Judicial officers’ prosecution for abuse of office based on procedural non-compliance excluded without independent evidence of illicit conduct

Şedinţa publică din data de 08 mai 2025

Asupra plângerii de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin ordonanţa din data de 09 octombrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de persoana vătămata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., obstrucţionarea justiţiei, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., uz de fals, prev. de art. 232 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi furt prev. de art. 228 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă că, prin plângerea formulată la data de 27 februarie 2019, înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii procurori B., C., D., E. şi F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, faţă de ofiţerul de poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 1-Compartimentul Urmăriri, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucţionarea justiţiei, prevăzută de art. 271 din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) din C. pen. în legătură cu modalitatea de instrumentare a dosarelor penale nr. x/2015 şi y/2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Din actul de sesizare a rezultat că, în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2015, organele de urmărire penală ar fi urmărit favorizarea făptuitoarei G., prin încălcarea prevederilor procesual penale, ceea ce a condus la lipsirea persoanei vătămate A. de dreptul la un proces echitabil, prin săvârşirea următoarelor acte:

- prin ordonanţa de clasare din data de 16.07.2016, procurorul de caz a dispus clasarea în mod nelegal, soluţie menţinută în aceeaşi manieră de către prim procuror, prin ordonanţa nr. 1429/II-2/2016 din 13.10.2016, prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei;

- în urma admiterii plângerii de către judecător împotriva soluţiei de clasare, procurorul de caz şi organele de poliţie din cadrul secţiei 3 Poliţie nu au respectat dispoziţiile obligatorii din încheiere, clasând a doua oară în mod nelegal plângerea persoanei vătămate, prin ordonanţa din data de 09.03.2018; astfel, organele de urmărire penală nu au ţinut cont de probele administrate, respectiv înscrisurile, suportul optic, martorii audiaţi, iar agentul de poliţie H. a încheiat la 17.12.2015 un proces-verbal în care a atestat în mod fals ca, în urma vizionării, imaginile de pe DVD nu au legătură cu cauza;

- în urma formulării unei plângeri penale împotriva agentului de poliţie H., s-a înregistrat dosarul penal nr. x/2017, care a fost instrumentat nelegal de către magistratul procuror E., întrucât competenţa de cercetare a poliţistului aparţinea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- în urma desfiinţării celei de-a doua soluţii de clasare prin încheierea instanţei nr. x/2018 din data de 10.05.2018, poliţiştii I. şi J. nu au respectat dispoziţiile obligatorii ale instanţei în sensul audierii persoanei vătămate, audierii martorilor propuşi de persoana vătămată şi nici nu au respectat nota de îndrumare a procurorului, dispunând efectuarea unei anchete sociale la DGASPC Constanţa în locul celei legale a Autorităţii Tutelare a Primăriei Constanţa, acţiuni urmate de întocmirea de către poliţistul J. a referatului cu propunere de clasare, însuşit de procurorul de caz C., prin ordonanţa din data de 23.01.2019;

- deşi prin încheierea din data de 03.10.2019 din dosarul x/2019 a fost desfiinţată pentru a 3-a oară ordonanţa de clasare a organului de urmărire penală, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor judecătorului de cameră preliminară în sensul completării cercetărilor, ceea ce a condus la dispunerea din nou a soluţiei de clasare la data de 01.03.2021, desfiinţată ulterior prin încheierea nr. x/2021 din 02.05.2022 a Judecătoriei Constanţa;

- magistratul procuror C. a dispus soluţia clasării, deşi se afla în stare de incompatibilitate conform primei declaraţii de abţinere a acestuia, admisă de către prim procurorul unităţii de parchet;

- ofiţerii de poliţie K. şi colegul acestuia, din cadrul Poliţiei Sectorului 1 Bucureşti-Compartimentul Urmăriri, i-au solicitat persoanei vătămate foloase materiale necuvenite în schimbul oferirii datelor privind locuinţa în fapt a copilului său şi a mamei acestuia.

Faţă de aspectele semnalate, prin ordonanţa nr. 571/P/2019 din data de 23.01.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucţionarea justiţiei, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea hotarârilor judecătoreşti, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. şi luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022, prin adresa din 31.03.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentu Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, dosarul a fost trimis pe cale administrativă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a înregistrat sub nr. x/2022.

Prin ordonanţa nr. 379/P/2022 din data de 09.08.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală unde s-a înregistrat sub nr. x/2022, dată fiind împrejurarea activării unuia dinţi magistraţii procurori, respectiv D., în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Prin ordonanţa nr. 2850/P/2022 din data de 08.04.2024 s-a dispus clasarea cauzei şi aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. cu privire la faptele imputabile magistraţilor procurori D., din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi F., din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare cu privire la celelalte fapte şi persoane în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin ordonanţa nr. 571/321/P/2019/dl din 17.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală, dat fiind faptul că procurorul B. figurează în prezent ca fiind delegat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În continuare, din actele de urmărire penală, procurorul de caz a constatat că persoana vătămată a formulat mai multe plângeri penale către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti ce au fost înregistrate, printre altele, sub nr. x/2017 (având ca obiect săvârşirea unor pretinse infracţiuni de serviciu de către poliţistul H.) şi sub nr. x/2015 (vizând cercetarea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, constând în aceea că, deşi printr-o hotărâre judecătorească definitiva s-a dispus exercitarea în comun a autorităţii părinteşti faţă de minora L., mama acesteia, G. a împiedicat sub diferite forme pe tată-persoana vătămată de a avea legături personale cu copilul).

În urma cercetărilor efectuate de către organele de cercetare penală din cadrul DGPMB, secţia 3 Poliţie în cadrul dosarului nr. x/2015, au fost propuse soluţii de clasare în mod succesiv, însuşite de către procurorii de caz prin ordonanţă, însă desfiinţate în procedura judecătorească a plângerii împotriva soluţiei, după cum urmează:

- la data de 16.07.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus clasarea cauzei pe temeiul inexistenţei faptei, soluţie desfiinţată prin încheierea nr. 4771/299/2016 din 22.02.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor;

- la data de 09.03.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus clasarea cauzei pe temeiul lipsei prevederii în legea penală ori lipsei vinovăţiei, soluţie desfiinţată prin încheierea nr. x/2018 din 08.06.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor;

- la data de 18.03.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus clasarea cauzei pe temeiul lipsei vinovăţiei, soluţie desfiinţată prin încheierea nr. x/2019 din 03.10.2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor;

- la data de 02.06.2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus clasarea cauzei pe temeiul lipsei vinovăţiei, soluţie desfiinţată prin încheierea nr. x/2021 din 02.05.2022 a Judecătoriei Constanţa, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor.

Prin încheierile dispuse în procedura controlului judecătoresc, au fost enunţate motivele nelegalităţii şi netemeiniciei soluţiei de clasare, referitoare la modul de interpretare a probatoriului ori insuficienţa probelor ori incompatibilitatea procurorului de caz C. (conform încheierii nr. x/2018 din data de 08.06.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în urma căreia s-a constatat cauza de nulitate relativă a ordonanţei de clasare a cărei consecinţă, a vătămării drepturilor procesuale, nu a putut fi înlăturată decât prin anularea actului).

Cu privire la constatarea în mod repetat a nelegalităţii şi netemeiniciei ordonanţelor de clasare, s-a avut în vedere, pe de-o parte, că acest aspect nu implică în mod automat o încălcare cu rea-credinţă a normelor procesual penale de către organele de urmărire penală, iar în lipsa evidenţierii unor elemente probatorii certe care să contureze o astfel de pretinsă conduită abuzivă, se va da eficienţă principiului conform orice dubiu profită persoanei acuzate.

Pe de altă parte, în legătură cu dosarul penal nr. x/2015, nu au fost relevate elemente factuale care să confirme susţinerea persoanei vătămate conform căreia organele de urmărire penală s-ar fi aflat într-o înţelegere frauduloasă în vederea prejudicierii intereselor sale procesuale, astfel cum în mod netemeinic a fost invocat prin actul de sesizare.

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. presupune întreprinderea unor acţiuni de iniţiere, asociere, sprijinire sau aderare a unui grup format din minim 3 persoane care să acţioneze în mod coordonat într-un anumit interval de timp în scopul săvârşirii unor infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei. Din ansamblul datelor expuse de către persoana vătămată, în afara unor relaţii profesionale fireşti ale organelor de urmărire penală, nu au reieşit elemente probatorii certe care să contureze elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni.

Cu privire la pretinsa infracţiune de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prin nerespectarea dispoziţiilor obligatorii ale judecătorului de cameră preliminară, fapta astfel sesizată nu se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 287 din C. pen. (nerespectarea hotărârilor judecătoreşti), ale cărei variante normative nu se aplică în cazul de faţă.

În plus, faţă de dispoziţiile judecătorului privind administrarea unor mijloace de probă, respectiv audierea persoanei vătămate, efectuarea anchetei psihosociale, audierea martorei M. sau audierea făptuitoarei, organele de urmărire penală au urmărit să aducă la îndeplinire dispoziţiile obligatorii ale instanţei de judecată, atât prin administrarea efectivă a mijlocului de probă, cât şi prin întocmirea unor acte justificative ale imposibilităţii îndeplinirii acestuia, astfel încât nu poate fi reţinută în sarcina acestora o încălcare a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din C. proc. pen.

În continuare, s-a reţinut că starea de incompatibilitate a procurorului C. a fost analizată în două rânduri de către prim-procuror B., în legătură cu dosarul penal nr. x/2915, în urma formulării unor cereri de abţinere de către procurorul de caz, mai întâi prin ordonanţa din data de 05.02.2016 prin care s-a dispus admiterea acesteia, iar ulterior prin ordonanţa din data de 22.02.2017 prin care s-a dispus respingerea acesteia, astfel că, s-a apreciat că o soluţie diferită a celei de-a doua ordonanţe emise de către prim procuror nu poate fi apreciată în contextul unei conduite abuzive, întrucât, pe de-o parte, motivele invocate şi analizate în cele 2 ordonanţe au fost diferite, iar pe de altă parte starea de incompatibilitate iniţială a fost determinată de o acţiune disciplinară derulată împotriva procurorului de caz, stare ce nu poate fi instituită cu titlu permanent, ci în funcţie de evoluţia acţiunii disciplinare.

În acest sens, s-a reţinut că activitatea de urmărire penală este subsumată principiilor procesual penale conform cărora, administrarea şi interpretarea probelor sunt atribute exclusive ale organelor de urmărire penală, exercitate prin respectarea exigenţelor- procesual penale ale liberei aprecieri, constând în coroborarea tuturor probelor directe, sau indirecte, aprecierea probelor în mod rezonabil, imparţial, onest, pe bază de probe, la care să contribuie, atât factori de ordin subiectiv, cât factori de ordin obiectiv, cum sunt faptele rezultate din probele administrate.

A mai arătat că, expunerea în circumstanţiere a unor stări şi împrejurări privind modul defectuos în care s-ar fi derulat procedurile penale, pentru care persoana vătămată a beneficiat deja, în cursul căilor de atac, de o analiză a procurorului ierarhic superior şi a judecătorului de cameră preliminară, nu este în măsură să contureze o acţiune de deturnare a scopului înfăptuirii justiţiei, fiind necesar ca aceste acuzaţii să fie susţinute de probe certe care să înlăture prezumţia de nevinovăţie.

În lipsa conturării unor elemente factuale, concrete, acuzaţiile persoanei vătămate nu se pot îndrepta către raţionamentul logico-juridic pe care magistraţii procurori s-au bazat în soluţionarea unei cauze, ci răspunderea acestora ar fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza în care au fost chemaţi să o soluţioneze.

Subsecvent lipsei constatării unor infracţiuni de serviciu, în instrumentarea dosarelor penale invocate de persoana vătămată şi în lipsa unor probe certe, procurorul de caz a apreciat că nu pot fi evidenţiate nici elementele de tipicitate ale infracţiunilor de obstrucţionare a justiţiei, de favorizare a făptuitorului şi neglijenţă în serviciu.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, deşi în preambulul sesizării persoana vătămată a încadrat din punct de vedere juridic situaţia faptică descrisă ca fiind circumscrisă şi acestei infracţiuni, s-a apreciat de către procurorul de caz că, din cuprinsul plângerii nu au rezultat date concrete care să reliefeze în ce a constat elementul material al infracţiunii sesizate, astfel încât acuzaţiile în referire la această faptă au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, constând în aceea că agentul de poliţie H. a încheiat la 17.12.2015 un proces-verbal în cuprinsul căruia ar fi atestat în mod fals că, în urma vizionării, imaginile de pe DVD nu au legătură cu cauza, s-a reţinut că, pentru îndeplinirea elementelor de tipicitate subiectivă şi obiectivă ale acestei fapte, se impune ca menţiunile inserate în conţinutul actului procedural să fi fost de natură a distorsiona adevărul şi să fi fost redate cu rea-credinţă, însă consemnările invocate de persoana vătămată ca fiind false au reprezentat percepţii cu propriile simţuri ale organului de poliţie, din punct de vedere al aprecierii utilităţii datelor rezultate din vizionarea înregistrărilor video, care, însă nu pot fi evaluate decât prin coroborarea cu alte mijloace de probă ale cauzei penale.

Subsecvent lipsei constatării infracţiunii de fals intelectual, procurorul de caz a apreciat că nu pot fi reţinute nici elementele de tipicitate ale infracţiunii de uz de fals.

Referitor la infracţiunea de luare de mită sesizată, constând în solicitarea de către organele de poliţie din cadrul secţiei 1 Poliţie a unor foloase necuvenite în schimbul oferirii de informaţii privind locaţia minorei, s-a reţinut că această acuzaţie nu poate fi susţinută de elemente probatorii care să corespundă realităţii obiective, fără a putea depăşi limitele unor alegaţii lipsite de temeinicie.

Împotriva ordonanţei de clasare a formulat plângere petentul A., în condiţiile prevăzute de art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin ordonanţa nr. 224/II/2/2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 571/321/P/2019/dl din data de 09 octombrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

În argumentare s-a reţinut că, în cauză, procurorul a reţinut a reţinut în mod corect, din probele administrate, că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit căruia, fapta nu există.

Astfel, s-a arătat că elementele existente în cuprinsul sesizării şi în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare/juste a procurorului de caz, neexistând niciun element de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probaţiunii.

S-a mai arătat că, atât în plângerile penale, cât şi în plângerea îndreptată împotriva soluţiei de clasare, petentul a făcut în realitate, o recenzie asupra proceselor penale în care a fost implicat, însă aspectele invocate constituie, în esenţă, excepţii/apărări propriu-zise specifice fazelor procesului penal.

Totodată, a reţinut că, din actele dosarului nr. x/2019 reiese că există probe necesare şi utile, menite a sta la baza adoptării soluţiei de către procuror, astfel încât nu se poate susţine că s-a efectuat o anchetă sumară sau superficială şi că s-ar impune infirmarea soluţiei în vederea completării probaţiunii.

Nemulţumit de această soluţie, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a contestat ordonanţa din data de 09 octombrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019, susţinând că, organele de urmărire penală nu i-au dat posibilitatea de a da o declaraţie, în prezenţa apărătorului ales şi nici nu au administrat probe, încălcându-i-se astfel liberul acces la justiţie.

A arătat că, în cuprinsul ordonanţei se reţine că procurorii împotriva cărora a formulat plângere nu ar fi săvârşit nicio infracţiune, iar petentul nu ar fi indicat ce dispoziţii legale au încălcat aceştia, deşi în cuprinsul plângerii a specificat că au comis infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucţionarea justiţiei, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

A mai susţinut că, urmare cercetărilor efectuate anterior, în mod legal, instanţele de judecată au desfiinţat de patru ori ordonanţele de clasare. Astfel, prin încheierea din data de 22 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost desfiinţată ordonanţa de clasare din 16 iulie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2015, prin încheierea din data de 10 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă pentru a doua oară plângerea formulată de petent, şi s-a desfiinţat ordonanţa de clasare din data de 09 martie 2018 emisă în acelaşi dosar de urmărire penală, prin încheierea din data de 03 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa a admis, pentru a treia oară plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din 18 martie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015 şi s-a desfiinţat ordonanţa de clasare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 03 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a constatat nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţei de clasare nr. 12687/P/2014 din data de 18 martie 2019.

Totodată, prin încheierea din data de 27 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Constanţa, instanţa a admis plângerea formulată împotriva ordonanţei de clasare din 02 iunie 2021, prin încheierea din 23 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa s-a admis contestaţia privind durata procesului penal şi s-a dispus soluţionarea dosarului penal nr. x/2018 până la data de 01 martie 2021, iar prin încheierea din data de 12 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Constanţa instanţa a admis contestaţia duratei procesului în dosarul nr. x/2015, instanţa stabilind termen pentru rezolvarea cauzei de către procuror până la data de 31 decembrie 2023.

A mai arătat că, ordonanţa din data de 09 octombrie 2024 emisă în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţinută prin ordonanţa nr. 224/II/2/2024 din data de 24 noiembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nelegală şi netemeinică, deoarece pe fondul pasivităţii organelor de cercetare şi a faptului că au favorizat-o pe G., fiica petentului a fost în continuare, victima unor abuzuri în locuinţa mamei sale, consecinţa neefectuării cu celeritate de cercetări în dosarele penale nr. x/2019 al secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, nr. 379/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 2850/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind aceea că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu s-au efectuat cercetările solicitate de petent, acesta susţinând că a dovedit că nu s-au respectat încheierile definitive ale judecătorilor de camera preliminară care au desfiinţat de 4 ori ordonanţele de clasare şi doua încheieri ale judecătorilor de drepturi şi libertăţi, aspect ce a făcut ca, din 2015 şi până în data de 03.06.2022, petentul să nu poată să îşi vadă fiica.

A mai arătat că, în prezent, mama fiicei sale, G. este cercetată pentru infracţiunile de pornografie infantilă, rele tratamente aplicate minorului şi lovire şi alte violenţe.

Astfel, în opinia petentului, consecinţa neefectuării de cercetări este aceea că, fiica sa a fost abuzată fizic şi psihic, că relaţia sa cu aceasta a fost profund afectată.

Totodată, a susţinut că, din înscrisurile ataşate rezultă fără echivoc că organele de cercetare penală au săvârşit, în formă continuată, faptele sesizate.

Plângerea a fost înregistrată iniţial la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, sub nr. x/2024, judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea F/CP din data de 14 martie 2025, faţă de împrejurarea că urmărirea penală a vizat, printre altele, pretinse infracţiuni de abuz în serviciu, presupus a fi săvârşite printre alţii de către procurorul F., care în prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a apreciat că soluţionarea cauzei aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că a admis excepţia de necompetenţă invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de A., împotriva ordonanţei din data de 09.10.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală dispusă în dosarul penal x/2019, menţinută prin ordonanţa nr. 224/II-2/2024 din data de 25.11.2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală sub nr. x/2024, la data de 04 aprilie 2025 fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C20 C. pen.

Urmare diligenţelor instanţei, a fost ataşat dosarul nr. x/2019 şi lucrarea nr. 224/II-2/2024 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

La termenul din data de 08 mai 2025 s-au luat concluziile petentului şi ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare sus-menţionate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Acuzaţiile aduse de petentul A. magistraţilor procurori B., C., D., E. şi F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi ofiţerului de poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 1-Compartimentul Urmăriri în cauza de faţă vizează, în esenţă, modalitatea de soluţionare a plângerilor sau sesizărilor formulate de acesta.

În argumentarea plângerii, petentul a apreciat că organele de cercetare penală nu au respectat dispoziţiile judecătorilor de cameră preliminară şi ale judecătorilor de drepturi şi libertăţi, încălcând în formă continuată prevederile art. 335 din C. proc. pen.

În acest sens a arătat că, de la data formulării plângerii şi până la data de 04 aprilie 2022 nu s-au efectuat niciun fel de cercetări de către parchet.

Astfel, petentul impută magistraţilor procurori şi ofiţeri de poliţie, sub acuzaţia de abuz în serviciu, obstrucţionarea justiţiei, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, favorizarea făptuitorului, fals intelectual şi luare de mită, lipsa de preocupare în administrarea de probe, refuzând să respecte dispoziţiile definitive a instanţelor, care au admis plângerile formulate succesiv de petent, favorizând-o pe G..

În raport cu conţinutul concret al acuzaţiilor astfel formulate, reevaluând soluţia de clasare dispusă pentru faptele imputate magistraţilor procurori B., C., D., E. şi F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi ofiţerului de poliţie din cadrul Poliţiei Sectorului 1-Compartimentul Urmăriri Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi, nu identifică elemente de nelegalitatea care să justifice eventuala reconsiderare a soluţiei dispuse.

Petentul nu a formulat, în actuala procedură, critici detaliate, limitându-se la a reitera argumentele invocate în cuprinsul plângerii iniţiale, invocând caracterul nelegal al soluţiei contestate, fără a aduce argumente în acest sens.

Analizând actele de urmărire penală şi înscrisurile depuse de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că acuzaţiile expuse de acesta în plângerea penală formulată dau expresie, în mod fundamental, nemulţumirii sale subiective faţă de soluţiile dispuse în cadrul plângerilor formulate, fără a indica faptele imputabile acestora.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că, în actuala procedură, judecătorul nu este abilitat să procedeze la evaluarea modalităţii de soluţionare şi, implicit, la cenzurarea soluţiilor de clasare dispuse de magistraţii procurori în dosarul nr. x/2019, indicat în cuprinsul plângerii.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reţine că, în actuala procedură, judecătorul de cameră preliminară acţionează în limitele prescrise de art. 341 din C. proc. pen. şi nu se poate substitui instanţei învestite în procedura de cameră preliminară.

Activitatea magistraţilor judecători şi procurori desfăşurată în condiţiile art. 124 şi art. 131 din Constituţia României şi art. 1 din Legea nr. 304/2022, este o activitate de interpretare pe baza unui raţionament logico-juridic a faptelor, a probelor şi a dispoziţiilor legale aplicabile la cazul concret, în favoarea ori în defavoarea unei părţi şi, ca atare, actul cu caracter jurisdicţional emis nu poate fi privit ca o faptă sancţionabilă din punct de vedere penal.

Independenţa magistratului (judecător sau procuror) în soluţiile dispuse presupune, printre altele, ca el să nu fie supus unor acţiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe soluţiile dispuse în cauzele instrumentate/soluţionate. Aceasta deoarece, prin specificul raporturilor asupra cărora statuează, soluţiile magistratului sunt permanent susceptibile de a provoca nemulţumirea ori suspiciunea uneia sau alteia dintre părţi, iar declanşarea unei anchete penale ca urmare a simplei cereri a părţilor ar lipsi de conţinut dispoziţiile ce garantează statutul magistratului ori independenţa sa.

Intervenţia organului de urmărire penală şi anchetarea magistratului pentru eventuale infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucţionarea justiţiei, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen. trebuie să se realizeze, aşadar, doar pentru investigarea actelor de conduită cu aparente conotaţii ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct şi suplimentar soluţiilor dispuse în cauzele soluţionate, în sine. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informaţii independente şi obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulţumirii subiective a unei părţi faţă de soluţia dispusă într-un dosar penal.

Or, conduita imputată, în speţă, magistraţilor procurori B., C., D., E. şi F., respectiv a ofiţerilor de poliţie se înscrie în exerciţiul firesc al atribuţiilor specifice funcţiilor judiciare deţinute de aceştia, derivate, atât din normele ce reglementează statutul magistraţilor, cât şi din dispoziţiile procesual-penale ce disciplinează procedurile judiciare în care aceştia au acţionat.

Înalta Curte, Judecătorul de cameră preliminară reţine că petentul nu a indicat, în concret, faptele imputate acestora, rezumându-se a invoca lipsa de preocupare a organelor de cercetare penală în administrarea de probe.

Presupunând că ceea ce petentul impută intimaţilor este dispunerea unor soluţii de clasare cu nerespectarea dispoziţiilor judecătorului de cameră preliminară, Înalta Curte constată că soluţiile pretins dispuse de intimaţi au fost cenzurate în cadrul permis de dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen., fiind admise patru plângeri succesive ale petentului. În plus, nu au fost identificate sau evidenţiate de petent acte de conduită, de natură a se circumscrie, formal, elementului material al infracţiunilor de abuz în serviciu, obstrucţionarea justiţiei, nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, favorizarea făptuitorului, fals intelectual, luare de mită şi constituirea unui grup infracţional organizat.

În lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire, subiectivă, a unei părţi ori subiect procesual faţă de o soluţie sau măsură nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că absenţa unor indicii de exercitare nelegală a atribuţiilor de serviciu de către magistraţii reclamaţi şi incidenţa impedimentului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. legitimează opţiunea procurorului de a dispune clasarea cauzei, soluţia atacată fiind astfel legală şi temeinică.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunei fapte penale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 09 octombrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 09 octombrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 08 mai 2025.