Decizia nr. 168/A/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 07 iulie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 226/F din data de 22 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

2. În temeiul art. 375 alin. (3) din C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpata B., de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. sub aspectul complicităţii la instigare la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

3. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata C. sub aspectul complicităţii la instigare la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

4. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. sub aspectul instigării la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În temeiul art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în faza de urmărire penală, precum şi în etapele camerei preliminare şi cercetării judecătoreşti în primă instanţă au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că prin rechizitoriul întocmit în data de 30.03.2023, în dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I);

2. A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I);

3. D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I).

4. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I).

În esenţă, s-au reţinut în actul de sesizare următoarele, ca situaţie de fapt:

În data de 19.08.2020, inculpatul A., în calitate de inspector de muncă, clasa I în cadrul Serviciului Control Relaţii de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, folosind adresa de utilizator ovidiu.branza, în intervalul 12:29:51 - 12:31:30 a accesat baza de date REGES/REVISAL şi a verificat, folosind codurile numerice personale, pe martorii E., F. şi G., obţinând informaţiile privind locurile de muncă ale acestora.

Astfel, A. a dat curs rugăminţii adresate de B., care i-a transmis şi CNP-urile celor trei martori iar, după interogarea bazei de date a comunicat acesteia denumirea societăţilor la care cei trei martori erau angajaţi la momentul respectiv.

A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, în virtutea atribuţiilor de serviciu avea posibilitatea să acceseze baza de date REGES/REVISAL, dar numai la solicitarea justificată a unor autorităţi şi, exclusiv în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

B. l-a rugat pe A. să obţină informaţii din baza de date REGES/REVISAL, la rândul ei fiind solicitată de către inculpata C., avocat în Baroul Bucureşti, căreia la rândul său i-a solicitat ajutorul inculpata D., aceasta din urmă fiind direct interesată în identificarea unei persoane care să aibă acces la baza de date şi să obţină informaţii privind angajatorii celor trei martori.

A. a dat curs solicitării şi, după ce a verificat în baza de date administrată de Inspecţia Muncii pe cei martori, a transmis informaţiile privind locurile de muncă numitei B., care le-a transmis, mai departe, inculpatei C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti.

Urmare acestor demersuri, inculpata D., reprezentantul legal al societăţii H. S.R.L. a obţinut informaţiile de care avea nevoie şi, de care intenţiona să se folosească pentru a iniţia acţiuni de chemare în judecată a foştilor angajaţi şi obţinerea de despăgubiri pentru eventuale prejudicii cauzate de către aceştia, în situaţia în care cei trei şi-ar fi desfăşurat activitatea la firme concurente.

S-a reţinut că discuţiile telefonice purtate de inculpatele C. şi D. în datele de 18 şi 19 august 2020 au relevat intenţia acesteia din urmă de a obţine, pe orice căi, date şi informaţii privind pe cei trei martori, care anterior au fost angajaţi la societatea H., în scopul folosirii acestor informaţii pentru iniţierea unor eventuale acţiuni de chemare în judecată.

Faptul că A. a fost cel care a obţinut datele din baza de date REGES/REVISAL şi a transmis numitei B. informaţiile obţinute a rezultat din corespondenţa purtată de inculpatele C. şi B., precum şi din declaraţia acesteia din urmă, dar şi din datele puse la dispoziţia organelor de urmărire penală.

Astfel, potrivit mesajelor purtate prin intermediul aplicaţiei I. de cele două inculpate a rezultat că C. a întreprins demersuri pentru a o ajuta pe inculpata D. să obţină informaţii din baza de date REVISAL, apelând la ajutorul lui B., ca aceasta, la rândul său să ia legătura cu un funcţionar public, inspector de muncă, care să acceseze baza de date REVISAL şi să le furnizeze datele de care era interesată D..

Totodată, B. a redirecţionat mesajul primit de la A., către C., astfel stabilindu-se că persoana la care au apelat să obţină datele din REVISAL este chiar A., utilizatorul postului telefonic cu nr. x, salvat în agenda telefonică a numitei B.: Itm.

De asemenea, procurorul a reţinut faptul că, potrivit normelor legale ce reglementează activitatea Inspectoratului Teritorial de Muncă, inclusiv atribuţiile de serviciu ale inspectorilor de muncă din cadrul acestei instituţii, respectiv datele în legătură cu persoanele înregistrate în Registrul REGES/REVISAL, nu erau destinate publicităţii, putând fi furnizate doar la cererea justificată a persoanelor fizice interesate de propria situaţie sau a autorităţilor competente să efectueze verificări/controale la diferiţi agenţi economici.

În ceea ce priveşte contextul general al săvârşirii infracţiunilor de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), în forma autoratului, instigării şi a complicităţii la instigare s-au reţinut următoarele dispoziţii legale:

Potrivit Legii nr. 108 din 16.06.1999 a fost înfiinţată şi organizată la nivel naţional Inspecţia muncii.

Conform art. 1 alin. (3) din Legea 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, Inspecţia Muncii îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 108/1999, Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituţii cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

În conformitate cu art. 12 din Legea nr. 108/1999, Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă este alcătuit din funcţionari publici şi personal contractual.

(2) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii de muncă exercită atribuţii de autoritate de stat.

În conformitate cu art. 16 din Legea 108/1999, Inspectorii de muncă sunt funcţionari publici, în cadrul funcţiilor publice cu statut special.

Potrivit Hotărârii Guvernului României nr. 488/13.07.2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, art. 7,

În cadrul Inspecţiei Muncii şi al Inspectoratelor teritoriale de muncă funcţionează compartimente specializate, potrivit structurii organizatorice.

Atribuţiile compartimentelor din cadrul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al inspectoratelor teritoriale de muncă, aprobate prin ordinul ministrului muncii şi al justiţiei sociale.

Atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile personalului Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă se stabilesc prin fişa postului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 B, printre atribuţiile specifice ale Inspecţiei Muncii este menţionată: gestionarea bazei de date organizată la nivel naţional care conţine registrele generale de evidenţă a salariaţilor în format electronic, iar prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca şi atribuţii generale, inspectorii de muncă, potrivit art. 12B lit. l) asigură schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în condiţiile legii;

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 161/2006, privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, Registrul electronic şi dosarele personale ale fiecărui salariat se vor păstra în condiţii care să asigure securitatea datelor, precum şi păstrarea lor îndelungată şi corespunzătoare.

În conformitate cu art. 12 din Hotărârea de Guvern nr. 500/2011: Inspecţia Muncii are obligaţia să asigure accesul autorităţilor şi instituţiilor publice la informaţii din registrul privat/public pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din registrul privat/public, cu asigurarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, dacă în cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor.

În conformitate cu art. 5 alin. (3) din Hotărârea de Guvern nr. 905/2017, Inspecţia Muncii, în calitate de operator de date cu caracter personal, administrează baza de date cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.

La art. 7 alin. (7) din Hotărârea de Guvern nr. 905/2017 sunt prevăzute condiţiile legale privind păstrarea datelor din registru: Datele din registru şi dosarele personale ale fiecărui salariat se păstrează în condiţii corespunzătoare, care să asigure securitatea datelor, precum şi respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal şi ale art. 25 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, referitoare la statele de plată.

Art. 7 alin. (9) din Hotărârea de Guvern nr. 905/2017, prevede că: La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat, inspectoratul teritorial de muncă asigură accesul individual la datele personale din registru. Condiţiile, procedura de lucru şi limitele accesului la informaţii se stabilesc cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal . . . . . . . . . .

De asemenea, potrivit art. 11 din Hotărârea de Guvern nr. 905/2017: Inspecţia Muncii asigură accesul autorităţilor/instituţiilor publice la informaţiile din registru, pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din registru, cu respectarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, numai dacă din cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor.

Totodată, s-a reţinut că potrivit fişei postului, începând cu data de 01.10.2007, A. îşi desfăşoară activitatea în calitate de inspector de muncă, cl. I în cadrul Serviciului Control Relaţii de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti. În fişa postului este precizată atribuţia principală a postului deţinut de inculpat, respectiv, controlează respectarea dispoziţiilor legale, privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, controlează încadrarea în muncă şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă, controlează modul de întocmire a Registrului General de Evidenţă al salariaţilor, etc. Printre obligaţii, A. trebuie să respecte regulamentul intern, să îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Inspectorilor de muncă le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.

Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti este o autoritate publică, în subordinea Inspecţiei Muncii, personalul din cadrul acesteia având calitatea de funcţionari publici. Potrivit scopului pentru care au fost constituite Inspecţia Muncii şi unităţile din subordine, acestea se încadrează în rândul instituţiilor publice.

Totodată, inspectorul de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, A. potrivit fişei postului are calitatea de funcţionar public, având ca principală atribuţie aşa cum am menţionat controlul respectării dispoziţiilor legale privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, precum şi respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată, constată şi sancţionează faptele ce constituie contravenţie prevăzută de lege, conform competenţelor acordate.

Cu privire la săvârşirea de către inculpaţii D., C., A. şi B. a infracţiunilor de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I) şi complicitate la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), procurorul a reţinut următoarele:

S-a reţinut că dosarul s-a constituit la data de 22.05.2020, ca urmare a înregistrării procesului-verbal de sesizare din oficiu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 de către C. în legătură cu obţinerea de către J. a avizului pentru cererea de preemţiune în dosarul civil nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, în care J. era în contradictoriu cu Ministerul Culturii.

În vederea documentării cauzei şi pentru o corectă stabilire a situaţiei de fapt, în care au fost săvârşite faptele ce au făcut obiectul actului de sesizare, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei la data de 24.06.2020 a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, emiterea în cauză a unor măsuri de supraveghere tehnică. Astfel, C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, în prezenta cauză a făcut obiectul unor măsuri de supraveghere tehnică, măsuri ce au fost puse în executare de Serviciul Tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, urmare a mandatelor de supraveghere nr. x din 25.06.2020 şi nr. x din 23.07.2020, privind interceptarea comunicaţiilor realizate de către C., şi de la postul telefonic cu nr. x, precum şi supravegherea video, audio sau prin fotografiere a acesteia.

Având în vedere aspectele relevate în urma punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 23.07.2020, prin procesul-verbal din 31.03.2021, procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către avocat C. şi D. a infracţiunii de instigare la infracţiunea de prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, şi faţă de funcţionarii publici K. şi A., din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanţa din data de 01.04.2021 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la infracţiunea de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, potrivit procesului-verbal de redare a discuţiei telefonice purtate în data de 18.08.2020 de inculpata C., avocat în Baroul Bucureşti, cu inculpata D., a rezultat faptul că aceasta din urmă îi solicită inculpatei C. sprijinul pentru a identifica o persoană care să verifice în REVISAL, trei persoane şi anume, în legătură cu obţinerea datelor privind societăţile la care erau angajate respectivele persoane la momentul respectiv. Astfel, inculpata D. îi relatează lui C. că este vorba de verificarea a trei foşti angajaţi ai societăţii pe care o administra, despre care intenţiona să afle dacă s-au angajat la firme concurente. Totodată, inculpata D. îi transmite inculpatei C. şi CNP-ul fiecăruia dintre cei trei foşti angajaţi, primind asigurări din partea acesteia din urmă că, avem o contabilă care avea pe cineva . . . . . . . . . .

Ulterior, în data de 19.08.2020, după ce inculpata C. îi transmite lui D., datele obţinute, aceasta din urmă este în continuare interesată să obţină şi alte informaţii în legătură cu cele trei persoane, respectiv, ce venituri aveau aceştia.

S-a reţinut că în urma verificărilor efectuate în prezenta cauză, s-a stabilit că C. este avocat în Baroul Bucureşti din 15.10.2008. Potrivit adresei cu nr. x/06.02.2023 a Baroului Bucureşti, inculpata C. este membră a Baroului Bucureşti, în calitate de avocat definitiv, profesând în cadrul Cabinetului de avocat "C.", ca avocat titular şi utilizează postul telefonic cu nr. x.

Totodată, s-a stabilit şi faptul că la momentul comiterii faptelor, D. era administrator la trei societăţi comerciale, L. S.R.L., H. S.R.L. şi M. S.R.L..

Faţă de probatoriul administrat în cauza de faţă, în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta ce face obiectul cercetărilor, la data de 25.11.2021, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală încuviinţarea percheziţiilor la sediul Cabinetului de avocat aparţinând inculpatei C., la adresa de domiciliu a inculpatei D., precum şi la sediul social şi punctul de lucru al societăţii H. S.R.L..

Prin încheierea din 25.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a admis cererea formulată, emiţând mandatele de percheziţie domiciliară nr. x.

În cauză, în data de 08.12.2021, au fost efectuate percheziţiile domiciliare, la Cabinetul de avocat aparţinând inculpatei C., la adresa de domiciliu a inculpatei D., precum şi la sediul social şi punctul de lucru al societăţii H. S.R.L., ocazie cu care, conform proceselor-verbale încheiate, au fost identificate şi ridicate sisteme informatice şi suporţi de stocare a datelor informatice, acestea au fost supuse percheziţiei informatice, în baza mandatului de percheziţie informatică, nr. 10 din 21.12.2021, emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Astfel, în perioada 15-24 februarie 2022, în prezenţa inculpatelor C., asistată de apărătorul ales, avocat N. şi D., asistată de apărătorii aleşi O. şi P., în baza ordonanţei nr. 103/P/2020 din data de 22.12.2021 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, specialiştii desemnaţi din cadrul Serviciului Specialişti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie au procedat la efectuarea percheziţiei informatice asupra copiilor efectuate, date informatice extrase şi înregistrări video, descrise în procesele-verbale încheiate în 15.02.2022, 16.02.2022, 23.02.2022 şi 24.02.2022, fiind astfel identificate şi copiate pe un alt mijloc de stocare, datele ce prezintă relevanţă probatorie în cauză.

Cu ocazia efectuării în cauză a percheziţiei informatice privind telefonul mobil, aparţinând inculpatei C., au fost identificate şi exportate mai multe date care au fost considerate ca fiind utile cauzei, respectiv, contacte, email-uri, conversaţii tip I., tip Q., tip R., fotografii.

Conform procesului-verbal întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din corespondenţa purtată pe I. de inculpata C., utilizatoare postului telefonic cu nr. x cu B. (S.), utilizatoarea postului telefonic cu nr. x, a rezultat că, în data de 18 august 2020, în jurul orelor 22:45 (10:45 PM), inculpata C. o contactează pe B., solicitându-i ajutorul pentru obţinerea unor informaţii din REVISAL, transmiţându-i acesteia din urmă şi trei CNP-uri.

Inculpata C., aşa cum s-a precizat anterior, o contactează pe B., după ce, este la rândul ei solicitată să îi ofere sprijinul de către D., care, aşa cum a rezultat din conţinutul discuţiilor telefonice, era interesată să obţină informaţii din baza de date REVISAL, în legătură cu trei foşti angajaţi. Totodată, inculpata C. îi precizează interlocutoarei sale şi ce anume informaţii trebuiau obţinute: Mă interesează unde sunt ăştia angajaţi acum.

Deşi B. îi spune explicit numitei C. că, nu, nu am cum, aceasta din urmă îi adresează întrebarea, în Revisal nu ne putem uita? Astfel, B. îi spune lui C. că nu poate personal obţine din REVISAL informaţiile solicitate.

Faţă de răspunsul primit, inculpata C. insistă şi o interpelează pe B. dacă: nu ştie pe cineva care o poate ajuta...contra cost. La insistenţele inculpatei C., B. îi promite acesteia că va încerca a doua zi să ia legătura cu o persoană de la ITM. De asemenea, în cadrul acestor discuţii, B. îi relatează lui C. că: La itm cunosc . . . . . . . . . .un tip dar nu se bagă şi . . . . . . . . . . .o să mai încerc mâine cu altcineva. Tot la itm. În cursul discuţiilor, inculpata C. precizează că este interesată doar . . . . . . . . . .unde lucrează acum...atât..., cele trei persoane. Inculpata C. insistă ca B. să o sprijine în obţinerea informaţiilor de care era interesată, fiind dispusă să plătească pentru obţinerea acestora: Să spună cât vrea şi rezolvăm.

Potrivit conversaţiilor purtate de cele două inculpate prin intermediul aplicaţiei I., în dimineaţa zilei de 19.08.2020, în jurul orelor 10:41, B. îi confirmă lui C. că a luat legătura cu persoana de la ITM. Ulterior, în jurul orelor 12:30, inculpata B. îi comunică lui C. că, ...aşteaptă răspuns, în vreme ce, aceasta din urmă, se arata extrem de interesată de obţinerea informaţiilor solicitate ... Doamne ce bine ar fi. Totodată, inculpata B. îi dă asigurări numitei C. că va rezolva: Aştept. Mă rezolvă stai lini...Acum a aj la birou.

În continuare, inculpata B. îi transmite lui C. denumirile societăţilor la care cele trei persoane erau angajate la momentul interogării bazei de date REVISAL, în ordinea în care i-a transmis CNP-ul.

Astfel, potrivit corespondenţei purtate între cele două, societăţile comerciale la care cele trei persoane erau angajate şi transmise de funcţionarul ITM către B. şi aceasta mai departe către C., erau: T. romania pentru CNP (F.), U. şi V. pentru CNP (G.) şi W. pentru CNP (E.).

După ce a obţinut informaţiile solicitate, inculpata C. insistă să i se comunice cât o costă, obţinerea acestora însă, B. îi spune că rezolvă ea când va merge în zona X., unde stătea persoana în cauză.

În continuarea conversaţiilor purtate de cele două inculpate în ziua de 19.08.2020, C., aşa cum anterior o rugase inculpata D., îi cere lui B. să obţină informaţii şi în legătură cu veniturile obţinute de cele trei persoane care au făcut obiectul interogării, însă aceasta din urmă îi promite că va încerca să obţină informaţiile a doua zi, întrucât persoana de contact de la ITM nu se mai afla la locul de muncă.

Din conţinutul corespondenţei purtate de inculpata C. cu inculpata B. prin intermediul aplicaţiei I., obţinută în urma percheziţiei informatice efectuate în cauză s-a stabilit că, în dimineaţa zilei de 20.08.2020, în jurul orelor 10:27-10:46, aceasta din urmă a redirecţionat către C. corespondenţa purtată cu angajatul ITM, căruia i-a transmis din nou cele trei CNP-uri şi pe care l-a rugat să obţină informaţii privind salariile încasate de cele trei persoane vizate.

Astfel, s-a reţinut că, titularul postului telefonic, persoana la care a apelat inculpata B. pentru obţinerea informaţiilor de care era interesată C. din REVISAL, era salvat în telefon aparţinând inculpatei B.: Itm.

Întrucât în data de 20.08.2020, când i-a solicitat inspectorului de muncă de la ITM obţinerea de informaţii suplimentare, acesta i-a transmis că nu se află în Bucureşti, inculpata B. a insistat în zilele următoare să primească informaţiile solicitate, însă acesta nu a mai dat curs solicitării.

S-a arătat că din conţinutul discuţiilor purtate de cele două inculpate a rezultat chiar şi faptul că modul în care a procedat angajatul ITM, în legătură cu transmiterea informaţiilor de care a luat la cunoştinţă în virtutea atribuţiilor de serviciu, nu era legal, întrucât la un moment dat, B. îi transmite lui C., referitor la faptul că nu a primit niciun semn de la acesta: îi este frică. Tot din corespondenţa purtată de inculpata C. prin intermediul aplicaţiei I. a mai rezultat şi faptul că aceasta a primit de la inculpata D., în cursul zilei de 18.08.2020, în jurul orelor 7:24:33 PM, cele trei CNP-uri pe care mai departe le-a transmis lui B..

În cursul zile de 19.08.2020, după ce a primit de la B. informaţiile solicitate, inculpata C. îi transmite informaţiile obţinute numitei D..

Potrivit datelor comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti prin adresa din 04.02.2021 a rezultat că la societatea administrată de inculpata D., H. S.R.L. au fost angajaţi numiţii E., F. şi G..

În urma verificării după codul numeric personal a persoanelor care au făcut obiectul interogării în baza de date REGES/REVISAL s-a stabilit că este vorba de trei foşti angajaţi ai societăţii H. S.R.L. şi anume: E., F. şi G., care din anul 2019 şi, respectiv, 2020 nu îşi mai desfăşurau activitatea la această societate.

Prin adresa nr. x/16.03.2021, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a comunicat datele inspectorilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti şi care în data de 19.08.2020 au efectuat verificări în REGES/REVISAL în vederea obţinerii de informaţii privind foşti angajaţi ai S.C. H. S.R.L.. Astfel, în data de 19.08.2020, de la adresa de utilizator ovidiu.branza, în intervalul 12:29:51-12:31:30, au fost verificate următoarele CNP-uri. Anterior, tot în data de 19.08.2020, de la adresa de utilizator nicoleta.gherghe au mai fost verificate CNP-urile. Din adresa nr. x/10.05.2021 a Inspecţiei Muncii a rezultat că, utilizatorii care au accesat baza de date REGES/REVISAL în data de 19.08.2020 sunt A. şi K. şi deţin funcţia de inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti iar, referitor la motivele verificării, lit. i) semnifică interogare bază de date şi lit. v) semnifică accesare bază de date. Totodată, Inspecţia Muncii a menţionat că nu deţine o evidenţă referitoare la identitatea persoanelor care au solicitat efectuarea verificărilor în baza de date a CNP-urilor foştilor angajaţi ai societăţii H. S.R.L..

Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 30.05.2022 de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, cu ocazia prezenţei lui B. la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei a rezultat că a fost de acord să pună la dispoziţie date din agenda telefonică şi din aplicaţia I. care prezintă utilitate în prezenta cauză.

Astfel, din planşa fotografică ataşată procesului-verbal a rezultat că în agenda telefonului mobil al inculpatei B., numărul de telefon +4x este salvat Itm. Din verificările efectuate în prezenta cauză a rezultat că, titularul postului telefonic cu nr. x este inculpata B. iar, titularul postului telefonic cu nr. x este A..

Procurorul a făcut referire la declaraţiile martorilor G., E. şi F. şi K., precum şi la declaraţile făptuitorilor A. şi B. (care a recunoscut săvârşirea faptei).

De asemenea, procurorul a mai reţinut că, audiată fiind în calitate de suspect, C. a declarat că D. i-a cerut ajutorul pentru a afla locurile de muncă la acel moment a trei foşti angajaţi ai acesteia, pe care îi bănuia că lucrau la concurenţă, şi cărora, susţine C., D. le plătea clauză de neconcurenţă. Inculpata a recunoscut că i-a spus numitei D. că, o poate ajuta, gândindu-se că, în calitatea sa de avocat, va face adrese oficiale la ITM. Deşi, iniţial inculpata a arătat că ajutorul promis lui D. consta în întocmirea unei adrese în calitate de avocat, la instituţia care administrează baza de date REVISAL, a menţionat că, totuşi a rugat-o pe B. care era contabilă şi, despre care cunoştea că avea acces la datele din REVISAL, să-i comunice informaţiile solicitate de D.. Potrivit celor relatate de inculpata C., B. i-a comunicat datele solicitate, respectiv, locurile de muncă ale celor trei persoane în cauză iar, ea mai departe a comunicat aceste informaţii lui D.. A arătat inculpata că, avea la cunoştinţă că nu putea să folosească datele în acest mod obţinute, dar a susţinut că ea urma să procedeze la efectuarea unor adrese oficiale pentru a obţine datele de care avea nevoie. Cu toate acestea, nu a întreprins niciun demers oficial întrucât D. i-a comunicat că cei trei nu lucrau la firme concurente şi nu mai dorea să facă adresele. Inculpata C. a arătat faptul că, informaţiile obţinute de ea şi comunicate lui D., privind locurile de muncă a celor trei foşti angajaţi, bănuieşte că îi erau utile lui D., care i-a spus că vrea să-şi protejeze afacerea, având deja un proces cu E. pe rolul instanţelor de judecată.

Procurorul a mai reţinut că, deşi inculpata a declarat că nu îşi aminteşte exact dacă D. i-a spus acest lucru, din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cele două în luna august 2020 a rezultat în mod evident scopul pentru care D. a solicitat sprijinul avocatei, intenţionând chiar să angajeze un detectiv particular pentru a obţine cât mai multe informaţii privind pe E., pe care îl considera capul răutăţilor. A mai arătat inculpata că, aceste informaţii, privind locurile de muncă ale celor trei martori, urmau să fie folosite în instanţa de judecată, dar nu a mai fost iniţiată nicio acţiune, întrucât s-a constatat din informaţiile astfel obţinute că niciunul dintre cei trei foşti angajaţi nu lucrau la firme concurente. Inculpata C. a mai declarat că, nu a avut reprezentarea că aceste informaţii solicitate au caracter confidenţial, întrucât a consultat site-ul Uniunii Europene şi nu a rezultat că aceste date ar avea caracter confidenţial. Totodată, a mai apreciat inculpata că niciunul dintre cei trei foşti angajaţi ai numitei D. nu aveau vreo calitate specială, întrucât nu lucrau în sistemul public, apreciind astfel că informaţiile privindu-i pe aceştia nu aveau caracter confidenţial. A mai declarat inculpata C. că, deşi B. i-a precizat că pentru a intra în posesia informaţiilor solicitate, trebuia să apeleze la altă persoană, ea nu a crezut-o, întrucât aceasta "de fiecare dată se dă importantă ca să fiu eu drăguţă cu ea, o mai invitam la pizza, la o cafea, sau îi ofeream un parfum. O cunoşteam de prea mult timp pe aceasta şi cunoşteam că de fiecare dată se dă importantă, ca să amplifice serviciul pe care mi-l făcea şi să fiu drăguţă cu ea."

Referitor la informaţiile pe care le-a primit de la B., inculpata a precizat că, în cazul în care D. i-ar fi confirmat că o interesează, respectiv că ar fi vrut să facă adresele către ITM, i-ar fi solicitat acesteia contracte de muncă ale celor trei foşti angajaţi, ar fi subliniat clauza de neconcurenţă din cuprinsul contractelor şi ar fi trimis o adresă oficială către ITM, la care anexa contractele şi solicita comunicarea locului actual de muncă al celor trei, după ce în prealabil, ar fi încheiat contract de asistenţă juridică cu D. pentru această chestiune.

În cuprinsul rechizitoriului s-a mai reţinut că, fiind audiaţi în calitate de martori, Y., Z., AA., BB. şi CC., au declarat faptul că, datele din REVISAL sunt accesate de inspectorii de muncă, exclusiv în interes de serviciu, respectiv, cu ocazia controalelor pe care le efectuează la diferiţi agenţi economici, în cazul unor accidente de muncă, atunci când participă împreună cu alte autorităţi publice la diferite acţiuni, precum şi la solicitarea reprezentanţilor autorităţilor publice, de regulă a organelor de poliţie.

Totodată, martorii audiaţi în cauză, toţi inspectori de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă, au declarat că informaţii în legătură cu persoanele înregistrate în REVISAL se pot obţine doar la solicitarea personală a celui vizat, fiind exclusă furnizarea de informaţii în legătură cu locul de muncă al unei persoane la solicitarea unui terţ. Potrivit martorilor, un avocat poate să solicite informaţii din REVISAL privind o anume persoană numai în situaţia în care este mandatat de cel în cauză, respectiv de persoana care face obiectul verificării, fiind astfel exclus ca un avocat, reprezentant al unui agent economic să primească informaţii de la ITM în legătură cu locurile de muncă ale foştilor săi angajaţi. De asemenea, martorii Y., Z., AA., BB. şi CC., inspectori de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă au negat faptul că se pot face verificări în baza de date REVISAL de către alţi colegi folosind calculatorul altuia fără a cere permisiunea celui în cauză. Martorii au negat că ar fi procedat vreodată la verificarea în REVISAL folosind calculatorul şi userul altui coleg şi nici nu au observat asemenea situaţii.

La rândul lor, martorii DD., EE., FF., GG. şi HH., toţi inspectori de muncă în cadrul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, au confirmat că datele din REVISAL au caracter confidenţial, aceştia având acces la aceste informaţii doar în interes de serviciu iar, comunicarea către terţi nu este permisă.

S-a mai reţinut în cuprinsul rechizitoriului că apărările inculpatei C., în sensul că nu a cunoscut faptul că II. a apelat la un inspector de muncă din cadrul ITM pentru obţinerea informaţiilor solicitate de D., sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză. Din corespondenţa purtată prin intermediul aplicaţiei I., între C. şi B., a rezultat în mod neîndoielnic că, C. i-a solicitat expres să găsească o persoană care să le poată ajuta, precum şi faptul că Dumitraşcu i-a spus că, nu poate să obţină aceste date decât apelând tot la un angajat de la ITM. Mai mult, din aceiaşi corespondenţă purtată de cele două a rezultat că, B. îi redirecţionează lui C., o captură de ecran, conţinând mesajul primit de la cel căruia îi solicita-se informaţii suplimentare în legătură şi cu veniturile celor trei, fiind evident că toate aceste date le-a obţinut de la o persoană de la ITM.

În ceea ce priveşte suma de bani despre care inculpata C. a susţinut că, în mod ironic s-a oferit să o trimită în contul personal al coinculpatei B., din corespondenţa purtată prin intermediul aplicaţiei I. cu D. a rezultat că, inculpata C. îi spune acesteia că, persoana care urma să-i furnizeze informaţiile, i-ar fi pretins suma de 200 de euro, D. apreciind că suma solicitată era prea mare, fiind dispusă să ofere: Mă gândeam maxim 2-300 ron şi un adaos pt tine...Să zic vreo 500 ron.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, în drept, procurorul a reţinut următoarele:

1. Fapta inculpatei C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, care împreună cu B. au ajutat-o pe D. să-l determine pe A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, să verifice în baza de date REVISAL, trei foşti angajaţi ai societăţii administrate de D. iar, informaţiile astfel obţinute (denumirea societăţilor comerciale la care E., G. şi F., aveau încheiate contracte de muncă/colaborare) în ziua de 19.08.2020, au fost comunicate de B., după ce le-a primit de la A., lui C. şi aceasta mai departe numitei D., cu scopul folosirii de către aceasta din urmă a datelor pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată pe motivul încălcării clauzei de confidenţialitate din contractul de muncă semnat cu societatea H. S.R.L, întruneşte elementele constitutive ale unei complicităţi la instigare la săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. şi la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (teza I).

2. Fapta inculpatului A., care, în data de 19.08.2020, în calitate de inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, urmare solicitării numitei B., a accesat succesiv şi a verificat în sistemul informatic REGES/REVISAL persoanele fizice: E., G. şi F., folosind adresa de utilizator ovidiu.branza, ulterior comunicându-i inculpatei B. datele obţinute, respectiv, denumirea societăţilor comerciale cu care persoanele vizate aveau încheiate contracte de muncă/colaborare, informaţii ce au fost transmise de B. numitei C. (avocat) şi, aceasta mai departe către D., cu scopul folosirii datelor astfel obţinute pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată pe motivul încălcării clauzei de confidenţialitate din contractul de muncă semnat cu societatea H. S.R.L, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (teza I).

3. Fapta inculpatei D., care cu complicitatea numitelor C., avocat în Baroul Bucureşti şi B., l-a instigat pe A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, să acceseze succesiv şi să verifice în sistemul informatic REGES/REVISAL persoanele fizice: E., G. şi F., folosind user-ul de utilizator ovidiu.branza, funcţionarul public comunicându-i numitei B. datele astfel obţinute, respectiv, denumirea societăţilor comerciale cu care cele trei persoane, ce au făcut obiectul interogării, aveau încheiate contracte de muncă/colaborare, informaţii ce au fost transmise de B. inculpatei C. (avocat) şi, apoi mai departe către D., cu scopul folosirii de către aceasta din urmă a datelor pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată pe motivul încălcării clauzei de confidenţialitate din contractele de muncă semnate anterior cu societatea H. S.R.L, întruneşte elementele constitutive ale unei instigării la săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), faptă prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (teza I).

4. Fapta inculpatei B., care, împreună cu C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, au ajutat-o pe D. să-l determine pe A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, să verifice în baza de date REVISAL, trei foşti angajaţi ai societăţii administrate de inculpata D. iar, informaţiile astfel obţinute (denumirea societăţilor comerciale la care E., G. şi F., aveau încheiate contracte de muncă/colaborare) în ziua de 19.08.2020, au fost comunicate de B., după ce le-a primit de la A., numitei C. şi aceasta mai departe către D., cu scopul folosirii de către aceasta din urmă pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată pe motivul încălcării clauzei de confidenţialitate din contractul de muncă încheiat anterior cu societatea H. S.R.L., întruneşte elementele constitutive ale unei complicităţi la instigare la săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), faptă prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (teza I).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în data de 31.03.2023, sub numărul x/2023.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 30.10.2023, definitivă prin încheierea nr. 52 din 22.01.2024, pronunţată de către Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatele C. şi D., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

În cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti a adus la cunoştinţă inculpaţilor dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi 396 alin. (10) din C. proc. pen., referitoare la faptul că pot solicita ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, urmând ca, în cazul în care cererile vor fi admise, să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile ce constituie acuzaţii, sens în care inculpata B. a precizat că solicită judecarea în procedura recunoaşterii învinuirii.

Potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. pen., întrebată fiind, inculpata B., a învederat faptul că doreşte să dea declaraţie în cauză. Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 376 alin. (3) teza I şi art. 378 din C. proc. pen., a procedat la audierea sa (declaraţia fiind ataşată la dosar). Curtea a pus în discuţia procurorului şi a apărătorilor aleşi ai inculpaţilor solicitarea inculpatei B. de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, iar după deliberare, a încuviinţat cererea.

Cu privire la fondul cauzei, în raport de principiul liberei aprecieri a probelor reglementat în art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., coroborând şi evaluând ansamblul probatoriu administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod nemijlocit în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, respectiv, înscrisuri constând în print-screen-uri ale mesajelor transmise de inculpaţi prin aplicaţia I., înscrisuri constând în print-screen-uri ale profilurilor pe care martorii E. F. şi G. le au pe aplicaţia JJ., declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, precum şi declaraţiile tuturor inculpaţilor, precum şi de legislaţia incidentă în cauză şi jurisprudenţa obligatorie dezvoltată de Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile pronunţate de Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi a pronunţat soluţia achitării ce se impune dintr-o dublă perspectivă.

În primul rând, informaţiile extrase din baza de date Reges/Revisal privind locurile de muncă ale unor foşti angajaţi ai S.C. H. S.R.L., societate administrată de către inculpata D. (în speţă, martorii E., F. şi G.) nu fac parte din categoria informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii, având în vedere legislaţia incidentă şi jurisprudenţa obligatorie dezvoltată de Curtea Constituţională.

În al doilea rând, din niciun mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă că, pe de o parte, inculpaţii A., B. şi C. ar fi solicitat şi, cu atât mai puţin, ar fi obţinut, în mod efectiv, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, de ordin patrimonial ori nepatrimonial, în urma informaţiilor comunicate, iar pe de altă parte, inculpata D. ar fi intenţionat să folosească informaţiile obţinute pentru a iniţia acţiuni de chemare în judecată a foştilor angajaţi şi a obţine despăgubiri pentru eventuale prejudicii cauzate de către aceştia, în situaţia în care cei trei şi-ar fi desfăşurat activitatea la firme concurente societăţii administrate de inculpată.

Curtea a reţinut că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu sunt prevăzute de legea penală, făcând referire la jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 18/27.09.2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 930/18.11.2016), a reţinut că tipicitatea constituie una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, dar şi la decizia nr. 82/23.02.2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 370/13.05.2016), prin care Curtea Constituţională a statuat în sensul că, în prezent, trăsăturile esenţiale ale infracţiunii sunt prevederea faptei de legea penală (tipicitatea), caracterul nejustificat (cauzele justificative) şi caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate); în doctrină s-a arătat că prin norma de incriminare se stabileşte un model abstract al faptei; pentru a fi relevante penal, faptele trebuie să corespundă descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, adică trebuie să fie tipice; tipicitatea este tocmai această corespondenţă între trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare; tipicitatea apare, aşadar, în trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală (paragraful 20).

Astfel, s-a arătat că tipicitatea reprezintă o garanţie a respectării principiului legalităţii incriminării, întrucât, o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă aceasta se regăseşte în descrierea realizată în verbum regens de către norma penală. Tipicitatea presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită de către o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract (tip) prevăzut în norma de incriminare.

Or, având în vedere şi art. 15 alin. (2) din C. pen., potrivit căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, judecătorul fondului a apreciat că soluţia de achitare se impune ca urmare a faptului că, din moment ce faptele nu întrunesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii sesizate, nu poate fi angajată răspunderea penală.

Instanţa de fond a reţinut că informaţiile extrase din baza de date Reges/Revisal privind locurile de muncă ale unor foşti angajaţi ai S.C. H. S.R.L., societate administrată de către inculpata D. (în speţă, martorii E., F. şi G.) nu fac parte din categoria "informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii", în sensul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a considerat că următoarele aspecte convergente, ce rezultă deopotrivă din legislaţie şi jurisprudenţă, conduc la această concluzie:

i). Sintagma de "informaţii care nu sunt destinate publicităţii", cuprinsă în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, nu este definită în legislaţie, nici în C. pen. ori C. proc. pen., nici în Legea nr. 78/2000.

ii). Interpretând per a contrario art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, rezultă că informaţiile extrase din baza de date Reges/Revisal privind locurile de muncă ale unor foşti angajaţi ai unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, administrată de către o persoană fizică (inculpata D.) şi având ca obiect principal de activitate consultanţă pentru afaceri şi management, nu reprezintă informaţii de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din această lege, deoarece nu privesc activităţile şi nici nu rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice.

iii). În acelaşi timp, Curtea a avut în vedere aspectele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa obligatorie, prin decizia nr. 50/02.02.2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 308/28.04.2017), în ceea ce priveşte sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, prin decizia precitată (paragraful 33), Curtea Constituţională a statuat în sensul că sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume:

- iii. 1). informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

- iii. 2). informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter.

iii. 1). Curtea Constituţională a arătat că, potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat şi secrete de serviciu, acestea din urmă vizând informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat (paragraful 33).

Din acest ultim punct de vedere, Curtea a reţinut faptul că procurorul nu a demonstrat, prin niciun mijloc de probă administrat în cauză, că divulgarea informaţiilor de către inculpatul A. ar fi fost de natură să cauzeze vreun prejudiciu, indiferent de ce natură, unei persoane juridice de drept public sau privat.

iiii. 2). Referitor la informaţiile confidenţiale, Curtea Constituţională a reţinut că, în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare (paragraful 35).

Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (paragraful 35).

Aceleaşi aspecte privind înţelesul sintagmei "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" din cuprinsul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 au fost reţinute întocmai de către Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, respectiv, prin decizia nr. 101/01.03.2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 510/21.06.2018), în paragrafele 15-19).

Raportând considerentele de ordin jurisprudenţial expuse în deciziile Curţii Constituţionale, anterior prezentate, Curtea a subliniat faptul că, rezultă, în mod absolut evident, că informaţiile extrase din baza de date Reges/Revisal privind locurile de muncă ale unor foşti angajaţi ai unei societăţi comerciale de drept privat, cu răspundere limitată, administrată de către o persoană fizică (inculpata D.) şi având ca obiect principal de activitate consultanţă pentru afaceri şi management, nu reprezintă: nici informaţii clasificate, deoarece nu sunt secrete de stat ori secrete de serviciu, nici informaţii confidenţiale, din moment ce, prin nicio normă legală din legislaţia română ori cea europeană nu s-a instituit obligativitatea păstrării confidenţialităţii unor asemenea informaţii şi nici nu sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie ori unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare.

iv). Independent de argumentele de ordin legislativ şi jurisprudenţial anterior analizate, Curtea a constatat că din însăşi probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor E., F. şi G., rezultă, în mod indubitabil, faptul că informaţiile privind locul de muncă al unor angajaţi ai unei societăţi comerciale - persoană juridică de drept privat nu intră în sfera "informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii".

Astfel, audiat fiind atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martorul E., a relatat că are cont pe platforma de socializare JJ. unde şi-a precizat locul de muncă.

De asemenea, audiat fiind atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martorul F., a relatat că are cont pe JJ., martorul fiind cel care îşi actualizează, pe această platformă de socializare, informaţiile cu privire la locul său de muncă.

Totodată, audiat fiind atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martorul G., a relatat că are cont pe JJ., iar în momentul în care s-a angajat la un loc de muncă, şi-a actualizat contul şi cu privire la locul de muncă respectiv, menţionând noul loc de muncă.

Or, având în vedere că JJ. este o platformă de socializare axată pe afaceri şi locuri de muncă, care funcţionează pe site-uri web şi aplicaţii mobile, Curtea a constatat că informaţiile publicate pe această platformă de către martorii E., F. şi G., referitoare la locurile de muncă ale acestora, sunt publice, nefiind supuse vreunei restricţii în ceea ce priveşte modalitatea de publicare ori de restricţionare a publicării acestora.

S-a reţinut de către prima instanţă că relatările celor 3 martori sunt confirmate întocmai prin înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul ales al inculpatului A., constând în print-screen-uri ale profilurilor aparţinând martorilor E., F. şi G. pe reţeaua JJ..

În concluzie, analizând şi coroborând, în prezenta cauză, aspectele de ordin legislativ şi jurisprudenţial, precum şi probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că informaţiile obţinute din baza de date Reges/Revisal privind locurile de muncă ale martorilor nu fac parte din categoria "informaţiilor ce nu sunt destinate publicităţii".

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că, în cauză, faptele reţinute în sarcina tuturor celor 4 inculpaţi nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, ca urmare a neîndeplinirii cerinţei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective privind natura informaţiilor pretins a fi folosite.

Referitor la participaţia penală reţinută în sarcina inculpaţilor, Curtea a constatat că, în cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată în calitate de autor al infracţiunii pentru care a fost cercetat, iar inculpatele B., C. şi D. au fost trimise în judecată în calitate de complici (la instigare) şi, cea din urmă, instigator. Curtea a constatat că soluţia de achitare se impune a fi pronunţată pentru fiecare dintre aceştia, independent de forma de participaţie penală.

Instanţa de fond a reţinut că instigarea şi complicitatea, ca forme ale participaţiei penale, presupun săvârşirea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală. Cu alte cuvinte, instigarea trebuie să aibă ca efect şi să fie urmată de realizarea de către cel instigat (respectiv, autorul) a cel puţin unei tentative incriminate de legea penală, iar activitatea desfăşurată de complice trebuie să îi servească autorului la săvârşirea cel puţin a unei tentative incriminate de legea penală. Aşadar, pentru a se putea angaja răspunderea penală a unui instigator şi, respectiv, a unui complice, este absolut necesar să se poată angaja răspunderea penală a autorului, context în care instanţa de fond a proonunţat o soluţie fundamnetată pe acelaşi caz de stingere a acţiunii penale, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că, pe de o parte, inculpaţii A., B. şi C. nu au solicitat şi nici nu au obţinut, în mod efectiv, vreo sumă de bani, vreun bun sau vreun alt fel de folos necuvenit, de natură patrimonială ori nepatrimonială, în urma informaţiilor comunicate, iar pe de altă parte, inculpata D. nu a folosit informaţiile obţinute pentru a iniţia acţiuni de chemare în judecată ori în alte scopuri şi nici nu a obţinut vreun folos necuvenit, de natură patrimonială ori nepatrimonială.

Curtea a considerat esenţial - cu privire la natura folosului vizat de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 ce interesează, prin natura sa, sfera infracţiunilor de corupţiei - că subiectul activ "se răsplăteşte" sau răsplăteşte o altă persoană prin conduita sa contrară atribuţiilor sale de serviciu, urmărind astfel un folos concret, patrimonial sau nepatrimonial, corelativ faptei de corupţie.

S-a reţinut că o interpretare sistematică şi teleologică a art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nu poate extinde înţelesul folosului corespunzător unei fapte de corupţie, pentru sine sau pentru altul, folos care este esenţialmente caracterizat printr-o anumită concreteţe şi trebuie corelat cu actul de corupţie al funcţionarului - la sfera pur abstractă, ipotetică a scopului invocat - dar neprobat - de către procuror, constând, în însăşi opinia procurorului expusă în rechizitoriu, în folosirea informaţiilor pentru iniţierea, de către inculpata D., a unor eventuale acţiuni judiciare.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că este evidentă intenţia legiuitorului de a conferi o formă concretă folosului - patrimonial sau nepatrimonial - corespunzător/corelativ actului de corupţie al funcţionarului vizat de norma incriminatoare.

Curtea a apreciat că o interpretare contrară a textului de lege ar extinde - în mod nejustificat şi contrar raţiunii legii - înţelesul "folosului necuvenit" vizat de norma penală, care, în prezenta cauză, este pur abstract, ipotetic, fără a avea vreun corespondent faptic concret cu presupusul act de corupţie al inculpatului A..

S-a mai reţinut de către prima instanţă că prin Legea nr. 147/2002, România a ratificat Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg în data de 4 noiembrie 1999. Convenţia stipulează ca fiecare parte să prevadă în dreptul său intern mijloace eficiente în favoarea persoanelor care au suferit o pagubă rezultând dintr-un act de corupţie, cu scopul de a le permite să îşi apere drepturile şi interesele, inclusiv posibilitatea obţinerii de daune-interese. În accepţiunea acestei convenţii, prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit - toate acestea fiind de o anume concreteţe - care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.

Curtea de apel a mai reţinut că prin expresia "alte foloase" se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, însă, acestea având o anumită concreteţe şi caracter de retribuţie a actului de corupţie al subiectului activ al infracţiunii, ceea ce, în mod indubitabil, nu este întrunit în prezenta cauză:

- pe de o parte, prin inexistenţa unei solicitări în vederea obţinerii vreunui folos necuvenit (patrimonial ori nepatrimonial) şi, cu atât mai puţin, a obţinerii efective a vreunui folos (patrimonial ori nepatrimonial), în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., B. şi C. - din moment ce nu s-a dovedit, prin niciuna dintre probele administrate în cauză, faptul că inculpaţii ar fi urmărit obţinerea şi, cu atât mai puţin, că ar fi obţinut vreun folos (patrimonial sau nepatrimonial) în urma comunicării informaţiilor privind locurile de muncă ale martorilor E., F. şi G.

- iar pe de altă parte, prin invocarea, de către procuror, a unui avantaj inexistent în realitate, deci pur ipotetic, în ceea ce o priveşte pe inculpata D. - din moment ce nu s-a dovedit, prin niciuna dintre probele administrate în cauză, faptul că inculpata ar fi formulat vreo acţiune în instanţă în urma obţinerii acelor informaţii sau că ar fi folosit, în vreun fel, informaţiile obţinute.

În acelaşi sens, s-a menţionat că prin decizia nr. 50/02.02.2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 308/28.04.2017), Curtea Constituţională a reţinut că noţiunea de "folos necuvenit" utilizată de legiuitor nu are un caracter echivoc, întrucât îşi are explicaţiile doctrinare conturate de-a lungul anilor şi reflectă faptul că folosul astfel obţinut este «legal nedatorat», are caracter de retribuţie (sublinierea Curţii), constituind o plată ori răsplată (sublinierea Curţii) în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunii (paragraful 31).

Aceleaşi aspecte privind înţelesul sintagmei "foloase necuvenite" din cuprinsul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 au fost reţinute întocmai de către Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, şi prin decizia nr. 422/15.06.2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 768/27.09.2017), în paragrafele 15-18.

Audiaţi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, martorii:

- F., în esenţă, a relatat că presupune că persoana care ar fi avut un interes în efectuarea de verificări în baza de date Reges/Revisal a I.T.M. în data de 19.08.2020 în privinţa sa ar putea fi fostul său angajator, respectiv inculpata D., persoană ce avea tendinţa de a controla angajaţii şi foştii angajaţi, în sensul că dorea să ştie amănunte din viaţa personală a acestora, locul actual de muncă al foştilor angajaţi. Martorul a mai declarat că nu le cunoaşte pe inculpatele B. şi C..

- E., în esenţă, a relatat, în mod constant, concordant, în legătură cu verificările efectuate faţă de persoana sa în baza de date Reges/Revisal a I.T.M. în data de 19.08.2020, că, presupune că verificările au fost efectuate de inculpata D., administrator al societăţilor H. S.R.L. sau KK. S.R.L., firme la care martorul a fost angajat în perioada mai 2009 - 01.05.2019. Martorul a mai declarat că nu cunoaşte funcţionari la I.T.M. Bucureşti şi nu le cunoaşte nici pe inculpatele B. şi C..

- G. în esenţă, a relatat, în mod constant, concordant, că presupune că inculpata D., acţionar la societatea H. S.R.L. în cadrul căreia martorul a fost angajat, a efectuat, în data de 19.08.2002, verificări faţă de persoana sa în baza de date Reges/Revisal. Martorul a mai declarat că nu o cunoaşte pe inculpata B., iar pe inculpata C. o cunoaşte întrucât aceasta venea la compania administrată de inculpata D. în perioada în care martorului şi-a desfăşurat activitatea; martorul nu cunoaşte funcţionari la Inspecţia Muncii sau I.T.M. Bucureşti.

Curtea, evaluând ansamblul declaraţiilor celor trei martori audiaţi în cauză, a constatat că susţinerile procurorului în sensul că inculpata D. ar fi intenţionat să folosească informaţiile accesate din sistemul Reges/Revisal privind locurile acestora de muncă în eventuale acţiuni în instanţă pe care le-ar fi promovat nu sunt susţinute de probatoriul cauzei, din moment ce martorii au relatat că între aceştia şi inculpata D. au existat procese, însă demarate anterior datei de 19.08.2020. Or, Curtea a concluzionat în sensul că obţinerea acestor informaţii nu au fost folosite de inculpata D. în scopul precizat de procuror.

Totodată, din conţinutul declaraţiilor celor 3 martori, Curtea a constatat ca nefiind dovedită nici susţinerea procurorului în sensul că inculpaţii A., B. şi C. ar fi obţinut vreun folos ca urmare a comunicării informaţiilor accesate din baza de date Reges/Revisal, din moment ce martorii au precizat că nu îi cunosc pe cei 3 inculpaţi şi nici nu au relatat vreun aspect concret cu privire la această susţinere a procurorului.

Analizând şi evaluând declaraţiile tuturor celorlalţi 11 martori audiaţi în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, respectiv K., Z., Y., EE., HH., CC., BB., GG., FF., AA. şi DD., Curtea a constatat că niciunul dintre aceştia nu a relatat vreun aspect concret, de fapt, cu privire la susţinerea în sensul că vreunul dintre inculpaţii A., B. şi C. ar fi solicitat sau ar fi obţinut vreun folos ca urmare a accesării bazei de date Reges/Revisal de către inculpatul A.. Totodată, Curtea a constatat că niciunul dintre aceşti 11 martori nu a relatat vreun aspect concret, de fapt, nu au relatat absolut nimic cu privire la susţinerea procurorului în sensul că inculpata D. ar fi intenţionat să îi acţioneze în instanţă pe cei trei martori, foşti angajaţi la societatea pe care o administra, folosind informaţiile privind locurile de muncă ale acestora, informaţii accesate de inculpatul A. din baza de date Regel/Revisal.

În ceea ce priveşte toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv, procese-verbale de redare a convorbirilor purtate între inculpaţi, print-screen-uri ale mesajelor comunicate de inculpaţi prin aplicaţia I., extrase de pe portalul instanţelor privind cauzele civile în care figurează, ca părţi, inculpata D. şi martorii E., F. şi G., Curtea a constatat că acestea nu au absolut nicio relevanţă în dovedirea acuzaţiilor.

Curtea a concluzionat în sensul că susţinerile procurorului reprezintă supoziţii lipsite de fundament probatoriu şi, prin urmare, inapte a dovedi acuzaţiile formulate împotriva celor 4 inculpaţi, în ceea ce priveşte stabilirea existenţei cerinţelor esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, constând în solicitarea şi, cu atât mai puţin, obţinerea vreunul folos necuvenit, indiferent de natura acestuia, de către inculpaţii A., B. şi C. şi intenţia de a folosi şi, cu atât mai puţin, folosirea în concret, în orice modalitate, de către inculpata D., a informaţiilor accesate din baza de date Reges/Revisal.

În urma analizei coroborate a ansamblului probator al cauzei, Curtea a apreciat ca fiind veridice susţinerile tuturor inculpaţilor expuse în cuprinsul declaraţiilor.

Astfel, fiind audiat atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul A. a arătat că nu contestă faptul că, în calitate de inspector de muncă la Serviciul control relaţii de muncă din cadrul I.T.M. Bucureşti, a procedat la interogarea bazei de date Revisal, folosind user-ul şi parola care îi aparţin, şi a căutat acele persoane (respectiv, pe martorii E., F. şi G. - nota Curţii). Inculpatul A. a mai arătat că o cunoaşte pe inculpata B.; există posibilitatea ca inculpata B. să îi fi solicitat, telefonic, inculpatului verificarea celor 3 persoane. Inculpatul A. a mai declarat că sub nicio formă nu a divulgat acele informaţii, ce vizează locurile de muncă ale persoanelor respective, pentru a obţine ceva, el sau oricine altcineva. Inculpatul a mai arătat că a comunicat acele informaţii crezând că sunt informaţii care nu pot intra în categoria celor nedestinate publicităţii.

Fiind audiată în faza de urmărire penală, inculpata B. a arătat că în anul 2020 a fost contactată prin intermediul aplicaţiei I. de către inculpata C. care a rugat-o să îi obţină datele în legătură cu locurile de muncă ale unor salariaţi; iniţial a refuzat-o, dar, la insistenţele acesteia, a dat curs solicitării, în sensul că l-a contactat pe inculpatul A., tot pe I., care i-a comunicat informaţiile solicitate, respectiv locurile de muncă ale celor 3 persoane. Inculpata B. a mai relatat că nu i-a dat nicio sumă de bani inculpatului A.. Inculpata B. a mai arătat că a procedat în sensul celor arătate în mod dezinteresat.

Fiind audiată atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpata C. a arătat că inculpata D. i-a cerut ajutorul pentru a afla locurile de muncă la acel moment a trei foşti angajaţi, pe care îi bănuia că lucrau la firme concurente, deşi le plătea clauză de neconcurenţă; inculpata C. i-a spus inculpatei D. că o poate ajuta, gândindu-se că va face în numele ei, în calitate de avocat, adrese oficiale la I.T.M. Ulterior, inculpata C. a rugat-o pe inculpata B., care era contabilă, şi despre care cunoştea că avea acces la datele Revisal. Inculpata B. i-a comunicat datele solicitate, respectiv locurile de muncă ale celor 3 persoane, date pe care inculpata C. le-a comunicat inculpatei D.. Inculpata C. a mai arătat că nu putea folosi aceste date, urmând să procedeze la efectuarea adreselor oficiale pentru a obţine datele de care avea nevoie. Inculpata C. nu a întreprins niciun demers oficial, întrucât inculpata D. i-a comunicat că cei trei nu lucrau la concurenţă şi nu mai vrea să facă adresele. Inculpata C. a mai precizat că, nu numai că nu a avut reprezentarea că informaţiile privind locul de muncă sunt informaţii confidenţiale, dar ştia că aceste date nu sunt confidenţiale, din studierea site-ului Uniunii Europene; cele trei persoane erau foşti angajaţi ai inculpatei D., astfel că inculpata C. a considerat că aceştia nu aveau o calitate specială, nu lucrau în sistemul public. Inculpata C. a mai arătat că, pentru datele obţinute, nu i-a dat nimic inculpatei B..

Totodată, inculpata C. a mai relatat că, în cazul în care inculpata D. i-ar fi confirmat că o interesează, respectiv, că ar fi vrut să facă adresele către I.T.M., i-ar fi solicitat fostele contracte de muncă ale angajaţilor, ar fi subliniat clauza de neconcurenţă din cuprinsul contractului şi ar fi trimis o adresă oficială către I.T.M. şi ar fi solicitat locul de muncă al celor 3, după ce, în prealabil, ar fi încheiat contract de asistenţă juridică, pe această chestiune. Inculpata C. a mai precizat că, nemaiavând nevoie de aceste adrese, nu a mai încheiat contract de asistenţă juridică cu inculpata D. şi ca atare, totul s-a încheiat aici. Inculpata C. a mai relatat că nu s-a pus niciodată problema vreunei sume de bani, mai ales în condiţiile în care interesul inculpatei D. era unul legitim, aceasta având dreptul ca, în baza clauzei de neconcurenţă, să solicite şi să obţină aceste informaţii, după cum avea şi dreptul de a obţine despăgubiri în condiţiile în care informaţiile se verificau, respectiv, în condiţiile în care se descoperea că cei trei încălcaseră clauza de neconcurenţă.

Fiind audiată exclusiv în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpata D. a arătat că, în anul 2019, cei trei foşti angajaţi care au fost martori în proces au plecat din companie în ordinea următoare: E., G. şi, în decembrie, F.. Cu primul şi ultimul a avut clauză de neconcurenţă şi confidenţialitate, cu G. a făcut contract de colaborare privind exclusivitatea pe produsele societăţii sale. În anul 2019 inculpata a primit sesizări de vânzări de produse false ale companiei şi am demarat un proces împotriva domnului E.. În primăvara anului 2020, a cunoscut-o pe inculpata C. în zona profesională, în aspecte juridice, solicitându-i pentru prestare de servicii juridice privind cumpărarea unui teren în primă fază. În august 2020, inculpata D. a solicitat, după alte speţe în care inculpata C. a ajutat-o în relaţiile cu instituţiile, să o ajute să afle locul de muncă al celor trei foşti angajaţi pentru că voia să verifice, într-un cadru oficial, informaţiile. Aflase că G. lucrează la concurenţă, este angajat, iar lui F. îi plătea clauza de neconcurenţă şi voia să ştiu dacă o respectă. Inculpata C. i-a transmis un onorariu, pe care inculpata D. l-a considerat prea mare, l-a refuzat şi asta a fost toată relaţia pe această teză. A primit ulterior informaţia locului de muncă pe I., lucru pe care îl ştie din dosarul de urmărire penală, pentru că pe telefonul său nu a fost găsită această informaţie.

Inculpata D. a mai arătat că toate relaţiile sale cu inculpata C. s-au derulat în baza unui contract de asistenţă juridică şi plăţi prin facturile achitate de către companie. Inculpata C. niciodată nu i-a pretins alte sume, indiferent de speţă. Nu a cunoscut-o înainte de 2020, iar pe ceilalţi inculpaţi, niciodată. Inculpata D. a mai arătat că nu a folosit informaţia, nu a plătit informaţia, pur şi simplu l-a luat ca un gest de curtoazie profesională, dar nu a folosit-o niciodată. Locul de muncă al lui E. era public din anul 2019 în cadrul procesului unde singur a declarat unde lucrează. Iar cu ceilalţi doi martori din dosar, foşti angajaţi, inculpata D. nu a folosit niciodată informaţia, nu a cumpărat-o, nu a vândut-o, a fost doar o informaţie, nefiind oficială nu o putea folosi în instanţe sau în faţa altor autorităţi ale statului.

Ca atare, evaluând probatoriile, Curtea a constatat, în mod indubitabil, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în cauză, nu este dovedită acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii ("folosirea") şi nici nu sunt întrunite cerinţele esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective a infracţiunii pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată - cum, de altfel, nedovedirea acţiunii ("folosirea") şi lipsa cerinţelor esenţiale ataşate elementului material rezultă, în mod indubitabil, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din ansamblul probatoriu analizat.

Curtea a constatat că nu poate reţine că pretinsul folos - inexistent, în realitate, deci pur ipotetic - imputat inculpatei D., se poate circumscrie noţiunii de "folos necuvenit" prevăzut în art. 12 din Legea nr. 78/2000, din moment ce nu are un caracter concret şi determinat de "retribuţie"/"răsplată" a actului incorect al funcţionarului public (inculpatul A.).

Lipsa concretă a vreunui folos, patrimonial/nepatrimonial, în cazul inculpaţilor A., B. şi C. nu se poate circumscrie noţiunii de "folos necuvenit" prevăzut în art. 12 din Legea nr. 78/2000.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că, în cauză, faptele reţinute în sarcina tuturor celor 4 inculpaţi nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, ca urmare a nedovedirii acţiunii ("folosirea") ce constituie elementul material al laturii obiective şi a nedovedirii îndeplinirii cerinţelor esenţiale ataşate elementului material constând în natura informaţiilor şi scopul avut în vedere în norma juridică care incriminează infracţiunea.

Ca atare, Curtea a concluzionat în sensul că pretinsele fapte care constituie acuzaţiile în materie penală formulate prin rechizitoriu împotriva tuturor celor 4 inculpaţi nu sunt prevăzute de legea penală, fiind, aşadar, incident - pentru fiecare inculpat în parte - cazul de achitare prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Având în vedere că, pe de o parte, la termenul de judecată din data de 03.06.2024 inculpata B. a arătat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa în rechizitoriu şi solicită judecarea în procedura recunoaşterii învinuirii, cerere încuviinţată de Curte la acelaşi termen de judecată, iar pe de altă parte, prin sentinţă s-a pronunţat o soluţie de achitare inclusiv în ceea ce o priveşte pe această inculpată, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, Curtea a constatat că încuviinţarea cererii formulate de inculpata B., de judecare a cauzei în procedura prevăzută de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen. nu este incompatibilă cu pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe cazul prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Astfel, în principiu, singura condiţie care trebuie îndeplinită, potrivit art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., pentru aplicarea procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii (pe lângă cea negativă care impune ca fapta să nu fie pedepsită cu detenţiunea pe viaţă) este aceea ca inculpata să recunoască starea de fapt în modalitatea în care a fost expusă în rechizitoriu, aspect care nu echivalează, însă, cu reţinerea caracterului infracţional al faptei. Ca atare, această procedură nu exclude examinarea cauzei sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii (în speţă, relevantă fiind analiza laturii obiective a infracţiunii), deoarece, în caz contrar, ar însemna ca instanţa să nu poată dispune o altă soluţie decât condamnarea, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.

Cu alte cuvinte, şi în cazul în care inculpata B. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 375 din C. proc. pen., instanţa are obligaţia de a verifica dacă probele administrate în faza de urmărire penală conduc la concluzia certă, indubitabilă, că fapta reţinută în sarcina acesteia întruneşte cerinţele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii. Astfel, simpla recunoaştere a comiterii faptei nu conduce automat la pronunţarea unei soluţii de condamnare, Curtea având obligaţia de a constata că inculpata a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În sensul celor de mai sunt este şi jurisprudenţa obligatorie exprimată de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 250/07.04.2015 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 416/11.06.2015), prin care s-a statuat că "(…) dreptul de a recurge la procedura accelerată de judecare a cauzelor penale şi de a beneficia de efectele aplicării acesteia nu este un drept fundamental al inculpatului, ci o opţiune pe care o poate exercita în condiţiile şi limitele prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.." (paragraful 26 al deciziei).

Totodată, prin decizia nr. 753/13.12.2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017), Curtea Constituţională a stabilit că, în raport cu "efectele procedurii de judecată simplificate, instanţa poate respinge, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât, indiferent că recunoaşterea învinuirii este totală sau parţială, ceea ce prevalează este existenţa unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului (sublinierea Curţii). Prin urmare, nu simpla recunoaştere a învinuirii, chiar şi integrală, este determinantă pentru a se da eficienţă unui proces echitabil desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa. De altfel, posibilitatea instanţei de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (sublinierea Curţii). Judecătorul nu este obligat - chiar dacă inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanţa are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar şi în condiţiile unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa." (paragraful 16).

Prin decizia nr. 754/13.12.2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2017) Curtea Constituţională a stabilit că "(…) simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată şi declaraţia formală de recunoaştere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., instanţa de judecată fiind cea care verifică dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei (sublinierea Curţii)." (paragraful 15).

Raportând considerentele de ordin jurisprudenţial anterior expuse, pornind de la absenţa unei interdicţii exprese în legea procesual penală în ceea ce priveşte pronunţarea unei soluţii de achitare în cazul în care un inculpat solicită judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, Curtea a subliniat că soluţia de achitare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., este determinată de inexistenţa tipicităţii obiective, ceea ce presupune lipsa unei concordanţe între fapta concretă reţinută în sarcina inculpatei şi norma de incriminare. Or, în opinia Curţii, judecata în procedura recunoaşterii învinuirii permite instanţei să realizeze o evaluare a acestei concordanţe şi să stabilească dacă fapta concretă are sau nu are corespondent în modelul descris în norma de incriminare, iar în cazul în care constată inexistenţa unei atare concordanţe (din punctul de vedere al laturii obiective), dispune achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Aşadar, analizând la momentul procesual al deliberării, pronunţării şi redactării sentinţei condiţiile de admisibilitate a cererii de judecare în procedura simplificată, Curtea a reţinut că art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. impune inculpatei să recunoască "în totalitate faptele reţinute în sarcina sa", iar nu săvârşirea infracţiunii, urmând ca instanţa, cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei, să se pronunţe asupra elementelor de tipicitate şi a calificării faptei ca infracţiune.

S-a mai arătat că reanalizarea cererii inculpatei B., de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, se impune şi din perspectiva faptului că, deşi evaluarea suficienţei probelor presupune o examinare a acestora atât cantitativă, cât şi calitativă, prin raportare la fiabilitatea şi forţa lor probantă, la momentul verificării condiţiei prevăzute de art. 349 alin. (2) din C. proc. pen., care, în speţă, a avut loc la termenul din data de 03.06.2024, nu se realizează o activitate de apreciere a probelor care să permită Curţii stabilirea tipicităţii obiective a infracţiunii, activitate care este proprie etapei deliberării cu privire la temeinicia acuzaţiei, etapă care are loc ulterior etapei dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În consecinţă, în ipoteza în care cererea inculpatei de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate este admisă, nu poate fi exclusă de plano posibilitatea Curţii de a pronunţa oricare dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) - (6) din C. proc. pen., inclusiv achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., mai ales în situaţia în care Curtea a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, prin readministrarea probei testimoniale cu depoziţiile martorilor şi administrarea probei cu înscrisuri, ca urmare a împrejurării că inculpaţii A., C. şi D. au precizat că nu recunosc săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

S-a reţinut că, în sensul celor de mai sus este şi jurisprudenţa obligatorie exprimată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii care, prin decizia nr. 4/11.02.2019 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 546/03.07.2019), dată în interpretarea şi aplicarea unitară a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a stabilit că, în ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) C. proc. pen. - ceea ce înseamnă că este posibilă pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cum este cazul şi în prezentul dosar.

În consecinţă, având în vedere că, în urma readministrării probatoriului din faza de urmărire penală (constând în reaudierea tuturor celor 11 martori din faza de urmărire penală) şi a administrării de probei noi în faza de cercetare judecătorească în primă instanţă (constând în înscrisurile depuse de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor), Curtea a constatat că, în ceea ce îi priveşte nu numai pe inculpaţii A., C. şi D., dar şi pe inculpata B., faptele pentru care au fost trimişi în judecată nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, urmând a pronunţa o soluţie de achitare întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., Curtea are obligaţia legală de a dispune respingerea cererii formulate de inculpata B. de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii.

În opinia Curţii, se impune a pronunţa o asemenea soluţie pentru a înlătura, astfel, antinomia evidentă existentă între raţiunea (fundamentul probatoriu şi, implicit, dar neîndoielnic, legal) al admiterii cererii prevăzute în art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi soluţia de achitare ce va fi pronunţată în cauză.

În consecinţă, în raport de ansamblul considerentelor de natură legală şi jurisprudenţială anterior analizate, Curtea a respins, în temeiul art. 375 alin. (3) din C. proc. pen., cererea formulată de inculpata B., de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, ca fiind lipsită de fundament, deopotrivă probatoriu şi legal.

Curtea a constatat ca fiind nefondată solicitarea apărătorilor aleşi ai inculpatei D. de pronunţare a unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există).

Din acest punct de vedere, Curtea a subliniat că, sintagma "fapta nu există" are în vedere inexistenţa faptei din punct de vedere material, în sensul că, în cauză, inculpata nu ar fi realizat vreun act material, vreo acţiune privită în materialitatea sa. Or, din moment ce fapta săvârşită de inculpată, astfel cum a fost descrisă în considerentele ce preced, există în materialitatea sa, (fapta neîntrunind, însă, elementele constitutive ale infracţiunii din perspectiva atât a acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, cât şi a cerinţelor esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective), rezultă, în mod indubitabil, că, în cauză, este exclusă de plano pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiate pe cazul prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 226/F din data de 22 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat admiterea apelulului, desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul dispunerii condamnării inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Procurorul a criticat sentinţa apelată apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că informaţiile extrase din baza de date Reges/Revisal privind locurile de muncă ale unor foşti angajaţi (punctual, ai S.C. H. S.R.L., societate administrată de către inculpata D.) nu fac parte din categoria informaţiilor care "nu sunt destinate publicităţii", în sensul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

A menţionat că, însăşi instanţa de fond, în motivarea soluţiei de achitare, a admis că sintagma de "informaţii care nu sunt destinate publicităţii", cuprinsă în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 12 lit. b) teza I din Legea nr. 78/2000, nu este definită în legislaţie, nici în C. pen. ori C. proc. pen., nici în Legea nr. 78/2000.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, procurorul a considerat că informaţiile extrase din baza de date Reges/Revisal, privind locurile de muncă ale unor foşti angajaţi ai unei societăţi comerciale de drept privat, cu răspundere limitată, administrată de către o persoană fizică (inculpata D.) şi având ca obiect principal de activitate consultanţă pentru afaceri şi management, reprezintă informaţii confidenţiale, în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 50/02.02.2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 308/28.04.2017).

În acest sens, s-a făcut referire la normele legale incidente, respectiv Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, Hotărârea de Guvern nr. 488/13 iulie 2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, Hotărârea de Guvern nr. 161/2006, privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, Hotărârea de Guvern nr. 500/2011, Hotărârea de Guvern nr. 905/2017, precum şi la fişa postului inculpatului A..

Procurorul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I), săvârşită atât în forma autoratului, cât şi în forma instigării şi complicităţii la instigare.

A susţinut că probatoriul administrat a dovedit dincolo de orice dubiu faptul că, inculpata C. a cunoscut încă de la început că informaţiile de care avea nevoie D. nu puteau fi obţinute decât accesând baza de date REVISAL, insistând ca B. să obţină aceste informaţii iar, întrucât aceasta din urmă i-a spus că nu este în măsură să le obţină ea din aplicaţia REGES/REVISAL, a întrebat-o "nu ştii pe cineva care m-ar putea ajuta?, contra cost".

Astfel, inculpata C. a luat în mod direct la cunoştinţă de la B. că aceasta nu putea verifica chiar ea în REVISAL cele trei persoane şi, în continuare, a rugat-o să apeleze la un angajat al ITM, care să-i furnizeze informaţiile de care avea nevoie, primind asigurări de la aceasta că va încerca să ia legătura chiar în ziua următoare. Totodată, pentru a obţine informaţiile solicitate, inculpata C. i-a comunicat inculpatei B. că este dispusă să plătească pentru obţinerea acestora.

S-a mai arătat faptul că asemenea informaţii nu sunt accesibile decât cu respectarea normelor legale, situaţie atestată neîndoielnic şi prin răspunsul primit de inculpata C. de la B.: La itm cunosc. ..un tip dar nu se bagă. K l.am. mai. Întreb.

Totodată, martorii audiaţi în cauză, inspectori de muncă, au declarat că aceste informaţii sunt furnizate doar la cererea expresă a persoanei care face obiectul interogării sau la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor publice abilitate să efectueze verificări în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind exclusă obţinerea din REVISAL a unor informaţii privind locul de muncă al unei persoane la solicitarea unui fost angajator.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de complicitate la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I), elementul material al laturii obiective a constat în ajutorul oferit de inculpata C. împreună cu inculpata B., inculpatei D. în scopul obţinerii informaţiilor care prezentau interes pentru aceasta, respectiv în identificarea unei persoane care să verifice în baza de date REVISAL societăţile comerciale la care erau angajaţi martorii E., F. şi G.. Prin modul în care a acţionat, inculpata C. a oferit sprijin numitei D. în scopul obţinerii acestor informaţii.

S-a reţinut că urmarea imediată a acţiunii prin care inculpata C. a acordat ajutorul coinculpatei D. să-l determine pe funcţionarul public să acceseze baza de date REVISAL şi să-i furnizeze datele de care era interesată, a constat faptul că inculpata D. a intrat în posesia informaţiilor cu caracter confidenţial vizând locul de muncă al celor trei foşti angajaţi, fiind astfel în măsură să verifice dacă aceştia erau angajaţii unor societăţi concurente.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatei C., s-a menţionat că aceasta a comis fapta cu intenţie directă calificată prin scop, legea prevăzând ca faptele care determină elementul material constând în folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Potrivit practicii judiciare, sintagma "pentru sine sau pentru altul", în plan subiectiv, întrucât legiuitorul nu distinge, realizarea avantajului, chiar şi nepatrimonial, poate fi chiar şi pentru beneficiarul informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii.

În cazul infracţiunii în cauză, obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la comportarea corectă, cinstită şi onestă a celor care deţin informaţiile ce nu sunt destinate publicităţii, fiind apărate relaţiile sociale referitoare atât la interese patrimoniale cât şi nepatrimoniale.

Scopul pentru care inculpata C., împreună cu B., au ajutat-o pe inculpata D., a fost ca aceasta din urmă să folosească datele în scopuri personale. Totodată, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la rândul său, inculpata C. a avut reprezentarea faptului că informaţiile referitoare la locurile de muncă ale celor trei martori şi pe care a ajutat-o pe D. să le obţină de la inculpatul A. care, în virtutea atribuţiilor de serviciu, avea acces la asemenea date, nu sunt destinate publicităţii.

În ce îl priveşte pe inculpatul A., procurorul a apreciat că faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I).

S-a menţionat că inculpatul A., în calitate de inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, avea ca atribuţie de serviciu controlul privind respectarea dispoziţiilor legale privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor de muncă, iar în conformitate cu dispoziţiile din Hotărârea Guvernului nr. 488/2017 era obligat să asigure schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, dar numai în condiţiile legii. S-a menţionat că, în data de 19.08.2020, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, folosind adresa de utilizator ovidiu.A., în intervalul orar 12:29:51-12:31:30 a accesat baza de date gestionată de Inspecţia Muncii, REGES/REVISAL şi a verificat trei CNP-uri, informaţiile astfel obţinute în legătură cu angajatorii au fost comunicate numitei B., deşi cunoştea că nu are dreptul să furnizeze aceste informaţii decât în condiţiile legii.

S-a mai arătat de către procuror că, în raport de prevederile din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017, conform cărora datele din registru şi dosarele personale ale fiecărui salariat se păstrează în condiţii corespunzătoare care să asigure securitatea datelor, iar, inspectoratul teritorial de muncă asigură accesul individual la datele personale cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal, rezultă că datele persoanelor înregistrate în baza de date REGES/REVISAL au caracter confidenţial şi se asigură accesul instituţiilor şi autorităţilor publice la aceste date, numai în măsura în care au dreptul de a primi astfel de informaţii, în vederea realizării atribuţiilor de serviciu. Pe lângă autorităţile şi instituţiile publice, mai are acces la aceste informaţii şi salariatul personal, dar numai în urma unei solicitări scrise.

De asemenea, s-a mai arătat că acest caracter nepublic al informaţiilor a fost confirmat şi prin adresele nr. x/16.03.2021 şi nr. 6260 din 10.05.2021 ale Inspecţiei Muncii, recunoscut de inculpatului A. în declaraţia sa şi confirmat de discuţiile purtate de inculpatele C. şi B. la data de 19.08.2020, când cea din urmă a afirmat, referitor la faptul că nu a primit niciun răspuns la cea de a doua solicitare adresată numitului A., că...îi este frică.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii s-a arătat că acesta este calificat, inculpatul îndeplinind funcţia de inspector de muncă, clasa I la Serviciul Control Relaţii de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, instituţie publică, având şi calitatea de funcţionar public, care exercită atribuţii de control, conform art. 1 lit. c) din Legea 78/2000, acesta având acces la aceste informaţii cu caracter nepublic, respectiv şi la datele din Registrul general de evidenţă al salariaţilor în format electronic, în virtutea atribuţiilor de serviciu.

Sub aspectul laturii obiective al infracţiunii, s-a menţionat că elementul material a constat în acţiunea inculpatului A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti de accesare a bazei de date REGES/REVISAL, verificând după CNP pe martorii E., F. şi G., în scopul obţinerii informaţiilor privind angajatorii, informaţiile astfel obţinute comunicându-le inculpatei B. pentru a fi retransmise solicitantului real.

S-a mai arătat că urmarea imediată a acţiunii prin care inculpatul a accesat baza de date REGES/REVISAL şi a comunicat, prin intermediul lui B. şi C., aceste informaţii cu caracter confidenţial, a constat în aceea că inculpata D. a intrat în posesia datelor şi astfel a luat la cunoştinţă la ce societăţi comerciale erau angajaţi foştii lucrători, fiind în măsură să verifice dacă erau angajaţi ai unor societăţi concurente, iar în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului s-a menţionat că acesta a comis fapta cu intenţie directă calificată prin scop.

S-a susţinut că scopul pentru care inculpatul A. a folosit informaţiile ce nu erau destinate publicităţii, constând în verificarea în baza de date a REGES/REVISAL a angajatorului şi transmiterea acestor informaţii către terţe persoane, care nu erau abilitate să obţină asemenea date, a fost acela de a o ajuta pe inculpata B. să-i transmită inculpatei D. aceste date, iar aceasta din urmă să folosească informaţiile astfel obţinute în scopuri personale.

S-a mai arătat că existenţa infracţiunii nu este condiţionată de obţinerea efectivă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi nici de producerea unui prejudiciu material, fiind necesar şi suficient ca faptele care constituie elementul material al laturii obiective să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, inclusiv foloase nepatrimoniale. Procurorul a evaluat că motivarea instanţei de fond, în sensul că, inculpata D. nu a folosit informaţiile obţinute pentru a iniţia acţiuni de chemare în judecată ori în alte scopuri, neobţinând vreun folos necuvenit, de natură patrimonială ori nepatrimonială, în urma informaţiilor obţinute, este vădit neîntemeiată, ca şi susţinerea instanţei de fond, relativ la natura folosului prevăzut de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 ce vizează, prin natura sa, domeniul corupţiei - că subiectul activ al infracţiunii de corupţie "se răsplăteşte" sau răsplăteşte o altă persoană prin conduita sa contrară atribuţiilor sale de serviciu, urmărind astfel un folos concret, patrimonial sau nepatrimonial, corelativ faptei sale de corupţie.

S-a mai arătat că, în practica judiciară, prin decizia nr. 65/A din 19.02.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, fiind lipsit de semnificaţie, în privinţa angajării răspunderii penale a inculpaţilor, faptul că nu au fost traşi la răspundere şi pentru unele infracţiuni de luare de mită. Scopul, este element al laturii subiective. Astfel, faţă de cele anterior arătate, procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (teza I), chiar şi în situaţia în care nu s-a dovedit faptul pretinderii, oferirii, dării unui folos material necuvenit.

Totodată, a mai arătat că, probatoriul administrat a dovedit că inculpatul A. a avut reprezentarea faptului că informaţiile referitoare la locurile de muncă ale martorilor nu sunt destinate publicităţii, întrucât nu a transmis datele unor autorităţi sau instituţii abilitate să le obţină.

Cu privire la inculpata D., procurorul a considerat că faptele sale întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la astfel de informaţii (teza I), prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I).

S-a arătat că, în concret, inculpata D. a apelat la inculpata C., căreia i-a cerut, în mod expres, în data de 18.08.2020, sprijinul pentru a identifica o persoană apă să verifice în REVISAL foşti angajaţi pentru obţinerea datelor privind societăţile unde fuseseră ulterior angajate, explicându-i că este vorba de verificarea a trei foşti angajaţi ai societăţii pe care o administra, pentru a afla dacă s-au angajat între timp la firme concurente, în scopul strângerii de probe pentru a putea justifica iniţierea unor acţiuni în despăgubiri despăgubiri, dacă ar fi constatat că îşi desfăşurau activitatea la societăţi concurente. Solicitarea adresată de D. inculpatei C. a rezultat în mod explicit din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cele două în data de 18.08.2020, când D. o întreabă dacă are un contact la revisal. Din conţinutul convorbirii a mai rezultat în mod evident şi scopul pentru care D. solicita informaţiile, precum şi faptul că aceste date trebuiau obţinute din sursă certă, respectiv din REVISAL.

Faptul că informaţiile legate de locurile de muncă ale celor trei martori nu au fost obţinute pe cale legală, a rezultat şi din conţinutul discuţiei telefonice purtate de D. cu C. în data de 19.08.2020, când aceasta se arată interesată să obţină prin orice mijloace cât mai multe date în ceea ce-i privea pe cei trei foşti angajaţi, inclusiv privind veniturile acestora.

În consecinţă, procurorul a apreciat că probatoriul administrat în cauză a dovedit dincolo de orice dubiu faptul că inculpata D. a apelat la ajutorul coinculpatei C., care l-a rândul său a solicitat sprijinul inculpatei B., în scopul identificării unui funcţionar public care să aibă acces la baza de date REVISAL şi să verifice unde anume erau angajaţi la acel moment cei trei martori, E., F. şi G..

Sub aspectul laturii obiective al infracţiunii, s-a arătat că elementul material al laturii obiective a constat în acţiunea inculpatei D. care, în mod expres, a solicitat sprijinul inculpatei C. pentru identificarea unei persoane care să aibă acces la baza de date REVISAL, în scopul determinării acestuia să verifice trei foşti angajaţi ai S.C. H. S.R.L., la care inculpata avea calitate de asociat şi administrator.

Urmarea imediată a acţiunii prin care inculpata l-a determinat pe inculpatul A. să acceseze baza de date REGES/REVISAL a constat în aceea că, astfel a luat la cunoştinţă la ce societăţi comerciale erau angajaţi foştii săi lucrători, fiind în măsură să verifice dacă dessfăşurau activităţi la firme concurente.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatei s-a arătat că aceasta a comis infracţiunea cu intenţie directă calificată prin scop, legea prevăzând ca faptele care determină elementul material constând în folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. În cauză, scopul pentru care inculpata D., cu complicitata inculpatelor C. şi B., l-a determinat pe inculpatul A. să acceseze baza de date REVISAL a fost acela de a obţine informaţii ce nu erau destinate publicităţii pentru a le folosi în interes personal.

S-a mai subliniat că existenţa infracţiunii nu este condiţionată de obţinerea efectivă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi nici de producerea unui prejudiciu material, fiind necesar şi suficient ca faptele care constituie elementul material al laturii obiective să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, inclusiv foloase nepatrimoniale, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii chiar şi în situaţia în care nu s-a dovedit faptul pretinderii, oferirii, dării unui folos material necuvenit.

De asemenea, procurorul a precizat că inculpata D. a avut reprezentarea faptului că informaţiile referitoare la locurile de muncă ale celor trei martori şi pe care le-a obţinut de la inculpatul A., care în virtutea atribuţiilor de serviciu avea acces la asemenea date, nu sunt destinate publicităţii, aspect rezultat din chiar conţinutul discuţiilor telefonice purtate cu C.,

Scopul urmărit de inculpata D., prin instigarea funcţionarului public a rezultat şi din declaraţiile martorilor E. şi F., care au relatat faptul că, aceasta urmărea pe foştii angajaţi, că nu le respecta drepturile, fiind doar interesată să obţină doar beneficii materiale, prin orice mijloace.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., Parchetul a considerat că faptele acesteia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I).

S-a arătat că, în concret, inculpata B. împreună cu inculpata C. au ajutat-o pe inculpata D. să-l determine pe inculpatul A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti ca, în data de 19.08.2020, să acceseze baza de date REGES/REVISAL, în scopul identificării angajatorilor la care martorii E., G. şi F. îşi desfăşurau activitatea la acel moment, comunicându-i în acest scop codurile numerice personale.

S-a menţionat că probatoriul administrat în cauză a dovedit dincolo de orice dubiu faptul că inculpata B. este cea care, la solicitarea inculpatei C., a apelat la inspectorul de muncă.

Sub aspectul laturii obiective, complicitatea la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), a constat în ajutorul oferit de inculpata B. coinculpatei D., de a solicita inculpatului A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, să-i comunice datele înregistrate în REGES/REVISAL, şi anume societăţile la care cei trei martori erau angajaţi la acel moment.

S-a mai susţinut că faptul că inculpata B. cunoştea că, informaţiile solicitate erau confidenţiale, a rezultat şi din conţinutul conversaţiilor purtate prin intermediul aplicaţiei I. de cele două inculpate, când B. precizează lui C., faţă de pasivitatea lui A. de a le comunica şi veniturile celor trei martori: Îi este frică.

Urmarea imediată a acţiunii prin care inculpata a ajutat-o pe D. să-l determine pe inculatul A. să-i furnizeze informaţii din baza de date REGES/REVISAL a constat în aceea că D. a intrat în posesia acestor date şi astfel a luat la cunoştinţă la ce societăţi comerciale erau angajaţi foştii lucrători, fiind în măsură să verifice dacă acestea aveau acelaşi obiect de activitate cu cel al societăţii pe care o administra.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatei B., s-a menţionat că aceasta a comis fapta cu intenţie directă calificată prin scop, legea prevăzând ca faptele ce subsumate elementului material constând în folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Scopul pentru care inculpata B. a ajutat-o pe inculpata D. să-l determine pe inculpatul A. să acceseze baza de date REVISAL şi să obţină astfel informaţiile ce nu erau destinate publicităţii, a fost acela de a o ajuta să folosească aceste date în scopuri personale, existenţa infracţiunii nefiind condiţionată de obţinerea efectivă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi nici de producerea unui prejudiciu material, fiind necesar şi suficient ca faptele care constituie elementul material al laturii obiective să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, inclusiv foloase nepatrimoniale.

S-a susţinut că sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de complicitate la instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii (teza I), prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (teza I), chiar şi în situaţia în care nu s-a dovedit faptul pretinderii, oferirii, dării unui folos material necuvenit.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

- 22 ianuarie 2025, când s-a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea intimaţilor inculpaţi să ia cunoştinţă de motivele de apel depuse la dosar şi să formuleze apărări;

- 05 martie 2025, când procurorul a susţinut cererile de probatorii, iar instanţa le-a încuviinţat, în parte, în sensul admiterii probei testimoniale şi audierii martorilor G., E. şi F.;

- 19 martie 2025, când au fost audiaţi martorii G. şi F.;

- 16 aprilie 2025, când a fost audiat martorul E. şi s-a constatat încheiată cercetarea judecătorească în calea de atac;

- 28 mai 2025, când au avut loc dezbaterile.

Poziţia exprimată de inculpaţi în faţa instanţei de fond se subsumează, în esenţă, uneia de recunoaştere a bazei factuale.

B. a recunoscut integral acuzaţia şi a achiesat la ansamblul probator arătând următoarele: menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală, toate cele trei declaraţii. Nu contest nici un mijloc de probă dintre cele administrate în faza de urmărire penală. Recunosc în integralitate fapta astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu. Sunt de acord să prestez muncă neremunerată în folosul comunităţii.

D. a recunoscut, în aspectele esenţiale, baza factuală ce se subsumează acuzaţiei emise: (...) conduc o companie de 15 ani, cu maxim 20 de angajaţi. În 2019, cei trei foşti angajaţi (...) au plecat din companie în ordinea următoare: E., domnul G. şi în decembrie domnul F..

Cu primul şi ultimul am avut clauză de neconcurenţă şi confidenţialitate, cu domnul G. am făcut contract de colaborare privind exclusivitatea pe produsele noastre.

În 2019 am primit sesizări de vânzări de produse false ale companiei şi am demarat un proces împotriva domnului E.. În primăvara anului 2020 am cunoscut-o pe doamna C. în zona profesională, în aspecte juridice, solicitându-i pentru prestare de servicii juridice privind cumpărarea unui teren în primă fază.

În august 2020, am solicitat după alte speţe în care dânsa m-a ajutat în relaţiile cu instituţiile, să mă ajute să aflu locul de muncă al celor trei foşti angajaţi pentru că, aşa cum am spus mai devreme, voiam să verific, într-un cadru oficial, informaţiile. Aflasem că domnul G. lucrează la concurenţă, este angajat iar domnului F. îi plăteam clauza de neconcurenţă şi voiam să ştiu dacă o respectă. C. mi-a transmis un onorariu, l-am considerat prea mare, l-am refuzat şi asta a fost toată relaţia pe această teză.

Am primit ulterior informaţia locului de muncă pe I., asta ştiu din dosarul procuraturii, pentru că pe telefonul meu nu a fost găsită această informaţie.

Toată relaţiile mele cu C. s-au derulat în baza unui contract de asistenţă juridică şi plăţi prin facturile achitate de către companie. (...) niciodată nu mi-a pretins alte sume, indiferent de speţă. Nu am cunoscut-o înainte de 2020, iar pe ceilalţi inculpaţi din dosar niciodată.

Nu am folosit informaţia, nu am plătit informaţia, pur şi simplu l-am luat ca un gest de curtoazie profesională dar nu am folosit-o niciodată.

Locul de muncă al domnului E. erau publice din 2019 în cadrul procesului unde singur şi-a declarat locul de muncă. Iar cu ceilalţi doi martori din dosar, foşti angajaţi, nu am folosit niciodată informaţia, nu am cumpărat-o, nu am vândut-o, a fost doar o informaţie, nefiind oficială nu o puteam folosi în instanţe sau în faţa altor autorităţi ale statului.

Fiind inginer şi conduc o firmă, relaţiile juridice, contabile nu am ştiut niciodată cum funcţionează şi întotdeauna am plătit onorarii pentru a beneficia de serviciile unor profesionişti în domeniu.

Am aflat de acuzaţie în primăvara anului 2023 cu o săptămână înainte să fiu trimisă în judecată. La prima mea înfăţisare în faţa doamnei procuror, având în vedere că primisem un dosar de 9000 pagini, am cerut posibilitatea să studiez dosarul şi după aceea să dau declaraţie.

Nu am mai fost chemată al vreo audiere ci am fost direct trimisă în judecată.

C. a relatat următoarele: (...) Recunosc că la cererea doamnei D. am luat legătură cu B. căreia i-am solicitat furnizarea unor informaţii cu privire la locul de muncă a trei foşti angajaţi ai doamnei D..

Motivul pentru care doamna D. mi-a solicitat aceste informaţii era că bănuia că cei trei lucrează la concurenţă, respectiv la firme cu acelaşi profil de activitate ca societatea H., societatea doamnei D., informându-mă că în contractele de muncă ale celor trei persoane exista o clauză de neconcurentă. Cererea dumneaei era legitimă, practic dorea să afle dacă cei trei foşti angajaţi lucrau la concurenţă sau nu.

In opinia mea, acum ca şi atunci, locul de muncă al unei persoane nu reprezintă o informaţie nedestinată publicităţii, ci în cel mai rău, caz poate constitui o informaţie din categoria datelor cu caracter personal.

Mai menţionez că nu s-a pus niciodată problema vreunei sume de bani, mai ales în condiţiile în care interesul doamnei D. era unul legitim, aceasta având dreptul ca în baza clauzei de neconcurenţă să solicite şi să obţină aceste informaţii după cum avea şi dreptul de a obţine despăgubiri în condiţiile în care informaţiile se verificau, respectiv în condiţiile în care se descoperea că cei trei încălcaseră clauza de neconcurenţă.

Intrebare avocat inculpat D.: In momentul în care a fost contactată de către doamna D. pe acest subiect, a fost contactată în calitate de avocat?

Răspuns: Cu siguranţă da.

Intrebare avocat inculpat D.: Doamna D. i-a indicat vreo anumită procedură sau să contacteze vreo persoană ?

Răspuns: Nu. Mi-a explicat că din datele pe care le deţin, cei trei angajaţi ar lucra la concurenţă şi ar încălca clauza de neconcurenţă.

Intrebare avocat inculpat D.: Este adevărat că a existat o discuţie privind un onorariu pe care doamna D. nu l-a acceptat şi drept consecinţă nu s-a mai încheiat un contract de asistenţă juridică având ca obiect derularea unei proceduri de aflare a informaţiilor privind locul de muncă a celor trei angajaţi (martori în prezenta cauză)?

Răspuns: Este adevărat că nu s-a mai încheiat contract de asistenţă juridică.

A., audiat în calitate de inculpat, a avut o poziţie de recunoaştere a acuzaţiei, arătând următoarele: Recunosc că am divulgat cele trei informaţii ce vizează locurile de muncă ale persoanelor respective, însă sub nicio formă nu recunosc că aş fi făcut acest lucru pentru a obţine ceva, eu sau oricine altcineva. Am divulgat informaţiile având crezul că sunt informaţii care nu pot intra în categoria informaţiilor nedestinate publicităţii. Spun asta pentru că la nivelul ITM Bucureşti nu a existat o procedură în acest sens care să vizeze accesul şi datele care pot fi comunicate din Revisal. O cunosc pe LL. de mai bine de 10 ani, am cunoscut-o în urma unui control şi de fiecare dată când avea o neclaritate cu privire la legislaţia muncii, mă suna pentru clarificări.

Întrebare procuror: Dată fiind modalitatea în care i s-au cerut informaţii de către LL. Ioana, precizaţi dacă aveaţi dreptul de a interoga baza de date REGES/Revisal?

Răspuns: Aşa cum am spus la momentul accesării nu exista o procedură în acest sens.

Intrebare procuror: Precizaţi în ce condiţii furnizaţi astfel de informaţii din sistemul Reges/Revisal şi către cine?

Răspuns: La telefon, în urma unor petiţii, cu prezenţă fizică la ofiţerul de serviciu. Furnizam informaţii către solicitanţi respectiv persoane fizice, persoane juridice, autorităţi ale statului.

Intrebare procuror: care erau persoanele fizice care solicitau astfel de informaţii?

Răspuns: De exemplu ofiţerul de serviciu, nu ai de unde să ştii cine te sună decât dacă se prezintă. Angajaţi şi veneau şi angajatori.

Întrebare procuror: Dacă persoanele fizice care solicitau astfel de date le solicitau pentru ele însele sau pentru alte persoane fizice şi modalitatea în care solicitau aceste date/informaţii ?

Răspuns: Aşa cum au spus şi colegii mei, în 2020 s-au solicitat informaţii telefonic. Se prezentau a fi ofiţeri de poliţie. Nu aveai certitudinea că în spatele telefonului este un ofiţer de poliţie, sau ofiţer de serviciu când sunau.

Inculpaţii au uzat de dreptul la tăcere în faţa instanţei de apel.

Martorii audiaţi în mod nemijlocit de instanţa de control judiciar au declarat următoarele:

Martorul G.: Menţin declaraţiile date anterior în cauză, întrucât corespund adevărului. La un moment dat am fost contactat de către dl. E.. Am avut o întâlnire cu acesta şi cu dl. MM., în care dl. E. ne ruga să îl susţinem având în vedere situaţia prin care dânsul trecea la momentul respectiv. Ne-a explicat că au existat situaţii neplăcute legate de fostul loc de muncă la societatea H.. La acel moment noi am fost verbal de acord, ulterior am fost contactaţi de către dna. D., care ne-a explicat că şi dl. E. a creat nişte probleme. În acel moment, am înţeles situaţia explicată de către dna. D., ne mai luând legătura cu dl. E.. Problema viza faptul că dl. E. ar fi generat situaţii neplăcute în interiorul companiei H. legate de concurenţă, în sensul că ar fi avut o colaborare cu o altă companie de profil, acesta fiind angajat în compania H.. Mai era ceva legat de abonamentul de telefonie pe care dl. E. îl avea de la societatea H., în sensul că achiziţionase bilete prin intermediul acestui abonament.

Am primit ulterior citaţii de la procuror, iniţial nu am ştiut despre ce este vorba, mi s-a adus la cunoştinţă faptul că dna. D. prin intermediul cuiva a intrat în baza de date, pentru a verifica locul meu de muncă de la acel moment. Din câte am înţeles a fost o sesizare din oficiu a organelor de control, nu am ştiut dacă dl. E. a intentat acest proces.

Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:

1. Cunoaşteţi dacă în contractul pe care l-aţi încheiat cu societatea H. exista o clauză care nu vă permitea să lucraţi la o firmă concurentă?

Răspuns: Din informaţiile pe care le aveam la momentul la care am plecat din societatea H. nu am semnat un astfel de contract. Ulterior plecării mele din companie am recomandat compania ca fiind foarte serioasă unor clienţi şi este posibil ca în acel moment în care am primit un comision rezultat al acelei lucrări să fi semnat un astfel de contract, nefiind atent.

2. cunoaşteţi dacă inculpata D. a verificat unde v-aţi angajat după plecarea din firma H.?

Răspuns: Este corect, am primit un telefon de la dna. D. prin care am fost informat că noii angajatori au făcut ceva nereguli legate de documentaţia mea ce privea salarizarea sau raportul de muncă. Am considerat această intenţie bună. Nu am ştiut că este ilegal să afli astfel de informaţii. Eu eram în căutarea unui alt loc de muncă şi nu am realizat situaţia în sine.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului D.:

1. Ulterior plecării din societatea H. aţi avut vreun litigiu civil sau penal cu H. sau cu D.?

Răspuns: Nu au existat nici un fel de litigiu între noi.

2. Aţi suferit în urma plecării din societatea H. vreun prejudiciu din partea societăţii sau din partea dnei. D.?

Răspuns: Nu mi-a fost cauzat nici un prejudiciu.

3. Ulterior plecării din H. v-aţi actualizat contul de JJ., respectiv cu privire la noul loc de muncă?

Răspuns: Da, a fost actualizat după ce m-am angajat la cel de-al doilea loc de muncă după plecarea de la societatea H..

4. Informaţiile referitoare la locul de muncă, primite de la dna. D., au fost legate de primul sau de al doilea loc de muncă după plecarea de la societatea H.?

Răspuns: Informaţiile au fost legate de primul loc de muncă (societatea U.). Al doilea loc de muncă a fost la S.C V..

Martorul F.: Menţin declaraţiile date anterior în cauză, întrucât acestea corespund adevărului.

Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:

1. Aţi lucrat pentru societatea H. şi în ce perioadă?

Răspuns: Da, am lucrat nu mai ţin minte anii, cred că în perioada 2018 -2019.

2. Au existat în contractul încheiat cu această societate clauze care nu vă permiteau să vă angajaţi la alte firme concurente?

Răspuns: Da, a existat o clauză, numită clauză de loialitate, potrivit căreia nu mă puteam angaja la o altă societate din acelaşi domeniu timp de doi ani.

3. Existau daune prevăzute în contract pe care ar fi trebuit să le plătiţi în cazul nerespectării respectivei clauze?

Răspuns: Da, această clauză a fost consemnată într-o anexă potrivit căreia dacă nu respectam această prevedere eram pasibil să plătesc daune de 20.000 euro.

4. Cunoaşteţi dacă inculpata D., în perioada când aţi lucrat în societate, obişnuia să verifice angajaţii care plecau pentru a afla unde lucrează. Dacă da, în ce modalitate?

R: Da, din ce am constat eu, se interesa, întreba colegii. De exemplu când a plecat martorul G. ne-a întrebat dacă ştim unde lucrează. La un moment dat, s-a aflat din discuţii că lucra la o firmă concurentă, nu ştiu în ce mod s-a aflat sau de la cine.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului D.:

1. Aţi semnat cu societatea H. un acord conform căruia toate drepturile ce i se cuveneau în legătură cu clauza de neconcurenţă şi confidenţialitate v-au fost achitate şi nu mai aveţi nicio pretenţie de la societatea H.?

Răspuns: Da, am semnat o foaie prin care mi-am dat acordul că nu mai am nicio pretenţie financiară din partea societăţii H.. Precizez că mi-a fost achitată suma de 7000 RON pentru lunile anterioare aplicării clauzei. Precizez că era o clauză care prevedea 1000 RON pe lună.

2. Există litigii între dvs. şi societatea H.?

Răspuns: Nu din partea mea, iar din partea societăţii H. nu am fost informat.

3. Menţineţi afirmaţia că până acum 4 luni contul dvs. de pe JJ. era actualizat privind locul dvs. de muncă.

Răspuns: Datele privind noul meu loc de muncă, după ce am plecat de la societatea H. erau publice în contul meu de pe JJ., pe care l-am creat după plecarea de la societatea H., cred că anul trecut. De la societatea H. am plecat la sfârşitul anului 2019 sau ianuarie 2020.

Martorul E.: Nu sunt în relaţii de duşmănie cu vreuna din părţile din dosar. Menţin declaraţiile date anterior în cauză, acestea corespund adevărului. Nu am de făcut retractării sau rectificări cu privire la declaraţiile anterioare.

Menţionez că am fost angajat în firma H. aproximativ 9 ani şi jumătate şi în ultimul an, când am vrut să părăsesc firma, am avut la dna. D. un împrumut în cuantum de 5500 euro, pe care l-am achitat eşalonat integral, în baza unui tabel întocmit de dna. D., sume ce se scădeau lunar din valoarea comisioanelor pe care le primeam în ultimul an, înainte de a părăsi firma. După ce am plecat din firmă, deşi am achitat suma respectivă integral, dna. D. m-a executat silit în baza acestui împrumut şi a trebuit să îl returnez pentru a doua oară. Ulterior, după ce am părăsit compania am fost dat în judecată de către dna. D. pe motiv că am preluat o parte din clienţii firmei şi în acel proces am plătit cca 13.000 sau 14.000 euro şi o diferenţă în RON până la 17.000 euro, toţi plătiţi prin poprire pe salariul primit de la actualul loc de muncă.

Duşmănie nu a fost niciodată între mine şi dna. D., doar supărare.

Înainte să părăsesc compania au fost unii colegi care plecau şi ei, la acel moment, fiind director de vânzări, dna. D. ne transmitea dacă persoana care a plecat se angaja la o firmă concurentă. Nu cunosc sursele de unde ştia acest lucru, probabil era simplu de verificat pe internet.

După ce am părăsit compania am fost contactat de către procuror pentru a da o declaraţie, de acolo am înţeles că dna. D. s-a interesat de mine şi despre un alt coleg care a plecat ulterior din firmă, dacă ne-am angajat într-o firmă concurentă.

Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:

1. Precizaţi motivul pentru care aţi părăsit locul de muncă de la societatea dnei. D.?

Răspuns: Au fost mai multe motive, printre care faptul că venise un coleg nou pe care voia să îl pună pe postul ocupat de mine. La acel moment s-au împărţit sarcinile între noi doi.

2. Cunoaşteţi dacă dna. D. obişnuia să verifice angajaţii care nu mai lucrau la societatea sa?

Răspuns: Exact nu cunosc sursele de unde se informa, dar s-a întâmplat să ne dea informaţii despre noile locuri de muncă ale celor care plecaseră din societate.

3. Aveţi vreun exemplu despre o astfel de situaţie, respectiv despre un angajat pentru care dna. D. va menţionat noul loc de muncă?

Răspuns: Nu imi amintesc numele, cred că era un coleg NN. (probabil numele de familie era OO.) şi altul PP., nu îmi amintesc numele de familie. Amândoi au fost în subordinea mea şi ţin minte că dna. D. ne-a transmis la momentul respectiv că nu au plecat la firme concurente.

4. Cunoaşteţi dacă şi dvs. aţi fost verificat în vreun fel de către dna. D. ulterior părăsirii locului de muncă?

Răspuns: Nu cunosc.

5. Aţi efectuat verificat în mod direct sau prin intermediul altei persoane în baza de date REVISAL în ceea ce vă priveşte?

Răspuns: Nu, niciodată nu am verificat baza de date Revisal.

6. Ca formă de angajare aţi avut contract de muncă cu S.C. H. sau vreo altă formă de angajare, exista vreo clauză de neconcurenţă?

Răspuns: am fost angajat cu contract pe perioadă nedeterminată şi a exista şi o anexă la contract care se referea la concurenţă neloială sau ceva de genul acesta. Am citit şi am semnat anexa referitoare la concurenţa neloială.

7. Aţi avut vreun litigiu pe marginea acestei anexe cu dna. D.? În ce a constat?

Răspuns: Alt litigiu cu excepţia celui în urma căruia am plătit cele 17.000 euro, cum am arătat anterior, nu am avut.

8. Aveţi un cont pe JJ., în caz afirmativ ce informaţii aveţi pe acea reţea? Cum le actualizaţi?

Răspuns: Da, am un cont pe JJ., doar eu îl actualizez, fiind un cont personal. Aici menţionez activităţii pe care le desfăşor la actualul loc de muncă.

9. La cât timp după părăsirea locului de muncă de la S.C. H. aţi actualizat datele pe acea reţea cu privire la noul loc de muncă, respectiv când aţi actualizat contul de pe JJ.?

Răspuns: Din câte îmi amintesc la începutul anului 2019. Am terminat activitatea la S.C. H. la sfârşitul anului 2018, cred că actualizarea a fost undeva la începutul anului 2019.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei D.:

1. Ulterior anului 2019, după ce şi-a făcut actualizarea datelor, atunci când aţi făcut această actualizare, aţi introdus pe contul de JJ. numele societăţii comerciale unde vă desfăşuraţi activitatea, indiferente de forma de activitate, contract individual de muncă sau contract de colaborare.

Răspuns: Apare numele companiei unde lucrez.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei C.:

1. În momentul semnării contractului de neconcurenţă, aţi primit vreo sumă de bani?

Răspuns: Da, îmi amintesc că au fost două sau trei tranşe, pe care le-am primit după ce am plecat din companie şi care mi-au fost trimise prin poştă.

2. În situaţia în care nu respectaţi obligaţia pe care o asumaseţi ar fi trebuit să restituiţi suma sau mai mult decât atât?

Răspuns: Nu îmi amintesc exact ce era stipulat în contract, dacă trebuia restituită suma, probabil este trecut în contract.

Examinând apelul de faţă, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat direct şi nemijlocit în calea de atac şi a celui necontestat de către părţi, ce nu a modificat situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în majoritate, constată întemeiat apelul formulat de procuror sub aspectul chestiunilor de drept evocate.

Prealabil, instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost riguros stabilită de către prima instanţă. De altfel, părţile au achiesat la baza factuală reţinută de procuror.

Divergenţa în evaluare între apărare şi acuzare vizează aptitudinea informaţiilor divulgate de a se circumscrie noţiunii de informaţii nedestinate publicităţii în contextul impus de dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi lipsa scopului prevăzut de norma de incriminare, de a obţine pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Probatoriul administrat în cauză a rămas necontestat în calea de atac, părţile apreciind că aspectele cu care a fost învestită instanţa de apel constituie doar o chestiune de drept (încheierea din data de 05 martie 2025). În apel, audierile de martori au fost admise şi administrate în considerarea soluţiei de achitare contestate de procuror şi în baza solicitării acestuia. Ansamblul probator astfel conturat nu are aptitudinea de a schimba baza factuală riguros stabilită, dar influenţează şi răstoarnă concluzia primei instanţe în privinţa existenţei temeiurilor angajării răspunderii penale pentru inculpatele D. şi C., chestiunea de drept ce a determinat soluţia urmând a primi o rezolvare diferită în calea de atac.

Sub acest aspect, în ceea ce priveşte pronunţarea unei soluţii de condamnare succesiv achitării, instanţa aminteşte că modalitatea de reapreciere a probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecinţa condamnării direct în calea de atac, poate conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale (CEDO). Se are în vedere practica bogată a Curţii Europene (Curtea EDO) şi jurisprudenţa dezvoltată în considerarea acestui aspect, inclusiv cea naţională prin care s-a constatat că stabilirea vinovăţiei pe baza probelor ce au fost suficiente pentru a-i determina pe judecătorii primei instanţe să se îndoiască de temeinicia acuzaţiei este contrară cerinţelor unui proces echitabil.

În considerarea acestei jurisprudenţe, instanţa de control judiciar a procedat în mod nemijlocit şi contradictoriu la administrarea unui probatoriu, evaluat ca relevant şi suficient, constând în declaraţii de martori, dar a cuprins în evaluarea sa şi înscrisurile şi probele necontestate de părţi, pe baza cărora a decelat rezolvarea problemelor de drept devoluate. În final, evaluarea problematicii în drept ce a constituit, în esenţă, obiectul judecăţii, a condus la stabilirea angajării răspunderii penale în calea de atac.

Amintim în acest context şi faptul că inculpaţii nu au negat acţiunile imputate ori baza factuală însăşi, ci numai existenţa scopului infracţional, apărarea valorificând ideea lipsei întrunirii elementelor constitutive. În contextul achiesării la baza factuală şi a necontestării probatoriului administrat pe parcursul procesului penal, inculpata B. chiar solicitând judecarea în procedura simplificată (ce presupune asumarea datelor administrate în susţinerea acuzaţiei, necontestarea acestora) este superfluă o reluare exhaustivă a analizei probatoriului ce a condus la reţinerea situaţiei de fapt.

În cursul judecării în apel, inculpaţii au participat personal şi au fost asistaţi de apărători aleşi, şi-au valorificat apărările, au depus înscrisuri.

Norma de incriminare:

Art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie: sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Art. 47 din C. pen., instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Art. 48 din C. pen., (1) complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Dispoziţii legale incidente:

Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii

Art. 1 alin. (3), Inspecţia Muncii îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei.

Art. 2, Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituţii cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Art. 12 alin. (1), Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă este alcătuit din funcţionari publici şi personal contractual; alin. (2), în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii de muncă exercită atribuţii de autoritate de stat.

Art. 16 alin. (1), inspectorii de muncă sunt funcţionari publici, în cadrul funcţiilor publice specifice cu statut special.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii din 13.07.2017, parte integrantă din Hotărârea nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii

Art. 7 alin. (1), în cadrul Inspecţiei Muncii şi al Inspectoratelor teritoriale de muncă funcţionează compartimente specializate, potrivit structurii organizatorice.

(2) Atribuţiile compartimentelor din cadrul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al inspectoratelor teritoriale de muncă, aprobate prin ordinul ministrului muncii şi al justiţiei sociale.

(4) Atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile personalului Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă se stabilesc prin fişa postului.

Art. 12 alin. (1), Inspecţia Muncii are în principal următoarele atribuţii:

A. Atribuţii generale:

l) asigură schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în condiţiile legii;

B. Atribuţii specifice în domeniul relaţiilor de muncă:

t) gestionează baza de date organizată la nivel naţional care conţine registrele generale de evidenţă a salariaţilor în format electronic, iar prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;

Hotărârii de Guvern nr. 161/2006, privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor (Hotărârea a fost abrogată la data de 1 august 2011 şi înlocuită prin Hotărârea nr. 500/2011).

Art. 7 alin. (4), registrul electronic şi dosarele personale ale fiecărui salariat se vor păstra în condiţii care să asigure securitatea datelor, precum şi păstrarea lor îndelungată şi corespunzătoare.

Hotărârea de Guvern nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor (Hotărârea a fost abrogată la data de 19 decembrie 2017 şi înlocuită cu Hotărârea nr. 905/2017).

Art. 12 alin. (1), Inspecţia Muncii are obligaţia să asigure accesul autorităţilor/instituţiilor publice la informaţiile din registrul privat/public, pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din registrul privat/public, cu asigurarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, dacă în cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor.

Hotărârea de Guvern nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor (Hotărârea a fost abrogată la data de 31 martie 2025 şi înlocuită cu Hotărârea nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenţă a salariaţilor - REGES-ONLINE)

Art. 5 alin. (3), Inspecţia Muncii, în calitate de operator de date cu caracter personal, administrează baza de date cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.

Art. 7 alin. (7), datele din registru şi dosarele personale ale fiecărui salariat se păstrează în condiţii corespunzătoare, care să asigure securitatea datelor, precum şi respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal şi ale art. 25 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la statele de plată.

Art. 11 alin. (1), Inspecţia Muncii asigură accesul autorităţilor/instituţiilor publice la informaţiile din registru, pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din registru, cu respectarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, numai dacă în cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor.

Hotărârea nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenţă a salariaţilor, menţine reglementarea în aceleaşi limite.

Art. 10 alin. (1), Inspecţia Muncii asigură accesul autorităţilor/instituţiilor publice la informaţiile din Registru, pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din Registru, cu respectarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, numai dacă în cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor. Condiţiile, procedura de lucru şi limitele accesului la informaţii se stabilesc de Inspecţia Muncii prin protocoale de colaborare încheiate cu autorităţile/instituţiile publice solicitante, în condiţiile legii, care vor fi publicate pe pagina de internet a Inspecţiei Muncii.

Fişa postului inculpatul A.

Conform fişei postului nr. 28 din 23.01.2015, inculpatul A., inspector de muncă în cadrul Serviciului Control Relaţii de Muncă (conform deciziei nr. 4101 din 02.10.2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti, f. x, dup) are următoare atribuţii:

1. Îndrumă şi controlează aplicarea unitara a legislaţiei muncii;

2. Controlează respectarea dispoziţiilor legate privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

3. Verifică legalitatea clauzelor înscrise în contractele individuale de muncă, controlează respectarea lor de către angajatori;

4. Controlează dacă persoanele fizice şi juridice respectă prevederile legale privind înregistrarea în contractele de munca a clauzelor minime obligatorii;

5. Controlează încadrarea în munca şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă;

6. Controlează respectarea duratei timpului de lucru stabilit prin contractul individual de muncă;

7. Controlează stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată;

8. Controlează accesul fără nici o discriminare pe plata muncii a tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condiţiile de muncă ale tinerilor, femeilor şi ale unor categorii de persoane defavorizate;

9. Verifică respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective de muncă;

10. Constată şi sancţionează faptele ce constituie contravenţie prevăzute de lege, conform competentelor acordate;

11. Răspunde de soluţionarea în conformitate cu prevederile legale şi în termen legal a cererilor, sesizărilor şi reclamaţiilor ce îi sunt repartizate, în raport cu competenţa dată de lege;

12. Participă la acţiuni comune de control, în limita competenţei dată de lege cu alte instituţii ale statului, ori de câte ori acestea solicită;

13. Sesizează instituţiile în drept în cazul în care constată ca persoane aflate în situaţie de şomaj şi pensionare de invaliditate desfăşoară activitate retribuită pe bază de contract individual de muncă;

14. Controlează modul de întocmire a Registrul General de Evidenţă al salariaţilor;

15. Dispune măsuri obligatorii atunci când constată neconformităţi în legătură cu legea, stabileşte termene de ducere la îndeplinire şi urmăreşte realizarea acestora;

16. Pe timpul asigurării serviciului de permanenţă acordă informaţii, atât personal la sediul ITM, cât şi telefonic;

17. Execută orice alte sarcini, în limita competenţelor stabilite de lege dispuse de conducerea ITM Bucureşti;

18. Participă la acţiuni de control proprii sau în colaborare cu alte instituţii ale statului pentru verificarea modului de respectare a prevederilor O.U.G. nr. 25/2014;

19. Aplicarea şi respectarea procedurilor operaţionale şi de sistem;

20. Aplicarea şi respectarea Metodologiilor comunicate de Inspecţia Muncii.

De asemenea, conform fişei postului are următoarele obligaţii:

1. Să respecte Regulamentul intern;

2. Să respecte graficul de control stabilit de şeful compartimentului;

3. Să respecte programarea privind serviciul de permanenţă la sediul ITM Bucureşti;

4. Să informeze şeful de compartiment asupra problemelor ivite pe teren si la sediu în timpul serviciului de permanenţă;

5. Să respecte programarea privind efectuarea concediului de odihnă aprobată de conducerea ITM Bucureşti;

6. Sa păstreze documentele de serviciu numai la sediul ITM Bucureşti;

7. Să nu ridice documente originale de la agenţii economici decât cu aprobarea conducerii ITM Bucureşti şi în cazuri justificate;

8. Să îşi perfecţioneze pregătirea profesională fie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, fie urmând cursuri de perfecţionare organizate în acest scop;

9. Să nu aibă nici un interes direct sau indirect, de orice natură ar fi aceasta, în unităţile care se află sub incidenţa activităţii proprii;

10. Să nu dezvăluie secretele de fabricaţie şi în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor, nici după momentul încetării, indiferent de motiv, a contractului lor individual de muncă;

11. Să păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de legislaţia muncii şi nu dezvăluie conducătorului persoanei juridice şi persoanei fizice sau reprezentatului acestora faptul ca inspecţia a fost efectuată ca urmare a unei reclamaţii;

12. Să îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine si în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;

13. Inspectorilor de muncă le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri;

14. Deplasarea în teren în vederea efectuării controlului se va face cu aprobarea şefului ierarhic, înregistrarea în registrul de deplasări a unităţii unde se deplasează şi ora plecării;

15. Răspunde de actele încheiate atât la birou cât şi în teren;

16. Au îndatorirea de a rezolva lucrările repartizate de conducătorul compartimentului în care funcţionează;

17. Au obligaţia de a se conforma dispoziţiilor date de conducătorului compartimentului, cu excepţia cazurilor în care apreciază ca aceste dispoziţii sunt ilegale. În acest caz inspectorul de muncă are obligaţia să motiveze în scris refuzul îndeplinirii dispoziţiei primite. Dacă şeful compartimentului, care a dat dispoziţia stăruie în executarea acesteia, va trebui sa o formuleze în scris. În aceasta situaţie dispoziţia va fi executată de cel care a primit-o;

18. Este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei sale publice daruri sau alte avantaje;

9. Să folosească maşina de serviciu numai în interesul realizării sarcinilor de muncă şi să respecte procedura stabilită privind solicitarea mijlocului de transport;

20. Să poarte la loc vizibil ecusonul personal;

21. Răspunde de obiectele din dotare si le foloseşte numai pentru realizarea sarcinilor de serviciu;

22. Să completeze la timp şi corect formularele privind raportările statistice ale compartimentului solicitate de alte instituţii ale statului;

23. Să completeze respectând normele legale în vigoare, actele de control şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, fără ştersături, modificări, corecturi, solicitând în scris anularea actului completat necorespunzător;

24. Să se prezinte la serviciu în ţinută vestimentară decentă;

25. Să dea dovada de spirit gospodăresc în gestionarea şi folosirea resurselor materiale şi financiare ale instituţiei;

26. Să nu se prezinte la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice;

27. Respectă procedurile de lucru din cadrul Serviciului Control Relaţii de muncă;

28. Să introducă în programul Columbo controalele efectuate cu toate menţiunile;

29. Obligaţia de a păstra secretul/confidenţialitatea asupra datelor, informaţiilor şi documentelor referitoare ta activitatea inspectoratului şi a celor provenite de la Inspecţia Muncii şi de la angajatori;

30. Asigură informarea operativă a şefului de birou/inspectorului şef adjunct privind evenimentele deosebite din domeniul relaţiilor de muncă;

31. Analizează şi fac propuneri şefului de birou/şefului de serviciu în scopul aplicării măsurilor de prevenire, identificare şi combaterea muncii nedeclarate, precum şi îndeplinirea altor obiective stabilite;

32. Asigură realizarea lucrărilor solicitate de Inspecţia Muncii precum şi transmiterea acestora la termenele stabilite;

33. Răspunde de verificarea transmiterii în termenul legal la organele fiscale a proceselor-verbale de contravenţie neîncasate sau neatacate în termenul legat;

34. Salariatul trebuie să respecte regulile de igienă, PSI precum şi prevederile în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă prevăzute de Legea nr. 319/2006, modificată şi completată în mod special articolele 22 si 23.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la noţiunea de "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii":

Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 308 din 28.04.2017, par. 33-37, considerente preluate în jurisprudenţa ulterioară a instanţei de control constituţional în Decizia nr. 520 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 824 din 18.10.2017, par. 18-19, Decizia nr. 549 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 26.01.2018, par. 21-26, Decizia nr. 101 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 21.06.2018 par. 16-21

33. Sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. (...)

34. Cât priveşte informaţiile confidenţiale (n.n. ce interesează prezenta cauză), Curtea a constatat, în primul rând, că, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea reţine că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ [a se vedea art. 26 alin. (1) referitor la clauza de confidenţialitate şi art. 32 alin. (2) lit. f) referitor la obligaţia salariatului de a respecta secretul de serviciu din Codul muncii, art. 113 referitor la obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, art. 21 referitor la dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului din Legea nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, şi altele]. (...)

35. Prin urmare, în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. (...)

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la folosul necuvenit:

Deciziei nr. 584/2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1070 din 18 decembrie 2018, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 sunt neconstituţionale:

62. Cu privire la natura folosului, din textul de incriminare se înţelege că subiectul activ al infracţiunii "se răsplăteşte" sau răsplăteşte o altă persoană prin conduita sa contrară atribuţiunilor sale de serviciu, urmărind astfel un folos, indiferent de natura sa, patrimonială sau nepatrimonială. Curtea reţine că norma analizată urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase, drept care, în acest caz, folosul obţinut este întotdeauna necuvenit, indiferent că este de natură patrimonială sau nepatrimonială.

63. Spre deosebire de cele expuse, reglementarea analizată limitează sfera de acţiune a normei de incriminare, ceea ce are drept efect acceptarea ideii ca un act de corupţie să nu fie sancţionat penal. Or, legiuitorul nu are competenţa de a limita sfera de cuprindere a infracţiunii analizate doar în funcţie de natura materială a folosului obţinut, în condiţiile în care intensitatea lezării relaţiilor sociale ocrotite este aceeaşi, indiferent că folosul obţinut este unul patrimonial sau nepatrimonial. O asemenea diferenţiere realizată în funcţie de natura folosului, pe de o parte, duce la o dezincriminare a unei categorii de acte de corupţie care nu produc un folos nepatrimonial, iar, pe de altă parte, relevă faptul că legiuitorul, în mod implicit, acceptă şi tolerează categoriile de acte de corupţie care nu implică un folos patrimonial, ci nepatrimonial, ceea ce este contrar exigenţelor statului de drept.

64. În acest context, Curtea subliniază că revine organelor judiciare obligaţia de a administra probatoriul necesar pentru a demonstra legătura de cauzalitate între activitatea ilicită realizată şi scopul urmărit pentru reţinerea infracţiunii analizate. Legătura de cauzalitate, ca element al laturii obiective a infracţiunii, trebuie să rezulte în mod indubitabil din probele administrate.

Evaluarea instanţei de apel

Pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este necesară îndeplinirea mai multor condiţii.

Subiectul activ este unul calificat, fiind necesar ca acesta să facă parte din categoria funcţionarilor prevăzuţi de art. 1 din Legea nr. 78/2000, aceasta constituind norma cu caracter general.

Cerinţa esenţială a subiectului activ o reprezintă posibilitatea persoanei de a avea acces la informaţii nedestinate publicităţii. Subiectul activ îl reprezintă numai o persoană autorizată să vină în contact cu astfel de informaţii, o persoană care prin natura profesiei are acces la informaţii.

În ceea ce priveşte instigatorul sau complicele, nu este necesară îndeplinirea sau preexistenţa unei calităţi speciale (poate fi orice persoană).

Sub aspectul laturii obiective al infracţiunii, elementul material constă în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

A folosi informaţii ce nu sunt destinate publicităţii presupune a întrebuinţa aceste informaţii, a uza de conţinutul acestora, profitând de împrejurarea că cel care le foloseşte are acces la ele în virtutea funcţiei sau atribuţiei îndeplinite.

Folosirea de informaţii care nu sunt destinate publicităţii poate fi realizată în mod direct, atunci când cel care are contactul cu astfel de informaţii sau le gestionează, le utilizează în mod nemijlocit pentru realizarea scopului propus sau indirect, atunci când apelează la un intermediar pentru a-şi realiza scopul propus.

Folosirea de informaţii cu care făptuitorul intră în contact datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite constituie infracţiune doar dacă aceste informaţii nu sunt destinate publicităţii şi numai dacă este urmărit scopul expres prevăzut de textul de lege. Scopul constituie o cerinţă a elementului material al infracţiunii, iar nu o componentă a laturii subiective.

Infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie directă, atunci când inculpatul urmăreşte prin activitatea de folosire a unor informaţii nedestinate publicităţii obţinerea unui folos necuvenit, dar şi intenţie indirectă, atunci când inculpatul acceptă că prin conduita sa poate afecta activitatea sau imaginea instituţiei în cadrul căreia îşi exercită funcţia, chiar dacă nu urmăreşte acest aspect, dar în ambele ipoteze fiind prezent scopul obţinerii unui folos necuvenit .

Instanţa de apel va constata că probatoriul administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie în privinţa inculpatelor D. şi C. şi să conducă la angajarea răspunderii penale în considerarea săvârşirii unor acţiuni de instigare, respectiv complicitate la instigare la săvârşirea infracţiunii asimilate corupţiei, prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul laturii obiective, Înalta Curte va constata ca dovedit faptul că numita D. a solicitat inculpatei C. concursul pentru obţinerea unor date nedestinate publicităţii, în vederea utilizării pentru declanşarea unor proceduri judiciare ce urmăreau producerea de efecte benefice într-o dispută litigioasă între angajator (reprezentat de D.) şi foştii săi angajaţi (martorii E., F. şi G.).

Inculpata C., în vederea executării obligaţiei asumate, a apelat la coinculpata B., care, la rândul său, a apelat la numitul A., funcţionar public, angajat al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti (ITM), ce avea acces direct la datele vizate, mecanismul pus în practică fiind eficient obţinerii acestora. Amintim că baza factuală a fost recunoscută de participanţi, iar susţinerile acestora ca şi ale martorilor audiaţi în apel, fiind relevante evaluării.

Latura obiectivă.

Subiectul activ calificat. Participaţia penală. Instanţa de apel constată că, inculpatul A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, face parte din categoria funcţionarilor prevăzuţi de art. 1 din Legea nr. 78/2000, având calitatea de subiect activ al infracţiunii deduse judecăţii, aspect ce nu a fost contestat în cauză.

Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti este o autoritate publică, în subordinea Inspecţiei Muncii, iar angajaţii săi, inspectorii de muncă, au calitatea de funcţionari publici.

Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, persoanele prevăzute la art. 1, printre care evident că sunt incluşi şi funcţionarii publici, inspectori de muncă, sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Calificarea informaţiilor din Reges/Revisal ca "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii"

Înalta Curte constată că informaţiile divulgate de inculpatul A. cu privire la locul de muncă al martorilor E., F. şi G. au caracter confidenţial şi se circumscriu celor protejate prin norma de incriminare, existând, în privinţa acestora, obligaţia de serviciu a protejării. Divulgarea în alte condiţii decât cele expres numite de acte normative în vigoare, enumerate anterior, constituie un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, civilă, inclusiv administrativă sau disciplinară, în funcţie de datele concrete.

În cauza pendinte, informaţiile confidenţiale, divulgate în alte condiţii decât cele prevăzute de actele normative în vigoare, se referă la locul de muncă al martorilor. Indiferent dacă locul de muncă era accesibil prin alte demersuri, legitime ori criticabile (cum sunt, de exemplu, reţelele de socializare), este nerelevant în raport cu conduita penală sesizată. Inculpatele şi-au asumat un demers în urma căruia puteau avea încredere deplină în datele obţinute, acestea fiind furnizate de o bază de date oficială, integrată şi actualizată constant, iar nu de datele conţinute prin accesarea unor reţele profesionale (ca JJ.), în care informaţiile sunt incerte şi neverificate, asumate de utilizatorul contului. Ca urmare, activitatea desfăşurată este caracterizată prin eficienţă în raport cu scopul urmărit.

Similar jurisprudenţa anterioară a constatat ca fiind săvârşit actul infracţional în cazul accesării bazei de date pentru evidenţa persoanelor, precum şi bazei de date auto de către un procuror prin intermediul unui lucrător de poliţie, strict în scopuri personale (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 241/A din 2 octombrie 2018).

Potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele vizate de păstrarea datelor confidenţiale sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Având în vedere natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea Constituţională a considerat că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va determina în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ. Curtea Constituţională a statuat că în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare.

Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este numai aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci, suplimentar, este necesar ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017).

Informaţiile confidenţiale sunt cele ce au un caracter nepublic, accesibile numai de un grup restrâns de persoane ce operează sau le utilizează în îndeplinirea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării avute, în condiţii predeterminate de norme ce urmăresc protejarea unor interese generale, de grup sau chiar individuale.

În cauza pendinte, informaţiile confidenţiale le reprezintă datele extrase din Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (denumit Revisal sau Reges) cu privire la locul de muncă. Acest registru electronic conţine informaţii detaliate despre contractele de muncă ale angajaţilor (inclusiv istoricul angajărilor şi încetărilor), date care nu pot fi liber accesate de public, ci doar de persoanele autorizate, cum expres este indicat de legislaţia specifică, anterior numită sau de deţinătorii unui cont persoane fizice ori juridice, pentru accesarea propriilor date.

La data activităţii infracţionale, 19.08.2020, astfel cum s-a arătat în secţiunea dispoziţii legale incidente, era în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor (în vigoare de la 19 decembrie 2017 până la 30 septembrie 2025, abrogat şi înlocuit prin Hotărâre 295/2025), ce prevedea că Inspecţia Muncii, în calitate de operator de date cu caracter personal, administrează baza de date cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.

În egală măsură, se reţine că datele din registru şi dosarele personale ale fiecărui salariat se păstrează în condiţii corespunzătoare, care să asigure securitatea datelor, precum şi respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal (art. 7), iar Inspecţia Muncii asigură accesul autorităţilor/instituţiilor publice la informaţiile din registru, pe baza unor aplicaţii de interogare specifice sau prin punerea la dispoziţie a unor informaţii din registru, cu respectarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal, numai dacă în cuprinsul actului normativ de organizare şi funcţionare a acestora se prevede că acestea au dreptul de a primi aceste informaţii în vederea realizării atribuţiilor lor (art. 11).

Înalta Curte constată că accesul în baza de date se poate face de către personalul Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM), pe baza unui cont, prin folosirea unui utilizator şi parolă, numai în exercitarea atribuţiilor de serviciu, informaţiile cuprinse în registru putând fi diseminate numai persoanelor ce au dreptul legal la obţinerea lor. Această specificitate sau regim juridic de protecţie este reflectat în fişa postului funcţionarului public, angajat al ITM.

Inspectorilor de muncă le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri (pct. 13) şi au obligaţia de a păstra secretul/confidenţialitatea asupra datelor, informaţiilor şi documentelor referitoare ta activitatea inspectoratului şi a celor provenite de la Inspecţia Muncii şi de la angajatori (pct. 29 din fişa postului inculpatului A.).

În egală măsură, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi aspectele inserate în cuprinsul adresei nr. x din data de 16.03.2021 transmise de Inspecţia Muncii cu privire la aspectele comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti prin adresa din 10.03.2021 în care se arată că interogările în baza de date Revisal de către Serviciul Control Relaţii de Muncă al I.T.M. Bucureşti se fac atât pentru acţiunile proprii de control cât şi ca urmare a unor solicitări din partea altor instituţii ale statului cu care există protocoale de colaborare, Poliţie, IGI. .

Din analiza întregii legislaţii ori jurisprudenţe aferente (a instanţei de control constituţional şi a instanţelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curţi), se reţine că informaţiile din baza de date Reges/Revisal, sunt incluse, prin voinţa legiuitorului, în conceptul de date personale confidenţiale, fiind protejate eficient împotriva divulgării ori utilizărilor în alte condiţii şi scopuri decât cele numite expres în baza legislativă aferentă.

Persoanele (funcţionarii publici) ce deţin ori obţin acces la asemenea informaţii în virtutea atribuţiilor de serviciu sunt obligate să păstreze confidenţialitatea, iar protecţia conferită de lege opreşte diseminarea către terţi neautorizaţi. Diseminarea către terţii neautorizaţi presupune folosirea datelor, respectiv orice operaţiune subsecventă accesării, realizată de subiectul activ, intră în conceptul folosirii.

Ca urmare, datele specifice referitoare la locul de muncă ori contractele în derulare sunt protejate şi asimilate de legiuitor datelor cu caracter personal, devenind astfel protejate eficient şi putând fi divulgate, în urma interogării bazei de date, doar celor ce justifică un interes legitim din perspectiva funcţiilor deţinute şi activităţii corelative desfăşurate.

Asumarea de către persoanele interesate publicării pe reţele profesionale (ca JJ.), în totul sau în parte, a unor date subsumate protecţiei, nu exclude răspunderea celui ce le obţine şi foloseşte ulterior accesării nelegale a unei baze de date oficiale (cum este REVISAL).

Chiar dacă informaţiile ce se doreau a fi valorificate de inculpate ar fi existat în afara bazei Revisal, accesarea nelegitimă a acesteia din urmă constituie o condiţie sine qua non a obţinerii datelor certe şi verificate în vederea utilizării lor, demers nelegal însă eficient în raport cu scopul vizat.

JJ. este o platformă online destinată în principal locurilor de muncă şi oportunităţilor de carieră, iar informaţiile expuse de utilizatori pe platforma pot avea grade diferite de acurateţe, dar şi de accesibilitate, în funcţie de setările alese de fiecare utilizator. Astfel, la crearea contului, utilizatorul poate permite accesul publicului, profilul putând fi accesat şi vizibil, inclusiv persoanelor fără cont JJ., cuprinzând numele utilizatorului, fotografia, poziţia la momentul interogării, istoricul profesional şi educaţional, precum şi abilităţi sau certificări. Utilizatorul poate însă limita explicit vizibilitatea acestor informaţii, poate restricţiona anumite informaţii, astfel încât acestea să fie disponibile exclusiv membrilor JJ. (conectaţi direct sau indirect). În plus, informaţiile inserate reprezintă voinţa utilizatorului fără a fi subsumată vreunei obligaţii de rezultat (alege conţinutul şi acurateţea datelor divulgate).

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că cei trei martori aveau conturi pe platforma JJ. şi acestea erau actualizate la momentul consultării de către inculpatul A. a aplicaţiei Reges (Revisal), aspect nerelevant în raport cu conduita infracţională ce are la bază accesarea nelegală a bazei de date oficiale pentru obţinerea unor informaţii verificate, certe.

Cu toate acestea, instanţa de control judiciar constată, în primul rând, că informaţiile divulgate de inculpatul A. au fost obţinute prin accesarea bazei de date Reges (Revisal), iar nu prin consultarea platformei JJ.. Deşi informaţiile erau accesibile pe această platformă, inculpaţii nu au înţeles să o utilizeze, ci prin intermediul funcţionarului public şi a contului său, ovidiu.A., a fost accesată baza de date gestionată de Inspecţia Muncii, Reges/Revisal, unde, prin intermediul CNP-urilor celor trei angajaţi, au fost aflate, ulterior divulgate către solicitantul coinculpat, informaţiile în legătură cu angajatorii celor vizaţi de verificare.

Astfel cum s-a arătat, existenţa informaţiilor pe o platformă accesibilă publicului, nu înlătură caracterul nedestinat publicităţii al informaţiilor diseminate din baza de date Revisal, în condiţiile în care inserarea acelor informaţii pe platforma JJ. este lăsată la libera apreciere, evaluare şi actualizare a utilizatorului. Informaţiile conţinute de Revisal au caracter de certitudine spre deosebire de cele conţinute de diverse platforme de socializare, iar inculpaţii urmăreau obţinerea de date sigure, în vederea valorificării.

Înalta Curte constată că este posibilă înscrierea pe platformă Reges a salariatului, potrivit paşilor şi în condiţiile explicitate pe x.

Ca urmare, apărarea inculpaţilor, în sensul că accesibilitatea datelor prin platforme de socializare (JJ.), date obţinute însă prin interogarea nelegală a aplicaţiei ReviSal (în prezent Reges), ar înlătura caracterul lor de informaţii nedestinate publicităţii, nu poate fi eficientă.

Înalta Curte constată că datele incluse în Revisal/Reges intră, prin voinţa legiuitorului, sub regimul juridic al informaţiilor confidenţiale şi fac obiectul protecţiei prin norma penală, respectiv prin dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, încălcarea regimului lor de accesare şi utilizare putând atrage răspunderea penală a persoanelor ce le divulgă sau le folosesc neautorizat.

Accesul la astfel de date nu este liber, neîngrădit, ci regimul lor juridic impune o interogare şi accesare doar de către personal autorizat, în baza unor credenţiale acordate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu, la solicitarea persoanelor fizice ori juridice ce justifică un interes legitim.

Scopul urmărit

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, scopul infracţional, obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, este ataşat laturii obiective, fiind element constitutiv. Materializarea, perseverenţa şi coerenţa acţiunilor în asigurarea scopului poate fi relevantă din perspectiva stabilirii formei de vinovăţie a intenţiei directe.

Scopul infracţiunii este definit ca finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea faptei, iar dovedirea acestuia, se realizează prin identificarea activităţilor prin care se exteriorizează actele de conduită ale făptuitorului. Astfel, în cauză scopul este doar aparent nepatrimonial şi vizează obţinerea datelor suficiente şi certe pentru valorificarea unor acţiunii în dezdăunare, în cazul inculpatei D., iar pentru coinculpata C., este subsumat suplimentar obţinerii unui real şi imediat folos patrimonial personal, remiterea unor sume de bani drept recompensă, pe care, deşi nu le solicită, le acceptă şi urmăreşte. Concret, aceste date confidenţiale cu conţinut cert urmau a fi valorificate de către inculpata D. pentru a formula acţiuni civile în dezdăunare (pentru recuperarea unor pretinse prejudicii cauzate de foştii angajaţi sau pentru încălcarea unor clauze contractuale) şi/sau pentru a exercita presiuni asupra acestora în contextul litigiilor pendinte. Instanţa constată că o atare finalitate - de a obţine un avantaj procesual sau patrimonial prin utilizarea unor informaţii confidenţiale şi certe, obţinute pe căi ilicite - se circumscrie cerinţei ataşate laturii obiective referitoare la scopul urmărit, prevăzut de art. 12 lit. b), obţinerea pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

Scopul trebuie urmărit la momentul conceperii şi derulării acţiunii ilicit penale, fiind fără relevanţă juridică ori exoneratoare lipsa realizării sale efective. Pentru existenţa infracţiunii, legea nu cere obţinerea efectivă a folosului şi nici producerea unui prejudiciu material, fiind necesar şi suficient ca faptele care constituie elementul material al laturii obiective să fi fost săvârşite în scopul (în vederea) obţinerii pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Instanţa de fond a reţinut lipsa reprezentării scopului prevăzut de textul incriminator, şi anume, acela al obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, apreciind, în esenţă, că din probe nu rezultă îndeplinirea acestuia, pe de o parte, pentru că inculpaţii A., B. şi C. nu au solicitat şi nici nu au obţinut, în mod efectiv, vreo sumă de bani, vreun bun sau vreun alt fel de folos necuvenit, de natură patrimonială ori nepatrimonială, în urma informaţiilor comunicate, iar pe de altă parte, pentru că inculpata D. nu a folosit informaţiile obţinute pentru a iniţia acţiuni de chemare în judecată ori în alte scopuri, fiind străină obţinerea vreunui folos necuvenit, de natură patrimonială ori nepatrimonială, în urma informaţiilor accesate.

Sintagma "pentru sine sau pentru altul" are un sens evident, subsumând încălcarea atribuţiilor de serviciu realizării unui avantaj pentru subiectul activ al infracţiunii şi/sau pentru un terţ, avantaj cu conţinut patrimonial ori nepatrimonial (bani, bunuri ori alte foloase necuvenite).

În cauză, procurorul a susţinut că scopul urmărit l-a reprezentat utilizarea de către inculpata D. a informaţiilor obţinute pentru iniţierea unor litigii la instanţa de judecată în raport cu foştii angajaţi ce aveau stipulat în contractul individual de muncă sau în actul adiţional o clauză de confidenţialitate şi de neconcurenţă ce permitea inculpatei, ca administrator a societăţii angajatoare, să solicite daune interese şi despăgubiri .

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că, din discuţiile telefonice purtate între inculpatele D. şi C., rezultă scopul urmărit de inculpata D., pe care i l-a adus la cunoştinţă inculpatei C., dar şi cel suplimentar şi particular al celei din urmă.

D.: Spune-mi, tu la Revisal, ştii pe cineva?

C.: La Revisal?

D.: Da, mă interesează aşa: să-ţi dau două, trei CNP-uri şi să-mi spui, dom'le, unde sunt ăia angajaţi acum.

C.: Trimiteţi-mi, şi avem o contabilă care avea pe cineva.

D.: Şi-mi spui cât mă costă.

C.: Da, da, da.

D.: Că QQ. nu poate, QQ. de obicei mă rezolva, (...). Şi tre' s-o rezolv urgent.

C.: RR., RR.. Trimiteţi-mi CNP-urile şi văd ce pot face.

D.: Sunt foşti angajaţi ai mei şi vreau să ştiu dacă sunt la concurenţă sau nu.

C.: Da, sigur.

D.: Ca să... că eu nu mă ascund de tine, dar ca să protejez businessul.

C.: Da, da, da, da, da. Sigur, sigur!

D.: Da?

C.: Trimiteţi-mi şi încerc să rezolv. [Procesul-verbal din data de 03.03.2021 în care se consemnează convorbirea telefonică din data de 18.08.2020, ora 18:30:55, între cele două inculpate ].

D.: Dar atenţie la întrebare, având în vedere că e o întrebare mai delicată.

C.: Da.

D.: Legat de ce te-am rugat eu mai devreme şi mi-ai trimis pe... pe unde mi-ai trimis tu.

C.: Da.

D.: Întrebarea mea este dacă posibilităţile tale m-ar putea ajuta să aflu mai mult despre aceşti oameni?

C.: Tre' să-mi spuneţi cam ce aţi vrea să aflaţi.

D.: Păi nu ştiu, dacă tu ţi-ai pune în cap să afli despre ei, pe ce zone ai mai afla, ca să zic aşa? Adică dacă tu ai zis, bă vreau să ştiu ce are şi în chiloţi ăsta, ce poţi să mai... Adică unde sunt zonele unde te poţi duce tu, ca să zic aşa?

C.: RR.. Ne-ar trebui ajutorul unui executor judecătoresc, care să facă o adresă oficială la DITL-urile din BUCUREŞTI, să vedem ce bunuri au.

D.: Alea... alea ce sunt cu...? Aaa, cu DITL-urile?

C.: Da, ca să vedem ce bunuri au pe numele lor.

D.: Ok.

C.: Cam asta am putea să facem.

D.: Acolo... acolo unde s-a uitat persoana respectivă se poate verifica şi venitul?

C.: Întreb, întreb. Nu ştiu sigur.

D.: Da, ok.

C.: Da.

D.: Că o cifră tre' să apară acolo, asta era important de ştiut, la ce nivel.

C.: RR., RR..

D.: D-asta.

C.: Da, fac o întrebare.

D.: Şi doi, mă interesează, că tu eşti creativă, cum am putea afla mai multe despre ce învârte fiecare.

C.: RR..

D.: De exemplu, unul din ei, ăla de la W. este cel cu care am avut eu mari probleme, şi lucrează în paralel cu concurenţa.

C.: Da.

D.: Chiar dacă oficial e la firma aia, înţelegi ce spun? (...)

D.: De-asta... Bine, iubita! Şi atuncea te gândeşti şi tu la speţa asta, care mă ustură rău de tot.

C.: Da, RR..

D.: Ăştia trei între ei se cunosc. .

C.: Da.

D.: Şi capul răutăţilor e ăla de la W..

C.: Aha.

D.: Şi ăla a făcut cele mai multe răutăţi. Şi eu trebuie... eu sunt în proces cu el pentru... cum să zic, concurenţă neloială şi confidenţialitate. Da?

C.: RR., da.

D.: Şi trebuie să strâng dovezi.

C.: Da.

D.: Dovezile pot fi, de exemplu, şi maşina care e în leasing la SS., cum a ajuns la el sau dacă e la el sau... Ne trebuie ceva inventiv, chiar ceva inventiv.

C.: RR..

D.: Tu eşti genul care e deschizătoare de broaşte, ca să zic aşa, de lacăte.

C.: RR., RR..

D.: Şi aicea trebuie să meditezi puţin, de-aia îţi spun, uite aicea trebuie găsit ceva mai neortodox, ceva care nu e neapărat bătătorit.

C.: RR., da.

D.: Adică intuiţia îmi spune că trebuie să... să ne punem capul la contribuţie, că vom găsi soluţia.

C.: Da, ee, soluţii sunt, numai trebuie persoanele potrivite.

D.: Numai că tre' să-mi aloci puţină meditaţie de gândire, să zici, băi, unde ar fi şi cum.

C.: Păi, spre exemplu dacă avem pe cineva în poliţie, face o adresă oficială către firma de leasing, "Vă rugăm să ne spuneţi pe numele cui este maşina cutare, cine o conduce şi pe numele cui este contractul de..."

D.: Eu ştiu pe numele cui e contractul de leasing, dar nu ştiu... adică şoferul... ăla a luat... Fii atent, ca să înţelegi! E ca şi cum eu am luat o maşină.

C.: Da. .

D.: Pe firma ta.

C.: Da.

D.: În leasing, eu, D. am venit la tine şi ţi-am zis:

"TT., uite, fă pe firma ta un contract de leasing cu SS. şi ia-mi o maşină şi o conduc eu şi eu plătesc ratele."

C.: Da, aha.

D.: Deci asta-i realitatea. El o are parcată în faţa casei, o foloseşte. Mă gândesc că cumva sunt nişte procese-verbale care s-au făcut, nişte revizii la care a fost, deci în zona aia trebuie demonstrat că el... el foloseşte acea maşină.

C.: Normal, la leasing... Dar leasingul pe numele cui este? Cine este...?

D.: Leasingul e pe numele unei companii, compania concurentă a mea.

C.: Aha.

D.: Îţi spun numele, UU..

C.: Păi, şi dacă noi aflăm pe numele cui este leasingul şi cine o conduce efectiv, nu vi se pare o probă destul de puternică?

D.: Ba da, îţi spun din start pe numele cui este leasingul, asta ştiu.

C.: Dacă cere poliţia?

D.: Dar o hârtie care să-mi arate... A, perfect! Uite, asta este o idee foarte bună!

C.: Păi, da! Ne trebuie cineva din poliţie care să facă o adresă oficială.

D.: Foarte bună idee! Bravo!

C.: RR., RR..

D.: Da, şi care să facă o adresă, să spună că e cum şi-n ce fel.

C.: Exact, exact!

D.: Da.

C.: Şi-n cel mai rău caz, societatea de leasing ne va spune, contractul de leasing e pe firma cutare S.R.L. şi după aceea se face o adresă la poliţie cine este utilizator.

D.: Da, şi.

C.: Că a fost prins în trafic, gen.

D.: Aha, Am Înţeles.

C.: RR., RR..

D.: Ok, perfect! Perfect!

C.: Da? Ok.

D.: Da, că mi-au venit fel de fel de veşti, că ăsta nu ştiu ce... A avut firmă făcută şi din cauza faptului că l-am dat în judecată şi-a închis-o.

C.: Aha.

D.: Adică ...[neinteligibil]... deja.

C.: Şi ne-ar ajuta informaţia asta?

D.: Nu. Mă interesează, mă ajută informaţia, de exemplu, că firma concurentă UU., mă ajută să ştiu către... dacă pentru anumit... să demonstrez că colaborează economic cu anumite companii cu care am avut contract de colaborare.

C.: RR..

D.: Adică că mi-a luat colaboratorii, cum ar veni.

C.: Da. Ideea este dacă e ceva scris între ei, că dacă nu e scris.

D.: Păi, nu, se văd... Dacă, de exemplu... aicea tu ştii de taxe şi de asta... Facturile care se dau de UU. către firmele respective, înţelegi ce spun?

C.: RR., RR.. Da, nu-i uşor asta.

D.: Ştiu. Nu ştiu, mă gândesc. Acuma, n-am făcut în viaţa mea chestia asta. Eu spun... uşiţele le găsim împreună.

C.: Da, da, da.

D.: Aşa, deci e foarte posibil să aberez niţel, dar ideea este că tre' să... scopul este să demonstrăm ce... să dăm la... să aducem dovezi, cum ar veni.

C.: Da, da, da. RR.. În general detectivii ăştia au conexiuni prin poliţie şi prin... Unii sunt chiar foşti poliţişti, şi aşa.

D.: Da.

C.: Haideţi să găsim un detectiv din ăsta.

D.: Da, dar chestia cu poliţia.

C.: Mai întâi o să-l trec eu printr-un şir de întrebări.

D.: Da.

C.: Şi după aia facem o întâlnire cu el. (...).

C.: RR., da. Nu ştiu cum să facem... decât să punem un detectiv particular pe urmele lui o săptămână.

D.: Aaaa! Ştiu, dar nu găsesc. Şi nu cunosc, n-am cunoştinţe în zona asta.

C.: RR.. Să căutăm noi unul?

D.: Da. Mă interesează unul care să ştie să scormone, nu să stea după uşi, să pândească, ci să scormone.

C.: Să scormonească, RR.. Şi haideţi să începem cu unul, să vedem ce fac.

D.: De exemplu, maşina lui, maşina care o conduce el este luată în leasing de la firma concurentă.

C.: Aha.

D.: Şi eu, dacă obţin o dovadă că el a preluat-o sau ceva de genul ăsta, mă ajută foarte mult în proces.

C.: RR., RR..

D.: Da.

C.: Păi, haideţi, să căutăm un detectiv şi să facem o întâlnire cu el.

D.: Da, ok.

C.: Ca să ştie omul exact ce să caute, şi unde să caute, şi ce să caute.

D.: Da, aha.

C.: Da?

D.: Aşa, da. Şi cumva să... sunt datoare către tine cu nişte bani. Când ne vedem prima oară să ne mai reglăm.

C.: Da, da, nu-i problemă, asta... ne descurcăm.

D.: Da? Ok.

C.: Staţi liniştită.

D.: Deci chiar mă gândeam zilele astea, că te-ai achitat destul de mult, şi zic, eu n-am venit în întâmpinare cu nimic până la ora asta.

C.: Staţi liniştită, staţi liniştită că nu e nicio problemă! Dacă simţeam nevoia de ceva, vă ziceam.

D.: Ok.

C.: Ok.

D.: Dar oricum e bine să mai reglăm din ei, adică.

C.: Da, da. RR..

D.: Da?

C.: Ok. [Procesul-verbal din data de 03.03.2021 în care se consemnează convorbirea telefonică din data de 19.08.2020, ora 14:34:25, între cele două inculpate ].

Înalta Curte constată că scopul urmărit şi afirmat apriori (preexistent), de inculpata D., era acela de a iniţia şi proba acţiuni judiciare, ca urmare a încălcării clauzei de confidenţialitate şi neconcurenţă, numai subsecvent obţinerii unor informaţii certe, verificate din surse autorizate, care să eficientizeze demersul său sub aspect probator şi procesual. Acţiunea sa de instigare se grefa şi urmărea realizarea acestui scop prefigurat. În această situaţie folosul urmărit de inculpată era amplu, dobândind simultan valenţe patrimoniale şi nepatrimoniale.

În esenţă, datele vizau locul de muncă al celor trei foşti angajaţi, E., F. şi G., respectiv dacă noul angajator era o societate concurentă celei administrate de inculpata D., respectiv S.C. H. S.R.L..

Mai mult, se observă că, inculpata D. avusese un litigiu cu martorul E., aspect ce îi sporea determinarea obţinerii unor astfel de informaţii, la acel moment litigiul aflându-se pe rolul instanţei de fond, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale. De altfel, în urma acestui litigiu, având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială a pârâtului E., în contradictoriu cu reclamanta H., societatea administrată de inculpată, ca urmare a probării încălcării clauzei de neconcurenţă de către martor şi în urma constituirii unei societăţi comerciale cu obiect identic sau asemănător cu cel al societăţii inculpatei, martorul a fost obligat să plătească inculpatei D. suma de 6000 RON, reprezentând indemnizaţia de neconcurenţă şi 13.500 euro, reprezentând despăgubiri (Deciziei nr. 1725 din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, dosar CA Bucureşti).

Acest aspect a fost prezentat chiar de martor în declaraţia dată în faţa instanţei de apel: am avut la dna. D. un împrumut în cuantum de 5500 euro, pe care l-am achitat eşalonat integral, în baza unui tabel întocmit de dna. D., sume ce se scădeau lunar din valoarea comisioanelor pe care le primeam în ultimul an, înainte de a părăsi firma. După ce am plecat din firmă, deşi am achitat suma respectivă integral, dna. D. m-a executat silit în baza acestui împrumut şi a trebuit să îl returnez pentru a doua oară. Ulterior, după ce am părăsit compania am fost dat în judecată de către dna. D. pe motiv că am preluat o parte din clienţii firmei şi în acel proces am plătit cca 13.000 sau 14.000 euro şi o diferenţă în RON până la 17.000 euro, toţi plătiţi prin poprire pe salariul primit de la actualul loc de muncă (declaraţie inculpat E., dosar ICCJ).

De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de apel, cei trei foşti angajaţi ai societăţii administrate de inculpata D., rezultă că inculpata îi urmărea pe foştii angajaţi şi cunoştea noile locuri de muncă ale acestora: dna D. ne transmitea dacă persoana care a plecat se angaja la o firmă concurentă. Nu cunosc sursele de unde ştia acest lucru, probabil era simplu de verificat pe internet (...) exact nu cunosc sursele de unde se informa, dar s-a întâmplat să ne dea informaţii despre noile locuri de muncă ale celor care plecaseră din societate (declaraţie E., dosar ICCJ).

(...) din ce am constatat eu, (inculpata D.) se interesa, întreba colegii. De exemplu când a plecat martorul G. ne-a întrebat dacă ştim unde lucrează. La un moment dat, s-a aflat din discuţii că lucra la o firmă concurentă, nu ştiu în ce mod s-a aflat sau de la cine (declaraţie F., dosar ICCJ).

(...) dna. D. ne-a explicat că şi dl. E. a creat nişte probleme. În acel moment, am înţeles situaţia explicată de către dna. D., ne mai luând legătura cu dl. E.. Problema viza faptul că dl. E. ar fi generat situaţii neplăcute în interiorul companiei H. legate de situaţii de concurenţă, în sensul că ar fi avut o colaborare cu o altă companie de profil, acesta fiind angajat în compania H. (declaraţie G., dosar ICCJ).

Instanţa de apel aminteşte că noţiunea de "folos necuvenit", utilizată de legiuitor, are un caracter neechivoc, întrucât îşi are explicaţii pertinente, anterioare şi doctrinare, consolidate de jurisprudenţa constantă şi exprimă faptul că folosul este nedatorat, are caracter de retribuţie, constituind o plată ori o răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunilor de abuz în serviciu ori de uzurpare a funcţiei. De altfel, având în vedere că "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 422 din 15 iunie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16). Sfera foloaselor necuvenite ce pot fi obţinute de către autorul infracţiunii este foarte largă, aceasta include nu numai foloasele materiale, de natură patrimonială, cum sunt banii, bunurile ori avantajele materiale, ci şi aşa zisele avantaje morale.

Sintagma "folos necuvenit" desemnează orice avantaj, patrimonial sau nepatrimonial, la care beneficiarul nu este îndrituit în mod legal. Nu este necesar ca avantajul urmărit să fie realizat efectiv; este suficient ca acţiunile făptuitorilor să fie eficiente în raport cu scopul, respectiv cu intenţia obţinerii unui asemenea folos, avantajul având caracter ilicit prin raportare la fondul legislativ, la atribuţiile specifice funcţiei ori la alte aspecte inerente activităţii desfăşurate.

În cauză, scopul în care inculpatele au folosit informaţiile ce nu erau destinate publicităţii a fost acela al obţinerii de către inculpata D. de foloase necuvenite constând, în principiu, datele necesare promovării unor în acţiuni în dezdăunare, obţinerii de despăgubiri ca urmare a iniţierii unor astfel de litigii faţă de foşti angajaţi, în care avea un evident beneficiu procesual în privinţa dovedirii interesului său legitim şi sub aspect probator. Inculpata a urmărit obţinerea informaţiilor vizate pentru a beneficia în final de un folos patrimonial, respectiv despăgubiri ca urmare a încălcării clauzei de confidenţialitate şi neconcurenţă, în situaţia în care foştii angajaţi desfăşurau activităţi la societăţi comerciale concurente. Demersul său viza strângerea oricărei informaţii utile pentru eficientizarea acţiunii în dezdăunare, activitate ce, conform dialogului interceptat, nu era singulară sau la debut, partea evocând situaţii similare preexistente. În cazul martorului E., inculpata D. obţinuse obligarea acestuia la despăgubiri ca urmare a nerespectării clauzei de neconcurenţă în litigiul iniţiat anterior întreprinderii activităţii infracţionale (D.: A avut firmă făcută şi din cauza faptului că l-am dat în judecată şi-a închis-o. (...) Mă interesează, mă ajută informaţia, de exemplu, că firma concurentă UU., mă ajută să ştiu către... dacă pentru anumit... să demonstrez că colaborează economic cu anumite companii cu care am avut contract de colaborare.

În lipsa manoperelor utilizate pentru obţinerea acestor informaţii, inculpata, deşi ar fi avut posibilitatea derulării activităţilor judiciare faţă de cei trei foşti angajaţi, era limitată pe aspectul probaţiunii şi a susţinerii interesului său legitim în promovarea acţiunii şi căuta folosirea unor metode eficiente de investigaţie. Acest scop, urmărit prin activitatea infracţională a inculpatelor, este dovedit prin conţinutul mijloacelor de probă administrate, după cum s-a arătat, fiind fără relevanţă juridică, sub aspectul existenţei infracţiunii, realizarea sa ori temeinicia acţiunilor de chemare în judecată.

Datele confidenţiale au fost accesate la data de 19.08.2020, D. a dobândit calitatea de suspect la data de 2.03.2023 (coparticipanta C. în data de 10 ianuarie 2023), iar actul de sesizare a fost emis la data de 30.03.2023. Astfel, faptul că inculpata nu a procedat la iniţierea litigiilor faţă de martori, în condiţiile declanşării procesului penal faţă de coparticipantul la infracţiunea săvârşită (faţă de martorul E. fusese declanşat un litigiu) nu poate genera un factor favorabil ori nu poate exclude răspunderea penală cât timp, acţiunile sale au fost eficiente şi utile în raport cu scopul urmărit (identificarea de probatorii în vederea iniţierii litigiilor şi obţinerii de despăgubiri ca urmare a nerespectării clauzei de confidenţialitate şi neconcurenţă).

În privinţa inculpatei C. se identifică şi un scop suplimentar şi personal, obţinerea unor sume de bani. În privinţa sa se reţine suplimentar că demersuri legitime, în limitele şi exerciţiul calităţii de avocat, ar fi putut avea aceeaşi finalitate:

D.: Aşa, da. Şi cumva să... sunt datoare către tine cu nişte bani. Când ne vedem prima oară să ne mai reglăm.

C.: Da, da, nu-i problemă, asta... ne descurcăm. (...)

D.: Deci chiar mă gândeam zilele astea, că te-ai achitat destul de mult, şi zic, eu n-am venit în întâmpinare cu nimic până la ora asta.

C.: Staţi liniştită, staţi liniştită că nu e nicio problemă! Dacă simţeam nevoia de ceva, vă ziceam.

Inculpatele D. şi C. au urmărit, în principal şi în mod direct, un beneficiu patrimonial, respectiv obţinerea ori recuperarea unor sume de bani plătite în considerarea clauzelor de neconcurenţă, de la foştii angajaţi (cu titlu de despăgubiri) şi crearea unui status quo favorabil în procese civile, fără a aminti şi scopul personal, distinct şi cumulativ, realizat de către cea din urmă. Aparent, recuperarea unui posibil prejudiciului provocat ca urmare a nerespectării clauzei de neconcurenţă ar putea fi apreciată ca un interes legitim, însă mijlocul prohibit şi nelegal ales de inculpate pentru atingerea acestui scop, respectiv accesarea şi folosirea neautorizată a datelor cu caracter confidenţial, transformă finalitatea urmărită într-un folos necuvenit. În concluzie, finalitatea demersului infracţional al inculpatelor a fost obţinerea unui folos necuvenit, constând în crearea unor premise favorabile declanşării unor litigii în raport cu foştii angajaţi, obţinerii ori recuperării unor sume de bani ori doar a unei presiuni procedurale ori procesuale apte şi eficiente în raport cu scopul vizat.

Acest scop special corespunde cerinţei prevăzute de art. 12 lit. b) şi califică faptele ca infracţiune în sfera celor asimilate corupţiei.

În egală măsură, se reţine că natura avantajului urmărit, avantaj cu un caracter predominant patrimonial, era apt a aduce un beneficiu direct inculpatei D., ceea ce le include fără dubiu în sfera foloaselor necuvenite avute în vedere de legiuitor. Mecanismul asumat de inculpate era apt a produce consecinţa vizată. Inculpatul A. a accesat ilegal baza de date în interesul şi pentru a le oferi inculpatei B. ce le-a transmis coinculpatei C. care, la rândul ei, le-a pus la dispoziţia solicitantului D., în vederea folosirii pentru a-şi sprijini un eventual litigiu împotriva foştilor angajaţi. Această chestiune de fapt a fost reţinută şi de prima instanţă, nefiind contestată de inculpaţi.

În acest lanţ infracţional, finalitatea ori scopul prevăzut de norma de incriminare s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă doar în privinţa inculpatelor D. şi C..

În drept, faptele astfel descrise, constând în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, fapta inculpatelor D., care, cu complicitatea inculpatei C., avocat în Baroul Bucureşti şi cu participaţia numitei B., l-au instigat pe A., inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, să acceseze succesiv şi să verifice în sistemul informatic REGES/REVISAL persoanele fizice: E., G. şi F., folosind user-ul de utilizator ovidiu.branza, funcţionarul public comunicându-i numite B. datele rezultate în urma interogării sistemului informatic, respectiv, denumirea societăţilor comerciale cu care cele trei persoane, care au făcut obiectul interogării, aveau încheiate contracte de muncă/colaborare, informaţii ce au fost retransmise inculpatei C. (avocat) şi, aceasta mai departe către inculpata D., cu scopul iniţial declarat al folosirii de către aceasta din urmă pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată a celor trei persoane, pe motiv că ar fi încălcat clauza de confidenţialitate din contractul de muncă pe care l-au avut încheiat anterior cu societatea H. S.R.L, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în forma instigării şi complicităţii la instigare, prevăzute de

- art. 47 din C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000;

- art. 48 rap. la art. 47 din C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000.

Astfel, în ceea ce priveşte cerinţa elementului material constând în folosirea (în orice mod, direct ori indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii), Înalta Curte reţine că diseminarea către terţii neautorizaţi, presupune utilizarea (folosirea) datelor, respectiv orice operaţiune subsecventă accesării, realizată de subiectul activ, reprezintă folosirea informaţiei. În cazul concret accesarea este condiţia sine qua non folosirii.

Pentru consumarea infracţiunii în varianta folosirii este suficientă simpla dobândire urmată de remiterea informaţiei către solicitant, în contextul scopului ori intenţiei preordinate de utilizare, nefiind necesară utilizarea efectivă sau producerea rezultatului urmărit. Fapta este consumată în momentul în care informaţia confidenţială, nepublică, obţinută prin accesare nelegală este divulgată în condiţii nelegitime, cu scopul sau intenţia de utilizare ulterioară pentru obţinerea unui avantaj necuvenit.

Elementul material este îndeplinit prin simpla accesare ori interogare ilegală a bazei de date, urmată de remiterea către solicitat a informaţiilor obţinute, acţiuni ce se subsumează folosirii. În ce îl priveşte punctual pe destinatarul sau solicitantul informaţiei, simpla remitere, ajungere în posesia a datelor nedestinate publicităţii a generat evaluarea acesteia din perspectiva scopului prefigurat, operaţiune ce se circumscrie folosirii şi constituie elementului material (verbum regens) al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000.

În cauză, accesarea datelor este premisa sine qua non a folosirii lor ulterioare.

Elementul material este dovedit şi s-a realizat prin acţiunea de accesare, urmată de comunicare/transmitere a datelor nedestinate publicităţii din aplicaţia Revisal, pe lanţul descris anterior. Accesarea şi transmiterea au fost realizate de inculpatul A., subsecvent au fost retransmise prin intermediul participanţilor B. şi C., aceasta din urmă punându-le la dispoziţia coinculpatei D., rămânând fără relevanţă juridică dacă cea din urmă le-a utilizat, în final, pentru iniţierea acţiunilor litigioase, atât timp cât datele erau apte scopului urmărit. Mecanismul aplicat, ce viza obţinerea datelor prin apelarea la funcţionari publici pentru a accesa baza de date oficială, în afara condiţiilor legale, şi trimiterea ulterioară către solicitant, în vederea valorificării într-o manieră certă şi anterior asumată, echivalează cu folosirea datelor în interes individual, respectiv în interesul personal şi declarat al inculpatei D.. Mecanismul astfel conceput a fost eficient în raport cu scopul vizat.

Latura subiectivă. Înalta Curte va constata săvârşirea infracţiunilor, de către inculpatele C. şi D., cu intenţie directă, suma demersurilor exteriorizate pentru atingerea scopului infracţional fiind relevantă concluziei.

În privinţa participaţiei penale, Înalta Curte aminteşte că aceasta nu a făcut obiectul criticilor în apel.

Potrivit art. 47 din C. pen., instigator este cel care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Pentru reţinerea instigării sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o activitate de determinare la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, să nu fi existat o rezoluţie anterioară a autorului, activitatea de determinare să fie realizată cu intenţie, iar determinarea să fie eficientă, autorul să treacă la săvârşirea faptei.

În egală măsură, potrivit art. 48 din C. pen., complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pentru reţinerea complicităţii sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiţii: autorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, complicele să efectueze acte de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către autor, activitatea complicelui să fie intenţionată şi să fi folosit în concret autorului la comiterea infracţiunii.

Înalta Curte constată că, acţiunile reţinute în sarcina participanţilor se subsumează formelor valorificate în acuzare, fără a fi necesare evaluarea exhaustivă, doctrinară ori jurisprudenţială a aspectului (de altfel nedevoluat ori necontestat în calea de atac).

Coroborarea materialului probator, indicat anterior, susţine antrenarea răspunderii penale a inculpatelor D. şi C. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Analiza probelor relevă că au fost iniţiatoarele şi coordonatoarele acţiunii infracţionale, acestea determinându-i pe inculpaţii B. şi A. să obţină şi să furnizeze ori să disemineze către terţi informaţiile confidenţiale din aplicaţia Reges/Revisal.

Instanţa de apel constată că faptele reţinute în sarcina inculpatei D. se circumscriu instigării la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în timp ce ajutorul acordat acesteia de către coinculpata C., prin toate activităţile întreprinse pentru obţinerea informaţiilor solicitate, se circumscrie complicităţii la instigare la aceeaşi infracţiune (art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000).

Instanţa de apel reţine ca neîntemeiate apărările inculpatei D. cu privire la necesitatea folosirii efective a informaţiilor şi "obţinerea folosului", aspecte ce ar fi susţinute în considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale. Prin această decizie Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen., ce reglementează infracţiunea de abuz în serviciu, sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Înalta Curte constată că decizia invocată are în vedere o infracţiune distinctă, prin reglementare şi natură, de cea cercetată în cauza pendinte (infracţiune de rezultat spre deosebire de cea din prezenta cauză ce constituie o infracţiune de pericol).

În privinţa folosirii informaţiei se reiterează ideea că simpla remitere, ajungere în posesia solicitantului a informaţiei nedestinate publicităţii a generat evaluarea acesteia din perspectiva scopului prefigurat, operaţiune ce se circumscrie elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000.

Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., autorul infracţiunii pe care se grefează participaţia penală, s-a reţinut accesarea bazei de date Reges/Revisal pentru verificarea nelegitimă a persoanele fizice E., G. şi F., folosind adresa de utilizator ovidiu.branza, informaţiile astfel obţinute în urma interogării sistemului informatic, respectiv, denumirea societăţilor comerciale cu care cele trei persoane, aveau încheiate contracte de muncă/colaborare, fiind transmise către B. şi în continuare pe filiera expusă, faptă caracterizată în drept, în actul de sesizare, ca realizând elementele constitutive ale infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

În esenţă, descrierea bazei factuale reţinute în sarcina autorului se suprapune peste teza iniţială a normei de incriminare, folosirea datelor, ce absoarbe acţiunea din teza secundă, referitoare la permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii, în contextul în care accesarea a fost urmată de transmiterea ori diseminarea pe lanţul infracţional, către instigatorul ce a conceput planul infracţional şi a urmărit folosirea datelor într-un scop determinat, asumat şi exteriorizat apriori trecerii la act.

Astfel cum s-a arătat anterior, baza factuală, referitoare la accesarea aplicaţiei şi transmiterea informaţiilor nedestinate publicităţii, reţinută în sarcina inculpaţilor este pe deplin dovedită. Inculpaţii nu au contestat situaţia de fapt. Mai mult, inculpata B. a solicitat judecarea în procedura simplificată, procedură care, presupune recunoaşterea integrală a învinuirii.

Înalta Curte, constată că probele existente la dosar şi necontestate de părţi susţin transmiterea de informaţii nedestinate publicităţii, accesate de inculpatul A., prin intermediul inculpatei B. şi C., inculpatei D. ce urmărea folosirea acestora în vederea iniţierii unor litigii faţă de foştii angajaţi.

Totuşi, în privinţa celor doi inculpaţi, A. şi B., probele nu dovedesc obţinerea vreunui folos în urma diseminării acestor informaţii.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, materialul probator nu relevă faptul că inculpatul A. ori coinculpata B. ar fi urmărit obţinerea de bani, bunuri ori alte foloase necuvenit, în persoană proprie sau pentru altul ori că ar fi cunoscut scopul urmărit de cele două inculpate sau că le-ar fi fost promise ori chiar remis avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale, în considerarea conduitei realizate (ca în ipoteza coinculpatei C.). De altfel, acest aspect este susţinut atât de mesajele purtate prin intermediul aplicaţiei I. între A. şi B. ori între B. şi C., cât şi de declaraţiile inculpaţilor A. şi B. în care au arătat că în urma demersurilor efectuate nu au primit vreo sumă de bani. De altfel, inculpata B. a recunoscut săvârşirea faptelor, încă din declaraţia de suspect din 6 martie 2023 unde a detaliat implicarea sa în lanţul infracţional şi a precizat că făcut totul dezinteresat la insistenţele inculpatei C., fără a îl recompensa în vreun fel pe inculpatul A. pentru diseminarea informaţiilor solicitate, ulterior, aceasta solicitând judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei.

Existenţa unui singur mesaj al inculpatei C. în care îi transmite coinculpatei B. "nu ştii pe cineva care m-ar putea ajuta?, contra cost", fără alte probatorii sau elemente concrete ce ar putea dovedi la nivel de certitudine această ipoteză, nu poate susţine condiţia din norma de incriminare, referitoare la existenţa unui folos urmărit sau obţinut.

Înalta Curte constată absenţa probelor care să releve dincolo de un dubiu rezonabil, că cei doi inculpaţi B. şi A. au acţionat cu un scop propriu sau că şi au avut cunoştinţă ori au împărtăşit scopul urmărit de inculpatele C. şi D.. Instanţa de apel constată că cei doi inculpaţi nu au avut reprezentarea şi voinţa clară a rezultatelor urmărite de acestea din urmă, şi nici unele proprii, astfel că Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. faţă de cei doi inculpaţi.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de apel constată că, în cauză, cu privire la faptele inculpaţilor A. şi B. nu s-a făcut dovada cunoaşterii scopului urmărit de inculpatele D. şi C. şi nici al vreunui alt scop subsumat obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Astfel, Înalta Curte va constata, dând eficienţă principiului in dubio pro reo, inaptitudinea probatoriului de a fundamenta, convingător şi sigur, teza acuzării privind cunoaşterea de către numiţii A. şi B. a scopului urmărit de coinculpate ori a urmăririi unui scop individual şi subsumat normei de incriminare în diseminarea informaţiilor nedestinate publicităţii, astfel că instanţa de control judiciar va asuma soluţia primei instanţe (de achitare), schimbând însă cazul de stingere al acţiunii penale.

Individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor C. şi D.

La stabilirea tratamentului sancţionator, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., raportate la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, la mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul ori scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, circumstanţe personale (nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială).

Instanţa de control judiciar reţine că fapta este de o gravitate relativ redusă, dedusă nu din natura sa de a fi o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie ori din modul de operare (prin interpunerea unor persoane în lanţul infracţional), ci din circumstanţele reale şi urmările produse, evaluate din perspectiva întinderii şi gravităţii. Astfel, împrejurările concrete în care au fost comise faptele de către cele două inculpate susţin o diminuare a gravităţii, dedusă din faptul că scopul urmărit a fost abandonat, inculpata D., adoptând ulterior o atitudine pasivă referitor la formularea acţiunilor împotriva foştilor angajaţi, generându-se astfel o afectare redusă a relaţiilor sociale vizate de conduita ilicit penală.

Instanţa nu va omite rolul determinant al inculpatelor în iniţierea şi consumarea infracţiunilor, respectiv conţinutul participaţiilor acestora, însă nu le va evalua ca elemente determinante, ci le va însera şi valoriza în ansamblul circumstanţelor reale şi personale.

În urma analizei cumulate a tuturor elementelor utile individualizării judiciare, instanţa de apel va orienta pedepsele către limita inferioară. Înalta Curte apreciază că ceea ce justifică stabilirea pedepsei spre nivelul limitei minime sunt inclusiv circumstanţele personale favorabile ale inculpatelor D. şi C., respectiv elementele de ordin personal care, coroborate cu lipsa antecedentelor penale, relevă un grad ridicat de integrare socială, cu posibilităţi sporite de reevaluare a atitudinii faţă de normele penale. Criteriile intrate în evaluare şi circumstanţele personale referitoare la mediul familial, profesional, nivelul educaţiei, dovedesc potenţial reformator în privinţa conduitei raportate la normele penale şi vor orienta pedeapsa spre minimul special, individualizare considerată judicioasă şi eficientă pentru atingerea scopului.

Instanţa apreciază că o pedeapsă în cuantum de 2 ani închisoare pentru fiecare inculpată este suficientă pentru a atinge scopul preventiv-educativ şi reflectă un echilibru rezonabil între gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi circumstanţele personale favorabile, reprezentând o modalitate adecvată şi suficientă de realizare a obiectivelor sancţiunii penale, chiar în condiţiile amânării aplicării pedepselor.

Înalta Curte consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen., pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei din perspectiva cuantumului pedepselor stabilite, a lipsei antecedenţei penale, a faptului că inculpatele şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar gravitatea faptelor, relativ redusă, nu impune o altă formă de executare, scopul sancţionator putând fi atins şi prin responsabilizarea acestora pe durata unui termen de supraveghere, cu impunerea unor măsuri menite să reformeze atitudinea faţă de normele penale şi să prevină recidiva.

Înalta Curte, constată că, în raport de persoana inculpatelor, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile de reevaluare a atitudinii faţă de normele penale, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată, instituţia amânării aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din C. pen., realizând o bună individualizare judiciară a executării, fiind adecvată scopului şi eficientă în raport cu acesta.

Înalta Curte subliniază că amânarea aplicării pedepsei nu minimizează caracterul ilicit al conduitei infracţionale, însă permite atingerea scopului sancţiunii în condiţiile asumării de către făptuitori a unei conduite corecte.

Ca urmare, se va dispune amânarea aplicării pedepselor în cuantum de câte 2 ani închisoare pentru inculpatele C. şi D., pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 din C. pen.: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune desemnat la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Instanţa de apel va atrage atenţia inculpatelor asupra necesităţii conformării conduitei viitoare cu normele penale, asupra consecinţelor la care se expun dacă vor comite alte infracţiuni ori dacă nu respectă măsurile de supraveghere şi nu execută obligaţiile ce le revin pe perioada termenului de supraveghere, respectiv revocarea ori anularea acestei măsuri.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, constatând întemeiat apelul formulat de procuror, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., îl va admite, va proceda la desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare:

I. În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, va stabili în sarcina inculpatei D. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea de informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., va dispune amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Va atrage atenţia inculpatei D. asupra prevederilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

II. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, va stabili în sarcina inculpatei C. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la instigare la folosirea de informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., va dispune amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Va atrage atenţia inculpatei C. asupra prevederilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., va achita pe inculpata B. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de complicitate la instigare la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

În temeieul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public vor râmâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., va obliga inculpatele D. şi C. la plata sumei de câte 2575 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (375 în faza de urmărire penală, 1200 de RON judecata în fond şi 1000 de RON judecata în apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

ÎN MAJORITATE

Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 226/F din 22 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Desfiinţează sentinţa penală apelată, şi rejudecând:

I. În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, stabileşte în sarcina inculpatei D. , pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea de informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., dispune amânarea aplicării pedepsei în cuantum de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Atrage atenţia inculpatei D. asupra prevederilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

II. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, stabileşte în sarcina inculpatei C. , pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la instigare la folosirea de informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., dispune amânarea aplicării pedepsei în cuantum de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Atrage atenţia inculpatei C. asupra prevederilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achită pe inculpata B. , sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de complicitate la instigare la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public râmân în sarcina statului.

Obligă inculpatele D. şi C. la plata sumei de câte 2575 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D. şi A., în cuantum de câte 400 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 iulie 2025.

OPINIE SEPARATĂ

În sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 226/F din data de 22.11.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul nr. x/2023 şi a menţinerii soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. dispuse de prima instanţă faţă de inculpaţii A. (presupus autor), B. (presupus complice la instigare), C. (presupus complice la instigare) şi D. (presupus instigator), sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În conformitate cu art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie: Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: (...)

b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

În calitate de autor al infracţiunii mai sus enunţate a fost trimis în judecată, inculpatul A., fiind acuzat că, în data de 19.08.2020, în calitate de inspector de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, urmare solicitării inculpatei B. a accesat succesiv şi a verificat în sistemul informatic REGES/REVISAL persoanele fizice E., G. şi F., folosind adresa de utilizator ovidiu.branza, ulterior comunicându-i inculpatei B. datele rezultate în urma interogării sistemului informatic, respectiv, denumirea societăţilor comerciale cu care cele trei persoane, care au făcut obiectul interogării, aveau încheiate contracte de muncă/colaborare, informaţii ce au fost transmise de B. inculpatei C. (avocat) şi aceasta mai departe către D., cu scopul folosirii de către aceasta din urmă a datelor astfel obţinute pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată a celor trei persoane, pe motiv că ar fi încălcat clauza de confidenţialitate din contractul de muncă pe care l-a avut încheiat anterior cu societatea H. S.R.L., administrată de inculpata D..

De comiterea aceleaşi infracţiuni, dar în calitate de instigator, a fost acuzată inculpata D. şi, în calitate de complice la instigare, inculpatele C. (avocat) şi B..

Probele administrate în cauză, în cursul întregului proces penal, dovedesc această situaţie de fapt.

Tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 presupune, drept cerinţă sine qua non a elementului material, ca acţiunea incriminată să fie săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Această cerinţă ataşată elementului material al infracţiunii de referinţă este cea care a determinat încadrarea infracţiunii în categoria infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, reglementate în Secţiunea a 3-a din Capitolul II - Infracţiuni din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Transpunând tiparul de incriminare de la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la baza factuală, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, se constată că transmiterea/comunicarea realizată de inculpatul A., inspector în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, a informaţiei privind denumirea societăţilor comerciale cu care martorii E., G. şi F. aveau încheiate contracte de muncă/colaborare, în urma acesării sistemului informatic REGES/REVISAL, relevă acţiunea comisivă întreprinsă de inculpat, cu privire la informaţii nedestinate publicităţii.

Însă, pentru a se circumscrie infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, textul de incriminare presupune cu necesitate ca acţiunea ilicit penală realizată de autorul infracţiunii să aibă ca scop obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Aceasta înseamnă că, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, acţiunea ce reprezintă verbum regens să fi implicat/atras/presupus o plată/răsplată/retribuţie pentru sine (autorul infracţiunii) sau pentru altul, tocmai în virtutea naturii juridice a infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, asimilată infracţiunilor de corupţie.

Caracteristica infracţiunii de a fi din categoria infracţiunilor asimilate celor de corupţie, explică/presupune existenţa scopului obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase (pentru sine sau pentru altul), ca şi contraechivalent al conduitei ilicite a autorului infracţiunii (în acelaşi sens, decizia nr. 277/A din 29.10.2018 a ÎCCJ, secţia penală), independent de faptul că infracţiunea este de pericol.

Or, chiar dacă inculpata D. avea ca scop să uziteze informaţiile obţinute de la inculpatul A., pentru iniţierea unor acţiuni de chemare în judecată a celor trei persoane, pe motiv că ar fi încălcat clauza de confidenţialitate din contractul de muncă pe care l-a avut încheiat anterior cu societatea H. S.R.L., această împrejurarea nu are aptitudinea de a se constitui într-o răspată/retribuţie ce se subsumează cerinţei esenţiale a elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, exprimată prin sintagma în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Acţiunea prevăzută în art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este condiţionată, pentru existenţa însăşi a infracţiunii, de cerinţa esenţială inserată în art. 12: dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Scopul urmărit este de esenţa infracţiunii, iar în afara acestui scop nu sunt întrunite cumulativ elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute la lit. b) a art. 12 din Legea nr. 78/2000, completată şi modificată.

Sensul de folos indirect se referă la persoane interpuse, dar tot în ideea de recompensare a actului făptuitorului/autorului infracţiunii.

Prin urmare, nu orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (în acest sens, a se vedea paragraful 35, Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 308 din 28 aprilie 2017).

Noţiunea de folos necuvenit utilizată de legiuitor îşi are explicaţiile doctrinare conturate de-a lungul anilor şi reflectă faptul că folosul astfel obţinut este legal nedatorat, are caracter de retribuţie, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunilor de abuz în serviciu ori de uzurpare a funcţiei (…) folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate (paragraful 24 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 400 din 15 iunie 2016 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 639 din 19 august 2016; paragraful 31 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 308 din 28 aprilie 2017; paragraful 16 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 422 din 15 iunie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 768 din 27 septembrie 2017).

Instanţa de contencios constitutional a mai arătat: mai mult, incriminarea (n.n. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000) urmăreşte deopotrivă, atât sancţionarea încălcării normelor legale care conferă temei şi justificare obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, cât şi folosirii, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor personae neautorizate la aceste informaţii (paragraful 32, Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017).

Chiar dacă scopul prevăzut de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nu se realizează (infracţiunea fiind de pericol), are relevanţă, din perspectiva existenţei tipicităţii infracţiunii, opinia doctrinară în conformitate cu care cel ce îndreaptă spre altul folosul necuvenit este făptuitorul din voinţa sa, şi nu plătitorul favorului care trebuie să fie mereu altul decât beneficiarul plăţii necuvenite. La rândul său, această persoană va beneficia întotdeauna de celelalte avantaje astfel cumpărate în contrapartidă (Dreptul penal al afacerilor, ediţia 7, Editura C. H. Beck, 2021, Drept Penal, C.H. BECK - Alexandru Boroi ş.a.).

Pentru considerentele expuse, în mod evident, crearea unor avantaje coinculpatei D. privind deţinerea unor informaţii ce ar fi putut sta la baza iniţierii unor acţiuni de chemare în judecată - astfel cum reţine procurorul - nu poate constitui obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, în sensul normei de incriminare prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care se constată că nu este îndeplinită cerinţa ca fapta să fi fost comisă în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite şi, pe cale de consecinţă, fapta nu este prevăzută de legea penală, ceea ce impune menţinerea soluţiei de achitare a intimaţilor inculpaţi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.