Transfer of case denied for lack of objective proof of judicial bias; petitioner ordered to pay costs.

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27.05.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov, pe motiv că se află în relaţii de duşmănie cu toţi judecătorii acestei instanţe care, de-a lungul timpului, la soluţionarea cauzelor aflate pe rolul curţii, respectiv contestaţii în anulare, la executare şi revizuiri, au dat dovadă de imparţialitate, nerezolvând, în condiţii de contradictorialitate, prescripţia răspunderii penale.

A învederat că urmare a discuţiilor purtate cu doamna procuror B., a întocmit un tabel centralizator din care se poate observa că în acel dosar, în decizia penală de condamnare, la fila x, s-a rezolvat o prescripţie a unui mijloc de probă, respectiv o prescripţie administrativă a dreptului Oficiului de Luptă Antifraudă din Bruxelles de a efectua verificări, iar în primele patru contestaţii în anulare, toţi judecătorii Curţii de Apel Braşov s-au referit la această prescripţie ca fiind prescripţia răspunderii penale şi în cea de-a cincea contestaţie în anulare, au admis că la fila x din decizia penală de condamnare nu s-a rezolvat prescripţia răspunderii penale, ci o altă prescripţie diferită, a unui mijloc de probă. A menţionat petentul că a mai formulat ulterior încă cinci contestaţii în anulare în care totuşi s-a invocat autoritatea de lucru judecat, însă nu s-a arătat dacă au existat întreruperi sau suspendări ale termenelor de prescripţie sau dacă s-au împlinit sau nu termenele de prescripţie simplă şi specială.

Un alt motiv privind imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Braşov, a susţinut petentul că ar fi faptul că a fost ameninţat de doamna judecător C., care l-a şi condamnat, precum şi de doamna judecător D., care a dispus şi amendarea sa cu suma de 4.000 RON în dosarul nr. x/2013, ca urmare a plângerilor sale formulate la secţia de urmărire penală şi criminalistică împotriva cumnatei acesteia, doamna judecător E., tot din cadrul Curţii de Apel Braşov, în condiţiile în care petentul nici nu a fost prezent la dezbateri, întrucât a fost bolnav, iar Înalta Curte a dispus acordarea unui termen judecată şi de asemenea, curtea de apel, într-un proces în contencios, a dispus acordarea unui termen de judecată, însă în dosarul anterior menţionat s-a dispus amendarea sa.

A arătat şi că a fost promovată la CJUE, la solicitarea D.N.A. Braşov, cererea care a făcut obiectul cauzei C-107/23 PPU, Curtea de Apel Braşov dezinformând CJUE, încălcându-se Hotărârea nr. 67/2023 privind dezlegarea unei chestiuni de drept.

Alt motiv important privind imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Braşov, a arătat că este acela referitor la faptul că, deşi toate curţile de apel din ţară au sancţionat lipsa deciziilor de numire a judecătorilor specializaţi cu nulitatea absolută, singura hotărâre corectă a Tribunalului Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2021 de singurul judecător imparţial din cadrul Tribunalului Braşov, a fost anulată de Curtea de Apel Braşov, ceea ce îl determină a aprecia că la Curtea de Apel Braşov se continuă ca să se lucreze numai pe baza protocolului încheiat cu D.N.A. sau S.R.I.

În susţinerea cererii de strămutare, a arătat că, la cererea D.N.A. Braşov, domnul judecător F. din cadrul Curţii de Apel Braşov, în soluţionarea unui dosar având ca obiect strămutarea unei cauze aflată pe rolul Tribunalului Braşov, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov pentru efectuarea de verificări în vederea instituirii unui tutore, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, în mod abuziv, în cadrul unei lucrări civile şi nu a unui dosar penal, a emis o ordonanţă care a fost înaintată la Poliţia Predeal pentru ca petentul să fie dus la Spitalul de Psihiatrie, ceea ce, în lipsa unui diagnostic anterior, este inadmisibil.

A arătat că un alt motiv al cererii de strămutare este acela că toţi judecătorii secţiei penale din cadrul Curţii de Apel Braşov s-au îndreptat, la instigarea doamnei judecător G., şefa secţiei, asupra doamnei judecător H., care, în opinia petentului, este un judecător corect, încercând să o determine să renunţe la o expertiză financiară vizând un prejudiciu, motivat de faptul că se promisese la Bucureşti că se va soluţiona cauza cu celeritate, până la ieşirea la pensie a acesteia. A menţionat că doamna judecător s-a mutat la Curtea de Apel Piteşti, de unde a şi ieşit la pensie.

De asemenea, a arătat că un alt motiv al cererii de strămutare este acela că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Civilă a admis, în baza acestor considerente, mai puţin dosarul privind tutela care a intervenit ulterior, cererea sa privind strămutarea unei cauze de la Curtea de Apel Braşov.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei, după ce s-a prezentat parcursul cauzei, s-a arătat că motivele invocate de petent nu pot conduce la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorului investit cu soluţionarea cauzei.

Analizând cererea formulată de petentul A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cauza Hauschildt contra Danemarcei).

Analizând, în aceste coordonate, împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că din motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A. nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Braşov, nefiind elemente pentru a se putea considera că, prin judecarea dosarului nr. x/2025 la această instanţă, nu s-ar respecta toate garanţiile procesuale pentru judecarea cauzei fără părtinire.

Aprecierea pur subiectivă a petentului că la curtea de apel pe rolul căreia a fost înregistrată cauza nu s-ar putea judeca imparţial cauza, întrucât, anterior s-au pronunţat soluţii de respingere a cererilor sale de contestaţide în anulare, contestaţie la executare, revizuire nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparţialitate şi obiectivitate a corpului de magistraţi din cadrul instanţei şi să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.

Examinarea şi pronunţarea asupra unor cereri pe parcursul procesului formulate de părţi constituie aspecte ce ţin de judecata cauzei, funcţia de judecată revenind instanţei.

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea se referă la atitudini sau comportamente care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate a majorităţii judecătorilor, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Petentul nu a relevat aspecte concrete de validare a strămutării cauzei, nefiind conturată o suspiciune rezonabilă de imparţialitate cu privire la toţi judecătorii curţii de apel pe rolul căreia se află cauza, pe care o solicită a fi strămutată.

Suspiciunea rezonabilă implică existenţa anumitor date sau informaţii privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată. Simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este lezată.

Or petentul, prin argumentele aduse în susţinerea cererii sale de strămutare, este nemulţumit de modul în care au fost soluţionate căile sale de atac extraordinare formulate împotriva deciziei penale definitive de condamnare a sa, mai precis de felul în care instanţele au analizat şi soluţionat prescripţia răspunderii penale invocate de petent, aspecte care nu pot fundamenta o cerere de strămutare, neîncadrându-se în prevederile menţionate în art. 71 din C. proc. pen.

Aşadar, se constată că în cauză nu pot fi reţinute elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că pe rolul Curţii de Apel Braşov nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil care să justifice strămutarea judecării dosarului.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.