Cassation appeals inadmissible; limitation-based case cessation and civil restitution for fraudulent EU subsidy claims upheld.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 224 din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017, cu privire la inculpaţii A. şi B., s-au dispus următoarele:

A. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 D.).

B. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 224 din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017, a declarat apel, printre alţii, şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava.

Prin decizia penală nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a decis, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., admiterea apelului declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, împotriva sentinţei penale nr. 224 din data de 15 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017.

S-a desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare cu privire la inculpaţii A. şi B.:

S-au înlăturat dispoziţiile:

- de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. . (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.) şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 D.)

- de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpate A.,consilier superior, şef al Serviciului Autorizare Plăţi (fostul IACS) din cadrul APIA Centrul Judeţean Suceava sub aspectul infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpate A. sub aspectul infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 D.).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B., fost primar al mun. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, sub aspectul infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen.., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ împotriva inculpaţilor A.,B., D. şi C..

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., D. şi C. la plata, către partea civilă AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ, a sumei de 634.603,26 RON, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 3/2015 până la data plăţii efective, din care suma de 219.448,15 RON, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 3/2015 până la data plăţii efective, în solidar şi cu inculpatul B..

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi D. la plata, către partea civilă AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ, a sumei de 591.967,43 RON, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 3/2015 până la data plăţii efective.

S-au înlăturat dispoziţiile:

- de revocare a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatei A., constând în: apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere şi dependinţe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen.

- de revocare a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatului B., constând în: teren intravilan, în suprafaţă de 960 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 9, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc şi construcţii (casă) dobândit prin succesiune - certificat de moştenitor nr. x/1973 din 15.01.1974, în cotă de 1/3 şi construcţiile anexe extinse C2 şi C3 în aceeaşi CF; teren intravilan în suprafaţă de 43 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 2, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E.; teren intravilan în suprafaţă de 267 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x x, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E., în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen.

S-a constatat că prin încheierea din data de 04.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 325/26.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2017, s-au dispus:

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen.. cu trimitere la art. 2501 alin. (1) C. proc. pen.., ridicarea măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatei A., prin Ordonanţa nr. 38/P/2013 din data de 17.09.2013, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2013, astfel cum măsura a fost menţinută prin încheierea din data de 27.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 98/19.05.2021 a Curţii de Apel Suceava, bunuri constând în: apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere şi dependinţe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991.

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen.. cu trimitere la art. 2501 alin. (1) C. proc. pen.., ridicarea măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatului B., prin Ordonanţa nr. 38/P/2013 din data de 17.09.2013, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2013, astfel cum măsura a fost menţinută prin încheierea din data de 27.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 98/19.05.2021 a Curţii de Apel Suceava, bunuri constând în: teren intravilan, în suprafaţă de 960 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 9, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc şi construcţii (casă) dobândit prin succesiune - certificat de moştenitor nr. x/1973 din 15.01.1974, în cotă de 1/3 şi construcţiile anexe extinse C2 şi C3 în aceeaşi CF; teren intravilan în suprafaţă de 43 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 2, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E.;teren intravilan în suprafaţă de 267 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x x, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E..

Împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. (la data de 07 martie 2025) şi B. (la data de 03 martie 2025).

Prin cererile de recurs în casaţie formulate, inculpaţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Inculpaţii au solicitat, în temeiul dispoziţiilor an. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea conform dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. întrucât faptele pentru care aceştia au fost condamnaţi nu întrunesc elementele de tipicitate impuse de norma de incriminare.

În esenţă, cei doi inculpaţi, sub aspectul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi verificând exclusiv legalitatea acesteia din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., au susţinut, în mod similar, faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă pentru existenţa infracţiunii prev.la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru următoarele motive:

Un prim aspect de critică susţinut de cei doi inculpaţi vizează faptul că, în cauză, nu a existat o încălcare a legislatiei aplicabile în domeniul subventiilor SAPS, respectiv, art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) lit. t) din O.U.G. nr. 125/2006 modificată, art. 5 din Ordinele Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 118/2008 nr. 246/23.04.2008 şi nr. 41/19.02.2010.

În acest context, inculpata A. a susţinut că nici una dintre cerinţele esentiale pentru existenta infractiunii nu este confirmată sau susţinută de probe, astfel că se poate lesne observa că nu există nici măcar un element constitutiv cerut de norma de incriminare.

În continuare s-a susţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond şi instanţa de control judiciar, nu confirmă existenţa infracţiunilor, înscrisurile, probele tehnice şi cele testimoniale atestă că nu a fost nicio discuţie pe baza căreia să se poată interpreta, aşa cum o face acuzarea, că aceasta ar fi implicată în vreun fel, în obţinerea nelegală de subvenţii agricole de către solicitanţii C. sau D..

De asemenea, sub acest aspect, inculpatul B. a susţinut că prin eliberarea de acesta a adresei nr. x/09.09.2011, pe care inculpatul D. a depus-o în dosarul de subvenţii/2011 al C., fără a fi înregistrată în evidentele APIA CJ Suceava, nu reprezintă o încălcare a legislaţiei mai sus menţionate.

Concluzionând, sub acest aspect cei inculpaţi au precizat că verificarea legalităţi şi conformităţii hotărâri atacate cu regulile de drept aplicabile presupune şi verificarea calificării juridice legale a actului juridic încheiat atunci când actul respectiv este integrat laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi are efecte decisive asupra existenţei elementului material al laturii obiective. Astfel a menţionat că, atunci când, încheierea unui act juridic civil este supus analizei din prisma dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru a stabili dacă un asemenea act este într-adevăr inclus în latura obiectivă a infracţiunii în sensul că, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ar avea ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instanţa trebuie să se raporteze atât la semnificaţia dată acestuia în legislaţia civilă cât şi la calificarea juridică a operaţiunii.

Un alt motiv de critică formulat de inculpaţi constă în faptul că aceştia nu ar fi avut nici o înţelegere infracţională sau ilicită inculpatul D., în sensul de al sprijini pentru obţinerea ilegală a unor subvenţii agricole, aşa cum rezultă din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

În acest sens, inculpatul B. a apreciat că nu există mijloace de probă care să ateste existenţa unei înţelegeri frauduloase între acesta şi inculpatul D. anterior sau cu ocazia depunerii la APIA, în data de 16.05.2011 a cererii de plată nr. x/16.05.2011 şi a documentelor ce însoţeau cererea de plată, completată la 25.05.2021: În acest context s-a susţinut că această culpă a inculpatului în emiterea adresei nr. x/09.09.2011 nu poate avea semnificaţia unei activităţi intenţionate de sprijinire a activităţii iar, dacă s-ar admite o astfel de teză ar însemna că orice neglijenţă în activitatea de serviciu a unui funcţionar public ar reprezenta o complicitate a acestuia la săvârşirea unei infracţiuni de către persoana care a beneficiat de pe urma activităţii culpabile a funcţionarului.

Aşadar, s-a apreciat că activitatea imputabilă acestuia de a semna adresa nr. x/09.09.2011, în baza culpei, nu poate constitui o complicitate la săvârşirea, cu intenţie, de cătree inculpatul D. a infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Inculpatul B. a mai susţinut că nu este dovedit nici scopul pentru care acesta a acţionat în sensul celor reţinute de instanţele care au judecat fondul cauzei, respectiv ca inculpatul D. să acceseze fondurile europene chiar dacă nu îndeplinea toate condiţiile cerute de lege.

Tot sub acest aspect s-a mai susţinut că, chiar şi în eventualitatea existentei unei înţelegeri frauduloase între cei doi inculpaţi, neregulile constatate ar fi trebuit remediate în procedurile ulterioare de verificare a documentaţiei de subvenţie, fapt ce nu s-a întâmplat.

Concluzionând, cu privire la acest motiv de critică, cei doi inculpaţi au susţinut că nu orice neglijenţă în activitatea de serviciu a unui funcţionar public ar reprezenta o complicitate a acestuia la săvârşirea unei infracţiuni de către persoana care a beneficiat de pe urma activităţii culpabile a funcţionarului public.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată, în temeiul art. 441 C. proc. pen.. cei doi inculpaţi au susţinut că o examinare sumară a legalităţii hotărâri atacate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. ar justifica admiterea cererii de suspendare a executării obligaţiilor fiscale şi accesorii până la soluţionarea recursului în casaţie iar o eventuală admitere a acestei căii extraordinare de atac nu ar mai fi de natură a remedia prejudiciul cauzat prin interdicţia exercitării drepturilor sus-menţionate, nemaifiind posibilă o repunere în situaţia anterioară.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererile de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpaţii A. şi B. în termenul legal, fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererile de recurs în casaţie îndeplinesc şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele inculpaţilor, domiciliul acestora, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanelor care au exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se observă că inculpaţii A. şi B. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prioritar, se constată că cererile de recurs în casaţie formulate de către recurenţii inculpaţi A. şi B. cuprind motive identice în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., astfel că urmează a fi analizate împreună.

Examinând motivele invocate de cei doi inculpaţi se reţine, sub un prim aspect, că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen., distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.

Prin urmare, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac, exclusiv de drept, dar şi faptul că existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie alte situaţii în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. d) C. proc. pen.., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., rezultă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În atare condiţii, se observă că, deşi pe calea recursului în casaţie promovat recurenţii inculpaţi A. şi B. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., esenţa susţinerilor acestora constă în aceea că instanţa de apel a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, reţinând o situaţie de fapt care nu corespunde realităţii. Or, prin aceste critici, recurenţii încearcă să acrediteze ideea că nu au săvârşit cu intenţie faptele reţinute în sarcina lor, ci din culpă, tinzând, astfel, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casaţie, care, potrivit art. 433 C. proc. pen.., se limitează exclusiv la verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reaminsteşte că, pe calea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecinţă stabilirea unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aşa cum au s-a solicitat, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, de apel.

Astfel, în prezentul cadru procesual, nu este permis să se cenzureze concluzia la care a ajuns instanţa de apel cu privire la forma de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii şi la întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută şi derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar în calea extraordinară de atac nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situaţiei factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Totodaţă, se reţine faptul că şi argumentele inculpaţilor conform căroră, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii prev.la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 motivat de faptul că nu a existat o încălcare a legislatiei aplicabile în domeniul subventiilor SAPS, respectiv, art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) lit. t) din O.U.G. nr. 125/2006 modificată, art. 5 din Ordinele Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 118/2008, nr. 246/23.04.2008 şi nr. 41/19.02.2010 constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.

În acest sens se arată că instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor în art. 438 C. proc. pen.., hotărârea atacată este corespunzătoare. Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurenţilor inculpaţi nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate în art. 438 C. proc. pen.

Aşadar, Înalta Curte precizează că admisibilitatea recursului în casaţie nu presupune doar îndeplinirea unei condiţii formale a indicării unuia dintre cazurile prevăzute de lege, dacă nu este îndeplinită şi condiţia ca dezvoltarea motivului de recurs în casaţie să susţină măcar aparent criticile pe care legiuitorul le-a considerat a fi posibil să fie examinate în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Cu alte cuvine, îndeplinirea formală a unei condiţii din art. 440 C. proc. pen.., ca de exemplu indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie. Astfel, indicarea unui caz de recurs în casaţie, dintre cele prevăzute de lege şi susţinerea unor considerente care nu au legătură cu respectivul caz de casaţie, nu permit instanţei examinarea unei hotărâri definitive, astfel încât o atare cale de atac va fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin urmare, judecătorul de filtru reţine că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de a se dispune suspendarea executării deciziei penale atacate, se reţine că dispoziţiile art. 441 C. proc. pen.. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii. Or, în raport de propunerea de respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac extraordinare de atac, pentru considerentele mai sus expuse, nu se mai justifică examinarea cererii de suspendare a executării hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2025.