Transfer of venue in criminal appeal denied for lack of objective suspicion of judicial impartiality and bar on new motions based on previously rejected grounds

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 aprilie 2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul a susţinut, în esenţă, faptul că domnul judecător B. nu va judeca imparţial şi obiectiv cauza a cărei strămutare este solicitată din cauza influenţei pe care o poate exercita judecătorul fondului (dosar nr. x/2012), domnul judecător C., în prezent vicepreşedinte al Curţii de Apel Iaşi şi fost preşedinte al secţiei penale, precum şi judecătorii care au soluţionat apelul în dosarul nr. x/2012, care sunt judecători activi în cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Iaşi, respectiv domnul judecător D. şi doamna judecător E..

Totodată, în susţinerea cererii de strămutare, petentul a invocat, ca motive noi faţă de cererea de strămutare formulată anterior, următoarele împrejurări: domnul judecător B. a participat la soluţionarea cererii de anulare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 19.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2023; doamna judecător F. a făcut parte din completul care a soluţionat cererea sa de reexaminare a amenzii judiciare, deşi în dosarul nr. x/2024 a solicitat inclusiv nulitatea actelor îndeplinite de către respectivul magistrat; doamna judecător G. a soluţionat în trecut mai multe cereri care îl privesc.

Conchizând, petentul a apreciat că toate aceste aspecte sunt de natură să afecteze aparenţa de imparţialitate cu privire la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, la data de 19.12.2024, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub numărul de dosar x/2024, contestaţia în anulare formulată, printre alţii, de petentul A., cu referire la dosarul x/2023, cauza fiind repartizată aleatoriu completului de apeluri penale cu indicativul noul C. proc. pen..-Penal-Apel 4 format din magistraţii judecători H. şi I., cu prim termen de judecată la data de 05.02.2025.

S-a învederat că, prin declaraţia din data de 20.12.2024, domnul judecător I., membru titular al completului de judecată sus-menţionat, a arătat că se abţine de la judecarea cauzei, motivat de faptul că a făcut parte din completul care a pronunţat, în dosarul nr. x/2023, decizia penală nr. 1028/19.12.2024, a cărei anulare se cere, invocând în drept dispoziţiile art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 20.12.2024 a fost admisă declaraţia de abţinere a domnului judecător I. şi a fost desemnat să facă parte din compunerea completului Apel_4 domnul judecător D., conform procesului-verbal nr. x/1/20.12.2024.

La data de 08.01.2025, domnul judecător D. a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea cauzei, invocând dispoziţiile art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., arătând că a făcut parte din completul de apeluri penale care a soluţionat dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel laşi, având ca obiect apelul promovat de numitul A. împotriva sentinţei de condamnare pronunţate de Tribunalul Vaslui.

Prin încheierea din data de 09.01.2025, în baza art. 68 şi art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., a fost respinsă declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător D., în calitate de judecător desemnat a face parte din completul de judecată învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, cu motivarea că, în cauza nr. 922/45/2024, calea extraordinară de atac promovată vizează o soluţie din dosarul nr. x/2023, cauză în care domnul judecător J. nu a participat.

Ulterior, domnul judecător D. a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea cauzei, cu invocarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care a fost admisă prin încheierea din data de 27.01.2025 şi desemnat a face parte din compunerea completului A4 domnul judecător B., conform procesului-verbal nr. x/1/27.01.2025.

La termenul din data de 05.02.2025, deliberând asupra cererii de amânare a judecării cauzei formulate de condamnatul-contestator A., constatând că la dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Iaşi nu s-a restituit dovada de comunicare a deciziei penale nr. 1028 din data de 19.12.2024, instanţa a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei, a acordat termen la data de 19.02.2025 şi a pus în vedere contestatorului A. să depună motivele de contestaţie în scris şi să pregătească apărarea, astfel încât să fie în măsură la termenul acordat să pună concluzii cu privire la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen.

În data de 18.02.2025, petentul A. a depus două petiţii la dosar, o petiţie adresată doamnei preşedinte a secţiei penale şi o petiţie adresată doamnei preşedinte a Curţii de Apel Iaşi.

La termenul de judecată din data de 19.02.2025, în timpul şedinţei de judecată, au fost comunicate la dosar motivele de contestaţie în anulare, precum şi două cereri separate de recuzare a domnilor judecători din compunerea completului de judecată din dosarul nr. x/2024: judecător B. şi judecător H..

Faţă de cererile de recuzare formulate de condamnatul-contestator A., în cauză s-a acordat un nou termen de judecată la data de 05 martie 2025, orele 11:30.

La data de 19.02.2025, doamna judecător H. a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea dosarului nr. x/2024, raportat la motivele suplimentare de contestaţie în anulare depuse de către persoana condamnată A. la termenul de judecată din data de 19.02.2025.

Soluţionarea incidentelor procedurale a fost repartizată completului de apeluri cu numărul imediat următor care judecă în materie, respectiv completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_5 - judecător K. şi judecător L., care, prin încheierea din data de 20.02.2025, în baza art. 68 din C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a admis declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător H., iar în baza art. 68 din C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. b) şi lit. f), alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de contestatorul A. cu privire la domnul judecător B. şi doamna judecător H..

Ulterior, în cauză, componenţa completului de judecată a fost stabilită prin procesul-verbal nr. x/1 din data de 20.02.2025, în locul doamnei judecător H. fiind desemnată doamna judecător G..

În data de 05.03.2025, prealabil şedinţei, condamnatul-contestator a depus la dosar cereri de recuzare a ambilor membri ai completului şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (7) din C. pen.

În vederea soluţionării cererilor de recuzare formulate de condamnatul-contestator A., s-a dispus înaintarea cererilor completului competent (noul C. proc. pen..-Penal-Ap el_5 -judecător L. şi judecător K.) şi amânarea judecării cauzei la data de 10.04.2025.

Prin încheierea din data de 7.03.2025 (neredactată), în temeiul dispoziţiilor an. 68 din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, cererile de recuzare a membrilor completului de judecată compus din doamna judecător G. şi domnul judecător B..

La termenul din data de 10.04.2025, s-a constatat că, prealabil şedinţei, contestatorul a depus la dosar noi cereri de recuzare a membrilor completului de judecată şi motive de contestaţie.

S-a arătat că, prin cererile de recuzare formulate împotriva membrilor completului, s-a invocat în plus faţă de cererile anterioare, un nou motiv de recuzare în privinţa domnului judecător B., respectiv participarea la soluţionarea cererii de anulare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 19.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2023. În privinţa doamnei judecător G., petentul a indicat alte dosare la soluţionarea cărora magistratul a participat.

Totodată, contestatorul A. a susţinut că nu i s-a comunicat motivarea încheierii prin care a fost respinsă cererea de anulare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 19.12.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Iaşi, precum şi faptul că nu a fost înştiinţat cu privire la termenul fixat pentru soluţionarea cererii de strămutare a judecării prezentei cauze.

Preşedintele completului de judecată, faţă de susţinerile contestatorului, în sensul că nu i s-a comunicat încheierea prin care a fost respinsă cererea de anulare a amenzii judiciare, a explicat acestuia faptul că încheierea nu a fost motivată, urmând a-i fi comunicată după redactarea ei.

Pentru evitarea prelungirii excesive a procedurii, s-a pus în vedere contestatorului să invoce toate cazurile de incompatibilitate şi temeiurile care îi sunt cunoscute.

Contestatorul A., în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a solicitat recuzarea procurorului de şedinţă, susţinând că acesta are calitatea de pârât în dosarele nr. x/2025 şi nr. y/2024 aflate pe rolul Tribunalului Iaşi, în care cererile de chemare în judecată îi aparţin, urmând a depune în scris completări ale acestei cereri de recuzare.

În vederea soluţionării noilor cereri de recuzare formulate de condamnatul-contestator A., faţă de susţinerile contestatorului, în sensul că doreşte să ia cunoştinţă de conţinutul motivării încheierii prin care a fost respinsă cererea de anulare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea din data de 19.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2023, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 08-05-2025.

Prin încheierea din data de 11.04.2025 (neredactată), în baza art. 68 din C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. b) şi lit. f), alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de contestatorul A. cu privire la domnii judecători B. şi G., în dosarul nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 70 alin. (8) din C. proc. pen., prin încheierea din data de 16.04.2025 (neredactată), s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de contestatorul A. cu privire la procurorul de şedinţă.

Referitor la susţinerile petentului, curtea de apel a precizat că suspiciunile pe care acesta le are cu privire la lipsa de imparţialitate a unora dintre judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel laşi au fost analizate cu ocazia soluţionării incidentelor procedurale ivite în cauză, iar faptul că unul dintre judecătorii care au soluţionat cauza în care petentul a fost condamnat ocupă la acest moment funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel laşi nu echivalează cu o stare generală de incompatibilitate a tuturor judecătorilor instanţei.

Aşadar, verificând motivele invocate, Curtea de Apel Iaşi a apreciat că, în cauză, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, astfel încât, în opinia acestei instanţe, nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

De asemenea, potrivit art. 72 alin. (7) din C. proc. pen., "În cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaşi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaşi motive.".

În aceste coordonate normative de principiu, se reţine cu prioritate că pe rolul instanţei supreme a fost înregistrată, anterior, sub nr. de dosar x/2025, o cerere de strămutare formulată de petentul A. în aceeaşi cauză.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se constată că, prin cererea iniţială de strămutare, petentul a invocat, în esenţă, ca temeiuri de fapt ale acesteia, împrejurarea că soluţionarea cauzei a cărei strămutare se solicită nu s-ar putea realiza în mod imparţial şi obiectiv din cauza influenţei pe care o pot exercita judecătorul fondului (dosar nr. x/2012), domnul judecător C., în prezent vicepreşedinte al Curţii de Apel Iaşi şi fost preşedinte al secţiei penale, şi judecătorii care au soluţionat apelul în dosarul nr. x/2012, şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Iaşi, respectiv domnul judecător D. şi doamna judecător E..

Se reţine că prin sentinţa nr. 154 din 02 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În consecinţă, raportat la aceste argumente, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul respingerii cererii de strămutare, nu mai poate fi formulată, în aceeaşi cauză, o nouă cerere întemeiată pe aceleaşi motive.

Se constată că, în cuprinsul cererii de strămutare ce face obiectul prezentei cauze, petentul a invocat, ca temeiuri de fapt noi faţă de cererea de strămutare formulată anterior, următoarele împrejurări: domnul judecător B. a participat la soluţionarea cererii de anulare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 19.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2023; doamna judecător F. a făcut parte din completul care a soluţionat cererea sa de reexaminare a amenzii judiciare, deşi în dosarul nr. x/2024 a solicitat inclusiv nulitatea actelor îndeplinite de către respectivul magistrat; doamna judecător G. a soluţionat în trecut mai multe cereri care îl privesc.

Înalta Curte reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare de faţă vizează existenţa unor pretinse situaţii de incompatibilitate care afectează aparenţa de imparţialitate, petentul criticând în fapt modalitatea de soluţionare a cererii de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 19.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2023, precum şi soluţiile pronunţate în alte cauze care îl priveau şi care nu i-au fost favorabile acestuia.

Or, în primul rând, se reţine că argumentele prezentate vizează în mod evident o pretinsă conduită a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare/cererii de reexaminare a amenzii judiciare formulate de petent, nicidecum întreg corpul magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Iaşi.

De altfel, o parte a susţinerilor petentului au fost analizate urmare a cererilor de recuzare formulate de acesta, iar reiterarea suspiciunilor petentului cu privire la o pretinsă lipsă de imparţialitate a judecătorilor pe calea unei cereri de strămutare constituie în fapt o cale de atac deghizată împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de recuzare şi nu poate fundamenta strămutarea pricinii, aceste soluţii neputând fi cenzurate în actuala procedură nici măcar în mod indirect.

Se mai reţine că simpla împrejurare că doamna judecător G. a mai judecat şi alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluţiile pronunţate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Iaşi, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

Tocmai de aceea, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilităţi, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părţile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparţialitate a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Or, analizând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri de fapt ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei.

Aşadar, dincolo de lipsa de consistenţă a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, nemulţumirile referitoare la eventualul mod de soluţionare a cauzei, fără a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, nu pot conduce la strămutarea acesteia.

În concret, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ţin de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulţumirile exprimate de petent cu privire la modalitatea de soluţionare a cauzei penale nr. 2453/89/2023 constituie expresia poziţiei lui faţă de soluţiile astfel dispuse în dosar, care poate fi valorificată, în limitele prevăzute de legiuitor, în mod corespunzător în cadrul căii extraordinare de atac ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită, iar nu un temei obiectiv pentru reţinerea vreunei suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

În consecinţă, împrejurările invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Iaşi.

Ca urmare, în lipsa unor informaţii verificabile vizând pretinsa afectare a obiectivităţii tuturor judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, aspectele punctuale invocate de petent nu susţin în mod rezonabil o suspiciune cu privire la imparţialitatea acestora.

Pe cale de consecinţă, în contextul informaţiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să susţină în mod obiectiv afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2025.