Cassation inadmissible: scope of extra-ordinary review excludes re-evaluation of facts in fraud and civil restitution proceedings

Şedinţa publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 280 din 14.11.2023 a Tribunalului Cluj, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

A fost achitat inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen. (47 acte materiale) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

A fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1)-(3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (47 acte materiale) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă introdusă în procesul penal de către partea civilă B. în contradictoriu cu inculpatul A..

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 09.06.2020, menţinut ulterior asupra bunurilor imobile ale inculpatului A.: apartament situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x nr. 8/A, judeţul Cluj, înscris în CF x Cluj-Napoca, top xs/XIV, în suprafaţă de 39,74 mp, cu părţi indivize comune în cătă de 1,49/100-a parte înscrise în CF colectivă x, apreciat la suma de 181.000 RON şi dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de C. şi Asociaţii nr. x/31 octombrie 2018; cotă de 3/6-a parte din imobilul teren intravilan situat în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, înscris în CF x Cluj-Napoca, sub A1 cu nr. cadastral x având categoria de folosinţă de curţi construcţii, în suprafaţă de 564 mp şi sub A1.1, cu nr. cadastral x, cota de 3/6-a parte din casă din cărămidă din mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, având suprafaţă construită la sol de 100 mp, apartamentul 1, apreciate la suma de 164.000 RON şi dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de C. şi Asociaţii nr. x/25 octombrie 2018. Măsurile asigurătorii vor înceta de drept în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii dacă persoana vătămată B. nu introduce acţiune civilă la instanţa civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi de partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 280 din 14.11.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2021, care a fost desfiinţată în parte, în ceea ce priveşte soluţia cu privire la infracţiunea de înşelăciune, latura civilă a cauzei şi măsurile asiguratorii.

Procedându-se la o nouă judecată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevf. de art. 244 alin. (1)-(2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale) în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 19 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 256 C. proc. pen.. şi art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare prin desfiinţarea contractelor încheiate între părţi, respectiv a celor două contracte de vânzare-cumpărare şi a unui antecontract de vânzare cumpărare, autentificate la C. şi Asociaţii sub nr. x/25.10.2018, nr. y/31.10.2018 şi nr. q/06.11.2018 şi a fost obligat inculpatul A. la restituirea către partea civilă a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor, respectiv: imobilul apartament nr. x, situat în municipiul Cluj -Napoca, str. x, nr. 8/A, judeţul Cluj, înscris în CF nr. x Cluj - Napoca, top.: x, in suprafaţă utilă de 39,74 mp, cu părţi indivize comune în cota de 1,49/100 - a parte înscrise în CF colectivă nr. x; cota de 3/6-a parte din terenul intravilan, situat în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, sub Al cu nr. cad.: x, având categoria de folosinţă de Curţi Construcţii,în suprafaţă de 564 mp şi sub Al. l, cu nr. cad.: x CI, respectiv cota de 3/6-a parte din Casa din Cărămida, având suprafaţa construita la sol de 100 mp, apartament nr. x.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 10.000 Euro daune morale sau echivalentul în RON la data plăţii.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator luat asupra celor două imobile prin ordonanţa procurorului din 09.06.2020.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la 28 februarie 2025 (dată ştampilă plic - dosar nr. x/2021 C.A. Cluj).

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a susţinut că decizia recurată nu este conformă cu regulile de drept aplicabile, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă pentru a se constata vinovăţia sa în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

A arătat recurentul că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în condiţiile în care raporturile dintre el şi B. sunt de natură civilă şi există pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca un dosar civil ce are ca obiect anularea celor două acte translative de proprietate - dosarul nr. x/2020.

Deşi în decizia recurată se reţine că ar fi fost de rea-credinţă la momentul încheierii contractelor, că ar fi întreprins anumite acţiuni prin care ar fi înşelat-o pe persoana vătămată, recurentul a susţinut că din toate probele existente la dosar nu rezultă aceste aspecte, în acest sens făcând trimitere la declaraţiile martorilor D., E., F., G., H., I., J. şi K., declaraţiile persoanei vătămate B., chitanţele de ridicare numerar din 23.10.2018, 25.10.2018 şi 29.10.2018, aşa cum rezultă din răspunsul nr. x/07.02.2023 transmis de L. S.A., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică şi răspunsul M. S.A. nr. 3098/13.09.2023.

Recurentul a precizat că acuzaţia se referă la o pretinsă înşelăciune la încheierea unor contracte, nu şi în executarea lor. Pe de altă parte, pentru a susţine elementul intenţional al infracţiunii, Mnisterul Public şi instanţa de apel au făcut trimitere la datele legate de executarea contractelor.

Înşelăciunea trebuie să se refere la fapte (realităţi obiective din trecut şi prezent), iar nu la opinii de valoare. Autorul trebuie să aibă control asupra cunoaşterii faptelor pe care le prezintă denaturat. Recurentul a precizat că a promis prestaţii viitoare de întreţinere şi construire, fără termene clare, întrucât înţelegerea reală a părţilor nu a fost de vânzare şi de încasare de către partea civilă a preţurilor în condiţiile stipulate în contractele autentificate. Faptul că recurentul se baza pe contractarea unor împrumuturi şi garantarea acestora cu imobilele primite de la partea civilă pentru a duce la îndeplinire planul său de construire şi punere la dispoziţia părţii civile a unui apartament cu o cameră exclude reţinerea relei sale credinţe.

Recurentul a învederat că dacă relaţiile dintre el şi partea civilă s-au deteriorat la un moment dat, iar aceasta nu a mai dorit să respecte înţelegerea iniţială, considerând că el nu a fost suficient de "atent" cu ea, totuşi aceasta nu avea dreptul să formuleze acuzaţii mincinoase la adresa sa. Dacă s-a răzgândit în privinţa contractelor încheiate, trebuia să îl despăgubească pentru cheltuielile prilejuite de transferul dreptului de proprietate şi să îi restituie prestaţiile primite, însă a solicitat restituirea proprietăţilor urmând ca el să suporte cheltuielile în mod unilateral, solicitare care nu este echitabilă sau legală.

A mai susţinut recurentul că procesul penal a pornit de la o afirmaţie mincinoasă făcută de persoana vătămată, prin apărător, respectiv că ar fi trebuit să aibă în cont preţul pentru cele două imobile, iar această afirmaţie mincinoasă a stat şi la baza pronunţării soluţiei în apel. Situaţia juridică a părţilor trebuia soluţionată în cadrul unui proces civil, iar nu în domeniul dreptului penal, prin afirmaţii mincinoase şi tentative de inducere în eroare a organelor judiciare. Intenţia părţilor de a simula un act este prevăzută de C. civ., nefiind o faptă prevăzută de legea penală.

Întrucât nici simulaţia, nici întreruperea prestării întreţinerii de către persoana care s-a obligat la aceasta ori prestarea necorespunzătoare a întreţinerii nu sunt fapte prevăzute de legea penală, recurentul a susţinut că relaţiile dintre el şi partea civilă B. sunt de natură civilă, litigiul urmând sa fie soluţionat în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind inadmisibil ca instanţa penală să ofere o soluţie în dosarul penal pentru o problemă eminamente civilă şi să admită acţiunea civilă a persoanei vătămate, în condiţiile în care din probele existente la dosarul penal rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă caracterul mincinos al afirmaţiilor persoanei vătămate şi existenţa unui acord pentru simularea contractelor translative de proprietate.

Pentru toate motivele expuse s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, aşa cum a fost formulat.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi intimatei B., aceasta din urmă depunând concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului în casaţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 aprilie 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 06 mai 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent, cererea de recurs în casaţie apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazurilor de casare invocate.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori (dosarul nr. x/2021), a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele, prenumele şi domiciliul procesual ales al inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura părţii care a exercitat calea de atac (prin avocat N., cu împuternicirea avocaţială la dosar). Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-au indicat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privinţa cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., invocat de recurent, se observă că acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.., invocat, de asemenea, de recurent, vizează acele situaţii în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., respectiv: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a susţinut că întrucât nici simulaţia, nici întreruperea prestării întreţinerii de către persoana care s-a obligat la aceasta ori prestarea necorespunzătoare a întreţinerii nu sunt fapte prevăzute de legea penală, relaţiile dintre el şi partea civilă B. sunt de natură civilă, litigiul urmând sa fie soluţionat în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind inadmisibil ca instanţa penală să ofere o soluţie în dosarul penal pentru o problemă eminamente civilă şi să admită acţiunea civilă a persoanei vătămate, în condiţiile în care din probele existente la dosarul penal rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă caracterul mincinos al afirmaţiilor persoanei vătămate şi existenţa unui acord pentru simularea contractelor translative de proprietate.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul inculpat A. prin motivele de recurs în casaţie pornesc de la contestarea situaţiei de fapt şi presupun o reapreciere a acesteia.

Aşadar, cu toate că recurentul a susţinut că nici simulaţia, nici întreruperea prestării întreţinerii de către persoana care s-a obligat la aceasta ori prestarea necorespunzătoare a întreţinerii nu sunt fapte prevăzute de legea penală, relaţiile dintre el şi partea civilă B. fiind de natură civilă, se observă că acesta solicită, de fapt, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor (declaraţiile martorilor D., E., F., G., H., I., J., K., declaraţiile persoanei vătămate B., chitanţe de ridicare numerar, respectiv din 23.10.2018, 25.10.2018 şi 29.10.2018, aşa cum rezultă din răspunsul nr. x/07.02.2023 transmis de L. S.A., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, răspunsul M. S.A. nr. 3098/13.09.2023), cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2025.