Transfer of criminal case jurisdiction denied based on insufficient evidence of judicial impartiality arising from defendant's public notoriety and media coverage.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 mai 2025 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 06 iunie 2025 sub nr. x/2025, petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, susţinând că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

În argumentare, în esenţă, petenta a arătat că, la data de 14 iunie 2024 a formulat plângere penală împotriva intimaţilor B. (notar public), C. şi D. (mandatar şi moştenitoare), E. şi F. (cumpărători), şi G. (registrator CF), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu (prevăzută de art. 297 din C. pen.), fals intelectual (prevăzută de art. 321 din C. pen.), uz de fals (prevăzută de art. 323 din C. pen.) şi sustragere de sub sechestru (prevăzută de art. 261 din C. pen.), referitor la o serie de acte notariale şi operaţiuni de carte funciară prin care s-a urmărit şi realizat înstrăinarea unor terenuri ce se aflau sub măsura sechestrului asigurător instituit în dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În continuare, a arătat că, prin ordonanţa din 13.03.2025, emisă în dosarul nr. x/2024, s-a dispus clasarea cauzei, iar împotriva acestei soluţii a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanţa nr. 31/II/2/2025 din 28.04.2025 a respins-o, ca nefondată, ulterior, petenta formulând plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, înregistrată sub nr. x/2025, cauză a cărei strămutare o solicită.

În opinia petentei există o suspiciune legitimă cu privire la imparţialitatea judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, generată de notorietatea considerabilă şi de istoricul judiciar complex şi controversat al intimatei B. care, în calitate de notar, a fost implicată în proceduri judiciare de anvergură, intens mediatizate la nivel local.

În acest sens a făcut referiri la condamnarea din 2008 suferită de aceasta, într-o cauză strămutată la Curtea de Apel Piteşti, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la şantaj, intens mediatizată de presa locală, precum şi la o altă cauză, în care intimata a fost condamnată, de instanţa de fond, pentru comiterea unei infracţiuni de abuz în serviciu, împrejurări care, potrivit petentei sunt de natură să afecteze imparţialitatea oricărei judecăţi, astfel că, indiferent de soluţia ce s-ar da, ar plana suspiciunea că nu a fost rezultatul unei judecăţi pe deplin obiective, faţă de notorietatea locală a intimatei antemenţionate.

Petenta a mai arătat că judecarea cauzei la o altă curte de apel, neafectată de contextul local specific judeţului Bihor şi de notorietatea intimatei B. ar fi de natură să înlăture orice dubiu şi să asigure soluţionarea cauzei într-un climat de neutralitate, esenţial pentru corecta înfăptuire a justiţiei şi pentru menţinerea încrederii publice.

Concluzionând a arătat că notorietatea deosebită a intimatei B., istoricul să judiciar complex şi controversat, natura şi implicaţiile cauzei deduse judecăţii, precum şi faptul că se contestă soluţiile parchetului local sunt de natură să creeze o suspiciune legitimă în sensul art. 72 lit. e) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de strămutare a depus, în copie, plângerea penală înregistrată sub nr. x/2024 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ordonanţa de clasare din data de 13 martie 2025, plângerea formulată împotriva acestei ordonanţe, ordonanţa nr. 31/II.2/2025 din data de 28 aprilie 2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi articole de presă.

Prin informaţiile transmise de Curtea de Apel Oradea s-a învederat că dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori are ca obiect plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 54/123/P/2025 din data de 13 martie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a fost repartizat aleatoriu completului de judecată P 9, cu termen de judecată la data de 30 mai 2025.

La termenul de judecată din data de 30 mai 2025, în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu intimata D., cauza s-a amânat pentru data de 18 iunie 2025.

Curtea de Apel Oradea a învederat că, în raport, cu actele şi lucrările dosarului, nu există suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor instanţei, care ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Analizând cererea formulată de petenta A. S.R.L., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO, în sensul, că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare de faţă vizează calitatea de notar public a uneia dintre intimate, precum şi mediatizarea intensă a cauzei în presa locală.

Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (Cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (Cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Analizând în aceste coordonate de principiu cererea de strămutare, Înalta Curte constată că simpla împrejurare că intimata B., care este notar public, a avut calitatea de inculpat în două cauze, fiind condamnată în 2008, într-o cauză ce a fost strămutată de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Piteşti, nu este suficientă pentru a justifica strămutarea unei cauze, câtă vreme nu au fost prezentate date şi probe concrete care să convingă instanţa învestită cu soluţionarea cererii de strămutare că aceasta ar putea exercita o pretinsă influenţă asupra magistraţilor Curţii de Apel Oradea de natură să creeze aparenţa unei lipse de imparţialitate a judecătorilor acestei instanţe în soluţionarea cauzei ce face obiectul cererii de strămutare. Astfel, aspectele invocate de petentă în cuprinsul cererii de strămutare vizează notorietatea acestei intimate şi "presupusa amprentă lăsată de cauzele anterioare, în care aceasta a fost trimisă în judecată, asupra mediului juridic şi public bihorean", aspecte cu caracter general, ce nu pot fi verificate şi nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

De asemenea, afirmaţiile referitoare la eventualele legături ale intimatei B. cu magistraţii direct implicaţi în dosarul a cărui strămutare o solicită a fost invocată formal, fără a se indica în concret o situaţie care s-ar impune a fi verificată şi evaluată.

În ceea ce priveşte pretinsa mediatizare locală intensă a cauzei, se reţine că argumentele invocate de petenta A. S.R.L. vizează soluţia de condamnare a intimatei B. pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, la care se face referire într-un articol publicat în cotidianul online H., la data de 10 decembrie 2019, cu titlul "Fosta secretară a comunei Sânmartin, B., trimisă din nou în judecată", în alte articole apărute în acelaşi cotidian, vizând dosarul în care a fost trimisă în judecată şi ulterior achitată definitiv de Curtea de Apel Oradea în 2016, precum şi un articol vizând o agresiune suferită de un jurnalist din partea soţului intimatei, respectiv contestaţia formulată de B. împotriva deciziei de încetare a calităţii de notar, ce datează din 12 ianuarie 2010.

Astfel, articolele invocate de petentă nu pun în evidenţă mediatizarea locală excesivă a cauzei, respectiv, o acţiune mediatică zonală concertată asupra acestei cauze, de natură a crea presiune asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea acesteia.

De altfel, articolele de presă antereferite vizează cauze soluţionate definitiv anterior înregistrării pe rolul Curţii de Apel Oradea a plângerii formulate de petenta A. S.R.L. împotriva ordonanţei din data de 13 martie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ce face obiectul prezentei cereri de strămutare, nefiind apte a susţine eo ipso temerea că judecătorul învestit cu judecarea cauzei nu poate da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, în soluţionarea acesteia, judecătorii, în virtutea specificului funcţiei deţinute, trebuind să îşi îndeplinească rolul în mod liber, fără a se lăsa influenţaţi de opinia publică.

Totodată, nici calitatea de notar public deţinută de intimată nu reprezintă un motiv de suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea ar putea fi afectată.

Ca atare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentei, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor F. şi E. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul apărătorului, Înalta Curte reţine că, dispoziţiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. statuează în sensul că, în celelalte cazuri decât cele prevăzute expres de legea procesual penală, instanţa penală stabileşte obligaţia de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părţi, potrivit legii civile.

Se reţine că art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte regula generală potrivit căreia "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.", iar potrivit art. 451 alin. (2) teza I din C. proc. civ., " Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei." De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (Cauzele Costin c. României, Străin c. României, Stere şi alţii c. României, Raicu c. României).

Examinând actele dosarului, se reţine că activitatea concretă desfăşurată de apărătorul ales al intimaţilor a constat exclusiv în studierea dosarului electronic şi susţinerea concluziilor la termenul din 19 iunie 2025, prin care au achiesat la punctul de vedere al Curţii de Apel Oradea înaintat la 13 iunie 2025 prin referatul de informaţii.

Or, din cele expuse se poate constata că activitatea depusă de avocatul intimaţilor nu justifică acordarea unei sume de câte 6.000 RON cu titlu de onorariu avocaţial, disproporţia între onorariu şi activitatea efectiv desfăşurată fiind evidentă.

În raport cu circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte apreciază că obligarea petentei A. la plata sumei de câte 1000 RON,reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către intimaţii F. şi E., din onorariile de câte 6.000 RON achitate de către intimaţi la data de 02 iunie 2025 este suficientă şi rezonabilă a fi suportată de petentă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. va obliga petenta la plata sumei de câte 1000 RON reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către intimaţii F. şi E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petenta la plata sumei de câte 1000 RON reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către intimaţii F. şi E..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2025.