Objection to execution inadmissible for challenging res judicata on double confiscation and civil liability

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Feteşti (Secţia civilă) pentru a se soluţiona contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare civilă.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea a reţinut că persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul penal nr. x/2015, prin care, în esenţă, a fost condamnat, în urma anulării suspendării condiţionate a unei pedepse cu închisoarea de 1 an, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a patru infracţiuni de dare de mită, cumpărare de influenţă şi constituire a unui grup infracţional organizat.

Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 112 lit. b), d) şi e) C. pen., art. 289 alin. (3) C. pen., art. 290 alin. (5) C. pen., art. 291 alin. (2) C. pen., art. 292 alin. (4) C. pen. şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea de la contestatorul A. a sumei în valoare de 2.288.00 Euro şi 10.000 RON (de la ceilalţi inculpaţi au fost confiscate sumele de 1.000.000 Euro de la inculpatul B., 15.000 Euro de la inculpatul C., 1.000.000 euro de la inculpatul D., 250.000 Euro de la inculpatul E., 23.000 Euro şi 10.000 RON de la inculpatul F., 45.000 Euro de la inculpatul G. şi 1.670.240 RON de la inculpatul H.).

Totodată, s-a dispus admiterea acţiunii civile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice iar contestatorul A. a fost obligat în solidar cu mai mulţi coinculpaţi şi cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 21.740.241 Euro (echivalentul în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii).

Analizând cererea, Curtea a constatat că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în cele prevăzute de ambele teze ale art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte prima teză a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea a constatat faptul că în cauză nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, dispoziţiile sentinţei penale menţionate anterior fiind lipsite de echivoc atât în ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării sumelor de bani cât şi în ceea ce priveşte latura civilă.

Referitor la cea de-a doua teză a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că în cauză nu a fost identificată nicio cauză de împiedicare a executării care să aibă drept consecinţă admiterea contestaţiei la executare, conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, a avut în vedere că prin intermediul acestei proceduri nu poate fi pusă în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză şi nici nu se pot face aprecieri asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii confiscării speciale (care ţine de latura penală a cauzei) şi nici asupra legalităţii şi temeiniciei modalităţii în care instanţa a soluţionat latura civilă a cauzei.

În altă ordine de idei, a reţinut că nu se pot face aprecieri asupra unei cauze de revizuire pendinte şi nici asupra faptului dacă asupra unor sume s-a dispus ori nu, în condiţii de legalitate şi temeinicie, confiscarea specială, în temeiul prevederilor art. 112 C. pen.

Şi în fine, întrucât anumite aspecte invocate de către contestator constituie o contestaţie împotriva actelor de executare civilă, Curtea a apreciat faptul că în conformitate cu prevederile art. 600 alin. (3) C. proc. pen., acestea se soluţionează de către instanţa civilă, conform legii civile, motiv pentru care a dispus disjungerea cauzei şi declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Feteşti (Secţia civilă) pentru a se soluţiona contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare civilă.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în termenul legal prevăzut de lege persoana condamnată A..

Calea de atac formulată de persoana condamnată A. a vizat exclusiv soluţia de respingere a contestaţiei la executare, nu şi soluţia privind disjungerea cauzei.

Prin motivele de contestaţie formulate în scris, persoana condamnată a solicitat admiterea contestaţiei, respectiv a cererii de contestaţie la executare, şi să se constate că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, respectiv o împiedicare la executare, întrucât, pe de o parte, sumele indicate ca fiind supuse măsurii de siguranţă a confiscării, conform art. 112 alin. (1) lit. a), d) şi e) C. pen., art. 289 alin. (3), art. 290 alin. (5), art. 291 alin. (2), art. 292 alin. (4) şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, nu pot face obiectul dublei confiscări, iar pe de altă parte, că organul de executare fiscală a depăşit limitele hotărârii judecătoreşti, confiscarea fiind dispusă asupra sumelor identificate la momentul aplicării măsurii şi niciodată prin echivalent, iar dispoziţiile art. 289 alin. (3) C. pen. exclud aplicarea art. 290 alin. (5) C. pen.

Sub un alt aspect, referitor la soluţia de admitere a acţiunii civile şi la obligarea în solidar a inculpaţilor la plata sumei de 21.740.241 euro, a solicitat să se aibă în vedere că bunul (cele 5132,29 ha pădure) formează obiectul unui act perfect valabil, nedesfiinţat, titlul de proprietate existând în favoarea contestatorului la data emiterii hotărârii, fiind în curs de soluţionare revizuirea împotriva sentinţei civile nr. 706/12.06.2011, pronunţată de către Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr. x/2011, suma fiind obiect al unor acte civile valabile, nedesfiinţate.

Prin urmare, a apreciat că efect al soluţionării ulterioare a dosarului având ca obiect cererea de revizuire s-ar ajunge la o dublă despăgubire a părţii civile Statul Român, întrucât, urmare a desfiinţării titlului de proprietate, această parte ar ajunge în posesia bunului imobil având ca obiect suprafaţa de 5132,29 ha pădure, cât şi în posesia sumei de 21.740.241 euro.

În final, a solicitat şi obligarea pârâtei-creditoare, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 04.03.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 09.04.2025, dată la care au avut loc dezbaterile.

III. Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se invocă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce ar putea fi constatată prin punerea în executare a hotărârii penale.

Prin urmare, contestaţia la executare prin care se tinde la soluţionarea unor chestiuni care ţin de fondul cauzei apare ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

(…) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

Ceea ce s-a invocat de către persoana condamnată în susţinerea cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. vizează în esenţă două aspecte, respectiv dubla confiscare a sumelor de bani date de inculpat, respectiv primite de către ceilalţi inculpaţi, cu titlu de mită şi dubla despăgubire a Statului Român (parte civilă în cauză), pe de o parte, ca urmare a desfiinţării titlului de proprietate cu privire la imobilul în suprafaţă de 5132,29 ha păduri, iar, pe de altă parte, prin obligarea inculpatului la plata sumei de 21.740.241 euro.

Motivele invocate nu se subsumează cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivele invocate neputând fi apreciate drept nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau împiedicări la executare.

În ceea ce priveşte aspectul privind măsura confiscării sumelor de bani date de inculpat cu titlu de mită, respectiv a celor primite de ceilalţi inculpaţi, în aceleaşi condiţii, inculpatul invocă faptul că acei bani remişi efectiv funcţionarilor publici au ieşit din patrimoniul său şi, prin urmare, trebuiau recuperaţi de la persoanele mituite. Or, sumele de bani fiind confiscate atât din patrimoniul său, cât şi de la ceilalţi inculpaţi - funcţionari publici, s-a ajuns la o dublă confiscare, inculpatul fiind sancţionat, practic, de două ori. În acest sens, a arătat că aplicarea dispoziţiilor art. 289 alin. (3) C. pen. exclude incidenţa art. 290 alin. (5) C. pen.

Cu privire la celălalt aspect privind dubla despăgubire a părţii civile reprezentate de Statul Român, a arătat că prin hotărârea de condamnare a fost obligat la plata unor despăgubiri în valoare de 21.740.241 euro ca urmare a revendicării terenului de 5132,29 ha pădure de către partea responsabilă civilmente S.C. I. S.R.L.. Ulterior, însă partea civilă, prin promovarea ulterioară a unei cereri de revizuire, a urmărit anularea titlului de proprietate a imobilului de 5132,29 ha pădure şi, în consecinţă, contrar normelor legale, o dublă despăgubire.

Procedând la analiza criticilor formulate, Înalta Curte observă că pretinsele nelămuriri sau împiedicări privind hotărârea ce se execută vizează, în realitate, aspecte ce ţin de fondul cauzei care conduc la modificarea soluţiei definitive a instanţei de apel şi, în final, la încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Or, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 695/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 136 din 20 februarie 2019: în cadrul contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească.

Referitor la primul aspect invocat, deşi se invocă o pretinsă nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în realitate, se contestă legalitatea măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi, sub umbrela dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se urmăreşte reformarea acestei soluţii prin înlăturarea dispoziţiei de confiscare specială a sumelor de bani date de persoana condamnată cu titlu de mită, adică modificarea soluţiei stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea definitivă de condamnare.

În plus, împrejurarea invocată nu este ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, adică nu a intervenit cu ocazia punerii în executare a hotărârii penale, ci vizează aspecte dezbătute anterior, rămase definitive şi care nu afectează faza de executare, neimplicând existenţa unor elemente de echivoc, astfel cum susţine apărarea.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, persoana condamnată vizează o situaţie ipotetică şi nicidecum o chestiune privind nelămurirea sau împiedicarea la executare a hotărârii definitive de condamnare.

Astfel, persoana condamnată nu se plânge de nelegalitatea sau existenţa unui impediment în ceea priveşte punerea în executare a soluţiei prin care a fost obligat în solidar la plata sumei de 21.740.24 euro. În realitate, această critică vizează modalitatea de acţiune a părţii civile Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva care, ulterior, pronunţării hotărârii definitive de condamnare a inculpatului A. a înţeles să promoveze o cerere de revizuire vizând stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului de 5132,29 ha pădure.

Prin urmare, temerea inculpatului vizează o situaţie eventuală şi prematură, în sensul că, urmare a soluţionării cererii de revizuire de către Judecătoria Pătârlagele, ar putea fi anulat titlul de proprietate cu privire la imobilul anterior menţionat, însă acest aspect, pe lângă faptul că este unul ipotetic, nici nu este de natură să influenţeze punerea în executare a hotărârii penale definitive.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de persoana condamnată nu constituie o cauză de împiedicare a executării hotărârii contestate, în realitate, critica contestatorului vizând aspecte de fond prin care se tinde la modificarea soluţiei în latură civilă (reexaminarea măsurii de siguranţă a confiscării şi obligarea inculpatului la plata despăgubirilor), rezolvată cu autoritate de lucru judecat şi, nicidecum, vreo nelămurire prin care să se înţeleagă neclaritatea sau imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care se pune în executare.

Prin urmare, persoana condamnată a invocat în mod formal, drept temei juridic al prezentei cereri, cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 aprilie 2025.