Cassation inadmissible due to filing after the 30-day deadline and failure to challenge objective typicity for aggravated theft

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37 din data de 13 august 2024, pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi, în dosarul nr. x/2023, a fost condamnat inculpatul plutonier A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 din C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., s-a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă B., prin reprezentant legal C., şi a fost obligat inculpatul A. să achite acesteia suma de 4175 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, suma la care se va calcula dobândă legală în temeiul art. 1523 C. civ., în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

S-au respins ca nefondate acţiunile civile promovate de părţile civile D., E. şi F..

În baza art. 276 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite părţii civile D. suma de 1151,56 cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. (4) lit. e) raportat la art. 274 alin. (1) teza finală şi art. 272 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră B. (delegaţia nr. 33662/07.06.2023 pentru avocat G.) în cuantum de 510 RON să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, în final toate aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost a obligat inculpatul la plata sumei de 1594,15 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, compusă din suma de 394,15 RON - cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi suma de 1200 RON-cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat plt. A. împotriva sentinţei penale nr. 37/13.08.2024 pronunţate de Tribunalul Militar Iaşi în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului cuvenit avocatului din oficiu desemnat pentru partea civilă, în cuantum de 942 RON.

Împotriva deciziei penale nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 19 martie 2025, înregistrat la Curtea Militară de Apel Bucureşti la aceeaşi dată.

În cuprinsul cererii în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a arătat că, hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată în absenţa unor probe certe care să susţină că a comis fapta pentru care a fost condamnat. Astfel, a susţinut că în mod greşit instanţele de fond şi apel au considerat că s-ar fi stabilit existenţa unei acţiuni tipice care să întrunească trăsăturile impuse de norma de incriminare, în condiţiile în care probele administrate nu ar confirma implicarea efectivă a inculpatului în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

Recurentul a subliniat că, în esenţă, hotărârea se bazează pe simple presupuneri şi contradicţii din declaraţiile martorilor, fără existenţa unui act concret de sustragere, a unor bunuri identificate sau a unei percheziţii care să confirme participarea sa. Astfel, recurentul a arătat că nu există o corespondenţă deplină între situaţia de fapt reţinută de instanţă şi configuraţia legală a infracţiunii.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, iar pe fond, cazarea deciziei atacate şi în rejudecare achitarea sa pentru comiterea infracţiuni unii de furt calificat, prev. de art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen.

Totodată, a solicitat suspendarea executării hotărârii, şi impunerea unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023.

La data de 21 martie 2025, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a înaintat la dosar concluzii scrise, prin care, în esenţă, s-a arătat că raportat la situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, şi menţinută de instanţa de apel, toate elementele de tipicitate ale faptei comise de inculpat sunt îndeplinite, iar recursul în casaţie nu este motivat corespunzător cazului de casaţie invocat, sens în care s-a solicitat respingerea ca inadmisibil a acestuia.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile legale pentru admiterea acesteia în principiu.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Potrivit art. 435 din C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel şi se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile si prevederile art. 269 alin. (4) privind situaţiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare şi cele art. 270 alin. (1) şi alin. (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen; momentul iniţial al termenului este data comunicării deciziei instanţei de apel, indiferent de titularul căii de atac.

În cauza de faţă, se constată că inculpatului A. i-a fost comunicată decizia penală nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, la data de 13 februarie 2025 (conform dovezii aflate la dosarul curţii militare). Împotriva acestei decizii, recurentul inculpat a formulat prezentul recurs în casaţie la data de 19 martie 2025, aşa cum reiese din înscrisul de la filele x, transmis prin poştă, dosar x/2023 R.

Având în vedere dispoziţiile procedurale anterior menţionate, se constată că termenul de declarare al recursului în casaţie s-a împlinit la data de 17 martie 2025, astfel că cererea de recurs în casaţie a fost formulată la data de 19 martie 2025, cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate, în interiorul căruia trebuia exercitată calea de atac, conform art. 435 C. proc. pen.

În consecinţă, raportat la data formulării prezentului recurs în casaţie (19.03.2025), se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie şi care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x nr. x/2025 din data de 18.03.2025 .

Totodată, referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte constată că, recurentul a invocat formal cazul de casaţie prevăzut de 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., formulând critici referitoare la absenţa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii reţinute, invocând lipsa unor dovezi certe privind actul de sustragere, lipsa bunurilor identificate şi caracterul contradictoriu al declaraţiilor martorilor. Aceste critici vizează starea de fapt stabilită de instanţele de fond şi apel, şi aprecierea probelor.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., vizează exclusiv situaţiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanţa a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între activitatea factuală şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Din perspectiva acestui caz de casare, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, cu încadrarea juridică reţinută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile legale pentru admiterea acesteia în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2025.