Jurisdictional stability after reclassification of continuous tax evasion to distinct complicity acts in conflict of competence between tribunals

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 69 din data de 20.03.2025 pronunţată de Tribunalul Mureş în baza art. art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei privind pe inculpaţii:

1. A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

2. B. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

3. C. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

4. D. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

5. E. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

6. F. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

7. G. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

8. H. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 23.06.2010), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (19 de acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. I. S.R.L.;

9. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (19 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. I. S.R.L.;

10. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. K. S.R.L.;

11. L. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (37 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. M. S.A.;

12. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (37 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. M. S.A.;

13. N. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. DIRECT CLIENT SERVICES S.R.L.;

14. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. DIRECT CLIENT SERVICES S.R.L.;

15. O. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 23.06.2010), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. P. S.R.L.;

16. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. P. S.R.L.;

17. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (20 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. Q. S.R.L.;

18. R. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. S. S.R.L.;

19. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. S. S.R.L.;

20. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. T. S.R.L.;

21. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (44 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. U. S.R.L.;

22. V. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. W. S.R.L.;

23. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. W. S.R.L.;

24. H. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 23.06.2010), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (14 de acte materiale) S.C. X. S.R.L.;

25. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. X. S.R.L.;

26. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. Y. S.R.L.;

27. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. Z. S.A.;

28. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. AA. S.R.L.;

29. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. BB. S.R.L.;

30. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. CC. S.A.;

31. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. DD. S.R.L.;

32. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. EE. S.R.L.;

33. FF. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. GG. S.R.L.;

34. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. GG. S.R.L.;

35. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. HH. S.A.;

36. J. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. CC. S.A. - prejudiciu stabilit la S.C. CC. S.R.L..

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că dispoziţia de începere a judecăţii a fost pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 17.02.2023, însă până la acest moment procesual nu s-a dat citire actului de sesizare avându-se în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de participanţi pentru care a fost necesară realizarea unei proceduri de citare de durată şi chestiunea legată de prescripţia răspunderii penale unde a fost necesară stabilirea legii penale mai favorabile având în vedere modificările Legii nr. 241/2005 care au intrat în vigoare în luna mai a anului 2024.

S-a arătat că până la termenul de judecată din data de 06.12.2024, competenţa teritorială a Tribunalului Mureş a fost atrasă în mod alternativ cu celelalte tribunale din România din cauza greşitei încadrări juridice stabilită de către organele de urmărire penală în sarcina inculpatei J. S.A., respectiv infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4484 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., care a dat posibilitatea organului de urmărire penală să sesizeze oricare dintre tribunalele din România pe raza cărora s-au comis presupusele acte materiale de către inculpata J. S.A..

Tribunalul Mureş a observat greşita încadrare juridică reţinută în sarcina inculpatei J. S.A., deoarece actele de complicitate priveau 226 de autori diferiţi (din care 88 trimişi în judecată, pentru restul fiind dispuse soluţii de clasare sau întocmite acorduri de recunoaştere a vinovăţiei) şi în această situaţie nu putea exista o complicitate continuată, având în veder că actele de complicitate nu sunt autonome, ci legate de activitatea autorilor, doctrina şi practica judiciară fiind unanime în această situaţie, considerând complicele răspunzător pentru atâtea infracţiuni câţi autori sunt, în concurs real de infracţiuni.

Tribunalul Mureş, la termenul de judecată din data de 06.12.2024 a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatei J. S.A. dintr-o infracţiune de evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă şi continuată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, pentru ca la momentul citirii actului de sesizare, inculpatei să îi fie adusă la cunoştinţă corecta acuzaţie şi, în această modalitate, să îşi poată efectua o apărare corespunzătoare şi eficientă.

Înainte de citirea actului de sesizare şi în raport de noua încadrare juridică stabilită în sarcina inculpatei J. S.A., Tribunalul Mureş a observat că nu mai subzistă cazul obligatoriu de reunire a cauzelor prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. proc. pen. - infracţiunea în formă continuată care trebuie soluţionată în mod unitar de către o singură instanţă de judecată atunci când se descoperă întreaga activitate infracţională.

A mai observat că presupusele infracţiuni, concurente în cazul unicului complice, ar fi fost săvârşite pe raza teritorială a mai multor judeţe din România, iar din cei 88 de autori deduşi judecăţii, doar unul ar fi săvârşit infracţiunea pe raza teritorială a judeţului Mureş.

În acest moment procesual, Tribunalul Mureş, având în vedere acuzaţia adusă celorlalţi inculpaţi care nu ar fi săvârşit infracţiunile de evaziune fiscală pe raza teritorială a judeţului Mureş, a constatat că niciunul dintre criterile de competenţă teritorială prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) şi alin. (2) din C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cauză pentru ca judecata să se desfăşoare în mod obligatoriu de către Tribunalul Mureş.

S-a considerat că în prezentul proces penal nu există situaţia unui caz facultativ de reunire prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

S-a menţionat că din pricina volumului de activitate, până la acest moment procesual nu s-a putut citi actul de sesizare, chiar dacă judecata în fond a început la data de 17.02.2023

S-a invocat faptul că nu se poate face o minimă estimare în timp cu privire la durata prezentului proces penal, deoarece volumul de activitate care ar presupune efectuarea cercetării judecătoreşti este unul impresionant şi, astfel, s-ar încălca în mod flagrant art. 6 pct. 1 din CEDO cu privire la termenul rezonabil cuprins în dreptul la un proces echitabil.

S-a avut în vedere şi voinţa legiutorului de a stabili pe teritoriul României mai multe tribunale tocmai pentru a facilita accesul la sistemul de justiţie penală pe principiul apropierii de domiciliu, astfel cum prevede art. 41 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în cazul în care nu s-ar cunoaşte locul săvârşirii infracţiunii sau locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, aceste din urmă cazuri având întâietate.

Aplicând dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. la cauza dedusă judecăţii, s-a concluzionat că Tribunalul Mureş este competent să judece cauza doar referitor la inculpaţii II. şi J. S.A., ambii în relaţia cu S.C. JJ. S.R.L. şi aceeaşi inculpată în relaţia cu S.C. KK. S.A..

Aşadar, Tribunalul Mureş a apreciat necesară disjungerea cauzelor, formarea unor noi dosare şi declinarea acestora către tribunalele competente teritorial să judece presupusele fapte săvârşite de 72 dintre inculpaţi şi complice pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaţilor la un proces penal echitabil, deoarece, în prezenta formă, judecata ar întârzia cu mult mai mult decât a durat procedura de cameră preliminară (4 ani şi 5 luni).

S-a precizat că disjungerea şi declinarea este necesară pentru a se putea asigura judecata cu celeritate a cauzelor, deoarece, dat fiind numărul mare de inculpaţi pentru care asistenţa juridică este obligatorie, apărarea în cadrul Tribunalului Mureş nu este una efectivă şi au fost nenumărate situaţii când cauza a fost amânată din lipsa apărătorilor aleşi sau desemnaţi din oficiu.

Această situaţie, în opinia Tribunalului Mureş, ar putea genera, atunci când cauza avansează, inexistenţa unei apărări corespunzătoare efectuată pentru inculpaţi, astfel încât cauzele să sufere amânări nejustificate şi, în final, ar putea conduce chiar la constatarea întreruperii cursului justiţiei, deoarece pe tabloul apărătorilor din oficiu din cadrul Baroului Mureş nu există un număr suficient de avocaţi ce pot fi desemnaţi în prezentul proces penal având în vedere numărul mare de inculpaţi.

Un alt argument pentru disjungerea şi declinarea cauzelor a fost reducerea costurilor prezentului proces penal care ar rămâne în sarcina statului având în vedere numeroasele cereri pe care unii dintre apărătorii aleşi ai inculpaţilor din necesitate sunt nevoiţi sa le formuleze, respectiv de acordare avocat din oficiu pentru un anumit termen de judecată, deoarece nu pot face deplasarea din alte oraşe având în vedere condiţii meteo de notorietate sau probleme personale justificate, plăţi care ar putea fi evitate dacă dosarele ar fi judecate de tribunalele competente teritorial.

Tribunalul Mureş a considerat că, în ipoteza în care s-ar considera de către o instanţă de control judiciar că dispoziţia de schimbare a încadrării juridice reţinută în sarcina J. S.A. este eronată, disjungerea şi declinarea este posibilă şi în situaţia unei infracţiuni în formă continuată, deoarece faţă de inculpată a fost constatată ca fiind intervenită prescripţia răspunderii penale, motiv pentru care nu se mai impune o unică rezolvare a laturii penale, întrucât soluţia de condamnare nu mai este posibilă, dar pentru fiecare act material de complicitate la evaziune fiscală se poate dispune distinct achitarea sau încetarea procesului penal de instanţe diferite.

Nu au fost primite susţinerile inculpaţilor în legătură cu tardivitatea excepţiei de necompetenţă teritorială, pentru că în prezenta cauză s-ar fi început cercetarea judecătorească prin schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatei J. S.A.; aceasta deoarece cercetarea judecătorească debutează după citirea actului de sesizare, iar posibilitatea schimbării încadrării juridice se poate dispune în cursul judecăţii, ceea ce înseamnă că poate apărea şi înainte de expunerea acuzaţiei şi mai mult, în această cauză, schimbarea de încadrare juridică reţinută în sarcina inculpatei J. S.A. a fost doar o chestiune strict prealabilă citirii actului de sesizare care s-a impus cu necesitate, deoarece eroarea organelor de urmărire penală era evidentă oricărui practician de drept penal.

Referitor la chestiunea autorităţii de lucru judecat cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială soluţionată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea remediu din data de 07.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, aceasta s-a bazat strict pe încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei J. S.A. a cărei analiză sau schimbare nu putea face obiectul acelei proceduri, iar judecătorul de cameră preliminară, indiferent dacă a observat sau nu eroarea organelor de urmărire penală, nu avea posibilitatea legală de a o critica sau îndrepta întrucât ar fi excedat competenţelor sale atribuite de legiuitor în această procedură filtru.

În ceea ce priveşte practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de către J. S.A., Tribunalul Mureş a constatat că aceasta nu este aplicabilă speţei, deoarece judecătorul din cadrul Tribunalului Mureş nu a pus în discuţie declinarea competenţei şi asupra faptelor care sunt de competenţa sa, respectiv cele presupus săvârşite de către inculpaţii II. şi J., ambii în relaţia cu S.C. JJ. S.R.L. şi în relaţia cu S.C. KK. S.A., urmând ca pentru acestea să continue judecata în acest dosar la termenul din 28.03.2025.

S-a apreciat că excepţia de necompetenţă este atrasă de lipsa oportunităţii de judecată într-un singur dosar a tuturor faptelor, deoarece se încalcă flagrant dreptul inculpaţilor la un proces penal echitabil prin depăşirea duratei rezonabile a cauzei.

Prin încheierea penală nr. 675 din data de 05.06.2025 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi (3), art. 49 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei penale nr. 1573/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş în favoarea Tribunalului Mureş, secţia penală.

În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că problema competenţei teritoriale a fost amplu dezbătută în faza de cameră preliminară şi prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, excepţie analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018, iar în lipsa unor alte elemente de noutate, încheierile pronunţate în faza de cameră preliminară se bucură de autoritate de lucru judecat.

Tribunalul Bucureşti a apreciat că orice pretinse argumente privind necompetenţa teritorială a Tribunalului Mureş, chiar şi în măsura în care acestea ar fi existat, s-au acoperit ca urmare a parcurgerii fazei de cameră preliminară. A arătat că intenţia legiuitorului a fost ca, în materia competenţei teritoriale, orice neregularitate să poate fi invocată exclusiv până la momentul începerii cercetării judecătoreşti iar ulterior, în măsura în care intervine schimbarea încadrării juridice, competenţa teritorială şi chiar cea materială superioară să rămână câştigată primei instanţe sesizate.

S-a constatat că Tribunalul Mureş afirmă că nu s-a dat citire actului de sesizare, însă argumentul central al soluţiei de declinare este o schimbare a încadrării juridice şi, analizând încheierile pronunţate, Tribunalul Bucureşti a constatat că, deşi formal nu s-a dat citire actului de sesizare, Tribunalului Mureş a efectuat multiple acte specifice cercetării judecătoreşti, însă nesocotirea ordinii efectuării actelor specifice judecăţii în primă instanţă nu poate repune artificial Tribunalul Mureş în posibilitatea de a invoca necompetenţei teritoriale prin raportare la o schimbare de încadrare juridică.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că în cauză se identifică o competenţă teritorială alternativă, competenţa fiind definitiv câştigată de prima instanţă sesizată, respectiv Tribunalul Mureş.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mureş, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Înalta Curte constată că, în cauză, conflictul negativ de competenţă poartă asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., J. S.A., L., N., O., R., V., FF..

Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

Prin rechizitoriul menţionat a fost sesizat Tribunalul Mureş.

Succesiv, Tribunalul Mureş a sesizat Tribunalul Bucureşti.

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competenţa de judecată a infracţiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism aparţine tribunalului.

În ipoteza în care infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece, dar, conform art. 41 alin. (4), teza finală din C. proc. pen., competenţa revine primei instanţe sesizate, în caz de sesizări succesive, precum în prezenta cauză.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile legale incidente, obligatorii, competenţa aparţine primei instanţe sesizate, deci Tribunalului Mureş.

Este adevărat că prin încheierea penală din data de 06 decembrie 2024, Tribunalul Mureş a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei J. S.A. dintr-o infracţiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă şi continuată, însă art. 49 alin. (1) din C. proc. pen. dispune expres că în caz de schimbare a încadrării juridice instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare, deci, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracţiunea este chiar de competenţa sa materială.

Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrăgea declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaţilor a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureş deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce priveşte instituţia disjungerii.

Disjungerea cauzei este doar o măsură procesuală, pentru buna desfăşurare a judecăţii, dar atât dosarul iniţial, cât şi cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluţionare instanţei iniţial investite.

Astfel, în art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. se prevede că, pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni, însă, în situaţia în care judecătorul apreciază că pentru aceste considerente se impune disjungerea cauzei şi procedează de o asemenea manieră, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfăşurări a judecăţii, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpaţii pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanţe decât în condiţiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea şi ulterior inculpatul, după săvârşirea infracţiunii dobândeşte una din calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 din C. proc. pen. concluzionează că, în speţă, competenţa de a soluţiona cauza privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., J. S.A., L., N., O., R., V., FF. din punct de vedere material şi teritorial aparţine în primă instanţă Tribunalului Mureş.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., J. S.A., L., N., O., R., V., FF. în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii R., J. S.A., D., E., B., N., L., F., G., A., O., V., FF., H. şi C. în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.