Scope of Official Document Forging Status for Continuing Education Certificates Issued by Public Universities

Şedinţa publică din data de 03 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 431 pronunţată la data de 13.04.2023 de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. (pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată (30 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată (30 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată (17 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată (17 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată (17 de acte materiale), prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat, în primul rând, că faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii nu există în materialitatea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, în măsura în care ar exista, nu îndeplinesc trăsăturile de tipicitate obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu.

Instanţa a observat că, prin dispoziţiile art. 174 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, legiuitorul a înţeles să includă cursurile de educaţie farmaceutică continuă în categoria programelor de formare şi dezvoltare profesională, alături de cursurile de rezidenţiat, de perfecţionare, de specializare, de studii complementare în vederea obţinerii de atestate.

Printr-o interpretare teleologică şi sistematică a textelor legale, s-a dedus că programele de formare şi dezvoltare profesională (în care se includ şi cursurile de educaţie farmaceutică continuă, cf. art. 174 alin. (2) din lege -în continuare cursuri EFC) reprezintă acele programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă despre care face vorbire art. 173 alin. (1) din lege.

Într-adevăr, există deosebiri de esenţă între aceste cursuri EFC şi cele de perfecţionare, astfel cum au explicitat pe larg şi inculpaţii în declaraţiilor lor, însă aceste diferenţe nu exclud cursurile EFC din categoria programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă. Mai mult, chiar în Regulamentul de învăţământ postuniversitar al U.M.F. F. Cluj, aprobat prin H.S. nr. 5/26.05.2009, activităţile de educaţie medicală continuă erau menţionate la cap. II- Cursuri postuniversitare de perfecţionare

S-a observat şi că, în cuprinsul art. 173 din lege, legiuitorul a reglementat anumite caracteristici generale ale programelor postuniversitare, urmând ca, potrivit alin. (2), acestea să fie detaliate potrivit unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de senatul universitar.

Potrivit alin. (6) al art. 173, La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională, instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice programului.

Referitor la acest ultim aspect, din declaraţiile inculpaţilor coroborate cu cele ale martorilor, în cazul cursurilor EFC, participanţii primesc doar un certificat de participare la curs, în baza căruia pot obţine credite EFC de la Colegiul Farmaciştilor.

Aceasta întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, dispoziţiile art. 173 din Legea nr. 1/2011 au un caracter general, aplicabil tuturor programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională, însă, potrivit art. 14 din Regulamentul privind învăţământul postuniversitar al U.M.F. F. Cluj, elaborat în conformitate cu Legea nr. 1/2011, la finalizarea cursurilor EFC, în urma susţinerii unui examen soldat cu calificativul admis sau respins, va fi eliberat un certificat care atestă participarea la curs. Certificatul se eliberează în baza unui catalog de curs, după verificarea achitării taxei de curs.

În al doilea rând, în urma analizei întregului material probator, instanţa nu a putut reţine că, în desfăşurarea cursurilor EFC inculpaţii deţineau calitatea de funcţionari publici aflaţi în exercitarea unor îndatoriri de serviciu.

Materialul probatoriu testimonial a dovedit însă că, inculpaţii au susţinut cursurile EFC în calitate de speakeri/lectori/formatori şi nu de cadre universitare, iar calitatea de lector poate reveni oricărei persoane absolventă de studii superioare de farmacie, medicină, nutriţie, care dovedesc că prezinta calităţi de formare şi că pot prezenta informaţii utile pentru profesia de farmacist (declaraţii martori G., H., I.- f. x d.i.), cu precizarea că, calitatea de lector în cadrul acestor cursuri nu este echivalentă cu cea de lector universitar.

Astfel, cursurile de educaţie farmaceutică continuă pot fi organizate de orice furnizor înscris în registrul Colegiului Farmaciştilor (inclusiv persoane juridice de drept privat).

După cum rezultă din fişa postului anexă la contractele individuale de muncă, organizarea şi susţinerea cursurilor de educaţie farmaceutică continuă nu intră în atribuţiile de serviciu ce revin inculpaţilor. Aceşti formatori aleg ei să desfăşoare această activitate, nu este obligatorie (declaraţie martor G.).

Organizarea şi susţinerea acestor cursuri nu face parte din norma didactică a inculpaţilor, aspect care rezultă şi din adresa nr. x/30.09.2022 a U.M.F. Cluj-Napoca depusă la dosarul cauzei la data de 03.10.2022 .

Pe de altă parte, nici chestiunea remunerării inculpatului A. cu suma de 3917 RON, conform notei de fundamentare ataşată adresei nr. x/30.09.2022 a U.M.F., nu poate răsturna această concluzie, atât timp cât o asemenea plată nu a fost efectuată şi pentru cele patru inculpate, iar martorii întrebaţi cu privire la această chestiune au arătat în mod unanim că, pentru activitatea în cadrul acestor cursuri, lectorii nu sunt remuneraţi.

Într-adevăr, potrivit art. 21 din Regulament (inclusiv în forma în vigoare în anul 2016), activitatea din cadrul programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă se normează separat şi nu intră sub incidenţa art. 288 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 .

Raportat la toate aceste considerente, instanţa a apreciat că, în lipsa existenţei condiţiilor esenţiale ale elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu- calitatea de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu se impune continuarea analizei şi asupra celorlalte chestiuni invocate în apărare de inculpaţi, care privind inexistenţa unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor/intereselor legitime ale unei persoane.

Pentru toate motivele expuse anterior, instanţa a opinat că presupusele fapte de abuz în serviciu nu sunt prevăzute de legea penală, fiind incident sub acest aspect temeiul de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Continuând analiza de la baza acuzaţiei, cu privire la omisiunea inculpaţilor de a susţine cursurile Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate, Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare şi Comportamente de stil de viaţă cu efecte nocive asupra sănătăţii, conform programului de curs, respectiv de a realiza evaluarea cunoştinţelor participanţilor, instanţa a reţinut următoarele:

În urmărirea penală s-a reţinut că:

- la cursul Calitatea Medicamentului, dintre persoanele înscrise la curs şi audiate în calitate de martori, 2 persoane au declarat că au participat atât la curs cât şi la examen, iar 7 persoane au declarat că au participat la curs fizic, 3 persoane că au susţinut un examen oral şi 2 persoane au predat un referat;

- la cursul Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare, 3 persoane au declarat că au participat la curs fizic, o persoană a declarat că a participat atât la curs, cât şi la evaluare şi 2 persoane s-au prezentat o dată pentru ridicarea suportului de curs şi o dată pentru evaluare;

- la cursul Comportamente de stil de viaţă cu efecte nocive asupra sănătăţii, o persoană a declarat că a participat atât la curs, cât şi la examen, o persoană a declarat că a participat la curs fizic şi o persoană a participat la evaluare.

Potrivit declaraţiilor martorilor reaudiaţi în faţa instanţei, a rezultat că au participat fizic la cursuri, au purtat discuţii cu profesorii, au fost evaluaţi oral: J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U.) şi au primit suportul de curs: J., K., L., M., V., W., N., O., P., X., Y., Q., Z., R., S., AA., BB., T., U.). De asemenea, martorii P. şi BB. au sustinut că au fost evaluaţi prin alte metode.

Declaraţiile martorilor se coroborează cu cele ale inculpaţilor. Potrivit acestora, cursurile menţionate au fost ţinute potrivit unui program care a avut în vedere necesităţile persoanelor înscrise, majoritatea fiind farmacişti cu un loc de muncă. Într-adevăr, prezenţa nefiind una obligatorie, persoanele care au fost în imposibilitate de a se prezenta au primit doar suportul de curs.

Prin excepţie, au existat persoane care nu au avut cunoştinţă despre înscrierea lor la aceste cursuri, procedura fiind realizată în numele lor de angajator (ex. martora CC.- f. x d.u.p.). Însă, existenţa acestor cazuri nu poate forma concluzia că inculpaţii nu au organizat şi susţinut cursurile de formare profesională continuă, acest fapt fiind infirmat prin declaraţiile martorilor care au confirmat prezenţa lor fizică la universitate, discuţiile cu lectorii şi primirea suportului de curs.

Referitor la evaluarea participanţilor, în materia acestor cursuri de formare profesională continuă, nu există obligativitatea promovării unui examen scris de verificare a cunoştinţelor, obţinerea calificativului fiind lăsată la latidudinea lectorului, fiind posibilă inclusiv prin predarea unui referat, evaluarea orală prin discuţii pe marginea temei cursului.

Instanţa a reţinut în final că, cele trei cursuri în discuţie reprezintă cursuri de educaţie farmaceutică continuă (formare profesională continuă), sunt organizate în colaborare cu Colegiul Farmaciştilor din România, nu intră în atribuţiile de serviciu ale profesorilor, se desfăşoară în afara programului de lucru şi a normei didactice de bază, astfel încât nu sunt remunerate. Participanţii primesc un suport de curs, orarul este unul flexibil pentru a ţine cont de programul farmaciştilor şi aceştia sunt evaluaţi prin metoda aleasă în mod unilateral de lector, primesc calificativul admis/respins şi un certificat de participare (nu o diplomă de studiu), în baza căruia obţin ulterior credite EFC.

Raportat la toate acestea, instanţa a conchis că inculpaţii au organizat şi au susţinut cursurile Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate, Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare şi Comportamente de stil de viaţă cu efecte nocive asupra sănătăţii, chiar dacă orarul stabilit iniţial nu a fost pe deplin respectat. Referitor la evaluarea cursanţilor prezenţi, rezultă din probaţiunea testimonială că aceasta s-a desfăşurat oral, prin adresarea unor întrebări/discuţii pe marginea temei cursului.

Este adevărat că au existat şi persoane înscrise la curs care nu s-au prezentat la U.M.F. şi nu au fost evaluate, însă cărora le-au fost emise certificate de participare, pe care doar o parte dintre acestea le-au folosit efectiv pentru a obţine ulterior credite EFC. Chiar şi aşa, nu se poate concluziona că fapta pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată ar exista în materialitatea ei, atât timp cât, astfel cum am reţinut anterior, cursurile au fost ţinute în cadrul U.M.F.- Facultatea de Farmacie, o parte dintre cei înscrişi s-au prezentat personal, au avut loc discuţii cu lectorii, precum şi o evaluare orală.

Prin actul de acuzare s-a reţinut şi că, în luna decembrie 2016, inculpaţii B. şi A. au determinat rectorul U.M.F. Cluj-Napoca să emită, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi fără vinovăţie, diplomele de participare la cursul Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate, desfăşurat în perioada 16.11.2016 -29.11.2016, pentru persoanele înscrise la curs, în condiţiile în care aceste persoane nu au participat la desfăşurarea cursului şi nu au beneficiat de o evaluare a cunoştinţelor dobândite prin participarea la curs. De asemenea, inculpatele C., D. şi E., în luna decembrie 2016, au determinat rectorul U.M.F. Cluj-Napoca, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi fără vinovăţie, să emită diplomele de participare la cursurile Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare, desfăşurat în perioada 01.11.2016- 15.11.2016 şi Comportamente de stil de viaţă cu efecte nocive asupra sănătăţii, desfăşurat în perioada 16.11.2016- 29.11.2016, pentru persoanele înscrise la curs, în condiţiile în care aceste persoane nu au participat la desfăşurarea cursului şi nu au beneficiat de o evaluare a cunoştinţelor dobândite prin participarea la curs.

Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 14 din Regulamentul privind învăţământul postuniversitar al U.M.F. F. Cluj, la finalizarea cursurilor EFC se emite certificatul care atestă participarea la curs şi care este eliberat în baza catalogului de curs (în care figurează datele personale ale participantului, calitatea acestuia - de farmacist, calificativul admis/respins şi situatia plăţii cursurilor).

Referitor la temeiul de achitare solicitat de inculpaţi- art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.- fapta nu există, instanţa a reţinut că nu se poate susţine că actul material de determinare a rectorului U.M.F. să emită certificatele de participare la curs, prin transmiterea catalogului de curs completat de inculpaţi, nu a existat, în mod obiectiv, aspectul care trebuie analizat fiind dacă acesta este sau nu prevăzut de legea penală.

În continuare, cu privire la calitatea de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu a domnului DD., instanţa a reţinut următoarele:

După cum a rezultat din probaţiunea testimonială, U.M.F. Cluj-Napoca a organizat aceste cursuri EFC în calitate de furnizor acreditat, înscris în registrul Colegiului Farmaciştilor, unde figurează inclusiv persoane juridice de drept privat. S-a concluzionat astfel că, rectorul universităţii nu a emis certificatele în calitatea sa de reprezentant legal al instituţiei de învăţământ superior (nefiind vorba despre acte de studii, cum ar fi diplome de licenţă, masterat), ci ca reprezentant al furnizorului de educaţie farmaceutică continuă, acreditat de Colegiul Medicilor din România. În aceste împrejurări, semnatarul certificatelor de participare- dl DD. nu a acţionat în calitatea sa de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Referitor la condiţia atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin rechizitoriu s-a reţinut că rectorul U.M.F., fără vinovăţie, a emis persoanelor înscrise la curs certificatele de participare, deşi aceste persoane nu au participat la desfăşurarea cursului şi nu au beneficiat de o evaluare a cunoştinţelor dobândite prin participarea la curs.

Instanţa judecă cauza numai în limitele sesizării prin rechizitoriu. Aşa fiind, nu s-a putut reţine că toate certificatele de participare întocmite în baza catalogului de curs completat de inculpaţi ar fi fost emise unor persoane care nu au participat la cursuri şi nu au fost evaluate, întrucât o astfel de concluzie este incorectă, după cum am arătat pe larg la pct. IV supra. Cursurile au fost susţinute de către cei cinci inculpaţi, o parte dintre cei înscrişi s-au prezentat personal la sediul facultăţii, au avut loc discuţii cu lectorii, precum şi o evaluare orală a participanţilor.

B. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin decizia penală nr. 1515/A din 29.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinţei penale nr. 431 din 13.04.2023 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost desfiinţată, în întregime, şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor A., B., C., D., E., sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea şi art. 132 din Lg. 78/20000, pentru inculpatele C., D. şi E. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte pe inculpaţii A., B., C., D. şi E. pentru comiterea infracţiunii instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată, prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (3) şi (5) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor -certificate eliberate de UMF Cluj - Napoca ce atestă participarea la cursurile postuniversitare cu codurile 331, 332 şi 439, desfăşurate în perioada noiembrie - decembrie 2016, eliberate pentru EE., FF., GG., HH., II., JJ., BB., KK., LL., CC., MM., Y., Z., NN., W. şi OO..

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a apreciat ca fiind relevante art. 1-4 din Regulament Regulamentul de învăţământ postuniversitar, Programul Naţional de Educaţie Farmaceutică Continuă, Hotărârea Consiliului de Administraţie al UMF "F." nr. 405/28.07.2016.

Raportându-se la aceste dispoziţii legale s-a înlăturat concluzia instanţei fondului că UMF Cluj-Napoca ar fi organizat cursurile vizate, nu în calitatea sa de instituţie de învăţământ universitar, ci doar ca reprezentant al furnizorului de educaţie farmaceutică continuă, acreditat de Colegiul Farmaciştilor din România.

UMF Cluj-Napoca nu ar fi putut organiza cursuri postuniversitare dacă nu ar fi avut calitatea de instituţie de învăţământ superior ce are acreditat cel puţin program de studii universitare de licenţă sau masterat în domeniul ştiinţific respectiv.

S-a reţinut faptul că aceste cursuri postuniversitare erau concepute de Universitate care elabora în fiecare an o ofertă a cursurilor de perfecţionare postuniversitară, pe specialităţi, ofertă ce cuprindea titlul cursului, locul desfăşurării - în cadrul spaţiilor deţinute de UMF - durata, cadrele didactice de predare - ceea ce conduce la concluzia că aceste cadre didactice funcţionau în cadrul UMF - preţul cursului, că veniturile extrabugetare provenite din cursurile postuniversitare pot fi repartizate în proporţie de 30% regie UMF; că UMF prin Prorectorat încheie contracte de studii cu participanţi la aceste programe iar certificatul de atestare a participării la curs este emis de UMF, nu poate să conducă decât la concluzia că aceste cursuri erau organizate de UMF în calitatea sa de instituţie de învăţământ superior public finanţată, conform art. 222 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 în vigoare la momentul comiterii faptelor şi din fonduri publice.

Împrejurarea că aceste cursuri de formare profesională continuă se finanţau şi din taxele participanţilor şi că oferta UMF despre care au făcut anterior vorbire trebuia "acceptată" de către instituţiile colaboratoare, în contextul în care, aşa cum a arătat UMF şi-a asumat oferta cursurilor postuniversitare, a pus la dispoziţie spaţiile sale, competenţa profesională a cadrelor didactice angajate în cadrul UMF şi a beneficiat de o parte din sumele încasate cu titlul de taxă de participare, nu poate conduce la ignorarea calităţii de instituţie publică a UMF şi implicit a calităţii de funcţionari publici a inculpaţilor.

Chiar dacă inculpaţii nu au fost remuneraţi pentru susţinerea acestor cursuri sau sursa remuneraţiilor era diferită de bugetul de stat ce asigură finanţarea de bază a instituţiilor de învăţământ superior de stat, aceştia nu puteau susţine aceste cursuri decât în calitatea lor de cadre didactice angajate anterior în cadrul UMF.

S-a reamintim că oferta cursurilor postuniversitare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu numele cadrelor didactice ce urmează să susţină cursul.

Pe de altă parte, s-a înlăturat apărărilor comune ale inculpaţilor conform cărora cursurile de educaţie farmaceutică continuă nu coincid cu programele postuniversitare, ele fiind astfel de cursuri postuniversitare pentru că se încadrează în categoria cursurilor postuniversitare fiind cuantificate prin unităţi de creditare - EFC, credite ce contribuiau la alcătuirea punctajului profesional al farmacistului.

Legea Învăţământului şi Regulamentul antemenţionat, dar şi Carta UMF, nu fac distincţiile invocate de apărare, ci combat susţinerile acestora.

În opinia instanţei, nici împrejurarea că aceste cursuri nu au fost înregistrate ulterior în Registrul Naţional al Programelor Postuniversitare nu poate înlătura caracterul de curs postuniversitar al acestora.

S-a reţinut că inculpaţii aveau calitatea de funcţionari publici aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aceştia erau angajaţi ai UMF, fiind irelevant faptul că unii erau angajaţi în baza unor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, iar inculpatul A. pe perioadă determinată. Ei au susţinut aceste cursuri, fiind de asemenea lipsit de relevanţă juridică în economia cauzei dacă au fost remuneraţi sau nu, doar urmare a calităţii lor de cadre universitare.

Este de necontestat susţinerea instanţei fondului şi a apărătorilor inculpaţilor că aceste cursuri EFC pot fi susţinute şi de alte entităţi juridice sau persoane fizice autorizate, dar cursurile ce sunt vizate de prezentul dosar au fost organizate de UMF în calitatea sa de instituţie de învăţământ superior, iar nu în altă calitate.

Astfel, cum a mai arătat şi anterior în această calitate s-au întocmit ofertele de cursuri pe fiece an universitar, oferte ce trebuiau să cuprindă şi numele cadrelor didactice care la susţineau. Or, conform legii învăţământului funcţiile didactice sunt cele prevăzute de art. 285 iar art. 287 stipulează ce cuprinde norma didactică. Or, activităţile descrise la lit. a), f) şi h) au fost desfăşurate de inculpaţi astfel că nu s-a primit aserţiunea instanţei fondului şi a apărării că activităţile desfăşurate nu erau în fişa postului.

Ele nu doar că sunt prevăzute de lege dar, în cazul inculpatului A. au şi fost enumerate.

În analiza privind calitatea de funcţionar public a inculpatului a avut în vedere şi decizia nr. 8/2017 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Deşi s-a stabilit prin această decizie că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza II -a din C. pen., argumentele avute în vedere pentru pronunţare sunt mutatis mutandis, valabile şi în situaţia cadrelor didactice din învăţământul universitar.

Sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen. poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcţii specifice în cadrul unui sistem public şi finanţarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcţia specifică.

Astfel, referitor la primul criteriu, persoana care exercită o funcţie specifică în cadrul sistemului public de învăţământ, aşa cum este profesorul în învăţământul preuniversitar, care este personal didactic, se circumscrie categoriei funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

În ceea ce priveşte al doilea criteriu, persoanele care exercită o funcţie specifică în cadrul unei structuri finanţate din fonduri publice sunt incluse în categoria funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

S-au avut în vedere art. 101 alin. (1) şi art. 104 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară.

S-a menţionat că, unitatea de învăţământ preuniversitar de stat este o structură finanţată din fonduri publice.

Funcţiile specifice (personal didactic) din cadrul sistemului public de învăţământ, exercitate în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din fonduri publice, se circumscriu sintagmei "funcţii publice de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

Aşadar, profesorul din cadrul învăţământului preuniversitar de stat exercită cu titlu permanent, cu o remuneraţie, o funcţie specifică (personal didactic) în sistemul public de învăţământ, în cadrul unei structuri finanţate din fonduri publice (unitate de învăţământ preuniversitar de stat), exercitând o "funcţie publică de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen.

Salarizarea profesorului din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar de stat este finanţată din fonduri publice.

S-a concluzionat că inculpaţii au calitatea de subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu.

S-a constatat de asemenea că prin modalitatea în care şi-au exercitat atribuţiile de serviciu - atestare nereală că toate persoanele ce au achitat taxa de înscriere au participat la cursuri şi au fost evaluate - au încălcat prevederile art. 173 din Legea nr. 1/2011, fără însă a cauza o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale UMF aptă să atragă răspunderea penală.

S-a avut în vedere următoarele aspecte de facto:

1. la cursul cu codul 439 susţinut de inculpaţii A. şi B. s-au înscris 30 de persoane. Din aceste 30 de persoane martorii EE., FF., GG., HH., II., JJ., BB., KK., LL., CC., MM., Y., Z. şi NN. au declarat că nu au participat la acest curs şi nici nu au fost evaluate în vreo manieră.

Celelalte persoane înscrise la curs martori în dosar au declarat că nu au participat la curs, chiar dacă doar în unele zile au primit suport de curs, au fost evaluate fie prin adresarea unor întrebări fie prin întocmirea unor referate.

În acest context nu poate fi primită susţinerea acuzării că nu ar fi fost organizat.

Este reală însă susţinerea că evaluarea participanţilor s-a limitat doar la cei care au participat la curs.

Cu toate acestea, deşi pentru obţinerea certificatului ce atesta participarea la curs era necesară prezenţa la curs atestată printr-un catalog de curs şi susţinerea unui examen soldat cu calificativul admis/respins, inculpaţii A. şi B. au solicitat eliberarea certificatelor pentru toate persoanele înscrise la curs nu doar pentru cele care au fost prezente şi evaluate.

Aceeaşi situaţie o regăsim şi la celelalte două cursuri.

- la cel cu codul 331 s-au înscris 9 persoane dar 3 dintre ele PP., W. şi OO. au declarat că nu au participat la acest curs şi nu au fost evaluate.

- la cel cu codul 332 s-au înscris 8 persoane şi doar 1 - W. a declarat că nu a participat şi nu a fost evaluată.

Şi cu privire la aceste două cursuri persoanele ce au afirmat că au participat au arătat că nu au fost la toate orele, că au primit suportul de curs şi că au fost evaluate într-o formă sau alta.

Cât timp nici legea şi nici regulamentul emis în baza acestora nu impun un grad de prezenţă la curs sau o anumită formă de evaluare, coroborând probele administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv în faţa instanţei de apel, a concluzionat că aceste trei cursuri au fost susţinute şi persoanele care au participat la ele au fost evaluate.

Pe de altă parte a reţinut că la toate cele trei cursuri, în baza catalogului de curs şi a obţinerii calificativului admis s-au eliberat certificate de atestare şi persoanelor care nu au fost prezente la cursuri şi nu au fost evaluate, încălcându-se astfel prevederile legale instituite de art. 173 din Legea nr. 1/2011 şi art. 14 din Regulamentul de învăţământ postuniversitar emis în baza legii. CCR a statuat în numeroase decizii că legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adaptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, acte normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului.

S-a reţinut aşadar că inculpaţii în calitatea lor de funcţionari publici - cadre didactice în cadrul UMF - şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu respectiv nu au predat cursul şi nu au evaluat toate persoanele înscrise la cursurile antemenţionate. Astfel, chiar dacă obligaţia de predare a cursului a fost îndeplinită în raport de persoanele care au participat la această activitate, câtă vreme obligaţia de evaluare era una intuitu personae- în raport de fiecare cursant înscris pentru participare-, în sarcina inculpaţilor se impune a se reţine îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu în ambele dimensiuni reţinute în actul de acuzare.

În economia cauzei însă, această îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor lor de serviciu parţială după cum am arătat şi mai sus cu privire la cca. 20 de persoane din totalul de 47 înscrise la curs nu a creat o vătămare intereselor UMF de o asemenea însemnătate încât să fie necesară atragerea răspunderii penale.

Nu s-a reţinut existenţa unei vătămări a intereselor UMF cauzată de modul parţial inadecvat în care inculpaţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu.

S-a avut în vedere, pe de o parte, numărul de persoane care s-a dovedit că nu a participat la cursuri şi nu a fost evaluat, faptul că aceste persoane nu erau condiţionate în exercitarea profesiei de obţinerea acestor credite EFC - aşa cum rezultă din actele dosarului volumul V dup în care Colegiile Farmaciştilor din judetele Alba, Arad, Bihor, Cluj, Iaşi, Mures, Sălaj şi Sibiu au pus la dispoziţia organelor judiciare situaţia creditelor EFC pentru fiecare martor în parte. - toţi martorii aveau chiar şi fără aceste credite EFC, suficiente credite pentru a-şi putea continua activitatea ceea ce echivalează cu o bună pregătire profesională a lor, dar şi împrejurarea că UMF a susţinut în mod constant că nu i-au fost vătămate drepturile sau interesele legitime.

Vătămarea ar putea fi, având în vedere minimalismul exprimat în acest sens de organele de urmărire penală, o afectare a reputaţiei UMF ca instituţie de învăţământ superior prin aceea că eliberează certificate ce atestă participarea la cursuri în mod formal.

Dar o atare vătămare are un caracter atât general, de subiectiv şi de imprevizibil încât ea nu a putut fi constatată de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte cea de a doua acuzaţie formulată împotriva inculpaţilor - instigare la fals intelectual prev. de art. 320 din C. pen. a reţinut că fapta întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru cele 20 de persoane care nu au participat la curs şi nu au fost evaluate.

Persoana care a fost instigată la comiterea infracţiunii, contrar celor reţinute de instanţa fondului şi pentru considerentele expuse anterior, a acţionat fără vinovăţie în calitatea sa de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu atestând, prin eliberarea certificatelor ce confirmau participarea la curs şi evaluarea celor 20 de martori cu privire la care s-a dovedit, dincolo de orice dubiu rezonabil, că nu au luat parte la cursurie organizate de UMF, împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Actul de instigare a constat în depunerea de către inculpaţi a cataloagele ce consemnau prezenţa la curs şi împrejurarea că au fost evaluaţi toţi cei care au achitat taxa de înscriere, fiind toţi declaraţi admişi.

Având în vedere data săvârşirii faptelor decembrie 2016 Curtea a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

C. Împotriva deciziei nr. 1515/A/2024 din 29 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpaţii B., A., C. şi D. au declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.01.2025, când s-a stabilit termen la data de 6 martie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpaţii B., A., C. şi D., au invocat motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., prin prisma cărora s-a solicitat achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, s-a arătat că, în speţă, nu există o corespondenţă între fapta de instigare la fals intelectual în formă continuată pentru care s-a dispus soluţia de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi norma de incriminare, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen.

Raţionamentul instanţei de fond prin care s-a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii imputate, a fost apreciat de către apărare ca fiind corect, întrucât rectorul universităţii nu a emis certificatele ce atestau participarea la curs în calitatea de reprezentant legal al instituţiei de învăţământ superior, ci ca reprezentant al furnizorului de educaţie farmaceutică continuă acreditat de Colegiul Medicilor din România, astfel încât, acesta nu a acţionat în calitatea de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Or, contrar argumentelor instanţei de apel, s-a arătat că organizarea şi susţinerea celor trei cursuri nu intrau în atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, astfel cum rezultă fără echivoc din conţinutul Adresei U.M.F. nr. 26734 din 30.09.2022, aspect care este indisolubil legat de atribuţiile de serviciu ale rectorului UMF Cluj - Napoca de emitere a diplomelor de participare la cursuri.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 173 din Legea nr. 1/2011, recurenţii au arătat că instanţa de apel a făcut confuzie între cursurile de educaţie farmaceutică continuă (cursurile de EFC) susţinute de inculpaţi, denumite greşit de UMF "cursuri postuniveristare de educaţie farmaceutică continuă" şi programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională sau programele postuniversitare de perfecţionare, reglementate de art. 173 alin. (2) fin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

În acest sens, s-a precizat că, spre deosebire de cursurile de educaţie farmaceutică continuă organizate de inculpaţi care nu aveau nicio reglementare legală (privind modul de organizare, desfăşurare, finalizare), modalitatea concretă de organizare şi desfăşurare a programelor postuniversitare era reglementată în perioada de referinţă prin mai multe acte normative infralegale.

Prin urmare, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu este aplicabilă celor trei cursuri organizate de către recurenţii - inculpaţi şi nici activităţii desfăşurate de aceştia cu ocazia susţinerii lor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii B., A., C. şi D. şi s-a acordat termen pentru data de 03 aprilie 2025.

D. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpaţii B., A., C. şi D. este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei.

Pentru că în privinţa infracţiunii de abuz în serviciu instanţa de apel a pronunţat o soluţie de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va decupa din tabloul faptic doar situaţia ce descrie infracţiunea de instigare la fals intelectual în forma continuată pentru care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, în fapt, s-a reţinut că în luna decembrie 2016 inculpaţii au determinat rectorul UMF Cluj-Napoca să emită diplome de participare la cursul Calitatea medicamentului - Metode moderne aplicate în studii de stabilitate -inculpatul A. şi B. şi la cursurile Elemente de dietă sănătoasă în contextul piramidei alimentare şi Comportamente de stil de viaţă cu efecte nocive asupra sănătăţii - inculpatele C., D. şi E., pentru persoanele înscrise la curs, în condiţiile în care aceste persoane nu au participat la desfăşurarea cursului şi nu au beneficiat de o evaluare a cunoştinţelor dobândite prin participarea la curs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări constituie infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen.

Totodată, dispoziţiile art. 47 din C. pen. prevăd că instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de instigare la fals intelectual constă în acţiunea de a determina, cu intenţie, săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

Subiectul activ al infracţiunii de fals intelectual este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcţionar şi săvârşeşte fapta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de la fond a reţinut că U.M.F. Cluj-Napoca a organizat aceste cursuri EFC în calitate de furnizor acreditat, înscris în registrul Colegiului Farmaciştilor, unde figurează inclusiv persoane juridice de drept privat. S-a concluzionat astfel că, rectorul universităţii nu a emis certificatele în calitatea sa de reprezentant legal al instituţiei de învăţământ superior (nefiind vorba despre acte de studii, cum ar fi diplome de licenţă, masterat), ci ca reprezentant al furnizorului de educaţie farmaceutică continuă, acreditat de Colegiul Medicilor din România. În aceste împrejurări, semnatarul certificatelor de participare- dl DD. nu a acţionat în calitatea sa de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În raport cu situaţia de fapt astfel reţinută, Înalta Curte reţine că determinarea inculpaţilor la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu a vizat o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 din C. pen.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia cu privire la subiectul activ special, cu referire la prevederile art. 321 alin. (1) din C. pen., întrucât infracţiunea de fals intelectual se poate comite doar de un funcţionar public care are competentă cu privire la întocmirea înscrisurilor presupuse a fi false.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie formulat de inculpaţii B., A., C. şi D. împotriva deciziei nr. 1515/A/2024 din 29 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020.

Va casa în parte decizia penală atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpaţii A., B., C. şi D., pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., prin extindere, va achita cu privire la aceeaşi infracţiune şi pe inculpata E..

Va înlătură dispoziţia privind desfiinţarea înscrisurilor dispusă de instanţa de apel.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate care nu contravin prezentei.

Va înlătura dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpaţii B., A., C. şi D. împotriva deciziei nr. 1515/A/2024 din 29 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020.

Casează în parte decizia penală atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpaţii A., B., C. şi D., pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals intelectual în participaţie improprie, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., prin extindere, achită cu privire la aceeaşi infracţiune şi pe inculpata E..

Înlătură dispoziţia privind desfiinţarea înscrisurilor dispusă de instanţa de apel.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate care nu contravin prezentei.

Înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2025.