Illegal access to information system: scope of "without right" and irrelevance of personal use of lawfully accessed data

Şedinţa publică din data de 20 martie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 48/12.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 Tribunalul Militar Timişoara, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul plt. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul plt. A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă prev. şi pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul plt. A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, faptă prev. şi pedepsită de art. 323 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare, la care se adaugă 6 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse la care a fost condamnat inculpatul (18 luni/3= 6 luni), pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului fiind cea de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. cu referire la art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 din C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din C. pen., termen care se calculează, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului plt. A. obligaţia de a urma un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul plt. A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul în cadrul Primăriei comunei Ribiţa sau Primăriei municipiului Brad, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, în condiţiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Hunedoara.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., a stabilit că supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Hunedoara.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., a stabilit ca supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) să se facă de Serviciul de Probaţiune Hunedoara.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului plt. A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecinţa executării pedepsei în regim de detenţie, în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţă, în cazul în care nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite de instanţă până la expirarea termenului de supraveghere, precum şi în cazul în care mai săvârşeşte o infracţiune pe parcursul termenului de supraveghere.

A luat act că persoana vătămată Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 640,7 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu privire la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii, întrucât inculpatul a acţionat cu depăşirea limitelor autorizării (în sensul art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003), accesul nefiind făcut în interes de serviciu, ci în interes personal.

S-a reţinut că scopul urmărit de inculpat prin accesarea bazei de date a fost unul exclusiv personal, vindicativ, constând în obţinerea datelor de identitate complete ale numitului B., în vederea îndeplinirii unui act abuziv (sancţionarea vădit nelegală a unei persoane nevinovate prin contrafacerea unui proces-verbal de contravenţie în care s-au consemnat date nereale), accesul fiind realizat deci fără drept.

Întrucât pătrunderea în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor s-a făcut în scopul obţinerii de date informatice (datele cu caracter personal ale numitului B.), s-a apreciat că este îndeplinită şi cerinţa scopului special al formei agravate incriminate în art. 360 alin. (2) din C. pen.

S-a mai reţinut că procedura de autentificare într-un sistem informatic reprezintă o măsură de securitate, iar în concret depăşirea acesteia prin introducerea în mod neautorizat (în scop personal, de răzbunare) a unor credenţiale conduce în mod automat la incidenţa dispoziţiilor art. 360 alin. (3) din C. pen.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, s-a reţinut că este reprezentată de starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură bazele electronice de date, iar aceasta s-a produs în momentul logării în aplicaţie, moment la care utilizatorul a putut beneficia de resursele sistemului informatic. Legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatul socialmente periculos rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 42 din 15.05.2024 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul plt. A. împotriva sentinţei penale nr. 48/12.12.2023 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara.

În acord cu prima instanţă, Curtea a reţinut că fapta comisă de inculpatul A. întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen.

A reţinut că pentru existenţa elementului material este necesar ca acţiunea prin care se produce o lezare a atributelor securităţii sistemelor sau datelor informatice să fie realizată "fără drept". Or, conform art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003, acţionează fără drept persoana care depăşeşte limitele autorizării.

Prin urmare, împrejurarea că inculpatul avea dreptul să acceseze baza de date D.E.P.A.B.D. în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu de jandarm nu reprezintă o împrejurare de natură să înlăture răspunderea penală care îi incumbă acestuia în situaţia accesării acestei baze de date, în scopul obţinerii de date informatice, în interes personal, cum este situaţia de faţă.

Împotriva deciziei penale nr. 42 din data de 15.05.2024 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, inculpatul A., prin apărător ales, a declarat recurs în casaţie la data de 12.06.2024, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de acces fără drept, la un sistem informatic, în forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen.

Astfel, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţele de fond şi apel, cu referire la împrejurarea că inculpatul a procedat, prin intermediul dispecerului de serviciu (în condiţiile nefuncţionării staţiilor C. din dotare), în timpul programului de serviciu, în scopul (interes personal - dorinţa de răzbunare), la accesarea sistemului informatic D.E.P.A.B.D., pentru a afla datele numitului B., s-a arătat că nu este îndeplinită tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 360 din C. pen., nefiind realizată condiţia esenţială, ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii, respectiv accesul să se fi realizat "fără drept".

Prin urmare, s-a menţionat că pentru a se realiza tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 360 din C. pen., este necesar ca accesul la sistemul informatic, în speţă, baza de date D.E.P.A.B.D., să se fi realizat fără drept, iar, în lipsa unei accesări fără drept, fapta penală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu este tipică, impunându-se achitarea acestuia.

Or, în cauză, accesul la sistemul informatic nu s-a realizat fără drept de către inculpat, în condiţiile în care acesta, în calitate de subofiţer operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarm Judeţean Decebal Hunedoara avea dreptul de a accesa baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date pentru a verifica persoane în vederea stabilirii datelor de identificare ale acestora.

Astfel, inculpatul a avut atribuit un cont de utilizator şi parolă, în baza cărora, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu putea efectua interogări în bazele administrate de Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor, cont înregistrat la data de 10.03.2016 şi dezactivat la data de 29.03.2023, prin intermediul căruia a efectuat 15 interogări, aspect necontestat în cuprinsul hotărârii atacate.

Lipsa autorizării sau depăşirea limitelor acesteia trebuie să vizeze accesul şi nu folosirea datelor informatice, fiind fără importanţă modul sau scopul în care informaţiile obţinute prin această acţiune au fost utilizate ulterior consumării accesului sau dacă nu au fost folosite în cadrul unei anumite activităţi, motiv pentru care orice analiză făcută sub acest aspect, excedează operaţiunii de stabilire a tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din C. pen.

Aşadar, împrejurarea că inculpatul a utilizat datele obţinute în scop personal - pentru a se răzbuna pe martorul B., în timpul orelor de program, nu se înscrie, în opinia apărării, în tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 360 din C. pen.

Având în vedere argumentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a deciziei atacate şi a sentinţei penale nr. 48 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, şi achitarea inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 42 din 15 mai 2024 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 12 septembrie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esenţă, lipsa cerinţei esenţiale ataşate elementului material al infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1) din C. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită "fără drept".

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, precum şi de la încadrarea juridică reţinută de aceeaşi instanţă, respectiv art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. în forma participaţiei improprii.

Astfel, instanţa de apel a reţinut în fapt, în esenţă, că inculpatul plt. A., la data de 11 aprilie 2021, urmărind un interes personal (dorinţa de răzbunare) şi dorind să afle datele cu caracter personal ale numitului B., în vederea completării procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/11.04.2021, a determinat pe plt. adj. şef D. (care a acţionat fără vinovăţie) să acceseze baza de date evidenţa persoanelor administrată de D.E.P.A.B.D. (sistem informatic la care accesul este restricţionat, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate), să vizualizeze şi să-i comunice numele şi prenumele persoanei vătămate, data naşterii, codul numeric personal, seria şi numărul cărţii de identitate, denumirea autorităţii care a eliberat actul de identitate şi data emiterii, precum şi adresa de domiciliu a numitului B..

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., săvârşită în forma participaţiei improprii, şi are următorul conţinut:

(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Se constată că art. 360 din C. pen. reglementează infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, într-o variantă de bază, ce interzice accesul, fără drept, la un sistem informatic (alin. (1), şi două variante agravate, care constau în comitere faptei descrise în alin. (1) în scopul obţinerii de date informatice (alin. (2) ori cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, respectiv prin încălcarea unor norme de securitate (alin. (3).

Obiectul juridic special al acesteia este constituit din relaţiile sociale ale căror naştere şi dezvoltare sunt condiţionate de siguranţa/securitatea sistemelor şi datelor informatice constând în asigurarea confidenţialităţii, integrităţii şi accesibilităţii acestora, fără ca textul de incriminare să protejeze patrimoniul persoanei sau alte valori sociale ce ar putea fi lezate printr-o acţiune distinctă.

Potrivit normei de incriminare elementul material al laturii obiective a infracţiunii în varianta tip este reprezentat de acţiunea propriu-zisă de accesare a unui sistem informatic, sub formele şi modalităţile la care face trimitere norma de incriminare.

Prin verbul a accesa se înţelege potrivit Dicţionarului Explicativ Român "a apela date sau informaţii; a face funcţional; a intra într-o reţea, într-un program".

Se constată că, în speţă, inculpatului A. i se reproşează că l-a determinat pe plt. adj. şef D. (care a acţionat fără vinovăţie) să acceseze (a se citi "să intre") baza de date evidenţa persoanelor administrată de D.E.P.A.B.D. pentru a-i comunica datele persoanei vătămate B., întrucât nu îi funcţiona sistemul C., pentru a folosi în scop personal informaţiile obţinute (aplicarea unei amenzi în scop vindicativ).

Înalta Curte, preliminar, arată că instigarea este o formă de participaţie secundară, care presupune determinarea unei persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Pe cale de consecinţă, aprioric, se impune a se stabili dacă acţiunea plt. adj. şef D. reprezintă un acces fără drept la un sistem informatic în sensul art. 360 din C. pen.

Înalta Curte constată că infracţiunea prevăzută de art. 360 a fost preluată de C. pen. din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care, în cartea I, titlul III, capitolul III - Infracţiuni şi contravenţii, art. 42-51 cuprindea infracţiunile contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, infracţiunile informatice şi pornografia infantilă prin sisteme informatice, dispoziţii care au fost abrogate, ulterior, prin art. 130 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. C. pen. nu a preluat şi toate definiţiile din Legea nr. 161/2003, astfel încât, trebuie analizat dacă, în aceste condiţii, sintagma "fără drept" din textul art. 360 din C. pen. se completează cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, o lege extrapenală, care stabilesc, inter alia, că acţionează fără drept persoana care depăşeşte limitele autorizării.

În analiza întreprinsă, Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 183/2018 Curtea Constituţională a României a respins, ca nefondată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de E. în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, secţia penală şi a constatat că dispoziţiile art. 360 alin. (3) din C. pen. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În esenţă, Înalta Curte constată că excepţia invocată, care a generat analiza instanţei de contencios constituţional, critica prevederile legale ale art. 360 din C. pen., deoarece ar fi preluat în mod deficitar dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 care reglementau infracţiunile cu privire la încălcarea normelor de siguranţă, folosind sintagma "asupra unui sistem informatic". Prin urmare, Curtea Constituţională nu a analizat în această decizie sintagma "fără drept", ci sintagma "asupra unui sistem informatic", respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată, în condiţiile în care C. pen., în art. 181, similar cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, stabileşte că "prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic." Este adevărat că, analizând sintagma "asupra unui sistem informatic" în considerentele acestei decizii, de respingere, Curtea Constituţională a arătat că, deşi C. pen. nu a preluat toate definiţiile din Legea nr. 161/2003, aceasta rămâne în continuare un reper pentru înţelegerea elementelor de conţinut ale infracţiunii criticate, iar practica şi jurisprudenţa anterioară îşi păstrează actualitatea, întrucât noua reglementare nu aduce modificări conţinutului infracţiunii.

Analizând tipicitatea obiectivă a acţiunii efectuate de plt. adj. şef D. la instigarea inculpatului A., din perspectiva întrunirii condiţiei "fără drept", Înalta Curte, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate, are o rezervă în a aprecia că, o atare menţiune, din considerentele deciziei sus amintite a Curţii Constituţionale, are aptitudinea de a conduce la concluzia că textul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 completează şi explicitează dispoziţiile art. 360 alin. (1) din C. pen.. Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine.

Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului şi a celorlalte elemente de identificare. Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conţinut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Prin urmare, înţelegând că prin normă complementară se desemnează acea normă care completează, întregeşte, complineşte, explică, Înalta Curte constată că, în C. pen., nu se face nicio trimitere la Legea nr. 161/2003, astfel încât lipseşte fundamentul legal al reţinerii caracterului acesteia din urmă de a fi normă completatoare pentru infracţiunile reglementate de cod.

În ceea ce priveşte reţinerea Curţii Constituţionale, care, analizând, astfel cum s-a arătat mai sus, exigenţele de constituţionalitate ale art. 360 din C. pen., din perspectiva sintagmei "asupra unui sistem informatic" a stabilit că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 rămâne un reper pentru înţelegerea elementelor de conţinut ale infracţiunii, Înalta Curte constată că un principiu necesar a fi analizat, pentru a stabili dacă dispoziţiile art. 360 alin. (1) din C. pen. pot fi interpretate în lumina art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, este acela al legalităţii incriminării, pornind de la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevede şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie.

Rezultă astfel că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora [Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29;

Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi S.R.L.

şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91]. Astfel, valorificând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin prisma principiului legalităţii incriminării, astfel cum este dezvoltat de jurisprudenţa sus amintită a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că se impune a se diferenţia între calificarea de reper pentru înţelegerea elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 360 din C. pen., pe care Decizia nr. 183/2018 o dă dispoziţiilor Legii nr. 161/2003, respectiv aceea de mecanism de orientare, şi noţiunea de supliment de incriminare, acesta din urmă fiind în contradicţie cu exigenţele principiului legalităţii incriminării.

Nu mai puţin, în aprecierea tipicităţii obiective a faptelor imputate inculpatului A., relevă Înalta Curte, sub un prim aspect, că art. 360 din C. pen. are ca obiect de ocrotire sistemul informatic, iar sub un al doilea aspect că este o infracţiune de pericol, care se consumă de îndată ce agentul accesează sistemul informatic, fiind fără relevanţă, sub aspectul acestei incriminări, conduita sa ulterioară, respectiv acţiunile pe care le întreprinde după ce accesează sistemul informatic.

Pe cale de consecinţă, din această perspectivă, nu au nicio relevanţă dispoziţiile Legii nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice (în vigoare la 11.04.2021) referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competenţe în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi libera circulaţie a acestor date, dar şi prelucrarea lor în scopul realizării activităţilor de menţinere şi asigurare a ordinii şi siguranţei publice de către autorităţile competenţe (din care face parte şi Jandarmeria Română), în limitele competenţelor stabilite, întrucât acestea protejează datele cu caracter personal şi, în niciun caz, sistemul informatic. În esenţă, premisa care nu trebuie ignorată este aceea a obiectului de ocrotire a normei de incriminare, infracţiunea de "acces ilegal la un sistem informatic" fiind inclusă în titlul V capitolul VI, cu denumirea "infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice". Or, pornind de la această premisă, pentru conturarea tipicităţii obiective a infracţiunii de "acces ilegal la un sistem informatic", nu au relevanţă, în egală măsură, nici dispoziţiile art. 3 lit. h) din Protocolul de Cooperare nr. 84262/10.12.2008 - 5070706/10.12.2008 încheiat între R.N.E.P. şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, întrucât acestea prevăd că pentru cazurile în care se constată utilizarea abuzivă a informaţiilor din bazele de date, în afara atribuţiilor de serviciu, prin încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, Jandarmeria Română va informa în scris Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor cu privire la măsurile administrative luate faţă de utilizatorii în cauză, solicitând în acelaşi timp revocarea drepturilor de acces a acestora la bazele de date. Cu alte cuvinte, prin intermediul acestora se instituie interdicţia accesului la date cu caracter personal în alte scopuri decât cele necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Prin Decizia nr. 68/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "În interpretarea dispoziţiilor art. 360 alin. (1) din C. pen. privind accesul ilegal la un sistem informatic, în cazul persoanelor care pot interoga oricând o bază de date conţinând informaţii nepublice, o asemenea interogare neurmată de efectuarea ulterioară a unor acte specifice exercitării atribuţiilor de serviciu în legătură cu interogarea efectuată poate reprezenta o depăşire a limitelor pentru care a fost acordată autorizarea." A reţinut însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că ceea ce se solicită este a se stabili dacă, "în cazul persoanelor care pot interoga oricând o bază de date conţinând informaţii nepublice, o asemenea interogare neurmată de efectuarea ulterioară a unor acte specifice exercitării atribuţiilor de serviciu în legătură cu interogarea efectuată poate reprezenta o depăşire a limitelor pentru care a fost acordată autorizarea", respectiv dacă, în această situaţie particulară ce formează obiectul cauzei cu care a fost învestită instanţa de trimitere, faptele imputate inculpatului întrunesc sau nu elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din C. pen. privind accesul ilegal la un sistem informatic.

Or, analiza depăşirii limitelor autorizării implică, pe de o parte, stabilirea existenţei autorizării legale sau contractuale, iar, pe de altă parte, determinarea conţinutului acesteia, singurul în măsură să furnizeze criteriile obiective în raport cu care se poate concluziona asupra caracterului legal sau ilegal al accesului la sistemul informatic. În acest sens, în cadrul examenului realizat, a precizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, organul judiciar verifică, în temeiul actelor normative care reglementează competenţele şi atribuţiile de serviciu într-un anumit domeniu de activitate, al regulamentelor de ordin intern sau al clauzelor specifice din contractele de muncă şi al prevederilor din fişele postului, limitele autorizării, dar şi conduita materială efectivă a agentului pe durata accesului la sistemul informatic, toate acestea constituind aspecte de natură strict factuală, ce diferă de la caz la caz, în funcţie de particularităţile speţei deduse judecăţii, şi care urmează a fi stabilite de instanţa învestită pe baza materialului probator administrat în cauză, care va fundamenta concluzia depăşirii sau a nedepăşirii respectivelor limite şi, implicit, a caracterului legal ori ilegal al accesului.

Prin urmare, chiar dacă s-ar admite că este incriminată acţiunea agentului care accesează sistemul informatic cu depăşirea limitelor autorizării, în cazul plt. adj. şef D. nu s-a stabilit care era conţinutul autorizării de a accesa sistemul informatic, fiind relevat doar faptul că inculpatul l-a instigat pe acesta să acceseze baza de date D.E.P.A.B.D. în interesul său personal, aspect care, din perspectiva infracţiunii prevăzute de art. 360 din C. pen. nu prezintă nicio relevanţă atâta vreme cât respectivul jandarm poate interoga baza de date doar în interesul său de serviciu, şi nu în interesul de serviciu al altei persoane.

Prin urmare, dacă s-ar admite că este incriminat accesul la sistemul informatic cu depăşirea limitelor autorizării, iar scopul urmărit, altul decât cel de serviciu, ar reprezenta o astfel de depăşire, ar fi lipsit de orice semnificaţie faptul că interesul colegului la solicitarea căruia se întreprinde accesul este unul care ţine de exercitarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia sau de un interes personal, câtă vreme titularul credenţialelor trebuie să le utilizeze doar în interesul său de serviciu şi nu al altuia şi câtă vreme respectivul titular nu ar avea posibilitatea sau competenţa de a verifica dacă informaţia cerută este necesară pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu ale solicitantului, mai ales în condiţiile în care este posibil şi chiar probabil ca aceste din urmă aspecte să ţină de secretul de serviciu.

Înalta Curte mai reţine că nu s-a stabilit dacă jandarmul care a procedat la interogarea bazei de date D.E.P.A.B.D. era autentificat în sistemul informatic anterior interogării bazei de date D.E.P.A.B.D., aspect relevant pentru stabilirea tipicităţii faptei. În acest sens, sunt relevante, considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul cărora s-a arătat că accesul fără drept la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. pen., se consumă în momentul realizării elementului material al laturii obiective, respectiv al accesului, când autorul, interacţionând la nivel logic cu sistemul informatic, beneficiază de resursele ori/şi de funcţiile lui şi când se produce urmarea imediată constând în lezarea relaţiilor sociale privind siguranţa/securitatea sistemelor şi datelor informatice prin asigurarea confidenţialităţii, integrităţii şi accesibilităţii acestora.

Înalta Curte reţine că, în cazul accesării unei baze de date, accesul la un sistem informatic are loc la momentul autentificării. După cum s-a arătat în doctrină, "autentificarea reprezintă procesul prin care un utilizator este identificat în cadrul unui sistem informatic prin nume utilizator, parolă, cod de acces, cod de verificare sau alte asemenea date - denumite "credenţiale de acces" - care probează existenţa unei accepţiuni formale acordată respectivului utilizator de a interacţiona cu sistemul. Pe de altă parte, utilizarea credenţialelor de acces presupune mai înainte existenţa unui "cont de utilizator", cont care se creează în sistem de către un responsabil IT sau de către orice altă persoană desemnată, în baza dispoziţiei unei persoane competente sau apte să dea o astfel de decizie.(…) Odată autentificarea realizată, funcţionarul este plasat virtual în spaţiul denumit generic "cont de utilizator", căruia îi sunt alocate (în baza permisiunilor formale acordate) mai multe operaţiuni logice (de comandă şi control) asupra sistemului de operare, mijloacelor de stocare ori asupra unuia sau mai multor seturi de date informatice, operaţiuni care, la nivelul sistemului informatic, reprezintă execuţia unor instrucţiuni de prelucrare de date" (M.

Dobrinoiu, Consideraţii tehnice şi juridice privind reţinerea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în situaţia interogării unei baze de date prin depăşirea limitelor autorizări, în Penalmente Relevant, nr. 1/2021, p. 74). Concluzia care se desprinde este aceea că, odată accesat sistemul informatic, odată ce autorul, interacţionând la nivel logic cu sistemul informatic, beneficiază de resursele ori/şi de funcţiile lui, conduita sa ulterioară (care are loc uneori chiar şi după câteva ore) de a interoga baza de date excedează normei de incriminare din art. 360 din C. pen.:

în concret, odată ce plt. adj. şef D. accesase, în mod legal, sistemul informatic care conţinea baza de date D.E.P.A.B.D., acţiunea ulterioară de interogare a bazei de date, în scop personal, nu întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de "acces ilegal la un sistem informatic" prevăzută de art. 360 din C. pen., pentru că legiuitorul nu a incriminat "folosirea" fără drept a unui sistem informatic sau "accesarea fără drept a datelor informatice", ci accesul la sistemul informatic, care a precedat, care a fost preexistent interogării bazei de date la solicitarea inculpatului A..

Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat şi în doctrină (M. Dobrinoiu, op.cit., p.

73) bazele de date (colecţiile de informaţii, evidenţele electronice) reprezintă seturi de date informatice care, însă, nu se circumscriu programelor informatice indispensabile existenţei şi funcţionării unui sistem informatic şi nu se circumscriu noţiunii de "sistem informatic" astfel cum este definit de art. 181 din C. pen., astfel încât o eventuală interacţiune "neautorizată" a unui utilizator cu aceste seturi structurate de date nu este de natură să atragă, din punct de vedere tehnic şi obiectiv, tipicitatea infracţiunii prevăzute la art. 360 din C. pen..".

Mai mult, şi în considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Înaltei Curţi-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte caracterizarea faptei ca infracţiune conduita ulterioară a agentului în raport cu informaţiile obţinute prin accesarea sistemului informatic, sub aspectul folosirii sau nefolosirii lor ori al scopului în care au fost efectiv utilizate (în cadrul activităţii de serviciu sau fără legătură cu aceasta), deoarece aceasta intervine după momentul consumării infracţiunii. În concret, orice acţiune ulterioară (de exemplu, divulgarea unor informaţii) va fi sancţionată doar dacă este incriminată de legiuitor ca o infracţiune de sine stătătoare (de exemplu, favorizarea făptuitorului, compromiterea intereselor justiţiei etc.). După cum arată şi considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, existenţa infracţiunii prev. de art. 360 din C. pen. nu poate depinde de conduita ulterioară a autorului, respectiv de scopul în care urmează a fi utilizate informaţiile obţinute.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că fapta plt. adj. şef D. de a interoga o bază de date la care se conectase în mod legal, nu este prevăzută de legea penală, chiar dacă interogarea s-a făcut în alt scop decât acela al exercitării atribuţiilor proprii de serviciu, astfel încât nici acţiunile inculpatului A. nu pot fi apreciate ca întrunind elementele de tipicitate obiectivă ale instigării la infracţiunea de "acces ilegal la un sistem informatic" astfel cum este prevăzută de art. 360 din C. pen.

Înalta Curte învederează că, spre deosebire de dreptul penal român, în dreptul comparat, de exemplu în dreptul francez sau italian este incriminată menţinerea frauduloasă a accesului în sistemul informatic, iar, în dreptul american, este incriminat accesul la un sistem informatic cu depăşirea limitelor autorizării. Totuşi, pentru a înţelege ce anume înseamnă depăşirea limitelor autorizării, un exemplu relevant este dat de cauza Van Buren vs. Statele Unite ale Americii. Curtea Supremă a SUA a statuat că o persoană se consideră că depăşeşte limitele de autorizare a accesului la un sistem informatic în situaţia în care acea persoană realizează un acces legal, permis, dar apoi obţine informaţii aflate în anumite zone ale sistemului informatic - cum ar fi fişiere, foldere sau baze de date - care îi sunt interzise. Curtea Supremă a SUA a mai arătat că, în calitatea sa de poliţist, Van Buren a accesat legal, cu drept, sistemul informatic al poliţiei şi, mai mult, acesta era îndreptăţit să prelucreze (inclusiv prin consultare) informaţiile despre înmatricularea vehiculelor, nefiind în postura de a încălca legea penală privind accesul neautorizat la un sistem informatic chiar dacă scopul prelucrării datelor din evidenţele poliţiei a fost unul necorespunzător (în afara atribuţiilor de serviciu ale acestuia).

În sinteză, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale ale art. 360 din C. pen. nu incriminează accesul cu depăşirea limitelor autorizării, că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 nu au calitatea de normă completatoare pentru C. pen., ci doar aceea de mecanism de orientare, în lumina Deciziei nr. 183/2018 a Curţii Constituţionale, dar şi că, inclusiv în situaţia în care s-ar admite că o atare acţiune este incriminată, ea nu poate fi determinată decât în condiţiile evocate de Decizia nr. 68/2021 a ÎCCJ, adică de conţinutul concret al autorizării care, în speţă, nu este identificat, singurele trimiteri fiind făcute la norme cu un obiect diferit de ocrotire, respectiv protecţia datelor cu caracter personal şi nu sistemul informatic. Mai mult, infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic se consumă la momentul interacţiunii logice cu sistemul informatic, fiind lipsită de relevanţă, pentru reţinerea acestei infracţiuni, atât conduita ulterioară a agentului, cât şi scopul accesării, depăşirea limitelor accesării lipsind atâta vreme nu s-au accesat fişiere, foldere sau baze de date care erau interzise agentului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 42 din 15 mai 2024 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce priveşte participaţia improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. din C. pen.

Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă prev. şi pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- sporul de 6 luni închisoare

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. va recontopi pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, respectiv:

- 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, faptă prev. şi pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen.

- 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 din C. pen. în cea mai grea de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 lună şi 10 zile reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, de 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. fiind de 1 (un) an 3(trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. cu referire la art. 67 alin. (1) din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

Va menţine dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an 3(trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 426 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond.

Va înlătura dispoziţia de obligare a apelantului-inculpat la plata a 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casaţie formulat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 42 din 15 mai 2024 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce priveşte participaţia improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. din C. pen.

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, faptă prev. şi pedepsită de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă prev. şi pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 din C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

- sporul de 6 luni închisoare

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. recontopeşte pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, respectiv:

- 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, faptă prev. şi pedepsită de art. 321 alin. (1) din C. pen.

- 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 din C. pen. în cea mai grea de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 lună şi 10 zile reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, de 4 (patru) luni închisoare, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. fiind de 1 (un) an 3(trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. cu referire la art. 67 alin. (1) din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 3 ani, calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) şi (5) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

Menţine dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an 3(trei) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 426 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond.

Înlătură dispoziţia de obligare a apelantului-inculpat la plata a 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casaţie formulat de inculpat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 martie 2025.