Criminal appeals court appeal inadmissible; cassation challenge to civil annulment and restoration orders fails under exhaustive grounds.

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1127/2024 pronunţată la data de 19 iulie 2024 de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 18 C. proc. pen.. şi art. 5 C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial la data de 25.06.2018 şi la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial la data de 09.06.2022, s-a dispus încetarea procesului penal faţă inculpata persoana juridică S.C. A. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desfiinţată adeverinţa de salariu nr. 16 din 26.11.2018 şi contractul de credit nr. x/26.11.2018 încheiat de B. cu inculpata persoana juridică S.C. A. S.A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare prin anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018 şi anularea dispoziţiei de plată nr. x/26.11.2028.

S-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de radiere din Cartea Funciară nr. x Tămăşeu a contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018

Prin decizia penală nr. 70/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.C. A., împotriva sentinţei penale nr. 1127/2024 pronunţată la data de 19 iulie 2024 de Judecătoria Oradea şi s-a menţinut în totalitate sentinţa penală apelată.

Decizia penală nr. 70/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată inculpatei S.C. A. la data de 29 ianuarie 2025, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 27 ianuarie 2025, precum şi celorlalte părţi din dosar.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata S.C. A. (reprezentată convenţional prin avocat D.) la data de 28 februarie 2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de03 martie 2025, numitului B. la data de 04 martie 2025 şi lui E. la data de 04 martie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 26 martie 2025.

Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 22 aprilie 2025.

În cererea scrisă, recurenta a invocat cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. şi a solicitat casarea hotărârii şl înlăturarea nelegalităţii în ceea ce priveşte dispoziţiile privitoare la desfiinţarea contractului de credit nr. x/26.11.2018 şi cele privitoare la restabilirea situaţiei anterioare prin anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018 şi anularea dispoziţiei de plată.

Recurenta inculpată a susţinut că soluţia instanţei de fond, menţinută în apel, în ceea ce priveşte latura penală, s-a făcut cu depăşirea limitelor stabilite prin actul de sesizare, cu încălcarea art. 371 C. proc. pen.. S-a arătat că instanţa a fost sesizată doar cu solicitarea cuprinsă la pct. 7.5 din rechizitoriu, de desfiinţare ca fals a înscrisului adeverinţa de salariu nr. x/26.11.2018, deoarece obiectul material al infracţiunii de fals, pe care s-a presupus că a instigat-o prin intermediul administratorului de fapt, este reprezentat doar de adeverinţa de salariu nr. x/26.112018.

Recurenta a susţinut că, în lipsa învestirii cu o acuzaţie în ceea ce priveşte falsificarea contractului de credit nr. x.11.2018, instanţa penală nu se poate pronunţa cu privire la desfiinţarea unor înscrisuri pe care le apreciază extra petita ca fiind falsificate ori a unor înscrisuri subsecvente celor falsificate, dar care nu au făcut obiectul judecăţii, o astfel de măsură echivalând în mod implicit cu o extindere a obiectului judecăţii printr-o auto învestire nelegală.

Aşadar, în opinia recurentei, nicio măsură nu poate fi dispusă de instanţa penală dacă aceasta ar fi în afara limitelor judecăţii, astfel cum prevede art. 371 C. proc. pen.., or judecătorul de fond, fără să fie sesizat prin rechizitoriu cu o astfel de cerere şi cu încălcarea limitelor judecăţii, din oficiu, a dispus desfiinţarea contractului de credit nr. x/26.11.2018, ca fiind fals, astfel că soluţia de desfiinţare a contractului este în afara legii, nefiind respectate dispoziţiile legale ante menţionate, motiv pentru care se impune înlăturarea acestei nelegalităţi.

Având în vedere că, referitor la acţiunea civilă, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin anularea actelor subsecvente (dispoziţia de plată şi contractul de ipotecă imobiliară), ca urmare a desfiinţării ca fals a contractului de credit prin înlăturarea dispoziţiei de desfiinţare a contractului de credit, s-a apreciat că se impune a se înlătura şl dispoziţia de restabilire a situaţiei anterioare.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie este formulată în scris de inculpata A. S.A., reprezentată convenţional prin avocat D., este menţionată decizia penală nr. 70/A din 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, recurată în prezenta cauză, care face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a invocat cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. şi s-a solicitat casarea hotărârii şl înlăturarea nelegalităţii în ceea ce priveşte dispoziţiile privitoare la desfiinţarea contractului de credit nr. x/26.11.2018 şi cele privitoare la restabilirea situaţiei anterioare prin anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificat de către BIN C. sub nr. x/27.11.2018 şi anularea dispoziţiei de plată.

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se analizează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., instanţa verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, aspectele privind netemeinicia deciziei instanţei de apel neputând fi analizate în această cale de atac.

Criticile recurentei referitoare la decizia pronunţată de instanţa de apel în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei penale, excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie, al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Aşa cum s-a arătat mai sus, această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalităţi, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Mai mult, soluţia privind acţiunea civilă pe care o solicită recurenta este cea prevăzută de art. 448 alin. (2) C. proc. pen.., fiind subsumată unor cazuri de recurs specifice, de exemplu, cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, se are în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 215 din 9 aprilie 2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 503 din 21 iunie 2019 s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. în care instanţa de contencios constituţional a reţinut că motivele de casare care au incidenţă cu privire la soluţionarea laturii civile a procesului penal sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 şi 11 din C. proc. pen., cazul de la pct. 12 al articolului menţionat vizând exclusiv latura penală a cauzei.

Aşadar, criticile recurentei referitoare la acţiunea civilă nu au aptitudinea, nici măcar la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii extraordinare de atac formulate, condiţiile de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie fiind examinate din perspectiva incidenţei unuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, cererea de recurs în casaţie este inadmisibilă, întrucât, în realitate, recurenta contestă modalitatea soluţionare a acţiunii civile, susţinând că în mod greşit a fost aplicat art. 25 alin. (3) C. proc. pen.. şi a fost desfiinţat contractul de credit nr. x/26.11.2018, fiind restabilită situaţia anterioară, aspecte ce vizează temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

Aşadar, motivele prezentate de recurentă nu se subsumează cazului de casare art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., invocat numai formal de aceasta şi nici celorlalte cazuri prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2025 din 23 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata S.C. A. S.A. împotriva deciziei penale nr. 70/A/2025 din 23 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2025.