Extraordinary appeal against preliminary chamber order upholding corruption indictment inadmissible; prior admission of prosecution's appeal stands

Şedinţa publică din data de 12 martie 2025

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

A fost desfiinţată, în parte, încheierea nr. 89/P/CP din 02.07.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi a fost menţinută încheierea din 13.06.2024, pronunţată în aceeaşi cauză.

S-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei (rechizitoriul din data de 16.06.2023 emis în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa), astfel cum a fost remediat prin ordonanaţa din 25.06.2024, legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii A., B., C., D., E., F., G. şi H..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii nr. 89/P/CP din 02.07.2024, care nu contravin hotărârii mai sus menţionate.

Au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A., B., C. şi D..

Împotriva încheierii nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., invocând dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., respectiv faptul că împotriva acestuia s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

În esenţă, a susţinut că prin Ordonanţa din data de 25 mai 2015, emisă în dosarul nr. x/2015, instrumentat de către D.N.A - Serviciul Teritorial Constanta, s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie prev. de art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., privind folosirea în mod direct sau indirect de informaţii care nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, luare de mită şi dare de mită.

La aceeaşi dată, procurorul de caz a întocmit un proces-verbal cu referire la informaţiile deţinute de D.N.A - Serviciul Teritorial Constanta despre activitatea primarului A. pe linia favorizării intereselor societăţii Capitol Aventura S.R.L, precum şi în legătură cu încheierea de contracte de asistenţă juridică cu I. şi Asociatii.

La data de 18.11.2015, a fost ataşat dosarului penal nr. x/2015, denunţul formulat de numitul J. cu referire la săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals, susţinându-se că primarul A. şi B., în calitate de secretar al municipiului si administratorul public G., împreună cu avocatul C., ar fi constituit un grup infracţional organizat în vederea contractării unor servicii de asistenţă juridică plătite din fondurile U.A.T. Mangalia.

Prin Ordonanţa din data de 13.10.2022, emisă în dosarul x/2015 a D.N.A - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie în ceea ce priveşte încheierea contractului de concesiune şi efectuare de cheltuieli religioase şi sportive; clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de luare de mită, dare de mită şi folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii care nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, disjungerea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi angajare a cheltuielilor din bugetele prevăzute de art. 1 alin (2) din Legea nr. 273/2006 peste limita creditelor bugetare aprobate, prevăzută de art. 77 lit. b) din Legea 273/2006, în ceea ce priveşte încheierea contractelor de asistenţă juridică în vederea consilierii, asistenţei şi/sau reprezentaţii în fata autorităţilor publice şi/sau instanţelor de judecată între Municipiul Mangalia şi societatea de avocatura I. şi asociaţii.

Prin Ordonanţa din data de 19.10.2022, emisă în dosarul nr. x/2022 (dosar nou dar format ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2015) s-a dispus de către procurorul de caz extinderea urmăririi penale faţă de A., în calitate de suspect, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 309 C. pen. pentru semnarea a 95 de acte materiale, respectiv semnarea unui număr de 95 contracte de asistenţă juridică.

Fapta reţinută prin Ordonanţa din data de 19.10.2019 este aceea că - "în calitate de ordonator principal de credite, în perioada octombrie 2014 - 27 decembrie 2017 acesta a angajat cheltuieli bugetare cu depăşirea limitelor creditelor bugetare aprobate, fără viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, prin încheierea cu I. şi Asociaţii a unui număr de 95 contracte de asistenţă juridică în urma unei proceduri organizate numai formal, creând aparenţa de legalitate a atribuirii acestor contracte".

Prin rechizitoriul Parchetului din data de 16.06.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a contestatorului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilat infracţiunilor de corupţie prev. de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. (95 acte materiale corespunzător contractelor de asistenţă juridică semnate).

Prin Rechizitoriu s-a reţinut în sarcina lui A. - încălcarea unor norme cu putere de lege urmare a faptului că, în calitate de Primar a încălcat normele privind ordonanţarea plăţilor si a normelor care reglementează posibilitatea angajării de servicii juridice, prin încheierea unui număr de 95 contracte de asistenţă juridică cu I. şi Asociaţii.

Având în vedere actele procedurale, modalitatea în care a fost efectuată urmărirea penală în dosar dar şi probele administrate, s-a formulat în faţa instanţei de cameră preliminară a fondului din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală, mai multe excepţii, instanţa de judecată dispunând restituirea cauzei la parchet.

Iniţial, prin încheierea de cameră preliminară din data de 13.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală în dosarul nr. x/2023 - definitivă prin menţinerea de către Înalta Curte, Curtea a admis în parte cererile şi excepţiile formulate de contestator şi, în conformitate cu art. 345 alin. (3) C. proc. pen. a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea remedierii neregularităţilor din actul de sesizare şi pentru ca Parchetul să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.

Prin ordonanţa din data de 16.06.2023 ICCJ - DNA - ST Constanta a remediat neregularităţile rechizitoriului nr. x al DNA - ST Constanţa şi a menţinut trimiterea în judecată.

Prin încheierea nr. 89/P/CP din data de 07.07.2024, Curtea de Apel Constanţa, verificând ordonanţa din 16.06.2023 a DNA-ST Constanţa, în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a dispus restituirea cauzei la Parchet.

Împotriva soluţiilor pronunţate prin cele două încheieri de cameră preliminară a fondului din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală s-a formulat contestaţie atât de inculpat, cât şi de D.N.A -Serviciul Teritorial Constanţa.

Prin încheierea nr. 844 pronunţată la data de 14.11.2024 (extras filele x din opis) de către instanţa de control judiciar din cadrul Înaltei Curţi a fost respinsă contestaţia inculpatului şi a fost admisă contestaţia Parchetului.

În argumentarea căii de atac, contestatorul a susţinut că judecătorii de cameră preliminară de la instanţa supremă au interpretat şi aplicat în mod greşit textele de lege invocate de către acesta, motiv pentru care a formulat contestaţie în anulare în baza art. 426 lit. i) din C. proc. pen., solicitând, în baza întregului material probator administrat în cauză, admiterea în principiu a căii de atac, şi, pe fond, desfiinţarea încheierii nr. 844 din data de 14.11.2024, cu consecinţa rejudecării contestaţiei, având în vedere că împotriva contestatorului au fost pronunţate două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Cât priveşte motivul invocat în susţinerea acestei căi de atac, a susţinut că acesta se încadrează în motivele prevăzute limitativ în textul de lege, iar dovezile de care înţelege să se folosească în susţinerea prezentei contestaţii se regăsesc în dosarul de urmărire penală, vol. 46, dar şi în cuprinsul dosarului în raport de care s-a invocat încălcarea principiului "ne bis in idem", respectiv dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa - sectia Penală împreună cu întreg dosarul de urmărire penală aferent, respectiv dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă ICCJ -DNA -ST Constanţa (extras filele x din Opis).

În ceea ce priveşte caracterul de hotărâre definitivă a încheierii contestate, ca şi condiţie de admisibilitate, a susţinut că, din acest punct de vedere, legiuitorul a lăsat "neclarificat" termenul de hotărâre "definitivă".

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 370 C. proc. pen., a susţinut că, având în vedere clasificarea hotărârilor, şi încheierea este tot o hotărâre, în accepţiunea C. proc. pen.

În ceea ce priveşte caracterul "definitiv" al acestei hotărâri pronunţate de către Înalta Curte în soluţionarea contestaţiilor formulate in temeiul alt. 347 C. proc. pen., a susţinut că nu există o reglementare strictă a noţiunii în C. proc. pen., legiuitorul folosind noţiunea de "definitiv" atât în cazul sentinţelor/deciziilor, cât şi în cazul încheierilor date în soluţionarea contestaţiilor.

Ca atare, a susţinut că încheierea nr. 844 pronunţată în data de 14.11.2024 de către Înalta Curte este o "hotărâre" în accepţiunea dispoziţiilor art. 370 alin. (3) din C. proc. pen.

Aceasta are caracter "definitiv" întrucât este pronunţată în soluţionarea contestaţiei, ca şi cale de control judiciar prin care a fost respinsă contestaţia inculpatului şi a fost admisă contestaţia parchetului.

Totodată, s-a susţinut că părţile trebuie să beneficieze de toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa CEDO, inclusiv în faza de cameră preliminară, printre care se înscrie şi obligaţia tribunalelor de a respecta principiul "ne bis in idem" potrivit căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

S-a subliniat că procedura desfăşurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis - aspect confirmat de jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

Ca atare, a susţinut că, în speţă, urmează a constata că este imperios necesar a se verifica în ce măsură judecătorul de cameră preliminară, în soluţionarea contestaţiei, a analizat respectarea principiului ne bis in idem, aspect care poate fi verificat numai în cadrul procesual prevăzut de 426 lit. i) C. proc. pen.

Considerând că singurul remediu pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi respectarea principiului ne bis in idem îl reprezintă contestaţia în anulare, s-a solicitat aplicarea directă în dreptul intern a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (art. 11 şi 20 din Constituţie) pentru ca părţile să beneficieze de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.

Pe fondul contestaţiei în anulare, a dezvoltat motivele pentru care a apreciat incidenţa în cauză a principiului ne bis in idem prin raportare la încheierea nr. 844 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2023 şi încheierea nr. 228/2015 din data de 01.09.2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa, secţia penală.

În esenţă, a susţinut că, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea nr. 228/01.09.2015 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul K. împotriva Ordonanţei procurorului nr. 114/P/2015 din data de 25.05.2015, plângere care viza soluţia de clasare întemeiată pe împrejurarea că fapta săvârşită de A. constând în încheierea de contracte de asistenţă juridică cu diverşi avocaţi, printre care şi contractele semnate cu I. şi Asociatii, nu există.

A susţinut că aceleaşi fapte pentru care anterior s-a dispus clasarea şi respingerea plângerii împotriva soluţiei de clasare, fac obiectul cercetării în cauza în care s-a respins contestaţia împotriva încheierii pronunţate în procedura de cameră preliminară.

Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Examinând calea de atac cu care a fost investită, prin raportare la motivele invocate şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Specificul căii de atac a contestaţiei în anulare este definit în cuprinsul dispoziţiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 426 din C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă când: a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală instanţa examinează dacă respectiva cale de atac, contestaţia în anulare, priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Examinând, cu precădere, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.

Cât priveşte condiţia formulării cererii de contestaţie în termenul prevăzut de lege, se constată că aceasta este îndeplinită, prin raportare la motivul de contestaţie invocat, respectiv cel prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. i) (când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă), situaţie în care, potrivit dispoziţiilor art. 428 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând.

În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de lege se constată că, astfel cum rezultă din cererea scrisă, contestatorul a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen., respectiv situaţia în care "împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă".

Deşi în cuprinsul cererii scrise, contestatorul a precizat motivele pe care se sprijină contestaţia, subsumate prevederilor art. 426 C. proc. pen., Înalta Curte, verificând sustenabilitatea cazului de contestaţie în anulare invocat, apreciază că motivele au fost invocate formal şi nu impun admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, întrucât în cauză nu există probe care să conducă la această soluţie.

Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea atacată de contestator, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 426 din C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre definitivă prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre definitivă pronunţată în procedura camerei preliminare. Or, în cauză, încălcările procedurale invocate de contestator nu fac referire la judecata în faţa unei instanţe care a soluţionat fondul cauzei.

Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă şi pentru acest motiv, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac.

Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare este un mijloc procesual prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, să efectueze un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeaşi instanţă, cu eventuala consecinţă a retractării hotărârii în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., rezultă că această cale extraordinară de atac, a contestaţiei în anulare se referă la vicii sau nulităţi de procedură ivite în faţa instanţei de apel, raţiunea legiuitorului fiind de a da posibilitatea părţilor, care nu mai pot exercita o altă cale de atac, de a invoca încălcări procedurale care, în faţa instanţei de apel, ar duce la desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă, conform art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 şi Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".

Aşadar, se constată că, în cauză, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale, contestaţia în anulare dedusă judecăţii nefiind admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Prin urmare, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. O atare constatare atrage inadmisibilitatea cererii formulate.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 844 din data de 14 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2025.