Lawful reclassification of a public servant from director to execution post during administrative reorganization and compliance with the Public Civil Servant Statute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeal, vacated the Court of Appeal's dismissal, and remanded the case for retrial, determining that the lower court had failed to properly assess the legality of the administrative act in question. The dispute involved a public functionary challenging an order from the Ministry of Public Finance that relieved him of his director-level managerial position and reclassified him to an execution-level role following a government-wide reorganization. The decisive legal basis hinged on the failure of the first-instance court to verify whether the dismissal complied with the Public Civil Servant Statute (Law No. 188/1999), specifically regarding the vacancy of the post and the procedural requirements for reorganization under the relevant ministerial orders, rather than merely focusing on subsequent competitive selection processes.
Legislator headnote
AI generatedart. 92 din Legea nr. 188/1999; Lawful reclassification of a public servant from director to execution post during administrative reorganization and compliance with the Public Civil Servant Statute: Recurentul a reținut că reorganizarea a fost făcută înainte de eliberarea din funcție, că pentru a putea fi eliberat din funcție, Ministerul Finanțelor trebuia să țină seama de dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, iar postul să fi fost vacant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iulie 2001, reclamantul B.S. a solicitat anularea Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001, emis de Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtei de al reîncadra în postul de director la Administrația Finanțelor Publice Alba Iulia, cu plata drepturilor aferente și în caz de refuz, să fie obligat pârâtul la daune cominatorii, în sumă de 500.000 lei/zi de întârziere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui anulare o cere, a fost schimbat din funcția de conducere pe care o deține, într-o funcție de execuție, fără să fie respectate dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 276 din 10 octombrie 2001, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că la 1 iunie 2001, Ministerul Finanțelor a emis Ordinul nr. 953/2001, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director al Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia. Cu aceeași dată, și până la ocuparea prin concurs a funcției publice de director la aceiași instituție, a fost împuternicit să exercite atribuțiile directorului, cu toate drepturile bănești, mai puțin indemnizația de conducere.
La data de 12 iulie 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba a organizat concurs pentru ocuparea posturilor de director și director adjunct la Administrația Financiară a județului Alba.
Având în vedere că reclamantul s-a prezentat la concursul organizat pentru postul vacant de director, pentru care avea doar împuternicire de a funcționa până la obținerea concursului, instanța a apreciat că măsurile dispuse de autoritatea publică sunt legale.
Nemuțumit de sentința sus-menționată a declarat recurs B.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra legalității actului juridic dedus judecății, aceasta făcând referire doar la împrejurări ulterioare emiterii ordinului.
Recurentul a reținut că reorganizarea a fost făcută înainte de eliberarea din funcție, că pentru a putea fi eliberat din funcție, Ministerul Finanțelor trebuia să țină seama de dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, iar postul să fi fost vacant.
Criticile sunt întemeiate.
În baza Ordinului nr. 224 din 28 februarie 2001, emis de Ministerul Finanțelor Publice, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice se organizează și funcționează în structurile prevăzute în Anexele 1 și 2 al acestui ordin, iar în subordinea Direcților Generale ale Finanțelor Publice Județene funcționează Administrațiile Finanțelor Publice municipale, orășenești și comunale, cu structura organizatorică redată în Anexele 3, 4 și 5 al aceluiași ordin.
La pct. 9 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 224/2001, „Reîncadrarea personalului în structurile organizatorice, conform Anexelor nr. 1-7, se realizează în maxim 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin”.
Iar la pct. 11, „prezentul ordin intră în vigoare începând cu data semnării”, adică 28 februarie 2001.
Invocând acest ordin, după trei luni de la semnare, Ministerul Finanțelor Publice emite Ordinul nr. 953 din 1 iunie 2001, prin care eliberează din funcția publică de conducere, de director consilier, categoria A, clasa I, gradul I la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Alba, pe reclamantul B.S., urmând ca acesta să-și continue activitatea în cadrul direcției generale, pe funcția publică de execuție deținută.
Cu aceiași dată, reclamantul este împuternicit să execute atribuțiile funcției deținute, până la ocuparea postului prin concurs, mai puțin indemnizația de conducere.
În speță nu s-a făcut dovada condițiilor concrete în care a fost emis Ordinul nr. 953 din 11 iunie 2001, pe care recurentul il contestă.
Instanța nu a analizat dacă ordinul a fost emis în condițiile reorganizării unităților din subordinea Ministerului Finanțelor, dacă reclamantului i s-a oferit alt loc de muncă, dacă în condițiile organizării concursului pentru ocuparea funcției de director la Administrația Financiară a municipiului Alba Iulia, postul era vacant, dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public.
Pentru completarea probatoriului în sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere ca apărări, și celelalte aspecte invocate în motivele de recurs și actele depuse la dosar.
În consecință, recursul fiind întemeiat în sensul arătat, urmează a fi admis, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceiași instanță, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.S., împotriva sentinței civile nr. 276 din 10 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu trimiterea spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.