Non reformatio in pejus in drug trafficking appeals: recalculation of penalty limits following new statutory mitigating factors

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 223 din data de 26 septembrie 2024 a Tribunalului Cluj s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 (opt) ani de închisoare, sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 18.07.2023, ora 06:30 şi până la 26.09.2024.

În baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestului la domiciliu dispusă în privinţa inculpatului A..

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni de închisoare (trei ani şi 4 luni) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsă accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni de închisoare aplicată inculpatei B. durata reţinerii, începând cu data de 18.07.2023, ora 06:30 şi până la data de 19.07.2023, ora 06:30.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă în privinţa inculpatei B..

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor:

- 4000,0 grame substanţă care conţine 3-Chlorometcathinone (3-CMC) - proba înaintată, sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. x şi predată organului de cercetare penală conform procesului-verbal de predare nr. x din 25.08.2023;

- 15,0 grame substanţă care conţine 3-Chlorometcathinone (3-CMC) - contraproba probei înaintate - sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. x şi predată organului de cercetare penală conform procesului-verbal de predare nr. x/25.08.2023.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a telefonului mobil de culoare albă şi cartela.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 7520 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea, în parte, de la inculpatul A., a sumei de 5000 de RON, reprezentând echivalentul bănesc al autoturismului.

În baza art. 1121 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea extinsă, de la inculpatul A., a sumei de 2000,5 RON şi a sumei de 190 euro.

În temeiul art. 2502 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţele procurorului DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj din datele de 27.07.2023, 02.08.2023 şi 04.09.2023:

- asupra sumei de 2000,5 RON (1 monedă 50 bani, 5 bancnote 1 leu, 14 bancnote 10 RON, 35 bancnote 50 RON, 1 bancnotă 5 RON, 1 bancnotă 100 RON) şi a sumei de 190 euro (1 bancnotă 50 euro şi 7 bancnote 20 euro), aparţinând inculpatului A.;

- asupra unui număr de douăzeci şi cinci bijuterii din metal de culoare galbenă/aurie, respectiv 9 (nouă) inele, 1 (unu) fragment inel, 4 (patru) brăţări, 3 (trei) medalioane, 2 (două) bucăţi cercei, 6 (şase) lanţuri, care aparţin inculpaţilor A. şi B.;

- asupra telefonului mobil, aparţinând inculpatei B.;

- asupra autoturismului, aparţinând inculpaţilor A. şi B..

S-a luat act că pe parcursul procesului penal asistenţa juridică a inculpaţilor a fost asigurată prin apărător ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sume suma de 7000 RON (din care 3000 RON în cursul urmăririi penale şi 4000 de RON în etapa camerei preliminare şi în etapa judecăţii la fond, inclusiv dosarele asociate) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata B. la plata sume suma de 7000 RON (din care 3000 RON în cursul urmăririi penale şi 4000 de RON în etapa camerei preliminare şi în etapa judecăţii la fond, inclusiv dosarele asociate) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 6 septembrie 2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În urma analizării probatoriului administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările acuzaţilor, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A. constând în aceea că:

- în perioada august 2022- iulie 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat şi deţinut în vederea distribuirii pe piaţa de consumatori droguri de mare risc, respectiv 3-CMC (3- Chloromethcathonine) şi a vândut astfel de substanţe numiţilor C., D., E.;

- la data de 17.07.2023, a deţinut în vederea comercializării şi a transportat, din localitatea Floreşti până în mun. Dej, cu autoturismul, cantitatea de 4017,6 grame substanţă care conţine 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, descoperită de lucrătorii de poliţie în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparţinând societăţii S.C. F. după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul poliţiştilor), cantitatea de substanţă sus-menţionată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcţia de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, după ce în prealabil această cantitate de substanţă a fost aruncată de către inculpatul A. din autoturism, la vederea organelor de politie care se aflau în urmărirea autoturismului condus de acesta;

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., instanţa de fond a reţinut că fapta constând în aceea că, la data de 17.07.2023 a transportat, împreună cu inculpatul A., în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 4017,6 grame substanţă care conţine 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, din localitatea Floreşti până în mun. Dej, cu autoturismul, condus de inculpatul A., cantitate de substanţă descoperită de lucrătorii de poliţie în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparţinând societăţii S.C. F., după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul poliţiştilor), cantitatea de substanţă sus-menţionată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcţia de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, ca urmare a aruncării acesteia din autoturism, de către inculpatul A., pe geamul dreapta-faţă, pe acostamentul drumului, la vederea organelor de poliţie care se aflau în urmărirea autoturismului în care inculpata B. se afla împreună cu inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, instanţa de fond a reţinut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

De asemenea, a constatat că este admisibilă cererea inculpatului A. cu privire la procedura simplificată prevăzută de art. 375 C. proc. pen. şi, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a redus cu o treime limitele pedepselor, limitele speciale fiind, în cazul acestuia, în primă fază, între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani.

Totodată, în cazul acestuia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în stare de recidivă postexecutorie în raport de ultima condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni dispusă prin sentinţa penală nr. 1539 din 11.07.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală 1508 din 18.12.2019 a Curţii de Apel Cluj.

În aceste condiţii, urmare a aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere starea de recidivă postexecutorie, limitele de pedeapsă vor fi majorate cu 1/2, revenind la limitele iniţiale ale închisorii de la 5 la 15 ani.

Totodată, s-a reţinut că infracţiunea a fost săvârşită în formă continuată, fiind aplicabile prevederile art. 36 alin. (1) C. pen., limita maximă a pedepsei fiind, aşadar, 18 ani închisoare.

În cauză, s-a mai reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că, potrivit adresei Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, denunţul formulat de inculpatul A. nu a fost concretizat în sensul acestor dispoziţii legale.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.. Referitor la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, s-a reţinut activitatea inculpatului care, la data de 17.07.2024, a achiziţionat o cantitate extrem ridicată de substanţe interzise în scopul distribuirii acesteia şi a apelat, din precauţie, la inculpata B. pentru transportarea coletului la cumpărător, în condiţii de siguranţă, implicând-o pe aceasta în săvârşirea unei fapte penale, precum şi împrejurarea că activitatea inculpatului de trafic de droguri a fost realizată pe o perioadă îndelungată de timp, acesta efectuând acte de procurare, deţinere şi distribuire droguri în perioada august 2022- iulie 2023, activitatea fiind stopată doar prin intervenţia organelor de urmărire penală cu ocazia prinderii sale în flagrant. Astfel, infracţiunea de trafic de droguri a fost săvârşită în formă continuată, fiind efectuate mai multe acte materiale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

De asemenea, instanţa de fond a constatat un grad ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpat, având în vedere cantitatea extrem de ridicată de substanţe procurate în vederea comercializării, în ceea ce priveşte actul material din data de 17.07.2023, precum şi activitatea îndelungată de comercializare efectuată de acest inculpat, începând cu luna august a anului 2023. În acest sens, s-a reţinut că inculpatul a fost contactat de martorii cumpărători folosind aplicaţiile G. sau H. şi, după ce martorul C. s-a întors din ţară, inculpatul l-a contactat pe acesta pentru a-i oferi droguri. În plus, martorii au declarat că au ajuns în contact cu inculpatul prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia, fapt ce denotă că inculpatul era o persoană cunoscută pentru activitatea desfăşurată, în localitatea Floreşti, unde au avut loc de altfel şi operaţiunile de vânzare.

Cu privire la natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, prima instanţă a reţinut că infracţiunea prevăzută de 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune de pericol, însă urmările acesteia pot fi semnificative, având în vedere efectele pe care drogurile de mare risc le au asupra consumatorilor, iar prin activitatea desfăşurată, inculpatul a facilitat consumul de astfel de substanţe faţă de numiţii C., D. şi E., iar cantitatea transportată de acesta la data de 17.07.2023 era extrem de ridicată, inculpatul cunoscând că aceasta urmează să fie pusă la dispoziţia unor consumatori, doar prinderea sa în flagrant conducând la imposibilitatea de producere a acestui rezultat.

Referitor la motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat în vederea obţinerii unor sume de bani în mod facil, acesta asumându-şi desfăşurarea unor activităţi ilegale. În acest sens, s-a subliniat că martorul C. a cumpărat droguri în schimbul unor sume cuprinse între 500 şi 1000 de RON, la un interval de una-două săptămâni, în perioada august 2022-sfârşitul lunii octombrie 2023, iar în anul 2023, a cumpărat de aproximativ 4 ori, martorul D. a cumpărat droguri de 3 ori, cu sume cuprinse între 800 şi 100 de RON, în perioada martie- iulie 2023, în timp ce martorul E. a cumpărat droguri de 2 ori, în perioada iunie- iulie 2023, contra sumei de 60 RON/gram.

În ceea ce priveşte natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, s-a reţinut că acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, furt calificat, punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, şantaj, ultima condamnare, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, fiind dispusă prin sentinţa penală nr. 1539 din 11.07.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală 1508 din 18.12.2019 a Curţii de Apel Cluj.

Referitor la conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut că atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut faptele imputate, aspect care a determinat soluţionarea cu celeritate a cauzei, şi şi-a exprimat regretul pentru comiterea acestora.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a reţinut că acesta are 31 de ani, este cetăţean român, ocupaţia - muncitor în construcţii, este în prezent căsătorit şi are 3 copii minori, nu are un loc de muncă şi o ocupaţie licită generatoare de venituri.

În contextul activităţii infracţionale a inculpatului A., în condiţiile în care în privinţa acestuia circumstanţele reale şi personale sunt în majoritatea lor negative, instanţa de fond a reţinut că se impune ca durata pedepsei aplicate să depăşească cuantumul minim stabilit de lege, cel de 5 ani, cu 3 ani. Aşadar, a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în cuantum de 8 ani de închisoare sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În privinţa inculpatei B., la individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere prevederile art. 74 C. pen. Astfel, referitor la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, s-a reţinut că activitatea inculpatei s-a mărginit la susţinerea morală a inculpatului în efectuarea unei acţiuni de transportare, în vederea distribuirii, a unei cantităţi mari de droguri, inculpata fiind convinsă să acţioneze în acest mod la insistenţele inculpatului A., concubinul său. În ceea ce priveşte mijloacele folosite şi starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, s-a reţinut, în concret, că din probele administrate nu rezultă că inculpata ar mai fi fost implicată anterior în astfel de fapte sau că ar fi cunoscut cu exactitate natura sau cantitatea substanţelor transportate.

Instanţa de fond a mai reţinut că infracţiunea prevăzută de 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune de pericol, însă urmările pot fi semnificative, dat fiind efectele pe care drogurile de mare risc le au asupra consumatorilor.

De asemenea, a constatat că inculpata a acţionat la insistenţele inculpatului A., aceasta nefiind de acord, iniţial, să îl însoţească întrucât îi era teamă.

Referitor la natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatei, s-a reţinut că aceasta a fost condamnată anterior la o pedeapsă de 9 luni de închisoare, prin sentinţa penală nr. 1539/11.07.2019 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal x/2018, definitivă la data de 18.12.2019, în raport de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, nefiind reţinută existenţa unei pluralităţi de infracţiuni.

Cu privire la conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, instanţa de fond a constatat că inculpata B. a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale şi şi-a exprimat regretul, în faţa instanţei revenind asupra recunoaşterii iniţiale, dar oferind declaraţii sincere cu privire la împrejurarea cunoaşterii naturii substanţelor transportate. În acest sens, s-a constatat că martorul audiat la solicitarea inculpatei a confirmat aspectele învederate de aceasta cu privire la împrejurarea că activitatea de aruncare a pungii conţinând substanţele interzise a fost realizată de inculpatul A..

Referitor la circumstanţele personale, s-a reţinut că inculpata are 31 de ani, este cetăţean român, este în prezent căsătorită şi are 3 copii minori, nu are un loc de muncă sau o ocupaţie licită generatoare de venituri.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpata a avut o implicare extrem de redusă în săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, cel puţin din perspectiva iniţiativei de comitere a faptelor, implicarea acesteia fiind determinată de insistenţele inculpatului A., concubinul său, care i-a solicitat să îl însoţească în efectuarea acestui transport ilegal, pentru a nu fi oprit şi controlat în trafic. Astfel, inculpata nu a dorit să îl însoţească pe inculpat în efectuarea acestui transport şi a cedat doar ca urmare a insistenţelor acestuia, având în vedere poziţia de autoritate pe care inculpatul o are în cadrul familiei. Sub acest din urmă aspect, a reţinut că, potrivit declaraţiilor părţilor, inculpata se află într-o relaţie cu inculpatul A. de la vârsta de 15 ani, având cu acesta trei copii minori, 2 gemeni în vârstă de 13 ani şi un băieţel de 9 ani, inculpata neavând studii şi nici un loc de muncă sau o activitate producătoare de venituri.

În raport de toate aceste aspecte favorabile, instanţa a apreciat incidente prevederile art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv reţinerea unei circumstanţe atenuante, având în vedere că împrejurările legate de fapta comisă diminuează semnificativ şi consistent periculozitatea inculpatei şi gravitatea faptei sale.

În aceste condiţii, instanţa a aplicat o pedeapsă în cuantum de 3 ani şi 4 luni de închisoare inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că, în cauză, în mod regretabil, nu sunt îndeplinite prevederile art. 91 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate şi a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.

Instanţa de fond s-a mai pronunţat, în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., respectiv art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen. asupra măsurilor de siguranţă, precum şi, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., asupra măsurilor asiguratorii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A. şi B..

Apelul inculpatului A. nu a fost motivat în scris.

Inculpata B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, achitarea sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (teza I în principal, teza a II-a în subsidiar) cu privire la acuzaţia vizând presupusa acţiune de transport a drogurilor de mare risc împreună cu inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpatul A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 223/26.09.2024 a Tribunalului Cluj, care a fost desfiinţată, în parte, în latura penală, şi pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. la 6 ani de închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se execută în regim privativ de libertate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 18.07.2023, ora 06:30 şi până la 28.11.2024.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei B., la 2 ani şi 6 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se execută în regim privativ de libertate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost reţinute în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, în baza analizei actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Cluj, contrar celor reţinute de către prima instanţă, a constatat, în realitate, inculpata B. a participat la comiterea infracţiunii atât cu acte de complicitate morală, cât şi cu acte de complicitate materială. Pe de o parte, s-a reţinut că inculpata a cunoscut natura substanţelor transportate şi scopul deplasării în localitatea Dej, împrejurare recunoscută de ambii inculpaţi, iar participarea la activitatea de transport a drogurilor este de natură a întări rezoluţia infracţională a autorului, mai cu seamă că prezenţa feminină micşora şansele de a trezi o suspiciune organelor de poliţie. Pe lângă acest act de complicitate morală, s-a reţinut că inculpata a fost cea care a aruncat drogurile pe fereastra din dreapta a autovehiculului, încercând în acest mod să împiedice descoperirea faptei. Sub acest aspect, s-a reţinut că, deşi inculpata a negat, susţinând că inculpatul A. a aruncat drogurile pe fereastra autovehiculului, împrejurare confirmată şi de coinculpat, în realitate, inculpata a fost cea care a aruncat drogurile pe geam, astfel cum rezultă din declaraţia dată de martorul I. în cursul urmăririi penale.

Prima instanţă nu a dat relevanţă acestei declaraţii, apreciind că martorul nu ar fi putut fi atent la aceste detalii, însă instanţa de apel a reţinut că, în realitate, martorul a observat mai multe detalii importate, care nu lasă loc echivocului, respectiv că persoana din dreapta era o femeie. Astfel, martorul a arătat că a observat conduita neobişnuită în trafic a conducătorului autoturismului BMW, care a intrat în depăşire, fiind urmărit de două autospeciale de poliţie, iar această manevră a expus exact partea din dreapta a autovehiculului, unde stătea inculpata B., putând să observe cu uşurinţă că este o femeie. De asemenea, martorul a mai susţinut, într-o manieră care exclude orice îndoială cu privire la cele relatate, că respectiva femeie a aruncat punga cu drogurile pe geam, acesta observând inclusiv caracteristicile pungii (punga verde transparentă) şi conţinutul observabil al acesteia (articole vestimentare), observaţii care s-au dovedit a fi corecte. Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că martorul a observat corect numeroase detalii ale cauzei, astfel că, în nici un caz, nu s-ar putea susţine că din poziţia de conducător auto nu ar fi putut face acest lucru. În faza judecăţii, martorul a revenit nejustificat asupra declaraţiei anterioare, punând sub semnul îndoielii cele declarate la o zi după comiterea faptei. Instanţa de apel a reţinut că schimbarea declaraţiei s-a realizat fără nici o justificare obiectivă, astfel că această din urmă declaraţie nu poate servi la aflarea adevărului, motiv pentru care a înlăturat-o.

În consecinţă, curtea de apel a constatat că inculpata B. a participat la comiterea infracţiunii, însoţindu-l pe coinculpatul A. în autoturismul, în deplasarea spre Municipiul Dej, iar mai apoi, observând că sunt urmăriţi de poliţie, a aruncat punga în care se aflau drogurile pe fereastra autovehiculului.

Instanţa de apel a reţinut, aşadar, o stare de fapt parţial diferită de cea avută în vedere de prima instanţă, dar identică cu cea prezentată în actul de sesizare. În aceste condiţii, a apreciat că inculpatul A. nu a recunoscut în totalitate acuzaţia, astfel că judecarea cauzei în procedura simplificată a fost nelegală, însă acest viciu nu mai poate fi îndreptat în apel, în raport de limitele învestirii instanţei.

În drept, a constatat că faptele inculpatului A. constând în aceea că în perioada august 2022- iulie 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat şi deţinut în vederea distribuirii pe piaţa de consumatori droguri de mare risc, respectiv 3-CMC (3-Chloromethcathonine) şi a vândut astfel de substanţe numiţilor C., D., E.; la data de 17.07.2023, a deţinut în vederea comercializării şi a transportat, din localitatea Floreşti până în mun. Dej, cu autoturismul, cantitatea de 4017,6 grame substanţă care conţine 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, descoperită de lucrătorii de poliţie în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparţinând societăţii S.C. F., după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul poliţiştilor), cantitatea de substanţă sus-menţionată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcţia de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, după ce în prealabil această cantitate de substanţă a fost aruncată de către inculpata B., la vederea organelor de politie care se aflau în urmărirea autoturismului condus de acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatei B., constând în aceea că, la data de 17.07.2023 a transportat, împreună cu inculpatul A., în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 4017,6 grame substanţă care conţine 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, din localitatea Floreşti până în mun. Dej, cu autoturismul, condus de inculpatul A., cantitate de substanţă descoperită de lucrătorii de poliţie în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparţinând societăţii S.C. F., după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul poliţiştilor), cantitatea de substanţă sus-menţionată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcţia de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, ca urmare a aruncării acesteia din autoturism, de către inculpată, pe geamul dreapta-faţă, pe acostamentul drumului, la vederea organelor de poliţie care se aflau în urmărirea autoturismului în care inculpata B. se afla împreună cu inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor a fost judicios individualizat de prima instanţă, reflectând gravitatea faptelor comise şi pericolul pe care inculpaţii îl prezintă pentru ordinea publică. Cu toate acestea, de la pronunţarea sentinţei penale apelate, a intervenit un element de noutate, şi anume formularea unor denunţuri de către cei doi inculpaţi, care permit aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dispoziţii ce atrag reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/2. În aceste condiţii, noile limite de pedeapsă sunt de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani şi 6 luni închisoare, pentru inculpatul A., şi de la 1 an şi 8 luni închisoare la 5 ani închisoare pentru inculpata B..

În raport de gravitatea sporită a faptei, de nesinceritatea inculpatului A., şi, în special, de antecedenţa sa penală deosebit de prolifică, i s-a aplicat acestuia pedeapsa principală de 6 ani de închisoare.

În raport de gravitatea faptei, de conduita procesuală nesinceră, de conduita anterioară comiterii infracţiunii, i s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 2 ani şi 6 luni de închisoare şi s-a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate. Curtea de apel a apreciat că suspendarea executării sub supraveghere nu poate fi dispusă în cauză în raport de gravitatea sporită a faptei, dar şi a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 91 alin. (3) lit. c) teza a II-a. În acest sens, s-a reţinut că inculpata nu s-a mărginit la a-şi susţine nevinovăţia, ci în colaborare cu coinculpatul A., a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare prin declaraţii nesincere, iar o asemenea conduită depăşeşte cu mult limitele dreptului la apărare, împiedicând acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, s-a reţinut că în mod corect inculpaţilor le-au fost stabilite pedepse complementare şi accesorii, textul de incriminare impunând aplicarea lor, precum şi că modalitatea de individualizare a acestora a fost judicioasă, vizând împiedicarea inculpaţilor de a accede în funcţii publice, datorită nedemnităţii atrase de comiterea unei infracţiuni de o asemenea gravitate.

În ceea ce priveşte cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituită asupra bijuteriilor ridicate de la inculpaţii A. şi B., respectiv douăzeci şi cinci bijuterii din metal de culoare galbenă/aurie, şi anume 9 (nouă) inele, 1 (unu) fragment inel, 4 (patru) brăţări, 3 (trei) medalioane, 2 (două) bucăţi cercei, 6 (şase) lanţuri, bijuterii care au fost găsite într-o borsetă de culoare neagră, aflată în portbagajul autoturismului x şi care aparţin inculpaţilor A. şi B., s-a apreciat că este nefondată.

Măsura sechestrului asigurator a fost instituită asupra bijuteriilor enumerate anterior în vederea confiscării extinse şi în vederea garantării plăţii cheltuielilor de judecată. Prin sentinţa penală apelată şi prin prezenta decizie nu a fost dispusă confiscarea extinsă a acestor bunuri. În schimb, s-a apreciat că măsura asiguratorie este în continuare necesară în vederea garantării plăţii cheltuielilor judiciare. Chiar dacă, aparent, acestea ar putea fi acoperite din valoarea autoturismului BMW, cu nr. de înmatriculare x, a cărui valoare estimativă este de 10.000 euro (aprox. 50.000 RON), bun supus deopotrivă măsurii asiguratorii a sechestrului asigurator, s-a apreciat că este necesară în continuare menţinerea măsurii asiguratorii şi asupra bijuteriilor, deoarece, pe de o parte, autoturismele se depreciază într-un ritm rapid, iar valorificarea lor poate fi mai anevoioasă, iar pe de altă parte, aurul are o valoare de tranzacţionare mai stabilă, tendinţa actuală fiind chiar de apreciere, iar valorificarea sa este mai facilă. În aceste condiţii, s-a apreciat firesc ca sechestrul asigurator să fie menţinut asupra bunurilor mai uşor valorificabile, astfel încât statul să îşi realizeze cu mai mare uşurinţă creanţa.

În consecinţă, apelurile au fost admise doar în ceea ce priveşte durata pedepselor aplicate inculpaţilor, care au fost reduse la 6 ani de închisoare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi la 2 ani şi 6 luni de închisoare, în ceea ce o priveşte pe inculpata B..

Împotriva deciziei penale nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B..

În motivarea recursului în casaţie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., recurenţii, prin apărător ales, au susţinut că inculpata B. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât activitatea acesteia nu poate fi calificată drept complicitate intelectuală la infracţiunea săvârşită de inculpatul A., în condiţiile în care, în concret, conduita sa a fost una de descurajare a autorului infracţiunii, aceasta arătând că nu doreşte să meargă cu el. Pe de altă parte, instanţa de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus prin reţinerea, în calea de atac a inculpaţilor, a două conduite calificate drept acte de complicitate, deşi instanţa de fond reţinuse o singură conduită.

S-a apreciat că activitatea inculpatei nu poate fi calificată drept o activitate de complicitate la transportul drogurilor de mare risc, întrucât simpla prezenţă a acesteia nu a facilitat în vreun fel transportarea respectivelor substanţe, cu atât mai mult cu cât inculpatul A. ar fi efectuat în exact aceleaşi condiţii transportul şi în lipsa inculpatei. De asemenea, s-a subliniat faptul că inculpata B. nu a dorit să meargă cu inculpatul A., deoarece îi era frică. Ulterior, a ajuns să îl însoţească ca urmare a insistenţelor acestuia şi a faptului că, în calitate de concubină, se simţea constrânsă. A precizat că instanţa de fond a reţinut că inculpata B. a acceptat să îl însoţească pe inculpatul A. în această călătorie cu reticenţe şi temătoare, iar inculpatul regretă faptul că convins-o să îl însorească, deşi aceasta nu dorea.

Aşadar, prezenţa inculpatei B. în autoturismul condus de inculpatul A. în condiţiile refuzului declarativ prealabil nu poate fi calificată drept o conduită susceptibilă să consolideze rezoluţia autorului, ci din contră, aceasta i-a insuflat inculpatului ideea că respectiva conduită este indezirabilă şi periculoasă.

Mai mult, apărătorul ales a susţinut că nici cea de-a doua condiţie pentru a reţine incidenţa obiectivă a complicităţii intelectuale nu este îndeplinită, respectiv în ce măsură comiterea faptei de către autor este şi rezultatul întăririi sau menţinerii rezoluţiei de către complice, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat anterior, inculpata B. nu doar că nu a aprobat conduita inculpatului A., ci a arătat că nu doreşte să îl însoţească pe acesta.

Concluzia instanţei în sensul în care inculpata B. şi-ar fi însoţit concubinul fiindcă acesta i-a spus că are nevoie de prezenţa sa fizică în autoturism pentru a face transportul în condiţii de siguranţă a fost considerată eronată de către apărare, în condiţiile în care inculpatul A., cu ocazia audierii în calitate de suspect, a arătat că inculpata i-a spus să nu se ducă, astfel că, în raport de acţiunea de transport, întreaga sa conduită a fost de descurajare a inculpatului. În aceste condiţii simplul fapt al cunoaşterii naturii substanţelor transportate de către inculpatul A. este insuficient pentru reţinerea complicităţii morale.

În ceea ce priveşte încălcarea de către instanţa de apel a principiului non reformaţio in pejus, apărătorul ales a arătat că, referitor la aruncarea substanţelor pe geamul autovehiculului, instanţa de fond a dispus înlăturarea acestei acţiuni din structura infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei B., raportat la declaraţia martorului I., persoană străină de inculpaţi şi de cauză, şofer de tir care a observat prinderea în flagrant, reţinând că probaţiunea administrată nu susţine acuzaţia adusă de către procuror inculpatei B., de aruncare a pungii conţinând cantitatea de 4017,6 grame substanţă care conţine 3CMC. Această soluţie nu putea fi reformată de către instanţa de apel, deoarece doar inculpaţii au declarat calea de atac, iar reţinerea a două conduite calificate drept acte de complicitate în detrimentul uneia generează o situaţie mai dificilă în propria cale de atac a inculpatei.

Pe de altă parte, apărătorul ales a apreciat că, pentru asigurarea caracterului echitabil al procedurii, instanţa de control judiciar avea obligaţia de a readministra probatoriul care a generat concluzia de nevinovăţie a inculpatei B. cu privire la actul de aruncare a pungii, în ipoteza în care se dorea reformarea acesteia, invocând în susţinerea acestui argument jurisprudenţa CEDO în cauza Manolachi c. României. Or, înlăturarea de către instanţa de apel a declaraţiei dată de martor în faţa Tribunalului Cluj, în lipsa reaudierii acestuia în condiţii de nemijlocire, cu consecinţa reţinerii unei stări de fapt conform căreia inculpata B. era deopotrivă vinovată de săvârşirea unei conduite suplimentare celei pentru care s-a dispus condamnarea în prima instanţă a fost nelegală.

În raport de aceste aspecte, apărătorul ales a apreciat că analiza cu privire la tipicitate ori lipsa tipicităţii ar trebui să se refere strict la actul de însoţire a inculpatului A. cu ocazia efectuării transportului. Suplimentar, au fost expuse, succint, şi aspectele care relevă lipsa de tipicitate a conduitei suplimentare celei pentru care s-a dispus condamnarea de către tribunal, reţinute de curtea de apel, respectiv că acţiunea de a arunca drogurile pe fereastra din dreapta a autovehiculului, încercând în acest mod să se împiedice descoperirea faptei, este o acţiune ulterioară comiterii infracţiunii, fără semnificaţie penală. Astfel, s-a subliniat că activitatea de complicitate trebuie să faciliteze săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită, deoarece inculpatul A. a comis în prealabil infracţiunea de trafic de droguri în forma transportului, iar la momentul aruncării pungii pe fereastra maşinii, fapta fiind consumată, unicul scop al respectivei acţiuni, indiferent de persoana care a comis-o, ar fi fost acela de a împiedica descoperirea faptei, conduită care ar putea reprezenta o eventuală favorizare a infractorului, care, în speţă, nu este pedepsibilă.

Aşadar, a solicitat achitarea inculpatei B. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere lipsa tipicităţii conduitei imputate în concret acesteia.

În continuare, în motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărătorul ales a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac (non reformatio in pejus) prevăzut de art. 418 C. proc. pen. şi a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege atât inculpatei B., cât şi inculpatului A..

În acest sens, a arătat că, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei B., instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă egală cu minimul special de 3 ani şi 4 luni de închisoare. De asemenea, Tribunalul Cluj a reţinut că, "în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că în cauză, în mod regretabil, nu sunt îndeplinite prevederile art. 91 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate. Prin urmare, inculpata urmează a executa pedeapsa stabilită în regim de detenţie".

Totodată, între momentul judecării fondului şi apelului în cauză, inculpata B. a formulat un denunţ, fiind reţinută în favoarea acesteia, de către curtea de apel, incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care în prezenta cauză au exercitat calea de atac a apelului doar inculpaţii, se impunea stabilirea unei pedepse în cuantum de 1 an si 8 luni închisoare, egal cu minimul special obţinut ca urmare reţinerii deopotrivă a incidenţei dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi a art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin stabilirea unei pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, instanţa de apel a înlăturat, faptic, efectele circumstanţei atenuante judiciare reţinute de către Tribunalul Cluj, fiind încălcat astfel principiul non reformatio in pejus.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Tribunalul Cluj a hotărât ca acesta să execute o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, optând, aşadar, pentru o pedeapsă orientată spre minimul special (limitele de pedeapsă fiind între 5 şi 18 ani de închisoare).

De asemenea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, inculpatul A. a formulat un denunţ, fiind reţinută în favoarea acestuia cauza de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, noile limite de pedeapsă în raport de acestea fiind cuprinse între 2 ani şi 6 luni respectiv 7 ani şi 6 luni de închisoare. În aceste condiţii, cea mai aspră soluţie care putea fi pronunţată de către Curtea de apel era o pedeapsă în cuantum maxim de 4 ani.

Or, susţine apărarea, aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, orientată spre maximul special, generează o încălcare a principiului non reformatio in pejus, decizia recurată fiind nelegală şi sub acest aspect.

Faţă de cele învederate, apărătorul ales a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a legii şi reducerea pedepsei aplicate inculpatei B. la 1 an şi 8 luni de închisoare, respectiv a pedepsei aplicate inculpatului A. la 4 ani de închisoare, invocând în susţinere şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 330/RC din 10 octombrie 2018).

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 25 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul legal, îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, precum şi cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul recurenţilor, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

Deopotrivă, a constatat îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât au fost invocate cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

Referitor la această condiţie de admisibilitate, Înalta Curte a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Raportat la aceste consideraţii teoretice, a constatat că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar criticile recurentei B. referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, din perspectiva faptului că activitatea reţinută în sarcina sa nu poate fi calificată drept complicitate intelectuală la infracţiunea săvârşită de inculpatul A., precum şi criticile referitoare la încălcarea, de către instanţa de apel, a principiului non reformatio in pejus prin reţinerea, în calea de atac a inculpatei, a două conduite calificate drept acte de complicitate, deşi instanţa de fond reţinuse o singură conduită, în condiţiile în care se solicită doar o verificare în drept a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a constatat că recurenţii A. şi B. au invocat, în esenţă, că, în propria cale de atac, instanţa de apel le-a creat o situaţie mai grea, încălcând, aşadar, principiul non reformatio in peius, întrucât nu a respectat criteriile de individualizare stabilite de judecătorul fondului. Astfel, pedepsele de 6 ani închisoare (aplicată inculpatului A.), respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare (aplicată inculpatei B.), stabilite de instanţa de apel au fost apreciate a fi mai mari decât limita maximă rezultată în urma reţinerii în favoarea lor a dispoziţiilor privind procedura simplificată şi a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în cazul inculpatului A.), respectiv a dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante judiciare şi a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în cazul inculpatei B.), dacă ar fi fost respectate criteriile de individualizare stabilite de judecătorul fondului, respectiv 4 ani închisoare (pentru inculpatul A.) şi 1 ani şi 8 luni închisoare (pentru inculpata B.), susţineri ce pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere limitele stabilite prin încheierea din 25 februarie 2025 (prin care s-a admis în principiu prezenta cale extraordinară de atac), în sensul că pot fi examinate prin prisma cazului de casare invocat doar criticile recurentei B. referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, din perspectiva faptului că activitatea reţinută în sarcina sa nu poate fi calificată drept complicitate intelectuală la infracţiunea săvârşită de inculpatul A., precum şi criticile referitoare la încălcarea, de către instanţa de apel, a principiului non reformatio in pejus prin reţinerea, în calea de atac a inculpatei, a două conduite calificate drept acte de complicitate, deşi instanţa de fond reţinuse o singură conduită.

Verificând hotărârea atacată din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de apel a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fapta inculpatei B., constând în aceea că, la data de 17.07.2023, a transportat, împreună cu inculpatul A., din localitatea Floreşti până în mun. Dej, cu autoturismul, cantitatea de 4017,6 grame substanţă care conţine 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, iar la vederea organelor de poliţie, a aruncat punga cu respectiva cantitate de substanţă pe fereastra din dreapta a autovehiculului.

Totodată, constată că, instanţa de apel a reţinut că inculpata a participat la comiterea infracţiunii atât cu acte de complicitate morală, cât şi cu acte de complicitate materială. Pe de o parte, inculpata a cunoscut natura substanţelor transportate şi scopul deplasării în localitatea Dej, iar participarea la activitatea de transport a drogurilor a fost aptă a întări rezoluţia infracţională a autorului, mai cu seamă că prezenţa feminină micşora şansele de a trezi o suspiciune organelor de poliţie, şi, de asemenea, a concluzionat că inculpata B. a fost cea care a aruncat drogurile pe fereastra din dreapta a autovehiculului, încercând în acest mod să împiedice descoperirea faptei.

Înalta Curte reţine, astfel, că atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond au stabilit circumstanţele şi motivul prezenţei inculpatei în autoturism (pentru a acorda ajutor coinculpatului A.) şi faptul că această prezenţă a condus la întărirea rezoluţiei infracţionale a autorului în săvârşirea faptei, ceea ce reprezintă un veritabil act de complicitate, aşa cum este definit de dispoziţiiole art. 48 alin. (1) C. pen., care prevede "complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

Apărările inculpatei prin care susţine că prezenţa sa în autoturism nu poate fi considerată ca fiind o formă de complicitate morală, întrucât a refuzat să îl însoţească pe inculpat, sunt aspecte care vizează atât situaţia de fapt, cât şi latura subiectivă a infracţiunii, care nu mai pot forma obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut sub aspect factual, similar primei instanţe, intenţia inculpatei. Înalta Curte reiterează că, în prezentul cadru procesual, nu îi este permis să cenzureze concluzia la care a ajuns instanţa de apel cu privire la forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata şi la întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracţiunii de trafic de droguri, în forma de participaţie a complicităţii, pentru care a fost condamnată. Constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută şi derulată activitatea imputată inculpatei, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar, în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situaţiei factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

În ceea ce priveşte apărarea cu privire la încălcarea principiuluii non reformaţio in pejus, Înalta Curte constată că înlăturarea actului de complicitate materială constând în aruncarea drogurilor de mare risc pe fereastra autoturismului nu are relevanţă din perspectiva reţinerii participaţiei inculpatei B., în forma complicităţii, la infracţiunea pentru care a fost condamnată (în condiţiile în care s-a stabilit existenţa şi a unui act de ajutor moral).

Pe cale de consecinţă, critica inculpatei inculpatei B., în sensul că activitatea reţinută în sarcina sa nu poate fi calificată drept complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc săvârşită de inculpatul A., apare ca fiind nefondată, fiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în forma complicităţii, pentru care a fost condamnată, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, invocat în prezenta cale de atac de către ambii inculpaţi, Înalta Curte reţine că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", utilizată în conţinutul legal al dispoziţiilor legale precitate, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019).

Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen., statuează că instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Ca atare, limitele pedepsei sunt influenţate şi de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că, o pedeapsă aplicată de instanţa de fond egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului sau al procurorului declarat în favoarea inculpatului, maximul ce nu poate fi depăşit conform legii. Tot astfel, reţinerea în calea de atac a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, şi menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă şi care nu poate fi agravată.

Analizând regimul sancţionator al faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, se constată că infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani.

În cauză, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) C. pen. şi ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 ani de închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., astfel limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, acestea fiind cuprinse între 3 ani şi 4 luni - 10 ani, aplicându-i o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni de închisoare, cuantumul minim pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Instanţa de apel a reţinut în privinţa ambilor inculpaţi incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conducea la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, acestea fiind cuprinse între 2 şi 6 luni şi 7 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul A., şi între 1 an şi 8 luni - 5 ani de închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, în cazul inculpatei B.. În acest context, a redus de la 8 ani la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. şi de la 3 ani şi 4 luni la 2 ani şi 6 luni de închisoare pedeapsa aplicată inculpatei B..

Înalta Curte reţine că, în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, nu a declarat apel, context în care, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, constată că pedeapsă maximă ce putea fi stabilită inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 era de 4 ani închisoare, rezultată din reducerea pedepsei de 8 ani de închisoare (stabilită de instanţa de fond) proporţional cu reducerea maximului special. Similar, pedeapsa maximă ce putea fi stabilită inculpatei B. era de 1 an şi 8 luni de închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege.

Aceasta, întrucât, incidenţa dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen. a transformat pedepsele stabilite de prima instanţă în maximul de pedeapsă ce putea fi avut în vedere de instanţa de apel (evident, fără reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepselor de către instanţa de apel pentru inculpaţii A. şi B., în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, va casa, în parte, decizia penală recurată, numai sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpaţilor, şi rejudecând:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, la 4 ani de închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, la 1 an şi 8 luni de închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpaţilor A. şi B. în baza sentinţei penale nr. 223/2024, pronunţată de către Tribunalul Cluj, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023 şi emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpaţilor, şi rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, la 4 ani de închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, la 1 an şi 8 luni de închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpaţilor A. şi B. în baza sentinţei penale nr. 223/2024, pronunţată de către Tribunalul Cluj, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023 şi emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2025.