11.2020, s-a dispus condamnarea pe latură civilă după cum urmează:

"pentru actul material de contrabandă din data de 16/17.11.2010: 89.562 RON (taxa vamală), 243.206 RON (acciza), 117.182 RON (TVA), precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 16.11.2010 şi până la data plăţii"

Alt exemplu, pentru actul material din 15.11.2010, prin decizia definitivă din dosarul nr. x/2011 au fost obligaţi inculpaţii W., FF., A., KK., D., EE., U., B. şi HH., în solidar la plata sumei totale de 565.612,50 RON din care 423.306,04 RON obligaţii bugetare, compuse din taxa vamală, acciza, TVA şi 142306 RON valoarea în vamă a 36700 pachete de ţigări, precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 15.11.2010 şi până la data plăţii.

Prin sentinţa pronunţată în celălalt dosar, menţinută prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că:

"Privitor la fapta din ziua de 15.11.2010: în ziua de 15.11.2010, WWW., fiind de serviciu în calitate de lucrător vamal repartizat în postul de pe sensul de intrare în ţară şi acţionând, în coautorat, împreună cu inculpaţii KK., EE., precum şi cu complicitatea poliţiştilor de frontieră din P.T.F. Moraviţa FF., B., A., HH., D., XXX., U., W., a introdus în ţară, prin respectivul punct de trecere a frontierei şi prin sustragere de la control vamal, cantitatea de 73 baxuri şi 20 de cartuşe de ţigări, având valoarea în vamă mai mare de 20.000 RON. Fapta a fost comisă în realizarea scopului urmărit, prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită, pentru care WWW. a fost pus sub învinuire. "Astfel, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - prin DRAOV Timişoara (în prezent Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara). 3) pentru actul material de contrabandă din data de 15.11.2010: 81.969 tei (taxa vamală), 222.585 RON (acciza), 107.247 RON (TVA), precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 15.11.2010 şi până la data plăţii"

La fel, pentru actul material din 19.11.2020 prin decizia pronunţată în primul dosar s-a dispus "obligarea inculpaţilor W., FF., A., KK., JJ., D., EE., U., C., lvana NN., HH., Q. şi AAA. în solidar, la plata sumei totale de 154.117,95 RON din care 115.342,25 RON obligaţii bugetare, compuse din taxă vamală, acciza, TVA si 38776 RON valoarea în vamă a 10.000 de pachete de ţigări, precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu 19.11.2010 şi până la data plăţii."

În timp ce, în dosarul nr. x l/*/al al Curţii de Apel Timişoara, prin sentinţa penală, definitivă prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în cauză, pentru inculpatul VVV., pentru acelaşi act material s-a dispus o condamnare după cum urmează:

"pentru actul material de contrabandă din data de 19.11.2010: 130.703 RON (taxa vamală), 354.924 RON (acciza),171.010 RON (TVA), precum şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate începând cu data de 19.11.2010 şi până la data plăţii;"

Prin urmare, revizuenţii au apreciat că există o contradicţie între cele reţinute de instanţele de judecată pentru fiecare act material în cele două dosare în care au fost soluţionate cauzele privind pe inculpaţii revizuenţi, într-un dosar condamnările şi cele reţinute referitor la cantitatea de pachete traficate fiind diferite de condamnările şi cele reţinute din nou la cantitatea de pachete traficate, referitor la acelaşi act material.

Întrucât din situaţia de fapt rezultă că toţi inculpaţii trimişi în judecată în cele două dosare au contribuit sub o formă sau alta la aceleaşi acte materiale ale infracţiunii de contrabandă, fiind coautori sau complici, apreciază că nu se pot concilia reţinerile din cele două hotărâri judecătoreşti definitive, cuantumul obligaţiilor de plată pe latură civilă trebuind să fie în esenţă acelaşi, însă ca o dovadă suplimentară a caracterului incert al prejudiciului reţinut, acesta diferă în funcţie de fiecare hotărâre judecătorească pronunţată în cauza privind pe inculpaţii revizuenţi.

În ce priveşte suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii revizuenţii au arătat că în conformitate cu art. 460 alin. (1) C. proc. pen.., odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.

Având în vedere cazurile de revizuire invocate şi împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, împrejurări care afectează temeinicia hotărârii pronunţate, revizuenţii au apreciat că este justă soluţia de suspendare a executării hotărârii supuse revizuirii până la soluţionarea definitivă a căii extraordinare de atac.

Deşi pe latură penală consecinţele hotărârii judecătoreşti nu îşi mai produc efectele, pedepsele fiind executate, pe latură civilă inculpaţii revizuenţi se află în diverse proceduri de executare silită pentru debite provenind din această cauză, debite ce nu sunt certe şi temeinic stabilite, fiind dispuse prin recurgerea la probabilităţi - probabil inculpaţii revizuenţi au traficat marca de ţigări x şi probabil aceasta avea valoarea de 0.90 euro pentru că aşa a spus partea civilă şi specialistul din cadrul acuzării ce a întocmit raportul de constatare din 21.04.2011.

Apărătorul revizuenţilor consideră că aceste aspecte nu sunt compatibile cu dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care solicită în temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. pen.. să se dispună suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii, tocmai pentru a restabili ordinea legală în astfel de situaţii legiuitorul dând posibilitatea instanţei care judecă cererea de revizuire să suspende temporar executarea hotărârii supuse revizuirii.

Referitor la fondul cauzei, revizuenţii au arătat că în etapa de rejudecare a cauzei după admiterea în principiu, în considerarea deciziei nr. 64/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, trebuie constatată nulitatea şi excluse din cadrul materialului probator procesele-verbale de redare a conversaţiilor din mediu ambiental, înregistrările audio-video şi fotografiile efectuate de investigatorii sub acoperire folosiţi de organul de urmărire penală pentru a susţine acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor revizuenţi. Probele sunt încuviinţate şi dispuse de procuror fără autorizarea judecătorului, ceea ce înseamnă că sunt dispuse de un organ judiciar necompetent şi astfel nule absolut, conform art. 281 alin. (1) lit. b)') C. proc. pen.. competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.

Probele obţinute prin folosirea investigatorilor sub acoperire sunt singurele în baza cărora s-a fundamentat trimiterea în judecată a inculpaţilor revizuenţi, iar în ipoteza nelegalităţii administrării acestor probe coroborat cu situaţia că urmărirea penală nu a putut stabili cu certitudine nici măcar marca de ţigări presupus a fi traficată şi nici valoarea unui pachet de ţigări presupus a fi traficat, soluţia dată în rejudecare după admiterea în principiu a revizuirii trebuie să fie aceea a achitării tuturor inculpaţilor revizuenţi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) fapta nu există şi corelativ o soluţie de respingere a acţiunii civile formulate în cauză dc partea civilă DGRFP Timişoara.

O soluţie dc condamnare, chiar şi pe latură civilă, prin care întinderea şi cuantumul prejudiciului, cu implicaţii şi asupra soluţionării laturii penale, au fost stabilite recurgându-se la probabilităţi, reprezintă o împrejurare incompatibilă cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti legale si temeinice.

Mai mult, au arătat revizuenţii că, calculul prejudiciului nu a fost realizat independent de instanţa de judecată, ci a fost preluat calculul întocmit şi depus la dosar de apelanta parte civilă DGRFP Timişoara, calcul ce a fost preluat şi de rapoartele de constatare tehnico ştiinţifice întocmite în cauză.

Prin urmare, în etapa de rejudecare consideră apărarea că este utilă efectuarea unei expertize financiar contabile care să ateste dacă se poate cuantifica un prejudiciu raportat la presupusa infracţiune de contrabandă şi să se stabilească care era valoarea unui pachet dc ţigări marca x în perioada de referinţă, cu luarea în considerare a adresei Direcţiei Vămilor din Republica Serbia care atestă că valoarea ar fi de 53 dinari sârbeşti.

Referitor la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, aşa cum s-a menţionat mai sus, apărarea a apreciat că acestea nu există, solicitând să se dispună în rejudecarea cauzei o soluţie de achitare întemeiată pe art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. - fapta nu există.

A susţinut apărarea că infracţiunea de aderarea la un grup infracţional organizat - nu a fost dovedită şi nu a existat o structură ierarhică a grupului, constituit din 3 sau mai multe persoane, nu a existat o subordonare ierarhică prestabilită, nu a fost prevăzut de la început rolul exact al fiecărui presupus membru în săvârşirea infracţiunii, nu a existat un accept al inculpaţilor revizuenţi de a participa şi susţine un grup infracţional care să nu aibă un caracter ocazional, ci de lungă durată, cu roluri şi activităţi prestabilite pentru fiecare membru care să aibă aptitudinea de a uşura activitatea infracţională. Din punct de vedere al tipicităţii subiective, nu a existat intenţia directă a inculpaţilor revizuenţi de a adera la un grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni, aderare efectuată în scopul obţinerii unor foloase sau avantaje materiale.

Cu privire la infracţiunea de luarea de mită s-a susţinut că - nu există nicio probă directă, clară care să stabilească existenţa infracţiunii de luare de mită în sarcina inculpaţilor revizuenţi şi astfel să permită o soluţie de condamnare în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat).

Referitor la infracţiunea de contrabandă calificată revizuenţii au susţinut că - în ceea ce priveşte această presupusă infracţiune, sunt relevante cele spuse mai sus referitoare la imposibilitatea constatării, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită dc inculpat, coroborate cu cele constatate în cursul urmăririi penale şi judecăţii, respectiv urmărirea penală efectuată în cauză, până în acest moment, nu a putut stabili în mod concret tipul (marca) de ţigări care au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal" - Raport constatare 21.04.2011.

"Cum raportat la situaţia de fapt nu a fost posibilă stabilirea, în fiecare caz în parte, a mărcii ţigărilor introduse în ţară, prin sustragere de la control vamal, s-a avut în vedere ca reper marca x, care are cea mai mică valoare de tranzacţionare si care era cel mai des vizată de traficanţi" - pag. 246 din sentinţa nr. 37/PI din 31.01.2014."

Aşadar, a susţinut apărarea că nu poate subzista o soluţie de condamnare în condiţiile în care organele judiciare nu au stabilit în concret nici măcar tipul (marca) de ţigări ce a fost obiectul presupuse infracţiuni de contrabandă şi nici valoarea de tranzacţionare a acesteia, condamnarea fiind o eroare judiciară, dispusă pe probabilităţi şi probe administrate în mod nelegal.

Concluzionând, revizuenţii au solicitat:

1. În temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen.., admiterea în principiu a cererii de revizuire;

2. În temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. pen.., să se dispună suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii;

3. În temeiul art. 462 alin. (1) C. proc. pen.., admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârilor supuse revizuirii si care de altfel nu se pot concilia şi pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti în cauză prin care:

Pe latură penală, s-a solicitat să se dispună achitarea revizuenţilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, luare de mită şi contrabandă pentru care au fost condamnaţi, temeiul achitării fiind art. 396 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen.. - fapta nu există;

Pe latură civilă, revizuenţii au solicitat să se dispună respingerea ca nefondată a acţiunii civile formulată de partea civilă DGRFP Timişoara în contradictoriu cu revizuenţii inculpaţi din prezenta cauză.

În probaţiune, revizuenţii au depus următoarele înscrisuri: decizia nr. 64 din 2023 a Înaltei Curţi dc Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi decizia nr. 26 din 2019 a Curţii Constituţionale; cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă; adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia Administraţia Vămilor din data de 20.01.2011 (şi în traducere autorizată)/adresa x din 15.02.2011 din care rezultă că prejudiciul imputat inculpaţilor revizuenţi este incert şi nelegal stabilit.

În temeiul disp. art. 100 C. proc. pen. instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar.

Au fost ataşate prezentei cereri dosarele penale nr. x/59/201l*/al, nr. 609/59/2011* şi nr. 820/59/2011 ale Curţii de Apel Timişoara, împreună cu dosarele componente.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 11.06.2024, revizuenţii, prin avocaţi aleşi, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Au fost invocate motive de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză - motiv de revizuire invocat, respectiv prev. art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive se poate cere când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia.

Faptele şi împrejurările noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză au fost expuse pe larg în cuprinsul cererii de revizuire, fiind motivat atât în fapt cât şi în drept de ce a fost formulată revizuirea, de ce hotărârile judecătoreşti sunt netemeinice şi de ce a existat o eroare judiciară în soluţionarea acestora.

În opinia apărătorilor revizuenţilor, contrar concluziilor Ministerului Public, nu se poate susţine că motivele de revizuire au fost formal invocate, cât timp s-a explicat şi argumentat de ce acestea sunt incidente, s-a arătat că faptele şi împrejurările noi dovedesc netemeinicia modului în care a fost stabilit prejudiciul pe latură civilă şi implicit soluţionarea laturii penale a cauzei, întrucât în cazul infracţiunii de contrabandă cuantumul prejudiciului este un element constitutiv al infracţiunii, s-a demonstrat că valoarea prejudiciului este neconform stabilită, fapt confirmat ulterior soluţionării cauzei chiar de partea civilă A.N.A.F. - a se vedea de ex. cererea de îndreptare eroare materială Anexa 2 a cererii de revizuire.

Pe lângă faptul că dovedeşte că prejudiciul a fost nelegal stabilit şi că revizuenţii sunt executaţi silit pentru sume mult mai mari, cererea de îndreptare eroare materială arată că inclusiv bugetul statului a fost păgubit, fiind achitat de Statul Român către Uniunea Europeană o sumă de 8 ori mai mare.

De altfel, în cererea de îndreptare eroare materială se precizează expres că este nevoie de o hotărâre judecătorească pentru a se remedia acest aspect şi a se recupera de către Statul Român suma plătită în plus către bugetul U.E.

"Urmare a neprecizării în dispozitivul hotărârii a inculpaţilor care răspund în solidar, s-a ajuns în situaţia ca acelaşi prejudiciu (sumă) să fie înregistrat de mai multe ori respectiv pe toţi inculpaţii obligaţi solidar în parte.

Această cerere este promovată motivat de faptul că prejudiciul a fost înregistrat prin nereţinerea solidarităţii şi s-a virat la bugetul U.E. în plus faţă de prejudiciul real suma de 2.847.294,00 RON.

Prin raportul de audit public intern nr. A-DCA 238 din 24.02.2017, se solicită conducerii DGRFP Timişoara să aducă la îndeplinire următoarele măsuri:

"efectuarea demersului către Comisia Europeană pentru restituirea taxelor vamale plătite în plus din bugetul statului"

Astfel, rezultă că partea civilă recunoaşte că prejudiciul a fost netemeinic stabilit, iar din cauza acestui lucru, s-a achitat de către Statul Român o sumă mult mai mare către bugetul UE; suma sus menţionată achitată în plus a fost imputată prima dată revizuenţilor, care sunt executaţi silit pentru un prejudiciu netemeinic stabilit; Curtea de Conturi a impus DGRFP Timişoara să facă demersurile judiciare pentru a remedia această situaţie, întrucât pe lângă revizuenţi, este prejudiciat inclusiv Statul Român.

Faptele şi împrejurările nou descoperite demonstrează netemeinicia stabilirii prejudiciului, iar acest lucru este constatat inclusiv prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în primul ciclu procesual.

În continuare, revizuenţii au reiterat constatările sus menţionate:

"Urmărirea penală efectuată în cauză, până în acest moment, nu a putut stabili în mod concret tipul (marca) de ţigări care au fost introduse în ţară, prin sustragere de la controlul vamal" - Raport constatare 21.04.2011.

"Cum raportat la situaţia de fapt nu a fost posibilă stabilirea, în fiecare caz în parte, a mărcii ţigărilor introduse în ţară, prin sustragere de la control vamal, s-a avut în vedere ca reper marca x, care are cea mai mică valoare de tranzacţionare si care era cel mai des vizată de traficanţi" - pag. 246 din sentinţa nr. 37/PI din 31.01.2014.

Aşadar, valoarea prejudiciului a fost calculată prin aplicarea unor probabilităţi, acelea că s-a introdus marca de ţigări x în ţară şi că un pachet de ţigări costă 0,90 euro, cost invocat printr-o declaraţie dată în cauză şi nu printr-o metodă ştiinţifică, palpabilă, obiectivă de stabilire a prejudiciului, care aşa cum am arătat, influenţează şi latura penală. Existenţa şi cuantumul prejudiciului trebuiau să fie certe, stabilite în mod concret şi nu prin recurgere la probabilităţi, iar împrejurările noi demonstrează netemeinicia stabilirii presupusului prejudiciu.

Nu în ultimul rând, tot în contextul cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. privind existenţa unor fapte sau împrejurări noi, s-au invocat şi depus alăturat cererii de revizuire înscrisuri din care rezultă valoarea unui pachet de ţigări în vamă, înscrisuri provenind de la autoritatea competentă din Republica Serbia - Anexa 3 a cererii de revizuire.

Tot în referire la motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., s-au invocat două hotărâri judecătoreşti, una pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi alta pronunţată de Curtea Constituţională a României, ambele pronunţate ulterior soluţionării definitive a cauzei şi care demonstrează netemeinica modului de soluţionare a cauzei privind pe cei 29 de revizuenţi.

În ceea ce priveşte decizia nr. 64/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a fost contestat de Ministerul Public faptul că, în prezenta cauză, investigatorii sub acoperire folosiţi în cursul urmăririi penale nu au avut autorizaţia/încuviinţarea judecătorului pentru realizarea activităţilor efectuate.

Apărarea a arătat că susţinerile revizuenţilor sunt temeinice (dovedite prin actele dosarului de urmărire penală), dar şi prin împrejurarea că, dacă o asemenea autorizare ar fi existat, ar fi fost depusă la dosar de Ministerul Public. Invocarea formală a unor motive de revizuire ar fi însemnat doar menţionarea generală şi stereotipă a acestora, fără a exista o motivare a acestora şi fără a explica cum anume aceste fapte şi împrejurări noi conduc la dovedirea netemeiniciei soluţiilor definitive pronunţate în cauză. Or, revizuenţii au motivat cazurile de revizuire invocate şi şi-au argumentat poziţia procesuală susţinută, neputând fi primite concluziile Ministerului Public.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire expus de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., revizuenţii menţionează şi anumite aspecte de interpretare ce rezultă din doctrina şi practica judiciară relevantă:

a)După cum s-a arătat în literatura de specialitate, acest caz de revizuire ar trebui înţeles ca "orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

S-a menţionat că, art. 453 alin. (1) C. proc. pen.. nu conţine o enumerare limitativă, legiuitorul nu a definit ce înseamnă noţiunea menţionată generic de împrejurare nouă, tocmai pentru a da posibilitatea instanţelor şi justiţiabililor să formuleze calea de atac a revizuirii cu scopul de a corecta erorile judiciare fără a fi restricţionaţi de o prevedere strictă a cazului în care poate fi formulată revizuirea.

b)În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, se regăseşte decizia penală nr. 382 din 07.10.2016, hotărâre judecătorească prin care s- au statuat următoarele:

"În cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate în cauză, respectiv declaraţiile martorului OM. din datele de 11.11.2014 şi 19.11.2014 şi completarea denunţului formulat de acesta în faţa D.N.A. Structura Centrală, din care rezultă că O.H. a fost ajutat de numiţii Y.M. şi de Q.A. să părăsească ilegal teritoriul României prin punctul de trecere a frontierei Vama Veche din jud. Constanţa către Bulgaria şi Turcia cu punct final de destinaţie Siria şi nu de către inculpatul T.M.M."

"Înalta Curte constată că faptele noi invocate de revizuent, precum şi împrejurările pe care doreşte să le dovedească, astfel cum au fost menţionate în cererea de revizuire, sunt de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţia condamnatului, în sensul că pe baza acestora se poate ajunge la o soluţie de achitare." "Totodată, înalta Curte constată că faptele şi împrejurările invocate de revizuentul inculpat sunt noi şi nu au fost cunoscute de instanţă la momentul condamnării acestuia, având în vedere că decizia penală a fost pronunţată în luna octombrie 2014, iar declaraţiile martorului O.H. referitoare la împrejurările în care a părăsit teritoriul României au fost consemnate la data de 11 noiembrie 2014, respectiv 19 noiembrie 2016."

Revizuenţii au mai arătat că cererea de revizuire a fost introdusă la instanţa competentă: potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, motiv pentru care revizuirea este adresată Curţii de Apel Timişoara, această instanţă fiind cea care a dispus condamnările şi a soluţionat acţiunea civilă în primă instanţă. Tot Curtea de Apel Timişoara este instanţa competentă să soluţioneze revizuirea şi prin prisma prevederilor art. 458 C. proc. pen.. teza a II-a.

De asemenea revizuenţii au arătat că persoanele care au formulat revizuirea au calitate procesuală pentru exercitarea căii extraordinare de atac, fiind inculpaţi.

S-a mai arătat că cererea de revizuire este formulată de revizuenţii menţionaţi la poziţiile 1-29 ale cererii de revizuire, aceştia având calitatea de inculpaţi condamnaţi în dosarele nr. x/2011 şi nr. 609/59/201l*/al ale Curţii de Apel Timişoara (prima instanţă) şi astfel sunt îndeplinite cerinţele art. 455 alin. (1) C. proc. pen.., revizuirea fiind formulată de o parte procesuală (inculpaţi).

Potrivit art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., pot cere revizuirea părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale, iar conform art. 32 alin. (2) C. proc. pen.., inculpatul este parte în procesul penal.

Au mai arătat revizuenţii că hotărârile judecătoreşti împotriva cărora se îndreaptă revizuirea sunt hotărâri judecătoreşti definitive, astfel că este îndeplinită şi condiţia implicită prevăzută în art. 452 alin. (1) C. proc. pen..:

"hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă."

A mai arătat apărarea că, în ceea ce priveşte pe revizuenţii BB. şi CC., prin sentinţa penală nr. 158/PI s-a dispus judecarea pe latură civilă într-un dosar disjuns, astfel că latura civilă faţă de aceşti inculpaţi revizuenţi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011, în timp ce latura penală a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011.

A mai susţinut apărarea că, fără a mai putea discuta despre nelegalitatea şi netemeinicia disjungerii acţiunii civile de cea penală într-o cauză în care existenţa prejudiciului şi cuantumul acestuia influenţează acţiunea penală, menţionează că revizuenţii BB. şi CC. au formulat şi împotriva sentinţei penale nr. 158/PI din 25.06.2012 pronunţată pe latură penală de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011 al acestei instanţe, dar şi împotriva sentinţei penale nr. 37/PI din 31.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011 prin care s-a soluţionat acţiunea civilă formulată faţă de aceştia, dar şi faţă de restul revizuenţilor.

În considerarea art. 452 alin. (1) C. proc. pen... menţionează că, revizuirea vizează atât latura penală, cât şi latura civilă a cauzei.

Au mai arătat revizuenţii că, contrar celor arătate de Ministerul Public cu ocazia dezbaterilor, revizuirea nu are ca obiect doar remedierea netemeiniciei soluţionării laturii civile a cauzei, revizuenţii arătând expres că netemeinicia stabilirii prejudiciului a influenţa în mod clar şi latura penală a cauzei.

Faptul că, netemeinicia stabilirii prejudiciului este vădită şi este primul aspect de netemeinicie ce se observă nu înseamnă că nu există o netemeinicie şi pe latură penală, cu atât mai mult cu cât cuantumul prejudiciului este un element constitutiv al infracţiunii de contrabandă pentru care au fost condamnaţi revizuenţii.

De asemenea, s-a arătat că cererea de revizuire a fost formulată în termenul permis de legiuitor, stabilit de C. proc. pen.., aceasta putând fi formulată oricând, din moment ce este depusă în favoarea condamnatului, fiind bazată pe dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a arătat că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 456 C. proc. pen.., este formulată în scris, motivată în fapt şi în drept, fiind menţionat că se întemeiază pe cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. a) C. proc. pen.., fiind anexate mijloacele de probă în dovedirea cazului de revizuire, iar înscrisurile anexate căii extraordinare de atac sunt certificate pentru conformitate cu originalul -prin urmare cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

Deopotrivă, au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, în speţă temeiul de drept prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Revizuenţii au făcut precizarea că faptele, împrejurările şi argumentele invocate în prezenta cerere nu au mai fost prezentate într-o altă cerere anterioară de revizuire care să fi fost judecată definitiv, menţionează că faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată prezenta cerere nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire soluţionată definitiv, revizuenţii nu au mai invocat aceste aspecte în alte cereri similare de revizuire.

Cu privire la cel de al doilea motiv de revizuire, prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. - două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia, revizuenţii au arătat că hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x l/* al Curţii de Apel Timişoara/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se pot concilia cu hotărârile pronunţate în dosarul nr. x l/*/al Curţii de Apel Timişoara/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel revizuenţii au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu si pentru acest caz de revizuire invocat, respectiv cererea se poate formula oricând şi pentru acest caz de revizuire, în ipoteza în care calea extraordinară de atac se face în favoarea inculpatului condamnat; cei ce formulează calea de atac a revizuirii au calitate procesuală, fiind inculpaţi în dosarele în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive; este invocat drept temei de revizuire un caz din cele permise de legiuitor prin prevederile art. 453 C. proc. pen.. intitulat "Cazurile de revizuire", respectiv cel prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e) - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Faţă de motivele sus menţionate, în temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen.., revizuenţii au solicitat să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire ce formează obiectul prezentei cauze.

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva admisibilităţii în principiu, în conformitate cu prevederile art. 459 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 453 C. proc. pen., alin. (1), revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Potrivit art. 459 C. proc. pen., (1) la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei.

(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

(3) Instanţa examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

(4) În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

(5) În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Revizuirea a fost concepută ca o cale extraordinară de atac, cu un obiectiv precis determinat: înlăturarea erorii judiciare săvârşite de instanţa judecătorească care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii.

Hotărârea întemeiată pe o eroare judiciară nu trebuie să-şi prelungească existenţa, chiar dacă este învestită cu puterea lucrului judecat.

Analizând îndeplinirea condiţiei cerute de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

I. Cazul de revizuire privind fapte şi împrejurări noi

Din îmbinarea celor două dispoziţii cuprinse în art. 452 C. proc. pen.. referitoare la acest caz de revizuire şi anume dispoziţia din alin. (1) lit. a), rezultă că acesta este subordonat unei duble condiţii: 1. descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; 2. faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Ipotezele în care hotărârea atacată în revizuire pot fi de achitare, condamnare, încetare a procesului penal.

II. Cazul de revizuire privind inconciliabilitatea hotărârilor

Cazul de revizuire privind inconciliabilitatea hotărârilor este prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen...şi este formulat în modul următor: "când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia". În ultimul alineat al aceluiaşi articol se precizează că în acest caz "toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".

Condiţii de admisibilitate ale cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. sunt următoarele: 1. existenţa a două sau mai multe hotărâri definitive. 2. existenţa unei situaţii (stări) de inconciliabilitate. 3. inconciliabilitatea trebuie să rezulte din dispozitivele hotărârilor.

Raportat la temeiul de drept al cererii de revizuire, Curtea, în considerentele următoare a analizat, din perspectivă teoretică, cele două cazuri invocate, pentru a stabili admisibilitatea în principiu a cererii.

În acest sens s-a reţinut că, în mod repetat, Curtea Constituţională a subliniat că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale.

Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară.

Finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcţia procesuală a instituţiei se concentrează în înlesnirea descoperirii, adunarea şi prezentarea în faţa justiţiei a unui material probator cu totul inedit sau cel puţin necunoscut instanţei, care să permită constatarea erorii judiciare şi înlăturarea ei.

Cu privire la sfera hotărârilor judecătoreşti împotriva cărora se poate exercita o asemenea cale extraordinară de atac, s-a statuat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a arătat că "revizuirea constituie o cale de atac extraordinara care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri, şi în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare de judecată.

I. Motivul de revizuire încadrat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Doctrina de drept procesual penal stabileşte că, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. "este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanţă, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidenţierea unor erori de fapt, produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situaţie să conducă la anularea hotărârii contrare legii".

S-a arătat, totodată, că, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Pe calea revizuirii nu sunt deci posibile o prelungire a probatoriului pentru fapte şi împrejurări cunoscute de instanţă, şi nicio readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat".

Prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a reţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate. Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Totodată, se arată că "faptele şi împrejurările noi pot determina revizuirea hotărârii definitive atacate dacă nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în faţa acesteia şi nici nu rezultă din materialul probator existent la dosar.

În ceea ce priveşte standardul de necunoaştere a tezelor probatorii de către instanţă, se pune întrebarea dacă şi în ce măsură caracterul nou care poartă asupra faptelor sau împrejurărilor învederate, dacă trebuie să fie concretizat doar prin noutate absolută în sensul că instanţa sub nicio formă şi în niciun context să nu se fi gândit la posibilitatea administrării unei asemenea probe sau noţiunea de nou, în această materie, înseamnă şi cunoscut însă "neexploatat"?

Doctrina şi practica judiciară sunt unanime în sensul că, pentru a există cazul de revizuire, este necesar să fie noi ori faptele sau împrejurările invocate ori faptele probatorii şi mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.

De asemenea, pot fi considerate ca noi şi mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute la data soluţionării cauzei, deşi erau cunoscute faptele probatorii.

Cealaltă condiţie pe care legiuitorul o ataşează faptelor sau împrejurărilor este ca acestea să fie descoperite, din această exprimare rezultând şi necesitatea preexistenţei acestora faţă de momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti supuse revizuirii.

În ceea ce priveşte efectele unei decizii a Curţii Constituţionale asupra unor cauze definitiv soluţionate, prin Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2021, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. un mecanism procedural prin intermediul căruia persoanele îndreptăţite pot exercita o cale extraordinară de atac - şi anume revizuirea - pentru remedierea situaţiei lor în procesele penale în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate admisă de Curtea Constituţională după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Curtea a amintit jurisprudenţa sa cu privire la instituţia revizuirii întemeiate pe acest motiv, şi anume Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, citată anterior, prin care a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională.

În acest sens, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, paragrafele 25 şi 33, Curtea a reţinut că, distinct de ipoteza cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate (cauze pendinte) - în care decizia de admitere produce efecte erga omnes, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării sale este faptul că raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale nu este definitiv consolidat -, în privinţa cauzelor care nu se mai află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat, decizia de admitere va produce efecte juridice doar în condiţii strict limitative.

Pornind de la premisa că incidenţa deciziei instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii - cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală - şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive, Curtea a reţinut însă că declararea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, ci trebuie să profite autorilor acesteia, care au declanşat controlul de constituţionalitate într-o cauză concretă. În aceste condiţii, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, Curtea a constatat că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, "o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică".

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte - facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita.

În ceea ce priveşte hotărârile definitive, această decizie poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în această cauză, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înaintea datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I [a se vedea Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 843 din 19 noiembrie 2014 (paragraful 26), Decizia nr. 585 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 18 decembrie 2014 (paragraful 14), şi Decizia nr. 740 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015 (paragraful 14) ].

Curtea a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii, revizuienţii invocă drept fapte şi împrejurări noi, următoarele:

Decizia nr. 64/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale; Cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă ANAF cu privire la dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011; adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia, Administraţia Vămilor, din data de 20.01.2011/adresa x din 15.02. 2011 din care ar rezulta că prejudiciul imputat inculpaţilor revizuenţi este incert şi nelegal stabilit.

Prealabil, Curtea a reţinut prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. urmând a analiza cererea de revizuire doar în măsura în care critica adusă modului de calcul de calcul al prejudiciului are influenţă asupra laturii penale.

1. În ceea ce priveşte decizia Curţii Constituţionale, Curtea a reţinut că din considerentele precedente reiese, fără putinţă de tăgadă, că aceasta nu poate fi asimilată şi circumscrisă art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

2. În ceea ce priveşte Decizia nr. 64/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a reţinut următoarele:

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, defineşte în art. 69 interpretarea legală.

După forţa obligatorie a interpretării, aceasta poate fi cu forţă obligatorie sau fără forţă obligatorie.

Interpretarea obligatorie apare în cazul interpretării oficiale, dar şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale ori în cazul deciziilor date în unificarea practicii judiciare de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al deciziilor date în soluţionarea recursului în interesul legii. "Funcţia de decizie încredinţată instanţelor serveşte tocmai înlăturării îndoielilor ce ar putea rămâne în ceea ce priveşte interpretarea normelor, ţinându-se de evoluţia practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie concordant cu substanţa infracţiunii şi rezonabil de previzibil".

Prin urmare, deşi aplicarea deciziilor date în unificarea practicii judiciare de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al deciziilor date în soluţionarea recursului în interesul legii este obligatorie, în speţa dedusă judecăţii nu se poate afirma că aceasta decizie se circumscrie textului de lege invocat, respectiv ar constitui o împrejurare nouă.

Prin urmare, Curtea a apreciat că decizia pronunţată în hotărâre prealabilă nu poate constitui temei al revizuirii, în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

3. Cu privire la cererea de îndreptare eroare materială din data de 26.06.2017, formulată de Direcţia generală regională a Finanţelor Publice Timişoara în dosarul x/2011, Curtea a apreciat că aceasta nu poate constitui faptă sau împrejurare nouă, în accepţiunea C. proc. pen.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 278 C. proc. pen., 1) erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

(2) În vederea îndreptării erorii, părţile pot fi chemate spre a da lămuriri.

(3) Despre îndreptarea efectuată organul judiciar întocmeşte, după caz, un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se menţiune şi la sfârşitul actului corectat.

Prin urmare, s-a apreciat că o cerere de acest gen este o manifestare de voinţă a unei părţi care solicită instanţei sau organul judiciar competent remedierea unor greşeli evidente.

S-a menţionat că literatura de specialitate arată că procedura îndreptării erorii materiale este inadmisibilă în cazul în care greşelile pe care le conţin anumite acte procedurale au avut sau pot avea efect asupra desfăşurării procesului penal sau asupra răspunderii penale a inculpatului.

Astfel, s-a apreciat că o eroare materială nu vine să corecteze o eroare sau o deficienţă a deciziei judiciare (a oricăror acte judiciare), care se poate corecta doar în căile ordinare de atac sau în căile de atac extraordinare - prin excepţie, dacă ne încadrăm în tiparul unor texte de lege care permit o atare retractare.

În speţa dedusă judecăţii, Curtea a reţinut că partea civilă a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul precizării în dispozitivul sentinţei penale 35/PI/29.01.2014 a prejudiciului reţinut de instanţă conform solidarităţii stabilite în cursul urmăririi penale şi a judecării cauzei, aşa cum au fost comunicate de către autoritatea vamală.

Curtea, a apreciat că o astfel de cerere nu constituie o probă propriu-zisă, respectiv orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii.

4. Cu privire la adresa Ministerului de finanţe din Republica Serbia Curtea a apreciat că aceasta reprezintă un înscris despre care instanţa a avut cunoştinţă la pronunţarea hotărârii, deci nu constituie o probă nouă.

Curtea a reţinut că, în mod constant, doctrina şi practica judiciară s-au pronunţat în sensul că, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. "este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanţă, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidenţierea unor erori de fapt, produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situaţie să conducă la anularea hotărârii contrare legii".

S-a arătat, totodată, că, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Pe calea revizuirii nu sunt deci posibile o prelungire a probatoriului pentru fapte şi împrejurări cunoscute de instanţă, şi nicio readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat".

Ori, din cuprinsul dosarului de fond rezultă că adresa, emisă la data de 20.01.2011 a fost depusă la instanţă, astfel că aceasta a avut cunoştinţă de acest înscris.

Faptul că instanţa de fond a stabilit prejudiciul prin raportare la alte probe decât adresa invocată, Curtea a reţinut că nu poate conferi legitimitate demersului juridic, în condiţiile în care prin hotărârea de condamnare s-a detaliat şi s-a motivat pe larg care au fost probele pe care s-a bazat instanţa la stabilirea prejudiciului.

II. Referitor la motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., Curtea a reţinut că:

Deşi legiuitorul nu a menţionat expres că neconciliabilitatea priveşte doar hotărârile pronunţate în cauze penale, din interpretarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1),(2) şi (5), art. 458,art. 460 alin. (4) şi art. 462 alin. (1) din C. proc. pen. rezultă că prin instituirea acestui caz de revizuire au fost avute în vedere doar hotărârile definitive pronunţate de instanţele penale care se exclud reciproc.

Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.", iar dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. stabilesc faptul că "revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia".

În jurisprudenţa referitoare la această chestiune de drept, instanţa de contencios constituţional a reţinut constant că revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, având în vedere faptul că prin această cale extraordinară de atac se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, iar astfel de erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale, prin acestea pronunţându-se atât asupra raportului juridic de drept penal substanţial, cât şi asupra raportului juridic procesual penal principal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se reţine caracterul inconciliabil al soluţiilor pronunţate în cazul în care acestea se exclud una pe cealaltă (de exemplu, printr-o hotărâre judecătorească, complicii la săvârşirea unei infracţiuni sunt condamnaţi, în vreme ce autorii, judecaţi ulterior, sunt achitaţi, considerându-se că fapta nu există).

Sau, altfel spus, caracterul inconciliabil vizează, în principiu, situaţia de fapt reţinută, dar această inconciliabilitate poate privi şi situaţii de drept diferite, întemeiate pe aceeaşi bază factuală.

Pentru declanşarea revizuirii în acest caz, se cere existenţa a două sau mai multe hotărâri pronunţate de instanţele penale care soluţionează fondul cauzei, care nu pot fi atacate în acelaşi timp printr-o altă cale de atac, se exclud reciproc şi dispoziţiile acestor hotărâri conţin soluţii asupra aceloraşi fapte şi persoane .

CEDO a afirmat constant în practica sa că principiul securităţii raporturilor juridice reclamă cu necesitate ca niciuna dintre părţi să nu aibe dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a fondului cauzei.

Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui exercitată pentru a corecta erorile judiciare, nu pentru a realiza o nouă analiză a fondului cauzei.

Revizuirea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra chestiunii puse în discuţie nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. O abatere de la acest principiu este justificată numai atunci când este dictată de circumstanţe substanţiale şi imperios necesare (vezi Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).

Chiar dacă o astfel de revizuire ar fi justificată, anumite circumstanţe speciale ale cauzei ar putea revela faptul că modalitatea efectivă în care a fost folosită această cale a afectat însăşi esenţa unui proces echitabil.

În mod special, Curtea Europeană a stabilit că trebuie să se evalueze dacă, într-o anumită speţă, puterea de a promova şi de a derula un recurs extraordinar a fost exercitată de autorităţi astfel încât să păstreze, în cea mai mare măsură posibilă, un just echilibru între interesele în cauză (vezi, mutatis mutandis, Nikitin împotriva Rusiei, nr. 50.178/99, § 57, CEDO 2004-VIII).

Pe de altă parte, în opinia CEDO, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (Pchenitchny împotriva Rusiei, nr. 30.422/03, § 26, 14 februarie 2008).

Curtea Europeană apreciază că revizuirea nu poate fi primită în condiţiile în care constituie o modalitate deghizată de a provoca redeschiderea unei proceduri soluţionate în mod definitive, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra aceluiaşi subiect nu reprezintă un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze (Riabykh, menţionată mai sus, § 52).

Contrarietate de hotărâri este o situaţie juridică rezultată din judecarea unei cauze de două sau mai multe ori - de aceeaşi instanţă sau de instanţe diferite - propunându-se de fiecare dată o altă soluţie.

Existenţa unor hotărâri contradictorii, pronunţate în aceeaşi cauză, reprezintă o situaţie care dăunează, în mod evident, procesului de administrare a justiţiei.

Însă, raportat la argumentele expuse de revizuenţi în speţa dedusă judecăţii, Curtea a constatat că nu poate fi reţinut ca valid argumentul acestora în favoarea admisibilităţii cererii în temeiul lit. e).

Prin raportare la exemplele prezentate de revizuenţi, (spre pildă, exemplul 3 face referire la faptul că, în dosarul x/2011 sunt vizaţi inculpaţii W., FF., A., KK., JJ., D., EE., U., C., NN., HH., Q., AAA. iar în dosarul x/2011 este vizat inculpatul VVV., fiind vorba despre aceleaşi acte materiale cu prejudicii diferite, după cum susţin revizuenţii), Curtea a reţinut că susţinerile acestora nu au suport probator.

Împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024 au declarat apel revizuenţii U., K., F., W., D., N., O., C., H., Q., R., B., J., A., M., V., S., T., L., Y., P., X., AA., G., I., E. şi Z..

La data 24 iulie 2024, revizuenta Z., a înregistrat la Curtea de Apel Timişoara cerere de retragere a apelului formulat împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, transmisă Înaltei Curţi la data de 24 iulie 2024.

Revizuenţii U., K., F., W., D., N., O., C., H., Q., R., B., J., A., M., V., S., T., L., Y., P., X., AA., G., I. şi E. în temeiul art. 459 alin. (7) rap. la art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi în temeiul art. 462 alin. (1) C. proc. pen.., admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârilor supuse revizuirii (care nu se pot concilia) şi pronunţarea unei hotărârii prin care, pe latură penală, achitarea revizuenţilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, luare de mită şi contrabandă pentru care au fost condamnaţi, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) teza 1 C. proc. pen.. - fapta nu există, iar pe latură civilă, respingerea ca nefondată a acţiunii civile formulată de partea civilă DGRFP Timişoara.

Referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-au arătat următoarele:

a) Cu privire la cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă DGRFP Timişoara şi adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia Administraţia Vămilor din data de 20.01.2011/adresa x din 15.02.2011 din care rezultă că prejudiciul imputat revizuenţilor-inculpaţi este incert şi nelegal stabilit.

Sub acest aspect s-a menţionat că partea civilă recunoaşte că prejudiciul a fost netemeinic stabilit, astfel că s-a achitat de Statul Român o sumă mult mai mare către bugetul UE.

b) Cu privire decizia nr. 64 din 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a susţinut că aceasta reprezintă o împrejurare nouă care nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

S-a arătat că această hotărâre stabileşte că prevederile art. 148 alin. (3) şi art. 150 C. proc. pen. privind folosirea investigatorilor sub acoperire se interpretează în sensul că este necesară autorizarea dată de instanţa de judecată special pentru situaţia în care investigatorul sub acoperire foloseşte dispozitive tehnice de înregistrare.

Astfel că, hotărârea anterior menţionată se constituie într-o împrejurare nouă, care nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârilor pronunţate, respectiv împrejurarea că inculpaţii au fost condamnaţi prin folosirea unor procedee probatorii cărora le lipsesc autorizările legale. Or, în cauză, investigatorii sub acoperire au folosit dispozitive tehnice de înregistrare fără a fi autorizaţi în acest sens de instanţa de judecată, ceea ce în opinia apărării, înseamnă că dosarele au fost soluţionate în mod nelegal.

c) Revizuenţii au mai arătat că o împrejurare nouă reprezentată de decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale.

Sub acest aspect s-a arătat că din actul de sesizare a instanţei, rezultă că organele de urmărire penală au beneficiat de sprijinul Serviciului Român de Informaţii în realizarea activităţii de urmărire penală, împrejurare care, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, s-a dovedit a fi neconstituţională.

Deşi la momentul derulării urmării penale şi la momentul judecării cauzei colaborarea dintre Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii nu era publică şi nu reprezenta astfel un argument care să poată fi invocat în apărare, după rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti a apărut împrejurarea nouă constând în desecretizarea protocoalelor încheiate de parchet cu serviciul de informaţii, colaborare declarată neconstituţională prin constatarea existenţei conflictului de natură constituţională prin decizia nr. 26/2019.

Prin urmare, s-a apreciat că argumentele menţionate reprezintă o împrejurare nouă, în sensul celor exprimate de legiuitor la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. şi justifică redeschiderea procedurilor judiciare, fiind contrar garanţiilor dreptului la un proces echitabil să fie păstrate în ordinea juridică hotărâri judecătoreşti pronunţate în urma unor împrejurări şi proceduri declarate neconstituţionale.

2. Cu privire la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-au susţinut următoarele:

Cauzele în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti, definitive care nu se pot concilia, respectiv nr. 609/59/2011*/a1 şi nr. 820/59/2011*/a1, au avut ca temei aceeaşi activitate infracţională, comisă în forma de participaţie penală a coautorului sau a complicităţii de inculpaţii trimişi în judecată în aceste cauze. Dar, din cauza unor disjungeri, s-a ajuns ca inculpaţii (trimişi în judecată pentru comiterea în calitate de participanţi la aceleaşi fapte prevăzute de legea penală) să fie judecaţi în 3 loturi procesuale distincte: lotul x dosarul nr. x/2011, lotul2 - dosarul nr. x/2011 şi lotul x - nr. 820/59/2011* în care anumiţi inculpaţi au mers pe procedura simplificată.

Latura civilă a presupuselor acţiuni de contrabandă obiect al urmăririi penale au fost soluţionate de instanţele de judecată în două dosare diferite, ajungându-se ca revizuenţii din lotul x (dosarul nr. x/2011) să fie obligaţi în solidar cu revizuenţii din lotul x (dosarul nr. x/2011), respectiv un inculpat din lotul x răspunde în solidar şi pentru fapta reţinută în sarcina sa în lotul x, dar şi pentru alte fapte pentru care s-a reţinut contribuţia sa în lotul 2.

Din cauza acestei disjungeri, s-a ajuns ca pe latură civilă, pentru aceleaşi acte materiale şi pentru aceiaşi participanţi la comiterea acestora, să fie pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, prin care latura civilă a fost soluţionată diferit.

Prin urmare, s-a apreciat că există o contradicţie între cele reţinute de instanţele de judecată pentru fiecare act material în cele două dosare în care au fost soluţionate cauzele privind pe inculpaţii revizuenţi, într-un dosar condamnările şi cele reţinute referitor la cantitatea de pachete traficate fiind diferite de condamnările şi cele reţinute din nou la cantitatea de pachete traficate, referitor la acelaşi act material.

Examinând cererea de retragere a apelului formulată de revizuenta Z., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Revizuenta Z., la data 24 iulie 2024 a înregistrat la Curtea de Apel Timişoara cerere de retragere a apelului formulat împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, cerere transmisă instanţei supreme, la data de 24 iulie 2024.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat.

Potrivit aceluiaşi text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Deopotrivă, declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de control judiciar.

În consecinţă, evaluând manifestarea de voinţă a apelantei-revizuente Z. prin prisma consideraţiunilor teoretice expuse anterior, Înalta Curte constată că aceasta respectă exigenţele art. 415 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, dând eficienţă dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte va lua act de retragerea apelului formulat de revizuenta Z. împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Examinând apelurile formulate de revizuenţii U., K., F., W., D., N., O., C., H., Q., R., B., J., A., M., V., S., T., L., Y., P., X., AA., G., I. şi E., atât prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că revizuirea (restitutio in integrum) reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri judecătoreşti definitive care conţin erori de fapt deosebit de grave.

Prin aceasta nu se urmăreşte o nouă reapreciere a probatoriului deja administrat sau administrarea altor probe cu privire la faptele intrate sub puterea lucrului judecat, ci se invocă necunoaşterea adevăratei situaţii de fapt de către instanţa de judecată, fiind descoperite împrejurări de fapt sau fapte noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile judiciare grave, cazurile în care se poate introduce o cerere de revizuire sunt limitativ prevăzute de lege, reglementarea asigurând, pe de o parte stabilitatea hotărârilor definitive, iar, pe de altă parte, securitatea raporturilor juridice, erorile minore neputând fi luate în considerare ca motive de revizuire.

Astfel, revizuirea nu poate fi cerută doar pentru a se obţine o nouă rejudecare a cauzei, fiind compatibilă cu principiul res iudicata por veritate habetur (lucrul judecat este considerat că exprimă adevărul).

În acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat: Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata), care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea contra României, Cauza Ryabykh împotriva Rusiei).

Însă, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc al hotărârii de condamnare prin rejudecarea cauzei, este necesar ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu, respectiv să se constate dacă această îndeplineşte condiţiile de formă şi fond reglementate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.: Instanţa examinează dacă:a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Efectuând o nouă apreciere a condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în acord cu instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că cerinţele vizând hotărârea care face obiectul revizuirii, termenul de introducere a acesteia, titularul şi forma cererii, precum şi instanţa căreia i se adresează cererea sunt îndeplinite. De asemenea, se constată că revizuenţii au indicat temeiurile în baza cărora se solicită rejudecarea cauzei penale, iar motivele invocate nu au mai făcut obiectul unei alte cereri de revizuire judecată definitiv.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., vizând invocarea faptelor şi mijloacelor de probă în baza cărora este formulată cererea şi dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o analiză temeinică a aspectelor invocate, apreciind în mod corect că cererea de revizuire nu este admisibilă în principiu, motivele dezvoltate de revizuenţi neîncadrându-se formal în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. pen.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că revizuenţii invocă drept fapte şi împrejurări noi (caz de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) din C. proc. pen.), următoarele: decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale; decizia nr. 64/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă ANAF cu privire la dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011; adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia, Administraţia Vămilor, din data de 20.01.2011/adresa x din 15.02.2011 din care ar rezulta că prejudiciul imputat inculpaţilor revizuenţi este incert şi nelegal stabilit.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.: Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, se cer a fi îndeplinite două condiţii, respectiv să se descopere fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, iar acestea să fie apte să dovedească netemeinicia hotărârii atacate, impunându-se pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei ce formează obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

Aşadar, sub un prim aspect, faptele sau împrejurările invocate nu trebuie să fie cunoscute la momentul soluţionării cauzei. În schimb, dacă acestea au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza, fiind analizate în cuprinsul hotărârii, cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă în principiu.

În ceea ce priveşte expresia "fapte sau împrejurări", se impune a se sublinia că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare.

Sub un al doilea aspect, Înalta Curte reţine că faptele sau împrejurările descoperite trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii definitive atacate, iar în situaţia existenţei unei hotărâri de condamnare - astfel cum este cazul în speţa de faţă - aceste împrejurări noi trebuie să conducă la pronunţarea unei soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv o soluţie de achitare sau de încetare a procesului penal.

Revenind la aspectele invocate de revizuenţi prin cererea formulată, Înalta Curte, în acord cu instanţa fondului constată că acestea nu pot fi asimilate şi circumscrise cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ca fiind fapte şi împrejurări noi, întrucât:

- prin invocarea deciziei nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale, revizuenţii, tind spre eludarea prevederilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. inaplicabile în speţă, text care reglementează invocarea ca temei al cererii de revizuire tocmai faptul că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care a fost declarată neconstituţională, după ce hotărârea a devenit definitivă ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate, forţând neîntemeiat asimilarea unei decizii a Curţii Constituţionale, care nu se încadrează în cazurile limitativ stabilite de lege la lit. f) a articolului 453 alin. (1) C. proc. pen., unei fapte sau împrejurări noi;

- referitor la decizia nr. 64/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept această hotărâre a fost pronunţată în vederea stabilirii unei practici judiciare unitare, complementar şi distinct de instituţia recursului în interesul legii, apreciindu-se în mod corect de instanţa de fond că forţa obligatorie a deciziei invocate nu o poate depăşi pe cea a deciziei Curţii Constituţionale; forţa obligatorie a deciziei invocate nu o poate depăşi pe cea a deciziilor Curţii Constituţionale care, aşa cum s-a arătat pot constitui motiv de revizuire, întemeiat pe lit. f), în) cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înaintea datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial şi nicidecum nu pot fi asimilate unor fapte sau împrejurări.

- cererea de îndreptare eroare materială formulată de partea civilă ANAF cu privire la dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 nu poate constitui faptă sau împrejurare nouă, partea civilă solicitând să se precizeze în dispozitivul sentinţei penale prejudiciul reţinut de instanţă conform principiului solidarităţii stabilit în cursul urmării penale şi judecăţii.

De aceea, o cerere de acest gen este o manifestare de voinţă a unei părţi care solicită instanţei sau organul judiciar competent remedierea unor greşeli evidente şi nu constituie o probă propriu-zisă, respectiv orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii;

- cu privire la adresa Ministerului de Finanţe din Republica Serbia, Administraţia Vămilor, din data de 20.01.2011 rezultă din cuprinsul dosarului de fond că aceasta a fost depusă la instanţă fiind avută în vedere la pronunţarea hotărârii, motiv pentru care nu poate constatat că reprezintă o împrejurare nouă.

Ca atare, referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen., se constată că instanţa fondului a apreciat în mod corect că pentru a fi incident acest motiv ar trebui ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate şi să fie necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., în sensul că cele două hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, respectiv sentinţa penală nr. 37 din 31 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi sentinţa penală nr. 35 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că incidenţa acestuia presupune existenţa unor hotărâri prin care se soluţionează fondul cauzei, care se exclud reciproc şi care sunt întemeiate pe aceeaşi bază factuală. Or, revizuenţii invocă faptul că latura civilă a fost soluţionată diferit, contestând, în fapt, cuantumul prejudiciului stabilit, aspect care nu reprezintă o contrarietate de hotărâri, având în vedere că în cele două hotărâri se face vorbire de cantităţi diferite de ţigări, autori diferiţi şi acte materiale diferite.

De asemenea, se constată că revizuenţii nu fac nicio referire la latura penală a cauzei şi ireconciabilitatea în privinţa acesteia, criticile formulate vizând exclusiv modul de soluţionare, cu titlu definitiv, a laturii civile, în realitate, se contestă reinterpretarea probatoriului administrat în cele două cicluri procesuale, ceea ce, nu poate fi primit, revizuenţii urmărind ca unic scop, acela a obţine o reanalizare a fondului cauzei.

Aşadar, raportându-ne strict la exemplele prezentate de revizuenţi susţinerile acestora nu au suport probator, chiar dacă sumele de bani stabilite ca prejudiciu diferă, acest aspect nu reprezintă, contrarietate de hotărâri, având în vedere că se face vorbire de cantităţi diferite de ţigări, autori diferiţi, acte materiale diferite, chiar dacă faptele au fost comise în cursul aceleiaşi zile.

Prin urmare, nu se poate reţine cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. (contrarietatea dintre cele două hotărâri), întrucât incidenţa acestuia presupune existenţa unor hotărâri prin care se soluţionează fondul cauzei, care se exclud reciproc şi care sunt întemeiate pe aceeaşi bază factuală.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate de revizuenţi, împrejurările invocate de acesta neîncadrându-se în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că hotărârea atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenţii U., K., F., W., D., N., O., C., H., Q., R., B., J., A., M., V., S., T., L., Y., P., X., AA., G., I. şi E. împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii revizuenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă Z., în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de revizuenta Z. împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenţii U., K., F., W., D., N., O., C., H., Q., R., B., J., A., M., V., S., T., L., Y., P., X., AA., G., I. şi E. împotriva deciziei penale nr. 4/REV din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelanţii revizuenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă Z., în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2024.