Negative jurisdictional conflict resolved: Mureș Tribunal holds jurisdiction in tax evasion case after improper declination by disjoining court

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 12.03.2025 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) şi art. 46 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, formarea a 29 dosare distincte şi declinarea acestora în favoarea a 29 tribunale, printre care şi Tribunalul Maramureş.

Prin sentinţa penală nr. 66 din 20.03.2025 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 41 alin. (1), lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureş competenţa soluţionării cauzei privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. D. S.R.L..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Mureş a reţinut următoarele:

Prin încheierea penală din 12.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi declinarea în favoarea Tribunalului Maramureş a cauzei privind, între alţii, pe inculpata A..

Aşadar, s-a menţionat că, din punct de vedere tehnic, instanţa s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Maramureş, în dosarul nr. x/2018, deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicţie, soluţia se pronunţă prin sentinţă.

Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracţiunile pentru care Tribunalul Mureş este competent teritorial, în aceeaşi cauză, aplicaţia informatică ECRIS nu permite generarea a două sentinţe cu număr.

Totodată, tot din raţiuni strict tehnice ce ţin de aplicaţia informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziţia de declinare în dosarul nr. x/2018 şi urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanţa căreia se trimite cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2018, remediul imediat al acestei soluţii este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentinţă distinctă în dosarul nou format.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureş, sub nr. x/2025.

Prin sentinţa penală nr. 167 din 12.06.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Maramureş, secţia penală a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Maramureş, invocată de inculpata A. şi, în temeiul art. 50 C. proc. pen., art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 49, alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind-o pe inculpata A. (referitor la infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. D. SRL), în favoarea Tribunalului Mureş.

S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Maramureş şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul din 12.11.2018 emis în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatei A. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4.484 acte materiale).

După epuizarea procedurii de cameră preliminară, înainte de disjungerea cauzei şi declinarea a 29 de dosare penale în favoarea a 29 de tribunale, Tribunalul Mureş prin încheierea penală din 23.05.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2018 a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă şi latura penală şi formarea unui nou dosar cu privire la mai mulţi inculpaţi decedaţi.

Ulterior, prin încheierea penală din 14.11.2024, în raport cu perioada infracţională descrisă în rechizitoriu, Tribunalul Mureş a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar, în care a constatat că în prezenta cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.

În continuare, prin încheierea penală din 06.12.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureş s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în favoarea A. S.A. dintr-o singură infracţiune de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei (cu 4484 acte materiale), în 226 de infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă şi continuată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Maramureş a reţinut următoarele:

În cauză, competenţa teritorială a Tribunalului Mureş a fost supusă analizei în procedura de cameră preliminară, fiind în mod definitiv respinsă o excepţie de necompetenţă invocată în această privinţă.

La stabilirea acestor aspecte, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competenţa Tribunalului Mureş fiind atrasă de locul săvârşirii infracţiunii, astfel cum a fost definit în art. 41 alin. (2) C. proc. pen..(prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia).

Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, în cazul infracţiunilor care cunosc mai multe variante alternative, la fel ca şi în cazul infracţiunilor continue sau continuate ori în cazul celor complexe susceptibile de a fi comise prin mai multe acte materiale, fiecare săvârşit în locuri diferite, competenţa de judecare a cauzei revine oricăreia dintre instanţele în raza cărora s-a comis fie şi un singur act material, neexistând între ele, vreo ordine de prioritate; prin urmare, instanţa sesizată şi competentă întrucât în raza sa de competenţă teritorială s-a comis un singur act material al unei infracţiuni continuate, de exemplu, ori un singur act material dintr-o pluralitate de acte reprezentând variante alternative ale aceleiaşi infracţiuni, nu îşi va putea declina competenţa în favoarea altei instanţe, doar pentru că în raza acesteia din urmă s-au comis mai multe acte materiale, ori instanţei în raza căreia s-a produs rezultatul infracţiunii (C. proc. pen.. Comentariu pe articole, colectiv de autori, coordonator Mihail Udroiu, Ediţia 4, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2023, pagina 345).

În acelaşi sens, s-a arătat că s-a pronunţat şi instanţa supremă, arătând că norma de procedură evocată (art. 41 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.) instituie competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională. Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracţiunilor al căror element materiale cunoaşte variante alternative, săvârşite în raza unor instanţe diferite, dar, şi în ipoteza unor infracţiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanţe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferinţă pentru stabilirea competenţei teritoriale, recunoscând, în schimb, competenţa egală a instanţelor, indiferent de natura sau amploarea activităţii infracţionale concret desfăşurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, încheierea nr. 294/13.08.2020, nepublicată).

Pe de altă parte, deşi în prezenta cauză, în mod formal nu s-a procedat la citirea actului de sesizare a instanţei şi nu s-a demarat cercetarea judecătorească, totuşi, s-au pronunţat diferite încheieri de disjungere şi formare a unui nou dosar faţă de inculpaţii care au decedat, încheieri prin care s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, respectiv încheieri prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii pentru care inculpata A. a fost trimis în judecată, reţinându-se în urma acestei operaţiuni o pluralitate de infracţiuni de evaziune fiscală, săvârşite fiecare în formă continuată.

Având în vedere dispoziţiile Tribunalului Mureş în prezenta cauză, contrar considerentelor cuprinse în încheierea din 12 martie 2025, Tribunalul Maramureş a apreciat că, în realitate, s-au dispus măsuri procesuale specifice unei veritabile cercetări judecătoreşti (avându-se în vedere cu precădere dispoziţiile de constatare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi cele privind schimbarea încadrării juridice).

Astfel, deşi strict aparent nu ar putea fi invocate prevederile art. 47 alin. (3) C. proc. pen., acestea nu pot fi trecute cu vederea, normele procesuale stabilind că excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

Chiar şi trecând peste acest aspect, Tribunalul Maramureş a avut în vedere şi prevederile art. 49 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare.

Aşadar, chiar şi după schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, Tribunalul Mureş este în continuare competent, în speţă operând o prorogare de competenţă.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că doar în ipoteza în care noua încadrare juridică atrage competenţa materială a instanţei ierarhic superioare, se va dispune declinarea competenţei de judecare a cauzei la instanţa superioară, potrivit C. proc. pen., ceea ce nu este cazul în speţă, fiind vorba despre o excepţie de necompetenţă teritorială.

Nu în ultimul rând, Tribunalul Maramureş a mai reţinut că judecarea şi, ulterior, pronunţarea unui număr de 30 de soluţii cu privire la inculpata A. într-un număr de 30 de dosare (incluzându-l şi pe cel rămas la Tribunalul Mureş) este de natură să aducă atingere dreptului acesteia la apărare, procedura fiind în mod evident îngreunată, iar posibilităţile exercitării dreptului la apărare fiind reduse semnificativ sau cel puţin anevoioase.

Având în vedere toate aceste considerente, apreciind că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mureş, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

În conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Maramureş şi Tribunalul Mureş şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Mureş este competent să soluţioneze cauza, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Înalta Curte reţine că determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:locul săvârşirii infracţiunii, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind " locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar, prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, " în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece".

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională.

Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracţiunilor al căror element material cunoaşte variante alternative, săvârşite în raza unor instanţe diferite, dar şi în ipoteza unor infracţiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanţe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferinţă pentru stabilirea competenţei teritoriale, recunoscând, în schimb, competenţa egală a instanţelor, indiferent de natura sau amploarea activităţii infracţionale concret desfăşurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

În speţă, conflictul negativ de competenţă poartă asupra soluţionării cauzei privind, între alţii, pe inculpata A. (referitor la infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. D. SRL), trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 12.11.2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Târgu - Mureş pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, instanţa iniţial sesizată fiind Tribunalul Mureş.

Ulterior finalizării procedurii de cameră preliminară, Tribunalul Mureş, prin încheierea penală din 23.05.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar cu privire la mai mulţi inculpaţi decedaţi, iar, prin încheierea penală din 14.11.2024, în raport de perioada infracţională descrisă în rechizitoriu, a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar, în care s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la o parte din inculpaţi şi o parte din infracţiuni.

În continuare, prin încheierea penală din 06.12.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureş, s-a dispus, înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de complicitate la evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei S.C. A. S.A. (4.484 acte materiale), în 226 de infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă şi, ulterior, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea a 29 de dosare penale în favoarea a 29 de tribunale.

În acest context, se observă că dispoziţiile art. 49 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres, că, în caz de schimbare a încadrării juridice instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă în a o judeca, chiar dacă infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare, deci, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracţiunea este chiar de competenţa sa materială.

Totodată, nici disjungerea nu atrăgea declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării dreptului la un proces echitabil inculpaţilor, Tribunalul Mureş deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce priveşte instituţia disjungerii.

Disjungerea cauzei reprezintă o măsură procesuală, pentru buna desfăşurare a judecăţii, dar atât dosarul iniţial, cât şi cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluţionare instanţei iniţial învestite.

Astfel, dispoziţiile art. 46 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că, pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni, însă, în situaţia în care judecătorul apreciază că pentru aceste considerente se impune disjungerea cauzei şi procedează de o asemenea manieră, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfăşurări a judecăţii, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpaţii pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanţe decât în condiţiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea şi ulterior inculpatul, după săvârşirea infracţiunii dobândeşte una din calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 C. proc. pen. concluzionează că, în speţă, competenţa de a soluţiona cauza privind pe inculpata A. (referitor la infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. D. SRL), din punct de vedere material şi teritorial aparţine în primă instanţă Tribunalului Mureş.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. (referitor la infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. D. SRL) în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. (referitor la infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. D. SRL), în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2025.