Challenge to final pre-trial dismissal of criminal charges: inadmissibility of further appeal under Art. 341 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei 379/134/P/2023 din 3.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menţinută prin ordonanţa nr. 90/II/2/2024 din data de 7.10.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, că, prin ordonanţa nr. 379/134/P/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. şi asistenţă şi reprezentare neloială, prev. de art. 284 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Procurorul de caz a arătat că, la data de 26 ianuarie 2021, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, sub nr. x/2021 plângerea formulată de A., prin care sesiza posibile fapte penale săvârşite de către magistratul judecător B. din cadrul Judecătoriei Botoşani, precum şi de către magistratul procuror C. şi prim-procuror D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani.

După desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie prin Legea nr. 49/2022, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, fiind înregistrată sub nr. x/2022.

De asemenea, la data de 27.07.2021, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost înregistrată, sub nr. x/2021, plângerea formulată de numita A., prin care sesiza posibile fapte abuzive săvârşite de magistraţii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani care au instrumentat dosarul penal nr. x/2017, înregistrat pe rolul celei dintâi unităţi de parchet.

Prin ordonanţa din data de 02.08.2021 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

După desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie prin Legea nr. 49/2022, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, fiind înregistrată sub nr. x/2022.

Prin ordonanţa din data de 29.09.2022 s-a dispus reunirea cauzelor, cercetările urmând a fi efectuate în dosarul cu nr. x/2022

În urma analizei materialului probator administrat, prin ordonanţa din data de 06.02.2023, s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu reclamat a fi fost săvârşită de către magistraţii procurori şi judecători, reţinându-se că faptele nu există, soluţia fiind desfiinţată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin ordonanţa nr. 20/II/2/2023, motivat de împrejurarea că cercetările ar fi fost efectuate de un organ necompetent prin raportare la calitatea persoanei reclamate E., respectiv cea de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava. Ca atare, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, prin acelaşi act dispunându-se declinarea cauzei spre competentă instrumentare către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică. Măsurile dispuse au fost confirmate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava prin încheierea din data de 13.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Prin ordonanţa nr. 191/P/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 269 din C. pen. pretins a fi fost săvârşite de către magistraţii procurori şi judecători menţionaţi în cuprinsul plângerilor, reţinându-se că faptele nu există.

În continuare, cauza a fost disjunsă şi declinată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. şi reprezentare neloială, prev. de art. 284 din C. pen. pretins a fi fost săvârşite de către alte persoane care nu au calitatea de magistrat, printre care şi avocatul F. din cadrul Baroului Botoşani.

Prin ordonanţa din data de 05.12.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor antemenţionate.

Totodată, procurorul de caz a constatat că nemulţumirea persoanei vătămate A. este îndreptată împotriva lucrătorilor de poliţie care au instrumentat, de-a lungul timpului, dosarele penale în care a avut calitatea de subiect procesual principal, precum şi a avocaţilor care au acordat asistenţă juridică părţilor în dosarul civil nr. x/2016, ce a avut ca obiect punerea sub interdicţie a numitului G..

S-a reţinut că din probele administrate nu rezultă indicii în sensul comiterii de acte de natura celor ce fac obiectul incriminării (respectiv existenţa unei înţelegeri cu o persoană având interese contrare sau interese proprii în cauză). În acest sens a arătat că, persoana vătămată nu a invocat în cuprinsul plângerii astfel de împrejurări, iar aspectele invocate nu pot fi circumscrise niciunei fapte prevăzute de legea penală şi nu pot atrage răspunderea penală nici sub aspectul comiterii infracţiunii de asistenţă sau reprezentare neloială şi nici al infracţiunii de abuz în serviciu.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta A., în conformitate cu dispoziţiile art. 339 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin ordonanţa nr. 90/II/2/2024 din 07.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către numita A. şi, în consecinţă, a fost obligat petenta la plata sumei de 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, potrivit art. 275 alin. (2) şi (5) din C. proc. pen.

Examinând plângerea prin prisma criticilor formulate, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât argumentele avute în vedere de către procurorul de caz la adoptarea soluţiei de clasare au fost reţinute în mod corect, cu motivare corespunzătoare în fapt şi în drept, în condiţiile în care din probatoriul administrat nu au rezultat încălcări ale legii penale. Analizând actele dosarului prin prisma dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 51/1995, a rezultat că în exercitarea profesiei, avocatul reprezintă şi apără interesele părţii care a apelat la serviciile sale, având dreptul de a propune probe în susţinerea şi dovedirea acţiunilor/cererilor pe care le formulează, organele judiciare competente urmând a aprecia cu privire la utilitatea şi concludenţa probelor solicitate, în sensul admiterii sau respingerii acestora, astfel că această activitate a avocatului nu cade sub incidenţa legii penale.

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta A. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie solicitând, în esenţă, admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei de clasare şi trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate. Astfel, petenta a arătat că persoanele menţionate în plângere s-au folosit de înscrisuri false, invocând aspecte neconforme realităţii, în vederea favorizării făptuitorilor, la dosar existând probe certe şi concludente care dovedesc comiterea faptelor de natură penală. Totodată, petenta a criticat faptul că nu i s-a pus la dispoziţie dosarul pentru studiu, încălcându-i-se prin aceasta dreptul la apărare, dar şi împrejurarea că procurorul de caz a dispus o soluţie de clasare fără a ţine seama de totalitatea înscrisurilor existente la dosar, care dovedesc o situaţie factuală contrară.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că petenta a formulat plângere în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., fiind nemulţumită de modul în care a fost administrat probatoriul sau modul în care s-a desfăşurat ancheta penală.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că lucrătorii de poliţie îşi desfăşoară activitatea de cercetare în instrumentarea dosarelor penale sub supravegherea şi controlul procurorilor de caz, orice abateri de la dispoziţiile legale în administrarea probatoriului şi aplicarea măsurilor legale fiind suspuse cenzurii procurorului şi ulterior, în procedura plângerii împotriva soluţiei, a judecătorului de cameră preliminară, astfel că nesoluţionarea favorabilă a plângerilor şi cererilor formulate de persoana vătămată nu poate atrage răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, în lipsa unor elemente concrete care să circumstanţieze conduita organului de cercetare în sfera ilicitului penal.

În ceea ce priveşte activitatea avocaţilor, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că infracţiunea de abuz în serviciu nu ar putea fi reţinută în sarcina acestora, întrucât nu au calitatea de funcţionar (ci sunt liber-profesionişti ce îşi desfăşoară activitatea în mod liber şi independent, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995).

Judecătorul de cameră preliminară reţine că infracţiunea de "asistenţa şi reprezentarea neloială" incriminată de art. 284 din C. pen. constă în fapta avocatului care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate (alin. (1), respectiv înţelegerea frauduloasă dintre avocatul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate (alin. (2).

În consecinţă, a apreciat că nu există o faptă ce ar putea fi încadrată în dispoziţiile art. 284 din C. pen., deoarece, potrivit Legii nr. 51/1995, avocatul are o obligaţie de diligenţă, adică este obligat să depună toată priceperea în apărarea drepturilor clientului său şi să uzeze de mijloacele prevăzute de lege pe care el consideră favorabile acestora, iar în măsura în care petenta este nemulţumită cu privire la prestaţia avută în proces poate fi sesizat Baroul din cadrul căruia avocatul face parte, legiuitorul prevăzând sancţiuni specifice.

Împotriva încheierii penale nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 07 martie 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10 - 2 Judecători C.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, completul de doi judecători de cameră preliminară din Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost învestit cu soluţionarea contestaţiei exercitate de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei 379/134/P/2023 din 3.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecinţă, constatând că petenta A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia exercitată de aceasta.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 27 martie 2025.