Drug Possession Appeal Inadmissible After Convict Challenges Sentence Merits Beyond Cassation Grounds

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 456 din 15 octombrie 2024, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. art. 16 din Legea nr. 194/2011 cu reţinerea art. 35 C. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani, stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Dolj; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile;- să comunice schimbarea locului de muncă;- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioada de 60 zile la Biblioteca Judeţeană "Alexandru şi Aristia Aman" sau la Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri:

- cantităţile de 1,06 grame de pulbere care conţine ca substanţă activă 2F-Deschloroketamine (proba nr. 4) şi 0,23 de grame de pulbere care conţine ca substanţă activă MDMA (proba nr. 5), rămase după efectuarea analizelor de laborator conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 13.05.2020, depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii nr. 522796/30.07.2020;

- cantitatea de 3000 de mililitri de lichid ce conţine DMT (proba nr. 1), un cântar în care s-a pus în evidenţă THC, DMT şi 2FDK (proba nr. 15), un dispozitiv de mărunţit (grinder) pe care s-a pus în evidenţă THC (proba nr. 16), un recipient metalic în care s-a pus în evidenţă THC (proba nr. 17), cantităţile de 1,59 de grame de cannabis (proba nr. 8), 0,55 de grame de pulbere care conţine MDMA (proba nr. 20), 0,15 grame de pulbere care conţine ketamină şi 2-Fluorodeschloroketamine (proba nr. 18), 13 (treisprezece) comprimate care conţin codeină (proba nr. 21a), 4 (patru) comprimate care conţin zolpidem (proba nr. 21b), cantităţile de 0.82 de grame de pulbere care conţine 2-FDK (proba nr. 19), 0,69 de grame de pulbere care conţine Phenibut (proba nr. 30), 3,32 de grame de pulbere care conţine gabapentin (proba nr. 31), 5,69 de grame de pulbere care conţine phenibut (proba nr. 35), o tabletă pe care s-a pus în evidenţă 2-Fluorodeschloroketamine (proba nr. 10) şi cantitatea de 100 de mililitri de lichid care conţine ca substanţă activă DMT (contraproba nr. 1), rămase după efectuarea analizelor de laborator conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 24.07.2020, depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii nr. 523003/01.09.2020.

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, au declarat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 66 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 456/15.10.2024 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 66 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 24.10.2024.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de judecată nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 377 alin. (5) C. proc. pen.

Având în vedere faptul că instanţa de fond, deşi a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea recunoscută de inculpat cu ocazia audierii, situaţie de fapt ce a stat la schimbarea încadrării juridice a faptei, aceasta nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. prin reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3, pronunţând o soluţie nelegală, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.

Prin urmare, instanţa de fond şi instanţa de apel, prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., trebuiau să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consum propriu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) C. pen. între 4 luni şi 2 ani.

Totodată, inculpatul A. a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluţionarea recursului în casaţie, cu atât mai mult cu cât, se pate dispune revocarea suspendării pedepsei şi executarea acesteia conform dispoziţiilor art. 96 alin. (1) C. pen.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 01 aprilie 2025.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 66 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că recursul în casaţie a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, se constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu nici măcar formal, în conţinut, dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator reglementat de legea penală pentru infracţiunile reţinute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casaţie, se constată că ele nu aduc în discuţie, nici măcar formal, legalitatea regimului sancţionator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esenţial, temeiniciei acesteia.

În concret, inculpatul invocă faptul că instanţa de apel, în cadrul căii devolutive a apelului, nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în conformitate cu care "când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime".

Or, prin intermediul cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancţionator legal.

Dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Aşa cum rezultă din motivele de recurs în casaţie, recurentul A. este nemulţumit de soluţia dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.

Solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuţie un aspect de legalitate a pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Având în vedere soluţia ce se prefigurează în cauză, Înalta Curte constată superfluă analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea de suspendare a executării deciziei menţionate.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.