Migrant trafficking conviction validity following prescribed organized crime charge and evidentiary challenges under cassation

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 152/S/26.06.2024 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., întrucât nu există probe că acest inculpat a săvărşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul indicat a săvârşit infracţiunea.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut o zi la 9.03.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa din 12.03.2019 din dosarul nr. x/2018 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Braşov asupra sumelor de 9850 de euro, 20 de lire şi 15 USD aparţinând inculpatului A..

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, instanţa de fond a reţinut că, analizând coroborat susţinerile martorilor B., C. şi D. rezultă neconcordanţe privând numărul transporturilor de migranţi la care a participat inculpatul A., acest număr fiind neclar şi echivoc, de la 2 transporturi cum o arată martorul D. la 15 transporturi, cum o arată martorul C., datele acestor transporturi la care a participat inculpatul, şi acestea fiind situate fie " în anul 2016, începutul lui 2017" cum o arată martorul C., fie la date neprecizate, cum o arată toţi martorii indicaţi, precum şi că inculpatul A. nu a participat la transportul din 14.07.2018 ce a dus la iniţierea prezentului proces penal.

S-a mai reţinut şi că martorii E., F. şi G. - cetăţeni srilankezi, identificaţi în apropiere de Nădlac în 14.07.2018, în compartimentul special creat din autoturismul, încercând să treacă graniţa Romăniei nu au făcut nici o referire la eventuala participaţie penală a inculpatului A..

Faţă de aspectele sus indicate tribunalul a dispus achitarea inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov.

Prin decizia penală nr. 827/AP din 21 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admis apelul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 152/S/26.06.2024 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2023, care a fost desfiinţată în integralitate.

Rejudecând cauza:

În baza art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi în formă continuată (5 acte materiale).

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. s-a impus condamnatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile şi s-a stabilit că instituţiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria sector 2 Bucureşti şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a fost dispusă încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 09.03.2019.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. au fost confiscate de la inculpat sumele de 9.850 euro, 20 de lire şi 15 USD reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

A fost menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa din data de 12.03.2019 în dosarul nr. x/2018 asupra sumelor de 9850 euro, 20 de lire şi 15 USD.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat la urmărire penală şi judecata în primă instanţă.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A., prin apărător ales cu împuternicire avocaţială la dosar, a declarat recurs în casaţie.

A invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., solicitând admiterea prezentei căi de atac, casarea hotărârii atacate, iar pe cale de consecinţă, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

A arătat că instanţa de apel a constatat intervenirea prescripţiei pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., dar în mod greşit a analizat vinovăţia aferentă acestei fapte.

A mai menţionat că instanţa de apel a constatat, în mod greşit îndeplinirea elementelor de tipicitate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen.

A mai susţinut că prin hotărârea atacată a stabilit corespondenţa dintre fapta şi configurarea penală a traficului de migranţi, analizând în mod greşit, fără a avea această posibilitate, infracţiunea de grup infracţional organizat - în absenţa analizei vinovăţiei infracţiunii de grup infracţional organizat, corelaţia între faptă şi incriminarea traficului de migranţi ar fi fost imposibilă.

Conform hotărârii Berger împotriva Franţei (2008), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că o instanţă care constată prescripţia unei infracţiuni nu are dreptul de a analiza vinovăţia inculpatului sau de a face referire la eventuale fapte presupus a fi săvârşite.

Acest principiu este menit să protejeze dreptul inculpatului la prezumţia de nevinovăţie, garantat de art. 6§1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Orice formulare care sugerează vinovăţia inculpatului în absenţa unui verdict definitiv pronunţat pe fondul cauzei, încalcă acest principiu fundamental.

Reţinerea unor aprecieri cu privire la vinovăţia inculpatului în contextul constatării prescripţiei a condus indirect, la o soluţie ce contravine principiului legalităţii procesului penal. Analiza vinovăţiei după constatarea prescripţiei reprezintă o aplicare greşită a normelor procesuale, astfel cum este subliniat şi în jurisprudenţa Berger împotriva Franţei.

Astfel, a arătat că instanţa a reţinut aspecte de fapt care au fost interpretate in defavoarea inculpatului, fără a avea un suport probator ferm şi fără a respecta interdicţia analizării vinovăţiei în acest content. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare şi a prezumţiei de nevinovăţie, generând o hotărâre nelegală.

A mai arătat că, în practica naţională, instanţele sunt obligate să respecte strict limitele trasate de lege cu privire la prescripţie. Orice depăşire a acestora, prin interpretări sau aprecieri de fond, creează premisele unei încălcări ale normelor naţionale şi internaţionale.

Jurisprudenţa naţională arată că instanţele superioare sunt chemate să cenzureze astfel de derapaje, asigurând protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei vizate.

Alte critici de nelegalitate:

1. Neregularitatea modului de administrare a probelor:

- Contradicţiile majore în declaraţiile martorilor-cheie. Aşa cum rezultă din documentele analizate (declaraţiile martorilor D., C. şi B.), există grave neconcordanţe cu privire la numărul transporturilor de migranţi efectuate şi perioadele în care acestea au avut loc.

- Lipsa probei directe: Din declaraţiile martorilor şi din alte probe depuse la dosar nu rezultă in mod direct participarea inculpatului la actul material imputat (transportul din 14.07.2018);

- Nerespectarea principiului "in dubio pro reo": Instanţa de apel a ignorat principiul fundamental conform căruia orice dubiu rezonabil trebuie interpretat în favoarea inculpatului.

- Aprecierea eronată a rolului inculpatului în grupul infracţional organizat:

Faptul că martorul C. era cel care stabilea traseele, plătea participanţii şi organiza logistic transporturile contrazice reţinerea rolului de lider pentru inculpat.

Reţinerea agravantelor pentru comiterea faptei de către cel puţin trei persoane, coroborată cu reţinerea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, conduce la o sancţiune dublă, ceea ce contravine principiilor de drept penal.

În continuare a făcut referire la jurisprudenţă relevantă a CEDO, respectiv:

1. Hotărârea Al-Khawaja şi Tahery împotriva Marii Britanii: condamnarea bazata exclusiv sau în mod decisiv pe declaraţiile unui martor absent este contrară dreptului la ur proces echitabil.

2. Hotărârea Barbera, Messegue şi Jabardo împotriva Spaniei:

"Orice dubiu rezonabil trebuie interpretat in favoarea inculpatului".

3. Hotărârea Sică împotriva României: Utilizarea probelor indirecte, fără coroborări solide, contravine dreptului la un proces echitabil.

4. Hotărârea Doorson împotriva Ţarilor de Jos: O condamnare nu poate fi fundamentată exclusiv pe declaraţiile martorilor fără probe coroborative.

În concluzie, a arătat că, instanţa de apel şi-a fundamentat condamnarea exclusiv pe declaraţiile martorilor, iar coroborarea cu extrase din interceptările existente la dosar este nelegală. Interceptările se referă la o perioadă ulterioară celei infracţionale.

De aceea s-a solicitat rejudecarea cauzei conform principiilor enunţate, mai sus şi respectarea jurisprudenţei CEDO.

Prin încheierea din 26.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în limitele indicate.

În ceea ce priveşte criticile recurentului privitoare la probele administrate în cauză (lipsă/interpretare), fiind astfel încălcat principiul in dubio pro reo, Înalta Curte a reţinut că acestea vizează temeinicia soluţiei de condamnare şi intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel, nepuând fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26.02.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de trafic de migranţi prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen., apreciind că instanţa de apel a stabilit corespondenţa dintre fapta şi configurarea penală a traficului de migranţi, analizând în mod greşit, fără a avea această posibilitate, infracţiunea de grup infracţional organizat. Astfel că, în absenţa analizei vinovăţiei infracţiunii de grup infracţional organizat, corelaţia între faptă şi incriminarea traficului de migranţi ar fi fost imposibilă.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen.

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen.

Potrivit art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., infracţiunea de trafic de migranţi constă în racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României săvârşită în următoarea împrejurare a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Instanţa de apel a reţinut cu autoritate de lucru judecat că în cursul anului 2017, C. l-a cunoscut pe "H.", zis "Doctorul", cetăţean de origine srilankeză, identificat ulterior în persoana inculpatului A.. Acesta i-a propus lui C. să efectueze transportul unor cetăţeni de origine srilankeză din România în Italia. C. a acceptat oferta acestuia, sens în care a achiziţionat fără forme legale un autoturism, pe care l-a modificat, creând un compartiment în podea, unde puteau fi ascunse trei persoane. În acelaşi scop, C. l-a contactat pe B., aflat la muncă în Germania, căruia i-a propus să se întoarcă în ţară, întrucât cunoaşte pe cineva care i-ar putea ajuta să câştige bani din transportul unor cetăţeni srilankezi fără documente din România în Italia. Acesta din urmă a acceptat la rândul său oferta, revenind pe teritoriul României.

După întoarcerea în ţară a lui B., în toamna anului 2017, C. i-a prezentat maşina achiziţionată şi modificată, solicitându-i totodată să găsească un şofer. B. l-a contactat pe D., acesta acceptând la rândul său oferta de a transporta clandestin migraţi srilankezi din România în Italia împreună cu B., C. şi A..

În perioada octombrie 2017 - iulie 2018, B., C. şi D. au efectuat patru transporturi ale unor cetăţeni srilankezi din România spre Italia, sub coordonarea inculpatului A.. Migranţii erau aduşi de inculpatul A. cu autoturisme închiriate în apropierea oraşului Arad, la o benzinărie I., unde se deplasau şi C. cu maşina personală, B. şi D. cu autoturismul. În incinta benzinăriei, migranţii erau transferaţi din autoturismul cu care fuseseră aduşi în compartimentul special amenajat al autoutilitarei. A. şi C. treceau frontiera, fiecare cu un alt autoturism, iar la semnalul acestora erau urmaţi de B. şi D., aceştia călătorind împreună cu migranţii. Odată ajunşi pe teritoriul Ungariei, inculpaţii se întâlneau din nou în incinta unei benzinării, transfugii fiind preluaţi de C. în autoturismul său. Cu această ocazie, C. le plătea lui B. şi D. câte 300 euro, bani ce proveneau de la A..

Cel de-al cincilea transport a fost efectuat în luna iulie a anului 2018. La data de 13 iulie 2018, C. l-a apelat pe B., cerându-i să se deplaseze împreună cu D. cu autoturismul în parcarea magazinului J. din Sibiu. La rândul său, B. l-a contactat telefonic pe D., cei doi deplasându-se la data de 14 iulie 2018 în locul indicat. În parcare, B. a identificat trei persoane care corespundeau semnalmentelor indicate de C. (persoane brunete, scunde, având bagaj asupra lor), pe care le-a abordat, precizându-le că le contactează din partea lui C.. Acestea, identificate ulterior ca fiind E., F. şi G., cetăţeni srilankezi, au urcat în autoturism şi, în apropiere de Nădlac, au intrat în compartimentul special creat din autoturismul. În imediata apropiere a frontierei, inculpaţii au fost opriţi de către poliţie, cetăţenii srilankezi fiind găsiţi în compartimentul special.

Astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, în fapt şi în drept, că fapta inculpatului A. care, în perioada octombrie 2017 - iulie 2018, împreună cu alţi membri ai grupării, a efectuat cinci transporturi de migranţi din România în Italia, în schimbul unor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (cinci acte materiale) şi art. 77 lit. a) din C. pen.

Elementul material al infracţiunii de trafic de migranţi constă în comiterea oricăreia dintre acţiunile indicate expres de norma de incriminare din art. 263 alin. (1) din C. pen.. "Racolarea" presupune a recruta persoane interesate de trecerea ilegală a frontierei de stat prin promisiuni sau presiuni. "Îndrumarea" constă în indicarea amănunţită a modului în care trebuie să se procedeze pentru traversarea frontierelor naţionale. "Călăuzirea" reprezintă însoţirea migranţilor, conducerea acestora astfel încât tranzitarea frontierei să le fie facilitată. "Transportarea" constă în deplasarea migranţilor cu ajutorul unui mijloc de transport. "Transferarea" presupune mutarea în orice mod a migranţilor dintr-o locaţie în alta. "Adăpostirea" înseamnă punerea la dispoziţie a persoanelor interesate a unor spaţii în care să locuiască pentru scurte perioade, până la realizarea transferului.

Raportat la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, Înalta Curte constată că elementul material al infracţiunii s-a realizat în varianta transportului.

Totodată, constată că sunt îndeplinite şi cerinţele esenţiale prevăzute de textul de lege, în sensul că faptele sunt îndreptate asupra unor persoane ce se află în situaţia de a fi migranţi, adică de a se deplasa din ţara lor spre o altă ţară, în vederea stabilirii reşedinţei în această ţară, iar faptele au fost comise în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.

Pe de altă parte s-a reţinut varianta agravată a infracţiunii, întrucât a fost comisă în scopul de a se obţine un folos patrimonial.

Urmarea imediată principală în cazul infracţiunii de trafic de migranţi este producerea unei stări de pericol pentru autoritatea statului, în ceea ce priveşte respectarea regimului frontierei de stat.

Fiind o infracţiune de pericol, raportul de cauzalitate rezultă din simpla comitere a faptei de traficare a migranţilor.

Raportat la baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., chestiuni ce antamează conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv al infracţiunii de trafic de migranţi, care însă contravin situaţiei de fapt reţinute, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, susţinând, în esenţă, că dacă nu s-ar fi realizat o analiză a vinovăţiei în cazul infracţiunii de grup infracţional organizat, atunci nu s-ar fi reţinut în sarcina sa infracţiunea de trafic de migranţi.

În aceste condiţii, văzând situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de migranţi pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt, instanţa de apel stabilind cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a efectuat cinci transporturi de migranţi din România în Italia, în schimbul unor sume de bani, împreună cu alţi membrii ai grupării.

Instanţa de recurs, constată corespondenţa între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii de trafic de migranţi reţinută în sarcina recurentului inculpat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta vizează situaţia în care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, şi a fost invocat cu privire la infracţiunea de grup infracţional organizat.

În susţinerea acestui caz de casare, apărarea a arătat că instanţa de apel a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., dar în mod greşit a analizat vinovăţia aferentă acestei fapte, fiindu-i încălcate astfel inculpatului dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Or, Înalta Curte constată că argumentele prezentate excedează cazurilor de casare invocate prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., în cadrul cărora se analizează dacă în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, respectiv dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, şi nu orice încălcări ale prevederilor legale.

Recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală, şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei inculpatului.

Or, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, făcând aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că inculpatul a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv nu există probe că fapta a fost săvârşită, or pe calea recursului în casaţie nu poate fi analizat materialul probator din cauză, verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile făcându-se pe baza situaţiei de fapt stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte criticile recurentului privitoare la probele administrate în cauză (lipsă/interpretare), fiind astfel încălcat principiul in dubio pro reo, Înalta Curte încă din faza admiterii în principiu a reţinut că acestea vizează temeinicia soluţiei de condamnare şi intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel, neputând fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2025.