Cassation inadmissibility: failure to invoke statutory grounds for casation against final appellate criminal judgment

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 332 din data de 06 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iaşi, secţia penală, a condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "omor asupra unui membru de familie", prevăzută de art. 199 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat - pe o durată de 5 ani.

În baza disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiului autorităţii de stat - pe durata prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza disp.art. 96 alin. (4) din C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curţii de Apel Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la tentativă de furt calificat", prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen.-art. 32 din C. pen. cu referire la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza disp.art. 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa principală de 25 ani închisoare stabilită inculpatului prin prezenta sentinţă cu pedeapsa principală de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curţii de Apel Iaşi şi a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de pedeapsă obligatoriu, de 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea menţionată), rezultând pedeapsa principală unică de 25 ani şi 4 luni închisoare.

S-a stabilit pedeapsă principală de executat pentru inculpatul A.: pedeapsa de 25 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Potrivit art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat - pe o durată de 5 ani, pedeapsă a cărei executare ar fi început conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Potrivit art. 45 alin. (5) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat - pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen., pedeapsă ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală, partea din pedeapsa complementară executată în perioada 23.10.2020 - 22.10.2022, în baza sentinţei penale nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 216/JDL din data de 08.08.2022, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Iaşi şi confirmată prin încheierea penală din data de 08.09.2022, pronunţată în cadrul aceluiaşi dosar penal (mandat de arestare preventivă nr. 82 UP/08.08.2022 emis de Tribunalul Iaşi).

În baza disp.art. 72 din C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală, durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia în cauza penală nr. x/2019 a Judecătoriei Iaşi, soluţionată prin sentinţa penală nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curţii de Apel Iaşi - respectiv perioada 03.05.2019 - 18.05.2019 - şi durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia în prezenta cauză penală, respectiv perioada începând de la data de 07.09.2022 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice care au fost recoltate, vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza disp.art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 - art. 20 din C. proc. pen. a admis acţiunea civilă exercitată de către de către directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, cu sediul în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, în cadrul procesului penal, în calitate de reprezentant legal al minorului B. conform sentinţei civile nr. 36/11.01.2023 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, pronunţată în dosarul civil nr. x/2022 al Tribunalului Iaşi.

A obligat inculpatul să plătească părţii civile minore B., suma de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile (daune morale), prin reprezentanţii legali ai acesteia de la momentul executării efective a obligaţiei de plată.

În baza disp.art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 - art. 20 din C. proc. pen. au fost admise acţiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părţile civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf, Spiridon" Iaşi şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Prof. Dr. N. Oblu".

A obligat inculpatul să plătească acestor părţi civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părţii civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi suma de 4123,75 RON, la care s-a adăugat dobânda de referinţă a BNR, conform art. 3 din O.G..13/2011, până la executarea integrală a obligaţiei de plată;

- părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi suma de 5199,57 RON, la care s-a adăugat dobânda de referinţă a BNR, conform art. 3 din O.G..13/2011, până la executarea integrală a obligaţiei de plată.;

- părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Prof. Dr. N. Oblu" suma de 41.946,72 RON, la care s-a adăugat dobânda de referinţă a BNR, conform art. 3 din O.G..13/2011, până la executarea integrală a obligaţiei de plată.

În baza disp.art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 - art. 20 din C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă C..

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C. suma de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale şi suma reprezentând echivalentul în RON al sumei de 50.000 euro, stabilit la cursul BNR de la data executării efective a obligaţiei de plată, cu titlu de daune morale.

A respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretenţiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă C. - cu datele de stare civilă şi domiciliul anterior menţionate.

A constatat că numita D. nu a formulat pretenţii civile în cadrul procesul penal.

În baza disp. art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. cu referire la art. 249 alin. (1) şi alin. (7) din C. proc. pen. a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 10.000 RON, sumă acordată cu titlu de despăgubiri civile părţii civile minore B. - cu datele de stare civilă şi domiciliul anterior menţionate - prin prezenta sentinţă penală.

A dispus ca în baza disp. art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 272 din C. proc. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) lit. a) şi lit. g), art. 10 alin. (2) şi art. 13 alin. (3) din Noul Protocol încheiat la data de 08.02.2024 între Uniunea Naţională a Barourilor din România, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, suma de 3244 RON, reprezentând onorariul majorat al apărătorului din oficiu al inculpatului în faza camerei preliminare şi în faza de judecată a procesului penal (delegaţia nr. 28729/27.12.2022 emisă de Baroul Iaşi) şi suma de 2040 RON, reprezentând onorariul majorat al apărătorului din oficiu al părţii civile minore B. în faza camerei preliminare şi în faza de judecată a procesului penal (delegaţia nr. 29885/06.02.2023 emisă de Baroul Iaşi) să fie achitate Baroului Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei, rămânând în sarcina statului.

În baza disp. art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 332/06.06.2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2022.

S-a dedus în continuare din durata pedepsei principale aplicate inculpatului durata arestării preventive a acestuia, de la 06.06.2024 la zi (06.11.2024).

Decizia instanţei de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la data de 07 noiembrie 2024, iar inculpatului A. la data de 11 noiembrie 2024.

Împotriva deciziei penale nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat recurs în casaţie la data de 22 noiembrie 2024, inculpatul A.,

În raport cu data comunicării hotărârii din apel, termenul legal de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit pentru inculpatul E. la data de 11 decembrie 2024.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, părţilor civile, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Iaşi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 10 martie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu Completului C1 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 09 aprilie 2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d), rezultând, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 332/06.06.2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală în dosarul nr. x/2022, nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casaţie, astfel că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Aşadar, recursul în casaţie are ca obiect hotărâri definitive ale curţilor de apel şi ale instanţei supreme, pronunţate ca instanţe de apel, prin care se dă o soluţie acţiunii penale, fiind excluse, prin urmare, din categoria analizată, atacarea exclusiv a hotărârilor pronunţate de către instanţele de fond.

De asemenea, Înalta Curte reţine faptul că cererea de recurs în casaţie formulată, deşi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. din prisma faptul că în conţinutul căii de atac extraordinare exercitate, nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Deşi prin cererea formulată, în esenţă, inculpatul îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu condamnarea sa, contestând probele în baza cărora s-a pronunţat instanţa de fond, acest aspect nu suplineşte cerinţa prevăzută în mod imperativ de norma legală menţionată, în sensul indicării cazului de recurs în casaţie şi motivării acestuia.

În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

În condiţiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de casaţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casaţie, atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.

De altfel, aspectele susţinute de inculpat privind rejudecarea cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţa de fond intrată în puterea lucrului judecat nu se circumscrie cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv: pct. 1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; pct. 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal; pct. 11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; pct. 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la baza factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza disp. art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 aprilie 2025.