Whether violent threats and property damage during a sporting event constitute criminal disturbance of public order rather than a mere administrative contravention

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2197, pronunţată la data de 16.10.2023, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 158 alin. (1) şi (2) din C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., în ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen. (faptă din data de 28.11.2019), ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B..

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 158 alin. (1) şi (2) din C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., în ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen. (faptă din data de 28.11.2019), ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată C..

În baza art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen., art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din data de 28.11.2019).

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

A constatat că infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen., art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., dedusă judecăţii în prezenta cauză, este concurentă cu:

- infracţiunea de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din data de 29.11.2019), pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi;

- infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen. (faptă din data de 20.02.2021), pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, precum şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. h) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 1698/13.08.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.08.2021.

A constatat că prin sentinţa penală nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen., prin sentinţa penală nr. 1698/13.08.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.08.2021, şi a menţinut dispoziţia de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an, 2 (două) luni şi 20 zile închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, şi pedeapsa accesorie rezultantă aferentă, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din data de 29.11.2019), pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi;

- pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen. (faptă din data de 20.02.2021), pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. h) din C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 1698/13.08.2021 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.08.2021.

- sporul de 2 (două) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare, pe care îl înlătură.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite inculpatului pentru cele trei infracţiuni concurente, a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 (şase) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani, 6 (şase) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare.

Conform dispoziţiilor art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Potrivit art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (4) din C. pen., a scăzut din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., respectiv dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 (doi) ani, partea executată de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1698/13.08.2021 a Judecătoriei Iaşi, respectiv de la data de 31.08.2021 până la data de 30.08.2023 şi a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., respectiv dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 40 alin. (3) din C. pen., a scăzut din pedeapsa principală aplicată inculpatului A., durata reţinerii în prezenta cauză penală, începând cu data de 29.11.2019 până la data de 30.11.2019, durata reţinerii şi a arestării preventive dispuse în cauza nr. 6364/245/2021 a Judecătoriei Iaşi, începând cu data de 22.02.2021 până la data de 31.03.2021 şi perioada executată în baza sentinţei penale nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi, începând cu data de 14.09.2023 până la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 621/2022 din data de 14.09.2023, emis pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei sentinţe penale, la data rămânerii definitive a acesteia.

A luat act că persoanele vătămate B. şi C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., a admis în parte cererea formulată de martorul D., de restituire a cheltuielilor prilejuite de chemarea sa la judecată şi a dispus restituirea către martor a sumei de 94,70 RON, cu titlu de cheltuieli de transport, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

A respins, în rest, pretenţiile martorului D..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au, rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 625 din data de 17.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 2197 din 16.10.2023, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2020, sentinţă care a fost desfiinţată în parte în latură penală, sub aspectul cuantumului pedepsei principale a închisorii la care a fost condamnat inculpatul şi a pedepsei rezultante de executat.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani, 6 (şase) luni şi 20 zile închisoare, aplicată inculpatului de prima instanţă, în pedepsele componente de 2 (doi) ani închisoare, 1 (un) an închisoare şi 8 (opt) luni închisoare, cu înlăturarea sporului de 6 (şase) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare.

A fost redusă pedeapsa principală stabilită de instanţa de fond pentru infracţiunea de "tulburarea ordinii şi liniştii publice", prevăzută de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d), art. 41 alin. (1) şi (5) din C. pen., de la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile primei instanţe referitoare la constatarea concursului real între fapta dedusă judecăţii şi cele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 453/20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2021, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curţii de Apel Iaşi şi descontopirea pedepsei rezultante, de 1 (un) an, 2 (două) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare în pedepsele componente.

În temeiul art. 40 alin. (1), cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare şi 8 luni închisoare aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile concurente şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 6 (şase) luni şi 20 (douăzeci) de zile închisoare, inculpatul A. va executa o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an, 6 (şase) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală a închisorii şi alăturat pedepsei rezultante.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii şi înlătură dispoziţiile contrare.

Împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie la data de 17 iunie 2024, prin avocat apărător ales.

În motivare, inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 625 din data de 17.07.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. (7) din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, iar pe cale de consecinţă, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 371 din C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În susţinere, apărarea a arătat că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că ordinea şi liniştea publică din incinta respectivă nu au fost tulburate de inculpat, indignarea publicului fiind cauzată doar de rezultatul afişat de arbitrii din seara respectivă, cu atât mai mult cu cât mare parte din cei aflaţi în public erau susţinătorii fiului inculpatului.

A susţinut că, din analiza coroborată a situaţiei de fapt reţinută de instanţele de fond şi de control judiciar, şi cea a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată, precum şi a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 4/2008, republicată, a rezultat cu puterea evidenţei faptul că ceea ce s-ar putea reţine de către un observator obiectiv în sarcina inculpatului ar fi cel mult o contravenţie, iar soluţia în prezenta cauză ar fi cu totul alta.

În completarea argumentelor expuse anterior, a arătat că art. 22 din Legea nr. 4/2008 este mai mult decât lămuritor în cauză, indicând şi o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii, anume producerea de vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii ori pagube materiale, aspecte care nu sunt materializate sub nici o formă în prezenta cauză.

Astfel, având în vedere că la momentul săvârşirii prezumtivei fapte în locaţia respectivă era organizat un eveniment care, în opinia apărării, atrage incidenţa Legii nr. 4/2008, iar inculpatul putea avea cel mult calitatea de spectator, în contextul în care injuriile şi expresiile cu caracter ameninţător nu au fost completate cu vătămări corporale sau acte de distrugere, este mai mult decât evident faptul că, pentru încălcarea art. 20 lit. m) din Legea nr. 4/2008, inculpatul putea fi cel mult sancţionat contravenţional, cu amenda prevăzută în legea anterior indicată.

Mai mult decât atât, a susţinut că aspectul potrivit căruia fapta reţinută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală a fost invocat atât în faţa instanţei de fond, cât şi prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, însă ambele instanţe au trecut peste dispoziţiile legale în materie penală şi, în pofida rolului activ al magistratului, au pronunţat două hotărâri netemeinice.

Prin încheierea din 16 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 16.10.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, apărarea apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 4/2008, în raport de faptul că inculpatul se afla la un eveniment sportiv. Mai mult, având în vedere că din cuprinsul actelor de urmărire penală administrate nu rezultă sub nicio formă exercitarea vreunei acţiuni violente asupra unei persoane sau asupra bunurilor care se aflau în dotarea sălii, apărarea a apreciat că se putea reţine în sarcina inculpatului cel mult săvârşirea unei contravenţii.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 371 din C. pen.

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 371 din C. pen. (forma în vigoare la data săvârşirii faptei), potrivit căruia "Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Instanţa de apel a reţinut, în fapt, că inculpatul A., la data de 28.11.2019, în jurul orelor 18:00, în incinta Sălii Polivalente din municipiul Iaşi, cu ocazia desfăşurării Cupei României de Box Tineret, organizată de Federaţia Română de Box, împreună cu fiul său minor, în vârstă de 17 ani, E., a adresat ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor vătămate B. şi C. şi a celorlalţi arbitri şi a săvârşit acte de violenţă împotriva bunurilor din incinta sălii, lovind corpurile de mobilier şi uşile de acces, provocând o stare de indignare şi de temere, aducând atingere demnităţii arbitrilor.

Prin urmare, în raport cu această situaţie de fapt, Înalta Curte va analiza punctual criticile inculpatului şi dacă acţiunile acestuia realizează corespondenţa dintre fapta concret săvârşită şi elementele de natură obiectivă prevăzute în norma de incriminare. Astfel, Înalta Curte este chemată să examineze dacă fapta inculpatului poate fi încadrată în elementul material al infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, astfel cum a fost reţinută şi încadrată juridic de către instanţa de apel.

Înalta Curte reţine că infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice este o infracţiune comisivă cu conţinut alternativ, elementul material constând în săvârşirea de:

a) acte de violenţă împotriva persoanei/-elor sau bunului/-urilor, fapta este tipică chiar dacă se comite asupra unei persoane ori a unui singur bun;

b) acte de ameninţare prin orice mijloace;

c) orice alte acte prin care se aduce atingeri grave demnităţii persoanei/-elor.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii trebuie îndeplinită condiţia esenţială ca fapta să fie săvârşită în public (în sensul art. 184 din C. pen.).

Din probele administrate în cauză, instanţa de apel a reţinut cu autoritate de lucru judecat următoarele: "Inculpatul A., în contextul meciului fiului său, a început să adreseze pe un ton ridicat injurii la adresa arbitrilor, precum şi ameninţări explicite cu acte de violenţă, în semn de revoltă pentru modul în care a fost punctat fiul său în competiţie, ameninţând oficialii participanţi la competiţie, spunându-le că "dacă vor ieşi din sală le va da cuţite în spate şi răngi în cap". Inculpatul A. gesticula ameninţător, arătând pumnul, din mimica feţei şi postura corpului, persoanele vătămate având percepţia unei atitudini agresive. Acesta s-a oprit la aproximativ doi metri de grupul oficialilor, adresând în mod continuu injurii.

Succesiunea evenimentului precum şi injuriile şi ameninţările au fost percepute şi de martorii F., G., H., D..

În tot acest timp, în tribună se aflau spectatori, aproximativ 50 de persoane, iar în spaţiul competiţional se aflau antrenori şi sportivi, în număr de circa 10 persoane, cu toţii putând percepe desfăşurarea evenimentului.

În momentul în care persoanele vătămate şi ceilalţi oficiali se îndreptau spre ieşire, inculpaţii A. şi E., împreună cu alţi 4-5 bărbaţi, rămaşi neidentificaţi, s-au interpus la uşa din sală către hol, inculpatul A. reluând injuriile şi ameninţările.

Inculpaţii alături de celelalte persoane au ieşit afară, lovind cu pumnii şi picioarele uşa, provocând degradarea acesteia, precum şi mobilierul.

Urmare a celor întâmplate, grupul de oficiali a rămas în holul Sălii Sporturilor. Persoanele vătămate şi ceilalţi oficiali prezenţi la faţa locului nu au mai ieşit, fiindu-le teamă că inculpaţii vor pune în aplicare ameninţările. În acest context, martorul G. a apelat numărul de urgenţă 112, sesizând faptele şi cerând prezenţa forţelor de ordine. Acesta le-a solicitat celor prezenţi să nu iasă afară până la intervenţia organelor de ordine publică.

La faţa locului s-au deplasat lucrătorii secţiei III Poliţia Municipiului Iaşi şi un echipaj de jandarmi. Inculpaţii şi persoanele prezente în susţinerea acestora s-au dispersat, forţele de ordine constatând că nu a avut loc niciun incident violent în prezenţa lor, după cum s-a menţionat în fişele de intervenţie la eveniment ".

Astfel, Înalta Curte, în raport de situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel, reţine că infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. s-a materializat prin adresarea de injurii şi proferarea de ameninţări cu acte de violenţă asupra persoanelor vătămate şi a celorlalţi arbitri delegaţi din partea Federaţiei Române de Box, precum şi prin exercitarea de acte de violenţă asupra bunurilor aparţinând Sălii Polivalente din municipiul Iaşi (uşa şi mobilierul).

Actele de violenţă comise împotriva persoanelor sau bunurilor semnifică toate manifestările brutale, constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza suferinţe fizice, ori actele de distrugere, alterare ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor bunuri.

În cauză, s-a reţinut ca modalitate de săvârşirea a faptei exercitarea de acte de violenţă asupra bunurilor aparţinând Sălii Polivalente, respectiv a uşii şi a mobilierului.

Ameninţările constau în insuflarea temerii uneia sau mai multor persoane că vor fi supuse unui pericol sau că altă persoană apropiată va suferi un rău, realizată prin orice mijloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte.

Or, în cauză, inculpatul a ameninţat oficialii participanţi la competiţie, spunându-le că "dacă vor ieşi din sală le va da cuţite în spate şi răngi în cap". a gesticulat ameninţător, arătând pumnul, din mimica feţei şi postura corpului, persoanele vătămate având percepţia unei atitudini agresive.

Înalta Curte subliniază că ordinea şi liniştea publică, în sensul art. 371 din C. pen., este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor şi, în general, activităţile lor, atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public, se desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. Aceste valori sunt adânc întipărite în conştiinţa oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi convieţuiri civilizate. Există ordine şi linişte publică numai în situaţia când în public, în formele de viaţă în comun, oamenii au o conduită conformă normelor de drept şi de morală, când viaţa socială se desfăşoară normal, în condiţii de linişte şi securitate. Dimpotrivă, ordinea şi liniştea publică sunt tulburate atunci când au loc, în public, manifestări sau comportări imorale, când se produc zgomote alarmante, scandaluri, când oamenii se văd în primejdie de a fi obiect al unor violenţe fizice sau de limbaj.

Totodată, Înalta Curte constată că fapta a fost săvârşită în public, astfel cum este definită noţiunea la art. 184 lit. c) din C. pen., respectiv în incinta sălii de sport în care se aflau mai multe persoane, printre care arbitri, antrenori, spectatori şi sportivi, care au perceput în mod direct acţiunile inculpatului, fapta fiind săvârşită cu intenţia să fie auzită, producându-se astfel urmarea imediată specifică acestei infracţiuni, respectiv tulburarea ordinii şi liniştii publice (infracţiunea prev. de art. 371 din C. pen. fiind o infracţiune de rezultat). Ordinea şi liniştea publică se tulbură prin manifestări care stârnesc zarvă, vâlvă sau care provoacă indignarea în cadrul unei colectivităţi, lucru care s-a şi întâmplat în cauză, intensitatea tulburării fiind una ridicată, sens în care a fost apelat numărul de urgenţă 112, iar spectatorii, ceilalţi sportivi şi alţi antrenori de frică au părăsit în grabă sala.

În cazul infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, legătura de cauzalitatea trebuie să fie dovedită între faptă şi urmarea imediată. În cauză s-a reţinut că aceasta reiese din probele administrate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de apărare, Înalta Curte le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:

Raportat la baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., chestiuni ce antamează conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv al infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, care însă contravin situaţiei de fapt reţinute cu caracter definitiv de instanţa de apel, susţinând, în esenţă, că cel mult se putea reţine în sarcina sa săvârşirea unei contravenţii, în raport de prevederile art. 20 lit. m) şi art. 22 din Legea nr. 4/2008, aceste din urmă prevederi impunând existenţa unei condiţii esenţiale pentru reţinerea infracţiunii, anume producerea de vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii ori pagube materiale, aspecte care, în opinia apărării, nu sunt materializate sub nici o formă în prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 lit. m) din Legea nr. 4/2008 "spectatorilor le este interzis să săvârşească fapte, acte sau gesturi obscene, să profereze ori să scandeze injurii, cuvinte sau expresii jignitoare ori vulgare, precum şi ameninţări cu acte de violenţă împotriva celorlalţi spectatori, oficiali, jucători sau a bunurilor acestora."

Potrivit art. 22 din Legea nr. 4/2008 "săvârşirea, de către spectatori sau de către oficiali, în incinta bazei sau a arenei sportive, a faptelor prevăzute la art. 20 constituie contravenţii, dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii ori pagube materiale."

Or, Înalta Curte constată că deşi nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale ori ale sănătăţii, faptele inculpatului au depăşit sfera contravenţiei prin aceea că au fost comise acte de violenţă asupra bunurilor aparţinând Sălii Polivalente (uşa şi mobilierul) şi implicit, pagube materiale, contrar susţinerilor apărării, potrivit cărora un asemenea aspect nu s-a materializat în cauză.

Se constată astfel că în realitate apărarea urmăreşte reţinerea unei alte situaţii de fapt, favorabile inculpatului, aspect nepermis în calea de atac a recursului în casaţie, în cadrul căruia are loc o verificare a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, şi nu o reevaluare a probelor, cu consecinţa modificării situaţiei de fapt.

Pe de altă parte, apărarea a arătat că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că ordinea şi liniştea publică din incinta respectivă nu au fost tulburate de inculpat, indignarea publicului fiind cauzată doar de rezultatul afişat de arbitrii din seara respectivă, cu atât mai mult cu cât mare parte din cei aflaţi în public erau susţinătorii fiului inculpatului.

Or, referitor la acest aspect, instanţa de apel, a reţinut că sunt nefondate susţinerile apărării, întrucât, astfel cum s-a arătat şi cu prilejul coroborării probelor, în momentul în care grupul de bărbaţi din care făcea parte inculpatul A. a început să se manifeste violent, inculpatul fiind "cel mai vocal din grup", după cum au declaraţii martorii, în sală mai erau spectatori, sportivi şi alţi antrenori care au fost indignaţi şi de frică au părăsit în grabă sala.

Cu alte cuvinte, fapta comisă într-un context sportiv depăşeşte sfera contravenţională prevăzută de art. 20 lit. m) coroborat cu art. 22 din Legea nr. 4/2008 şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, pe de o parte, pentru că au fost comise acte de violenţă asupra bunurilor aparţinând Sălii Polivalente (uşa şi mobilierul) şi implicit, s-au produs, pagube materiale, iar pe de altă parte, pentru că ameninţările cu acte de violenţă împotriva persoanelor vătămate au fost de natură să insufle o reală temere, context în care s-a apelat şi la numărul de urgenţă, iar restul spectatorilor şi al sportivilor au părăsit sala de frică în grabă.

De asemenea, persoanele vătămate au rămas în incinta sălii sportive până la sosirea organelor de poliţie, fiindu-le teamă că inculpatul A. şi-ar putea pune în aplicare ameninţările proferate.

Cu alte cuvinte, intensitatea ameninţărilor a fost una deosebită, producând efecte şi asupra celorlalte persoane prezente în sală, aspect ce reiese din comportamentul acestora, şi nu este vorba de un caz izolat, de o intensitate mică, care să atragă săvârşirea unei contravenţii.

În aceste condiţii, văzând situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În concluzie, instanţa de recurs, constată corespondenţa între fapta comisă şi tiparul de incriminare corespunzător infracţiunii de viol reţinute în sarcina recurentului inculpat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2025.