Drug-trafficking conviction upheld; annulment appeal rejected as inadmissible absent legal-reasoning basis.

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 59 din 22.02.2024 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile Legii nr. 194/2011.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale stabilite în cauză şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), care urmează să fie executată în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, se aplică după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pedeapsa accesorie stabilită prin prezenta pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, se aplică de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante privative de libertate.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea adăugării profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, operaţiune care urmează a se realiza, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, la introducerea inculpatului în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată, în condiţiile art. 190 C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, condamnatul A. a fost informat cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 574 lit. d) C. proc. pen.., a următoarelor: 0,32 grame pulbere care conţine ca substanţă activă Amfetamină în amestec cu Cofeină, ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanţa conform dovezii seria x din data de 04.01.2022; 2,46 grame cristale (3-CMC), ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanţa conform dovezii seria x din data de 12.04.2022; 5,21 grame cristale (3-CMC), ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanţa conform dovezii seria x din data de 06.05.2022; 0,90 grame substanţă pulverulentă care conţine Cocaină în amestec cu B., ce au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Constanţa conform dovezii seria x din data de 14.06.2022.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 22.02.2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. x/2022

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la 22 ianuarie 2025 .

Prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a arătat că s-a reţinut în sarcina sa că i-a vândut inculpatului C. cantitatea de 0,93 grame cocaină, la 30.05.2022, în jurul orei 18:00, cantitate care a fost predată de acesta investigatorilor.

Latura obiectivă a infracţiunii constă în vânzarea de droguri, ceea ce presupune a preda marfa şi a primi preţul.

Recurentul a susţinut că dacă a stat de vorbă în faţa blocului său cu inculpatul C. aceasta nu confirmă efectuarea tranzacţiei şi nu se surprinde în înregistrare acest moment, cum s-a reţinut de instanţe. Totodată, recurentul a învederat că, înainte de întâlnire, nu s-a efectuat verificarea inculpatului C., respectiv dacă are droguri asupra sa, în contextul în care, cu două ore înainte, acesta s-a întâlnit cu "D.", cu privire la care existau indicii că face trafic de droguri, conform procesului-verbal de sesizare, iar la întâlnirea cu investigatorii intenţia inculpatului C. a fost de a se deplasa la o altă locaţie şi de a conduce investigatorii în cele din urmă în faţa blocului unde locuia recurentul. A sta de vorbă în faţa blocului, fără a discuta despre droguri sau a vinde droguri, doar pentru a convinge investigatorii care se aflau în zonă că C. a cumpărat droguri de la inculpat nu întruneşte elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Deopotrivă, recurentul a învederat că preţul care se susţine că l-a plătit pentru 0,93 grame, respectiv 1200 RON, în condiţiile în care preţul de vânzare era de 100 euro, dovedeşte că nu a avut loc acea tranzacţie.

S-a arătat că un aspect de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel este cel privind încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 4 C. proc. pen.. şi art. 6 CEDO.

În timpul urmăririi s-a constatat că în această activitate a fost implicată o persoană numită "D.", care a avut o convorbire telefonică cu C. în aceeaşi zi, pe 30.05.2022. Inculpatul C. i-a solicitat lui "D." să-i facă rost de droguri, a avut o convorbire telefonică cu o persoană care i-a adus drogurile, iar în jurul orelor 16:00 s-a întâlnit cu C., care era cu colaboratorul sub acoperire şi i-a predat drogurile. Deşi exista autorizaţia de supraveghere a lui D. (nr. 851/10.05.2022 emisă de Tribunalul Constanţa) nu a fost înregistrată video această tranzacţie, dar este redată în procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice. În procesul-verbal din 25.05.2022 s-a menţionat că au fost redate convorbirile telefonice iniţiate/primite de postul telefonic cu nr. x, ce aparţine numitului "D.", supravegherea tehnică fiind dispusă în baza mandatului nr. x/10.05.2022 al Tribunalului Constanţa, discuţii care nu au fost valorificate.

În opinia recurentului, nu a fost dovedită activitatea privind vânzarea drogurilor de către el către C., chiar dacă acesta din urmă a predat drogurile mai departe investigatorului.

Chiar dacă se face referire la acel drog într-un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, cu menţiunea că a fost cumpărat la 30.05.2022, recurentul a susţinut că nu există nici un act care să ateste că s-a efectuat această vânzare de către el, prin intermediul lui C., după cum există inadvertenţe între cantitatea presupusă a fi vândută de el şi cantităţile de droguri inserate în procesele-verbale de predare către laborator şi de laborator către organul de cercetare.

Astfel, în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/31.05.2022 se menţionează că a fost examinată proba ce a fost cumpărată la 30.05.2022 de la numitul C., proba fiind constituită din două punguţe de material plastic transparent, care conţin 0,93 grame substanţă pulverulentă de culoare albă, iar în concluzii se reţine că proba înaintată în cauză privindu-l pe C. este constituită din 0,93 grame substanţă pulverulentă care conţine ca substanţă activă cocaină în amestec cu B..

În procesul-verbal de predare a probei din 02.06.2022 de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor se menţionează predarea şi primirea probei rămasă în urma analizelor chimice de laborator cu referire la raportul de constatare nr. x din 02.06.2022, masa brută fiind de 1,67, iar masa netă de 0,90. Această probă are sigiliul 18904.

În procesul-verbal de predare primire de la laborator către organul de cercetare cu referire la acelaşi raport de constatare nr. x/31.05.2022 se menţionează că plicul este sigilat cu sigiliu MI nr. 4208, rezultatul fiind două punguţe din material plastic care conţin substanţă pulverulentă de culoare albă masa brută 1,45 grame, cu privire la masa netă neexistând vreo menţiune.

Dacă în raportul de constatare ştiinţifică nr. x/31.05.2022 se reţine examinarea probei ce a fost cumpărată la 30.05.2022, de 0,93 grame, iar în procesul-verbal de predare se reţine cantitatea de 1,45 grame brut fără masa netă, evident că nu este vorba de cantitatea 0,93 grame despre care se susţine că a fost cumpărată de la recurent.

S-a învederat că singura probă care surprinde momentul când inculpatul C. cumpăra cantitatea de 0,93 grame cocaină este reprezentată de planşa fotografică, când cei doi stau de vorbă în faţa blocului, la 30.05.2022.

Deşi erau supravegheaţi de investigatorii care au fost autorizaţi să înregistreze audio-video activităţile desfăşurate, nu se surprinde vreun moment în care recurentul să-i predea droguri lui C. şi cel dintâi să primească vreo sumă de bani.

Recurentul a susţinut că doar a stat de vorbă în faţa blocului cu inculpatul C., nefăcând vreo tranzacţie cu droguri sub supravegherea investigatorilor sub acoperire, învederând, totodată, că, înainte cu două ore, acesta din urmă s-a întâlnit cu numitul "D.", despre care existau indicii că se ocupă cu trafic de droguri, cei doi discutând în aceeaşi zi despre procurarea de droguri şi, mai departe, "D." a avut o discuţie telefonică cu furnizorul de droguri, de la care a şi cumpărat drogurile, s-a întâlnit la orele 16:00 cu C. şi i-a dat substanţa, fiind astfel dovedită activitatea lui "D.", faţă de care, însă, s-a dat o soluţie de clasare.

Faptul că această vânzare nu a fost efectuată rezultă şi din procesul-verbal de la fila x d.u.p., în care se menţionează că există informaţii că C. pune în vânzare etnobotanice şi droguri de risc şi mare risc şi vinde un gram de cocaină cu 100 euro. Dacă investigatorul i-a oferit pentru cantitatea de 0,93 grame 1200 RON, când un gram de cocaină se vindea cu 500 RON, desigur că această tranzacţie se referă la altă cantitate, de 2,60 grame, cumpărată de inculpatul C. de la alte persoane.

Recurentul a învederat că nu există nici o convorbire între el şi C., iar dacă investigatorii ar fi constatat că i-a oferit droguri lui C., la orele 18:57-19:05, când s-au întâlnit, ar fi intervenit în acel moment, dar au întrerupt supravegherea şi au părăsit zona.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Constanţa pentru aspectele de nelegalitate învederate.

Pentru primul motiv de recurs în casaţie s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în baza dispoziţiilor art. 395 alin. (5) C. proc. pen.. în referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi intimatului C., însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 martie 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 08 aprilie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent, cererea de recurs în casaţie apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv cel reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie (dosarul nr. x/2022), a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele, prenumele şi domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă şi este semnată de apărătorul ales al recurentului (avocat E., cu împuternicirea avocaţială la dosar - dosar nr. x/2022 C.A. Constanţa). Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privinţa cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., invocat de recurent, se observă că acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a susţinut că doar a stat de vorbă în faţa blocului său cu inculpatul C., ceea ce nu confirmă efectuarea tranzacţiei şi nu se surprinde în înregistrare un moment al tranzacţiei. Totodată, recurentul a învederat că, înainte de întâlnire, nu s-a efectuat verificarea inculpatului C., respectiv dacă are droguri asupra sa, în contextul în care, cu două ore înainte, acesta s-a întâlnit cu "D.", cu privire la care existau indicii că face trafic de droguri, conform procesului-verbal de sesizare. Deopotrivă, recurentul a susţinut că şi din procesul-verbal de la fila x d.u.p. rezultă că această vânzare nu a fost efectuată, proces-verbal în care se menţionează că există informaţii că C. pune în vânzare etnobotanice şi droguri de risc şi mare risc şi vinde un gram de cocaină cu 100 euro. Dacă investigatorul i-a oferit pentru cantitatea de 0,93 grame 1200 RON, când un gram de cocaină se vindea cu 500 RON, desigur că această tranzacţie se referă la o altă cantitate, de 2,60 grame, cumpărată de inculpatul C. de la alte persoane.

Cu toate că recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., care este incident când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, susţinând că a sta de vorbă în faţa blocului, fără a discuta despre droguri sau a vinde droguri, doar pentru a convinge investigatorii care se aflau în zonă că C. a cumpărat droguri de la el, nu întruneşte elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se observă că acesta solicită, în realitate, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/31.05.2022, procesul-verbal de predare a probei din 02.06.2022 de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, planşa fotografică din 30.05.2022, procesele-verbale privind redarea convorbirilor telefonice), cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Referitor la susţinerea recurentului, în sensul că un aspect de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel constă în încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 4 C. proc. pen.. şi art. 6 CEDO, se observă că o astfel se critică nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prezumţia de nevinovăţie este un principiu conform căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Prezumţia de nevinovăţie constituie o garanţie procedurală legată de noţiunea de sarcină a probei şi de standardul dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Or, astfel cum s-a menţionat anterior, cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1220/P din 19 decembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2025.