Inadmissibility of cassation appeal on civil liability for lack of valid grounds under criminal procedure law

Şedinţa publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulate de inculpaţii părţile civile A., B. şi C., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1530 din 02 iulie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Iaşi a hotărât:

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1), (2), (5) din C. proc. pen., art. 86 din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 şi urm. din C. civ., au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B., A. şi C., fiind obligată partea responsabilă civilmente D. S.A. să plătească următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile:

- părţii civile B., suma de 25.000 RON cu titlu de daune materiale la care s-a adăugat dobânda de referinţă a B.N.R., ce se va calcula de la data de 16.08.2022 (data depunerii cererii de constituire parte civilă) şi până la data achitării integrale a prejudiciului şi suma de 30.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, la cursul de schimb al B.N.R., cu titlu de daune morale, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării efective a prejudiciului;

- părţii civile C., suma de 20.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, la cursul de schimb al B.N.R., cu titlu de daune morale, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării efective a prejudiciului;

- părţii civile A., suma de 5.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, la cursul de schimb al B.N.R., cu titlu de daune morale, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării efective a prejudiciului.

Restul pretenţiilor civile formulate de către părţile civile au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 276 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen., partea responsabilă civilmente a fost obligată să plătească părţii civile B. suma de 2.243 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (contravaloarea expertizei criminalistice efectuate în cauză în cuantum de 1.237 RON, f. x factura nr. x/12.04.2021 şi contravaloare transportului de la morgă la autopsie în cuantum de 1.006 RON - f. x chitanţa nr. x/20.01.2021).

Împotriva sentinţei penale nr. 1530 din data de 02.07.2024, pronunţate de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022, au declarat apel părţile civile A., B., C. şi partea responsabilă civilmente D. S.A.

Prin decizia penală nr. 1182 din 03 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a decis, printre altele:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanţii-inculpaţi E., F., G., H., I. şi J. împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 24.04.2023 pronunţată de Tribunalul Buzău

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi b) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău şi de apelanţii- inculpaţi K., L. şi de partea civilă M. împotriva sentinţei penale nr. 57 din data de 24.04.2023 pronunţată de Tribunalul Buzău.

(...)

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte sentinţa de mai sus şi rejudecând în fond:

(...)

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei L. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 49 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) din C. civ., art. 1357 din C. civ., a fost obligat inculpatul F. să plătească persoanei vătămate M. sumele de 30.000 euro (în RON, la cursul BNR din ziua plăţii), 4000 RON reprezentând daune materiale, şi suma de 10.000 de euro(în RON, la cursul BNR din ziua plăţii), reprezentând daune morale.

(...)

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 şi alin. (4) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii L., H., I. şi E. la sumele de câte 2000 de RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat în faza de urmărire penală, cameră preliminară şi fond.

A fost menţinută în rest sentinţa penală atacată.

În baza art. 422 din C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii luate asupra următoarelor bunuri mobile şi imobile şi sume de bani aparţinând inculpaţilor I., L., G., H., F., E. şi J., după cum urmează:

- imobil compus din teren în suprafaţă de 313 m.p. şi casă de locuit cu suprafaţă de 65 m.p., situat in municipiul Rm. Sărat, judeţul Buzău, aparţinând inculpatului I.;

- garsonieră situată în municipiul Râmnicu Sărat, str. x bl. 35 C, apt. 18, judeţul Buzau; teren în suprafaţă de 361 m.p., situat în municipiul Râmnicu Sărat, judeţul Buzău; suma de 2.250 Euro, bunuri aparţinând inculpatei L.(recipisa de consemnare nr. x şi chitanţa nr. x);

- autoturism; apartament situat în municipiul Râmnicu Sărat, apartament situat în municipiul Râmnicu Sărat, teren în suprafaţă de 700 m.p. pe care se află două clădiri, una cu 4 camere şi cealaltă cu 2 camere, baie şi cramă, situate în municipiul Râmnicu Sărat, judeţul Buzau, bunuri aparţinând inculpatei G.;

- suma de 2.000 RON aparţinând inculpatului H.(recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 şi chitanţa nr. x din 16.01.2017);

- suma de 3.100 RON(recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 şi chitanţa nr. x din 16.01.2017); un ceas bărbătesc cu brăţară metalică de culoare galbenă; un ceas marca cu brăţară metalică de culoare galbenă; un ceas marca cu brăţară metalică argintie cu galben, seria x; un ceas marca cu brăţară metalică argintie cu galben, având inscripţionat pe capac; un ceas, de culoare galbenă, cu brăţară de culoare albastră, cu seria x, bunuri aparţinând inculpatului F.;

- autoturism; apartament cu două camere situat în municipiul Râmnicu Sărat, teren în suprafaţă de 1.450 m.p., situat in judeţul Buzau, număr cadastral x; sumele de 47.275 RON (recipisa de consemnare nr. x din 16.01.217 şi chitanţa nr. x din 16.01.2017), 28.265 Euro (recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 şi chitanţa nr. x din 16.01.2017) şi 1.160 franci elveţieni (recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 şi chitanţa nr. x din 16.01.2017), bunuri aparţinând inculpatului E.;

- autoturism, aparţinând inculpatului J.;

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii inculpaţi E., F., G., H., I. şi J. să plătească către stat sumele câte 700 de RON fiecare reprezentând cheltuielile avansate pentru soluţionarea apelurilor acestora.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul parchetului şi de celelalte apeluri admise au rămas în sarcina statului.

A fost obligat apelantul inculpat F. să plătească părţii civile M. suma de 8761,65 RON reprezentând onorariul avocaţial achitat de aceasta în cauză.

III. Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs în casaţie părţile civile A. prin reprezentant legal C., B. şi C., prin apărător ales, avocat N. la data de 10.03.2025 prin poştă (dată plic 10.03.2025, dosar nr. x/2022), cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Părţile civile şi-au întemeiat cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 433 şi urm. din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate strict cu privire la latura civilă a cauzei, iar prin decizia ce se va pronunţa să se dispună acordarea de despăgubiri nepatrimoniale în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenţi ca urmare a evenimentului rutier din 17.08.2020, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie.

În ceea ce priveşte cazurile de recurs în casaţie, a arătat că înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 din C. proc. pen. privind imposibilitatea formulării recursului în casaţie în vederea supunerii conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept din materie civilă aplicabile, susţinând că părţile civile sunt lipsite de ultimul grad de jurisdicţie în care instanţa superioară analizează dacă soluţia pronunţată pe latură civilă este în acord cu dispoziţiile civile aplicabile.

În acest sens, părţile civile au arătat că au fost încălcate următoarele norme de drept material civil:

• art. 1350 din C. civ.:

"(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat."

• art. 11 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie:

"Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat";

şi

- art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 132/2017:

"Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României."

A susţinut în esenţă că instanţa a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale, iar în opinia apărării se impuneau a fi analizate condiţiile răspunderii contractuale în ceea ce priveşte obţinerea de despăgubiri a terţelor persoane păgubite ca urmare a producerii unui accident rutier de la asigurătorul RCA, care a emis o poliţă de asigurare valabilă pentru vehiculul răspunzător de producerea accidentului rutier.

Mai mult, analizând cererile de apel formulate pe latura civilă a cauzei, instanţa de apel nu s-a raportat la dispoziţiile Legii nr. 132/2017 care reprezintă lege specială şi primează în astfel de cauze, ci s-a raportat la dispoziţiile de ordin general inaplicabile. Astfel, în materia despăgubirilor ce se impun a fi acordate în caz de deces, limita minimă prevăzută de art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 132/2017 este:

"(4) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

(...)

b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.".

Raportat la soluţia pronunţată de instanţa de apel, despăgubirile stabilite pentru părţile civile NU respectă limita minimă impusă de legislaţia specială română şi legislaţia europeană, fapt ce demonstrează existenţa unei încălcări vădite a regulilor de drept în materie civilă aplicabile prezentei spete.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31.03.2025, sub nr. x/2022*, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 07 mai 2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată inculpatului O. la data de 14.03.2025, părţii responsabilă civilmente D. S.R.L. la data de 14.03.2025, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă SF. Spiridon Iaşi la data de 14.03.2025 şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la data de 13.03.2025 .

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. au fost depuse concluzii scrise de partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A., prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie faţă de împrejurarea că nu a fost indicat niciun caz recurs în casaţie, iar motivele prezentate nu se subsumează niciunuia din cazurile reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea nu au calitatea specială impusă de normele de procedură.

În situaţia în care instanţa va trece peste excepţia inadmisibilităţii, a susţinut că opinia exprimată de recurenţi sfidează raţionamentul juridic conform căruia cuantificarea unui prejudiciu se realizează prin administrarea de probatorii, în sarcina magistratului intrând stabilirea concretă a acestuia.

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., a arătat că aceasta excedează posibilităţii de control a Înaltei Curţi într-o altă manieră faţă de verificarea pur formală a condiţiilor de invocare.

Pe de altă parte, justificat de caracterul inadmisibil al cererii formulate de recurenţi, nici solicitarea acestora privind sesizarea Curţii Constituţionale nu poate fi primită, remediile juridice pentru "lărgirea cadrului" recursului în casaţie urmând a fi valorificate, eventual, de cele trei părţi prin intermediul altor proceduri.

La data de 05 mai 2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

IV. Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de părţile civile A., B. şi C., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în termen, însă nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce priveşte decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată părţilor civile A. prin reprezentant legal C., B. şi C. la domiciliul procesual ales la data de 14.02.2025, iar cererea a fost formulată la data de 10.03.2025 prin poştă, astfel fiind îndeplinită condiţia prevăzută la art. 435 din C. proc. pen.

Se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de părţile civile A. (prin reprezentant legal C.), B. şi C., prin apărător ales, avocat N., întruneşte cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliul părţilor civile şi domiciliul procesual ales al acestora, precum şi hotărârea atacată.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Aşadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casaţie obligaţia de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea şi motivele de recurs în casaţie (motivarea în fapt şi în drept) prin însăşi cererea de recurs în casaţie, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât părţile civile nu au indicat cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea, iar motivele de recurs în casaţie formulate nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., vizând în mod exclusiv latura civilă a cauzei.

Astfel, deşi C. proc. pen. stipulează faptul că latura civilă a procesului penal poate fi suspusă recursului în casaţie, analiza dispoziţiilor art. 438 din C. proc. pen. relevă faptul că nu există cazuri de casare care să privească exclusiv latura civilă a cauzei, soluţia privind acţiunea civilă putând fi influenţată indirect, ca efect al soluţiei cu privire acţiunea penală.

Se observă totodată că nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. d), cererea de recurs în casaţie nefiind semnată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de părţile civile A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 115 din data de 12 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentele-părţi civile la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. +

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de părţile civile A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 115 din data de 12 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentele-părţi civile la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2025.