Scope of Execution Challenge: Ambiguity in Annulment Order Does Not Extend to Good-Faith Third-Party Title Deed

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpaţii A., B. şi părţile civile C., D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată.

Rejudecând cauza, între altele, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata F. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate G., H. şi I., E.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A fost încetat procesul penal faţă de inculpata F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. şi D.), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Totodată, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Au fost desfiinţate înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) şi "Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.), ce constituie obiectul material al infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

Pe latură civilă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile C. şi D. şi obligată inculpata F. la plata sumei de 976.872 RON către acestea, cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de câte 10.000 euro pentru fiecare dintre aceste părţi civile, cu titlu de despăgubiri morale.

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra sumei de 1500 euro, în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x şi x şi a sumei de 10700 RON, în cupiuri 9x200 RON şi 89X100 RON, ridicate de la inculpata F..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin deciziei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarate de inculpata F. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, cu obligarea apelantei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum şi către părţile civile D. şi C..

Cu referire la decizia penală nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, inculpata F. a formulat, la data de 23.05.2025, o cerere de lămurire a dispozitivului cu privire la înscrisurile desfiinţate, dintre cele emise în dosarul de executare nr. 520/2013 privind pe D. şi C..

Contestatoarea a susţinut că din lecturarea dispozitivului deciziei nr. 92/A din 16.04.2025 se constată că instanţa de apel nu a dispus nicio măsură cu privire la Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015, emis în dosarul de executare nr. 520/2013, care este subsecvent celor două acte juridice ce au fost desfiinţate [înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) şi "Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.)].

Având în vedere că Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015 este subsecvent listei de desfăşurare a licitaţiei la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 şi procesului-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare din 29.04.2015, iar cu privire la cele două acte din urmă, instanţa de apel a dispus expres desfiinţarea, contestatoarea a susţinut că nu este clar dacă această măsură priveşte şi actul de adjudecare, având în vedere dispoziţiile art. 179 alin. (3) C. civ., dar şi efectele deciziei civile nr. 1546/01.11.2016 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea adjudecatară J., sens în care a considerat că se impune lămurirea hotărârii pronunţate.

În justificarea cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a fost menţionat că, la data de 12.05.2025, pe rolul BEJ F. a fost înregistrată cererea debitorilor D. şi C., prin care aceştia au solicitat eliberarea sumelor rămase din executare, tocmai întrucât Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015, emis în dosarul de executare nr. 520/2013, a rămas în fiinţă, instanţa de apel nedispunând desfiinţarea cu privire la acesta. Pe de altă parte, la data de 19.05.2025, pe rolul BEJ F., a fost înregistrată cererea adjudecatarei J. de emitere a încheierii definitive de intabulare a imobilului ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013.

Prin urmare, contestatoarea F. a susţinut că lămurirea solicitată este necesară părţilor în vederea soluţionării definitive, în mod legal, a dosarului de executare nr. 520/2013, fără a risca nesocotirea dispoziţiilor instanţei de apel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. (6) ROIIJ, cererea a fost repartizată Completului nr. 3, care a pronunţat decizia nr. 92/A din 16.04.2015, în dosarul nr. x/2020, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, sub nr. x/2025, drept contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

A fost fixat termen de judecată la data de 11.06.2025, cu citarea contestatoarei F. şi a intimaţilor J., C. şi D..

Examinând contestaţia la executare prin prisma aspectelor invocate, dar şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului nr. x/2020, Înalta Curte, în complet constituit potrivit art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, constată că aceasta este nefondată pentru motivele arătate în continuare.

Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor judecătoreşti definitive, prin intermediul său putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea unor astfel de hotărâri, iar nu şi chestiuni privind legalitatea şi temeinicia acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.

În doctrină, s-a arătat că nelămurirea din textul legal enunţat, vizează lipsa de precizie sau echivoc a hotărârii judecătoreşti care se execută şi nu priveşte aspecte ce pot fi remediate prin procedura îndreptărilor erorilor materiale sau a înlăturării unor omisiuni vădite; aşadar, se referă la alte omisiuni decât cele menţionate expres de art. 279 C. proc. pen.., care însă nu privesc aspecte de fond şi nu pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine.

Înalta Curte constată că, în speţă, prin contestaţia la executare promovată de contestatoarea F., se solicită lămurirea dispoziţiilor referitoarea la desfiinţarea unor înscrisuri din dosarul de executare nr. 520/2013 al BEJA K. şi F., în concret a Actului de adjudecare nr. 193/30.04.2015.

Cu privire la aceste aspecte, în considerentele deciziei penale a cărei executare se contestă (pag. 235 şi urm. Latura civilă), s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că:

"Deşi repararea pagubei în natură prin repunerea în situaţia anterioară are prioritate, Înalta Curte constată că, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, săvârşită de inculpata F., în dauna părţilor civile C. şi D., nu este posibilă, fiindcă adjudecatara J. a fost de bună-credinţă, astfel că va păstra imobilul şi titlul asupra acestuia nu va fi desfiinţat".

Referitor la buna-credinţă a adjudecatarei, instanţa de apel a constatat că:

"s-a stabilit cu caracter definitiv că nu a existat o conivenţă între inculpată şi adjudecatara J., faţă de care operează principiul bunei-credinţe. Adjudecatarul este protejat dacă la momentul adjudecării a fost de bună-credinţă".

În ceea ce priveşte argumentul invocat de contestatoarea F., în sensul că lămurirea dispozitivului este necesară, întrucât la data de 19.05.2025, adjudecatara J. a formulat o cerere de emitere a încheierii definitive de intabulare a imobilului ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013, Înalta Curte evidenţiază că, prin decizia nr. 92/A din 16.04.2025, a cărei lămurire se solicită s-a constatat:

"Prin sentinţa civilă nr. 5547 din 09.05.2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de J. şi a fost obligat intimatul BEJA K. şi F. să emită, în dosarul de executare nr. 520/2013, încheierea definitivă de intabulare la care se referă art. 855 alin. (1) teza I C. proc. civ. (forma de la momentul începerii executării silite din speţă), cu privire la imobilul cumpărat de petentă prin licitaţie publică, şi anume cel situat în Iaşi, strada x, nr. 27. Prin decizia nr. 127 din 23.01.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul promovat de apelanta BEJA K. şi F. împotriva sentinţei civile menţionate mai sus.

Legiuitorul a reglementat, în cuprinsul art. 723 din C. proc. civ. 010, două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru protejarea dreptului de proprietate al adjudecatarului unui imobil: buna-credinţă a adjudecatarului şi dobândirea definitivă a dreptului de proprietate (bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună credinţă).

Prin urmare, restabilirea situaţiei anterioare nu se poate face prin restituirea în natură a imobilului în patrimoniul persoanelor vătămate, dat fiind că adjudecatara a fost de bună-credinţă la momentul adjudecării, paguba cazată prin infracţiunea săvârşită de inculpata F., urmând a fi acoperită prin echivalent."

Cât priveşte desfiinţarea înscrisului intitulat Proces-verbal de rezultat la termenul de licitaţie cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00 şi a înscrisului denumit Lista desfăşurare licitaţie întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilit pentru 29.04.2015 orele 12:00, prin decizia pronunţată în apel, s-a indicat că aceasta a fost dispusă, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., întrucât aceste înscrisuri au reprezentat obiectul material al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, pentru care s-a dispus o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Aşadar, considerentele referitoare la înscrisurile desfiinţate din dosarul de executare silită nr. x/2013 şi menţinerea Actului de adjudecare nr. 193/30.04.2015 cu argumentele aferente redate mai sus, sunt cele care susţin soluţia din dispozitivul hotărârii nr. 92/A din 16.04.2025, neexistând nicio contradicţie între soluţia de desfiinţare a unor înscrisuri falsificate şi menţinerea înscrisului ce constituie titlu de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă.

Tehnica de redactare a dispozitivului deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte lipsa vreunei menţiuni cu privire la Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015 a fost impusă de soluţia pronunţată pe latură civilă, respectiv repararea prin echivalent a pagubei produse părţilor civile D. şi C. prin infracţiunea săvârşită de inculpata F., ţinând cont de necesitatea protejării dreptului de proprietate al terţului de bună-credinţă (în speţă adjudecatara J.).

Pornind de la motivele prezentei contestaţii la executare, se mai subliniază că, prin considerentele deciziei din apel s-a făcut precizarea:

"Nu constituie obiectul prezentei acţiuni penale fapta inculpatei F. de a stinge datoria către creditor cu banii plătiţi de debitori şi a păstra banii plătiţi de adjudecatară cu titlu de preţ în contul bancar al executorului judecătoresc, deoarece instanţa de judecată nu îndeplineşte funcţia de urmărire penală. În conformitate cu prevederile art. 371 C. proc. pen.., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. În plus, aceste solicitări excedează obiectului acţiunilor civile ce pot fi exercitate în prezenta cauză."

Ca atare, se constată că dispozitivul deciziei penale nr. 92/A din 16.04.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală este lămuritor - în sensul în care cuprinde toate dispoziţiile cerute de lege şi aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc şi poate fi pus în executare.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este necesară o intervenţie în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea F. împotriva deciziei penale nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., faţă de culpa sa procesuală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea F. împotriva deciziei penale nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2025.