Lifting security measures for tax evasion and money laundering: disproportionate retention after full compensation of state damage and concurrence with non-applicable special confiscation

Şedinţa publică din data de 20 martie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis în 22 august 2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în dosarul penal nr. x/2012, alături de alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată inculpatul inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (32 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (40 acte materiale), evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (78 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (66 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. constând, în esenţă, în aceea că:

II.1. în perioada noiembrie 2009 - mai 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al aceleiaşi societăţi, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţi a unui nr. de 32 facturi de achiziţie având ca obiect "materiale de construcţii", în valoare totală de 8.241.108 RON (cu TVA), ce nu reflectă operaţiuni reale de la S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), operaţiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declaraţiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 2.423.855 RON, reprezentând TVA (1.315.807 RON) şi impozit pe profit (1.108.048 RON);

II.2. în perioada noiembrie 2009 - august 2010, în calitate de administrator şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale aceleiaşi societăţi, a dispus transferul sumei de 8.241.908,8 RON din conturile acestei societăţi deschise la F. S.A., G. S.A. şi H. S.A. în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. şi J. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil şi declarate fiscal de S.C. B. S.A. - CUI x, de unde suma respectivă a fost retransferată de inculpatul E., cu justificarea frauduloasă şi fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia deschise la I. S.A. şi J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar de acesta, de la ATM sau de la casieria unităţii bancare, şi restituită în numerar inculpaţilor C. şi A., în scopul disimulării provenienţei infracţionale (evazioniste) a acestor sume;

II.3. în perioada iunie 2010 - decembrie 2012, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al aceleiaşi societăţi, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţi a unui nr. de 78 facturi de achiziţie de "materiale de construcţii", în valoare totală de 12.840.330 RON (cu TVA), ce nu reflectă operaţiuni reale de la S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), operaţiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declaraţiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 4.122.122 RON, reprezentând TVA (2.461.511 RON) şi impozit pe profit (1.660.611 RON);

II.4. în perioada iulie 2010 - noiembrie 2013, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale aceleiaşi societăţi, a dispus transferul sumei de 12.840.377 RON, din conturile acestei societăţi deschise la F. S.A., G. S.A. şi H. S.A. în conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), deschis la G. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil şi declarate fiscal de S.C. B. S.A. - CUI x, de unde suma de 12.713.404 RON a fost retransferată, la scurt timp, de inculpata L., din conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L - CUI x(societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. şi J. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, de unde, mai departe, suma respectivă a fost retransferată, la scurt timp, de inculpatul E., cu justificarea frauduloasă şi fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia, deschise la I. S.A. şi J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar de acesta, de la ATM sau de la casieria unităţii bancare, şi restituită în numerar inculpaţilor C. şi A., în scopul disimulării provenienţei infracţionale (evazioniste) a acestor sume.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 11 din Legea 241/2005 raportat la art. 249 C. proc. pen. şi art. 32 din Legea nr. 656/2002, republicată, raportat la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului cu privire la toate bunurile mobile şi imobile (construcţii, terenuri, autoturisme, obiecte de valoare, sume aflate în conturi bancare etc.), aparţinând suspectului A. până la concurenţa sumei de 27.674.630 RON (din care 6.545.974 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta de evaziune fiscală şi 21.128.656 RON, în vederea confiscării speciale a sumelor "spălate").

Potrivit art. 251 şi urm. C. proc. pen., organele de cercetare penală din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au procedat la aplicarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în privinţa inculpatului A. asupra imobilelor deţinute în codevălmăşie cu soţia sa M., astfel:

- imobil situat în sat Roşu, Chiajna, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren intravilan în suprafaţă de 329,35 mp, precum şi imobilul cu nr. cadastral x ce reprezintă cota indiviză de 1/8 din lotul x cu destinaţia drum de acces, în valoare de 26.400 euro (116.160 RON), 330 mp × 80 euro;

- imobil situat în Domneşti, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafaţă de 500 mp, în valoare de 1000 euro (4.400 RON), 500 mp × 2 euro;

- imobil situat în Domneşti, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafaţă de 500 mp, în valoare de 1000 euro (4.400 RON), 500 mp × 2 euro.

Prin încheierea din data de 01.07.2021 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 469/CO din 16.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în temeiul art. 2502 C. proc. pen. s-a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asiguratorii prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 2236/P/2012 din 20.05.2012 cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând, între alţii, inculpatului A., măsurile asiguratorii fiind menţinute.

Prin încheierea din 07.07.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a dispus restrângerea măsurilor asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015, în cazul inculpatului A. până la concurenţa sumei de 14.536.308,8 RON.

Prin sentinţa nr. 833 din 30 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, între altele, în temeiul art. 396 alin. (8) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 154 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea următoarelor infracţiuni: evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (32 acte materiale); evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (78 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. cu privire la săvârşirea următoarelor infracţiuni: spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (40 acte materiale); spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (66 acte materiale).

Instanţa de fond a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare, între alţii, faţă de inculpatul A., precum şi faţă de părţile responsabile civilmente S.C. B. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L.

A luat act că inculpatul C. a achitat în integralitate prejudiciul produs bugetului de stat în cuantum de 7.498.240 RON.

A luat act că prin încheierea din data de 01.09.2022, în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 cu referire la art. 1 alin. (2) lit. d), 5, 6 lit. b) din Ordinul 2100/2020 emis de Ministrul Finanţelor Publice, instanţa a constatat anulate accesoriile în cuantum de 8.893.812 RON stabilite în sarcina inculpatului C..

A dispus ca Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să restituie inculpatului C. suma de 1.499.647 RON achitată de acesta în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005 (în modalitatea modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021), cu titlu de "majorare cu 20% din baza de calcul", în contul unic deschis conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 - prejudiciul cauzat şi recuperat potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţa cu nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la următoarele bunuri imobile aparţinând inculpatului A.: imobil situat în sat Roşu, Chiajna, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren intravilan în suprafaţă de 329,35 mp, precum şi imobilul cu nr. cadastral x ce reprezintă cota indiviză de 1/8 din lotul x cu destinaţia drum de acces; imobil situat în Domneşti, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafaţă de 500 mp; imobil situat în Domneşti, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafaţă de 500 mp.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii C., E., A., partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Bucureşti şi părţile responsabile civilmente S.C. B. S.A. şi S.C. N. S.R.L.

Prin încheierea din 28 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul x/2017, s-au dispus, între altele, următoarele:

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză şi, în consecinţă, au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, faţă de inculpatul A., întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă.

Prin decizia penală nr. 251/26.03.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de inculpatul C., a desfiinţat, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. şi rejudecând a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite faţă de inculpatul C. prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 15.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi prin încheierea din data de 09.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, îndreptată prin încheierea din data de 15.01.2020 a Tribunalului Bucureşti, respectiv restrânse prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală şi a menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Analizând în acest context actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurilor în cursul urmăririi penale şi menţinerea măsurilor asigurătorii în cursul judecăţii, în fiinţă la acest moment, subzistă în continuare.

Astfel, s-a arătat că măsurile asigurătorii au fost dispuse, în principal, în vederea reparării pagubei produse prin presupusa săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005 (pentru fiecare inculpat în raport de modalităţile reţinute în sarcină prin rechizitoriul emis în 22 august 2017 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul penal nr. x/2012), cu consecinţa fraudării bugetului general consolidat al statului prin reducerea bazei de impozitare şi a taxei pe valoarea adăugată, dar şi în vederea confiscării sumelor de bani care ar putea constitui obiect material al infracţiunii de spălare de bani.

Contrar apărărilor inculpaţilor, Curtea a apreciat că măsurile asiguratorii în fiinţă sunt în continuare necesare şi proporţionale precum şi că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii acestora.

Împrejurarea că, prin decizia penală nr. 251 din 26.03.2025, Înalta Curte de Casaţie a desfiinţat, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. şi rejudecând a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite faţă de acesta nu este de natură a aprecia că în mod automat se impune ridicarea măsurilor şi faţă de inculpatul A., astfel cum acesta a solicitat.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestaţie inculpatul A., prin apărător ales.

În motivare, contestatorul a arătat, în esenţă, că obiectivul urmărit la momentul instituirii măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. a fost îndeplinit prin achitarea prejudiciului de către inculpatul C..

Prin urmare, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi, în rejudecare, să se dispună ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor contestatorului - inculpat.

Examinând contestaţia declarată de inculpatul A., Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată şi completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii.

Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Conform dispoziţiilor art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).

Totodată, exită şi situaţii în care legea prevede obligativitatea luarii măsurilor asigurătorii, cum este cazul dispoziţiilor din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (în vigoare de la 21 iulie 2019) potrivit cărora, în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului se aplică dispoziţiile din C. pen. privind confiscarea bunurilor, iar pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport de particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la dispoţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţiei (Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii) dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.

Sub acest din urmă aspect, în jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen.. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reţinut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Astfel cum rezultă din cele anterior prezentate, în cauză, se constată că, măsurile asiguratorii au fost dispuse în timpul urmăririi penale, respectiv la 20 mai 2015, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., pentru a garanta, pe de o parte, plata prejudiciului cauzat bugetului de stat prin infracţiunea de evaziune fiscală, pe de altă parte, pentru a garanta o eventuală confiscare specială a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor.

Chiar dacă luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi respectiv, art. 50 din Legea nr. 129/2019, acest fapt nu echivalează cu o dispensă în a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, la luarea acestor măsuri, şi ulterior, la menţinerea acestora.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menţionate la verificarea subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asiguratorii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă, în dezacord cu opinia primei instanţe.

Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, aspect reţinut de altfel, şi de instanţa de fond şi de instanţa de apel, inculpatul C. a achitat întreg prejudiciul reţinut de acuzare ca fiind cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală, în plus, achitând şi 20% din valoarea acestui prejudiciu care i-a fost imputat, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 10 alin. (1ind. 1) din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară modificărilor operate prin dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021.

În continuare, Înalta Curte reţine că prima instanţă de judecată, prin încheierea din 23 iunie 2022 a anulat obligaţiile fiscale accesorii în sumă de 8.893.812 RON, calculate în sarcina inculpatului C., în baza O.U.G. nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale.

Aşadar, având în vedere că prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală a fost achitat în integralitate, precum şi că în privinţa obligaţiilor accesorii instanţa a constatat anularea acestora, iar, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., neimpunându-se aşadar, confiscarea specială a sumelor de bani, Înalta Curte reţine că măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. nu mai sunt nici necesare, nici proporţionale cu scopul urmărit, acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală şi durata procedurii fiind argumente care pledează în favoarea ridicării acestor măsuri.

Chiar în condiţiile în care, partea civilă ANAF a formulat apel în cauză, în opinia Înaltei Curţi, plata întregului prejudiciu cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală plus 20% din baza de calcul, pe lângă dispoziţia primei instanţe de anulare a accesoriilor fiscale, chiar nedefinitivă, reprezintă, în mod evident, un motiv întemeiat în a susţine concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea şi ulterior, la menţinerea măsurilor asiguratorii nu mai sunt aceleaşi ca la momentul luării măsurilor. La acestea se adaugă şi cele statuate de Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 23/2017, că în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 26 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, în dosarul nr. x/2017.

Va desfiinţează, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi rejudecând:

Va ridica măsurile asigurătorii instituite faţă de inculpatul A. prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 07.07.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 26 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală, în dosarul nr. x/2017.

Desfiinţează, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi rejudecând:

Ridică măsurile asigurătorii instituite faţă de inculpatul A. prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 07.07.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2025.