Waiver of penalty for aiding falsified vaccination certificate: application of reduced sentencing discretion under Article 80 Penal Code

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52/F din data de 25.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei un avertisment.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a anulat înscrisul falsificat, respectiv adeverinţa de vaccinare emisă pe numele A., RENV code x, care atestă în mod fals vaccinarea la data de 28.10.2021 cu vaccinul B. lot ACA5777.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 1000 de RON (din care 193 de RON în cursul urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin rechizitoriul emis la 14.10.2024 în dosarul nr. x/20211 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., avocat suspendat din cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual, prev. art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară faţă de C., D., E. cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faţă de F., G. şi H., cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că inculpata A., în cursul lunii octombrie 2021, a pus la dispoziţia suspectului C., medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, suspectul C. (cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor) a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverinţă de vaccinare falsă.

S-a arătat că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este susţinută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal din 22.11.2021 privind investigaţiile la sediile CMI C., adresa CAS Călăraşi nr. 16424/25.11.2021, adresa CAS Călăraşi nr. 16709/08.12.2021, adresa x/17.11.2021, proces-verbal din 06.12.2021, adresa INSP nr. x/10.12.2021, adresa INSP nr. x/13.05.2022, manualul RENV, proces-verbal de percheziţie domiciliară din 09.05.2022, proces-verbal de copiere din 18.05.2022, proces-verbal din 06.07.2022 de valorificare a rezultatului percheziţiei informatice, adresa I. S.A. nr. 15165/08.12.2022, adresa J. S.A. nr. 100/06/03/01113105 din 04.11.2022, adresa INSP nr. x/10.10.2022, adresa K. S.A. nr. 211570/28.07.2022, adresa IGPR-UTAI nr. x/29.03.2022, proces-verbal analiză trafic date din 15.07.2024, adresa JGPR-UTAI nr. x/19.08.2022, proces-verbal din 22.02.2024, proces-verbal acoperire 29.07.2024, proces-verbal distanţă din 15.07.2024, declaraţii L., M., N., D. şi E., adresa Baroului Bucureşti nr. 1969/R/24.02.2022, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate din datele de 20.04.2022, 10.05.2022, 03.05.2022, 06.05.2022, 11.05.2022, 12.05.2022, 27.05.2022, 31.05.2022.

Prin încheierea din şedinţa de cameră de consiliu de la data de 09.01.2025, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit la 14.10.2024 în dosarul nr. x/20211 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpata A. şi a constatat, de asemenea, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi începerea judecăţii cauzei privind pe inculpată.

La termenul din şedinţa publică de la data de 28.03.2025, instanţa a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpata A., fiind audiată de instanţă, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., a arătat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, învederând că doreşte ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înţelegând astfel să beneficieze de dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii.

Declaraţia inculpatei de recunoaştere a fost consemnată şi ataşată la dosar.

Instanţa a admis cererea inculpatei de a se proceda la judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere faptul că aceasta a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosar, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea reţinută în actul de sesizare a instanţei, constând în aceea că inculpata A., în cursul lunii octombrie 2021, a pus la dispoziţia suspectului C., medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, suspectul C. a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverinţă de vaccinare falsă.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, medicul C. a realizat activitatea de vaccinare la sediul declarat la Casa de Asigurări de Sănătate Călăraşi în comuna Dor Mărunt, sat Dâlga, jud. Călăraşi şi pe raza com. Belciugatele, str. x, sat Belciugatele, jud. Călăraşi, conform adresei CAS Călăraşi nr. 16709/08.12.2021 - fila x dup.

În baza informaţiilor furnizate de Casa de Asigurări de Sănătate Călăraşi şi de Direcţia de Sănătate Publică Călăraşi, s-a stabilit că, în perioada 05.05 - 16.11.2021, la CMI C. au fost vaccinate 1.105 persoane, cu vaccinul B. (adresa x/17.11.2021, adresa CAS Călăraşi nr. 16424/25/11/2021). Dintre acestea, 288 de persoane, printre care şi inculpata, nu erau înscrise pe lista de pacienţi ai cabinetului, nu aveau nicio legătură cu com. Belciugatele sau cu com. Dor Mărunt şi aveau domiciliile în Bucureşti, în judeţele Sibiu, Bihor, Prahova, Ialomiţa, Constanţa, Iaşi şi Bacău sau în străinătate.

Instanţa a constatat că în Registrul Electronic Naţional de Vaccinări (RENV) au fost înregistrate următoarele date privind vaccinarea inculpatei: 28.10.2021, ora 12:25 - date privind vaccinul şi vaccinarea; ora 21:28 - emitere adeverinţă, de către medicul C., în cadrul CMI C. (adeverinţă de vaccinare fila x dup).

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpata nu s-a prezentat la niciunul dintre punctele de vaccinare la care medicul C. efectua această activitate şi nu s-a vaccinat, ci doar a obţinut adeverinţa de vaccinare, care atesta în mod fals prestarea activităţii medicale de vaccinare.

Astfel, au fost verificate datele generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii pentru numărul de apel x, folosit de inculpata A. şi cu care aceasta a fost înregistrată în RENV, în baza autorizării Curţii de Apel Bucureşti din data de 18.03.2022, stabilindu-se că la data de 28.10.2021, când se menţionează în RENV că ar fi efectuat vaccinul, inculpata A. a fost localizată de diferite relee, doar pe raza mun. Bucureşti, primind şi efectuând apeluri.

De asemenea, s-a reţinut că, la percheziţia domiciliară efectuată la punctul de lucru al CMI C. din com. Belciugatele, jud. Călăraşi a fost ridicat un laptop (proces-verbal de percheziţie domiciliară din 09.05.2022), având IP-ul 82.76.241.242, de pe care au fost înregistrate datele privind vaccinarea inculpatei A. (proces-verbal din 06.07.2022 - fila x dup).

În ceea ce priveşte IP-ul 5.12.101.202, alocat dispozitivului prin intermediul căruia a fost emisă adeverinţa de vaccinare pentru inculpată, în baza autorizării Curţii de Apel Bucureşti din data de 02.08.2022, furnizorul I. a comunicat că acest IP i-a fost alocat numitului C. în reţeaua I., la adresa Intrarea Presei Nr. 8, Bucureşti (domiciliul suspectului), în perioada 17.10.2021, ora 21:22 -04.11.2021, ora 06:34 - fila x dup.

Astfel, s-a reţinut că datele privind vaccinarea inculpatei A. au fost înregistrate în RENV la sediul CMI C. din com. Belciugatele, jud. Călăraşi, iar adeverinţa de vaccinare a fost emisă de la locuinţa suspectului C., după o perioadă de timp de 9 ore, deşi conform procedurii prevăzute de manualul RENV adeverinţa trebuia eliberată după vaccinare, în aceeaşi locaţie, deci la un interval scurt de timp, şi înmânată persoanei vaccinate. Manualul RENV pentru medicii de familie stabileşte că, pentru înregistrarea vaccinărilor COVID în Registrul Electronic National de Vaccinare (RENV), în cazul unei persoane programate, se va realiza identificarea acesteia prin prezentarea şi scanarea cărţii de identitate, se va realiza triajul, se vor prelua datele referitoare la adresa de e-mail şi numărul de telefon din platforma de programări, se vor înregistra informaţiile despre vaccin, se va realiza vaccinarea şi se va genera adeverinţa de vaccinare. După vaccinare, persoana vaccinată aştepta 15 minute pentru a se constata o eventuală manifestare a unei reacţii adverse post-vaccinare indezirabilă (RAPI), care se înregistra în RENV în cazul apariţiei - fila x dup.

Instanţa a constatat că inculpata era singura persoană interesată în a comunica datele sale de identificare, respectiv copia actului de identitate, cu scopul de a obţine adeverinţa de vaccinare fără a se vaccina, nu a fost prezentă la niciunul dintre punctele de lucru unde medicul efectua vaccinarea, iar adeverinţa i-a fost eliberată ulterior, la locuinţa acestui medic.

De asemenea, s-au apreciat relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatei conversaţiile purtate telefonic de aceasta cu diferite persoane şi interceptate în baza autorizării Curţii de Apel Bucureşti (mandat de supraveghere tehnică nr. x/20.02.2022, dosar nr. x/2022), din care a rezultat că aceasta nu s-a vaccinat în realitate şi că a transmis documentele necesare pentru a fi inserate în RENV date necorespunzătoare adevărului cu privire la vaccinarea sa - fila x şi urm. dup.

Astfel, s-a reţinut că, la data de 18.04.2022, ora 14:17:28, inculpata a avut o conversaţie cu un domn, utilizator al numărului x:

- A.: Şii cum mi-a rămas pe retina? Faza . . . . . . . . . .şi seara când am văzut, ştii? La televizor . . . . . . . . . . . .o reţea de falsificatori. Ştii că ţi-am zis . . . . . . . . . . . ."bă, parcă n-aş face că uite ce am văzut aseară. Hai să mai stau un pic"

- Domn: Bă, am sunat (. . . . . . . . . .) ştii că, îti aduci aminte că am sunat, am sunat de la noi, adu-ţi aminte (...) Le-am dat cu o zi înainte a doua zi am sunat.

- A.: De asta spun, că acum dau timpul înapoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .şi să nu fie altceva. Că a fost prea repede, cocoş . . . . . . . . . .A fost prea repede. De dimineaţă, la prima oră, îl aveam (. . . . . . . . . .)

- - Domn: E adevărat că infracţiune e . . . . . . . . . . . (..)

- A.: Te rog. Uite, eu o iau ca pe o experienţă (...) E a mea. Mi-o asum."

La data de 23.04.2022, ora 08:30:30, inculpata are o convorbire cu o doamnă, utilizatoare a numărului x:

- Doamnă: Tu ce faci? Cum esti? Eşti bine? Sănătoasă?

- A.: Ăăăăă, rău, O..

- Doamnă: De ce? Ce-ai păţit?

- A.: Foarte rău . . . . . . . . . .Rău aşa că na... Ce să . . . . . . . . . .am un dosar penal pentru vaccinul pe care mi l-am făcut.

- Doamnă: Aoleu.

- - A.: Da.

- Doamnă: De ce?

- A.: Păi nu l-am făcut. L-am făcut doar fictiv. Nu l-am făcut"

În concluzie, s-a apreciat că declaraţia inculpatei de recunoaştere a faptei, dată în faţa instanţei de judecată, se coroborează cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi care nu a fost contestat de inculpată.

În drept, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2021, a pus la dispoziţia numitului C. medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, medicul a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverinţă de vaccinare falsă, ajutându-l astfel pe acesta să emită un înscris oficial care conţinea date necorespunzătoare adevărului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a constatat că fapta există, a fost săvârşită de inculpata A., constituie infracţiune şi a fost săvârşită de aceasta cu vinovăţia prevăzută de lege.

La individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut gravitatea faptei în concret, dar şi circumstanţele personale ale acesteia, reţinând totodată că aceasta a avut o atitudine de recunoaştere a faptei comise, condiţii în care sunt incidente prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă urmând a fi reduse.

Din perspectiva gravităţii faptei, instanţa a reţinut că fapta are o gravitate medie, având în vedere scopul urmărit de inculpată, acela al atestării unui act medical care, în realitate, nu a fost prestat, pe care intenţiona să îl utilizeze la locul de muncă. S-a arătat că inculpata are studii juridice şi, mai mult, exercită o profesie juridică, astfel că era pe deplin conştientă de încălcarea normelor legale.

Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză a relevat că sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.

Cu privire la condiţiile obiective, instanţa a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., comisă de inculpată, este închisoarea de la 1 an la 5 ani; infracţiunea comisă are o gravitate redusă in concreto, faţă de natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

Cu privire la condiţiile subiective, instanţa a constatat că inculpata nu a fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunţării la aplicarea pedepsei, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori identificarea şi tragerea sa la răspundere penală, recunoscând comiterea infracţiunii de care este acuzată şi parcurgând procedura abreviată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii.

În fine, instanţa a considerat că inculpata a conştientizat care sunt urmările faptei sale, condiţii în care, în raport de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecinţele pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatei.

Analizând circumstanţele personale ale inculpatei, instanţa a reţinut că acestea îi sunt favorabile, inculpata este cetătean român, în vârstă de 48 de ani, studii superioare, avocat suspendat în cadrul Baroului Bucureşti, consilier juridic la Primăria Oraşului Bragadiru, fără antecedente penale.

Instanţa a apreciat că în prezenta cauză se impune a fi avute în vedere, în mod special, natura infracţiunii şi circumstanţele personale ale inculpatei, întrucât acestea, coroborate, constituie, în opinia instanţei, garanţia că încălcarea legii ce a fost dedusă judecăţii a fost o situaţie unică în viaţa inculpatei, iar aplicarea unei pedepse nu este necesară, o altă sancţiune fiind suficientă pentru asigurarea scopurilor educativ şi preventiv al pedepsei.

Astfel, instanţa s-a raportat la nivelul de educaţie al inculpatei, care, urmare a desfăşurării procesului penal, a conştientizat necesitatea respectării legilor şi a normelor juridice, fapt care reprezintă pentru instanţă o garanţie că nu va mai comite niciun fel de infracţiuni. Lipsa antecedentelor penale, deşi constituie o stare de normalitate pentru o persoană în vârstă de 48 de ani cu studii juridice, poate fi interpretată ca o asigurare că fapta de care inculpata este acuzată reprezintă în mod cert o întâmplare şi nu o obişnuinţă.

Pentru toate aceste motive, instanţa a apreciat că nu se impune corijarea comportamentului inculpatei prin intervenţia organelor coercitive ale statului, fiind suficientă soluţia renunţării la aplicarea pedepsei, în considerarea argumentelor expuse anterior şi, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora renunţarea la aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Punând în balanţă toate împrejurările descrise şi analizând criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., instanţa a apreciat că aspectele nefavorabile inculpatei - gravitatea faptei în concret - nu sunt suficiente pentru a se dispune o soluţie de condamnare, nici de stabilire a unei pedepse cu închisoarea, aşa cum a solicitat Ministerul Public, faţă de circumstanţele personale ale inculpatei, care este integrată social, are o ocupaţie licită, familie şi nu are antecedente penale.

Totodată, s-a apreciat că faţă de aceste circumstanţe personale, amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 din C. pen. ori suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art. 91 din C. pen. ar fi, în opinia instanţei, inutile, lipsite de eficienţă şi ar conduce la o încărcare, fără finalitate, a activităţii serviciului de probaţiune.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că de la data săvârşirii faptei au trecut peste trei ani, timp în care s-a desfăşurat urmărirea penală, organele judiciare nefiind în pasivitate, însă trecerea acestei perioade a diminuat ecoul în societate al gravităţii faptei. În plus, inculpata a fost pe parcursul acestor trei ani subiectul unui proces penal, fapt ce constituie, în sine, raportat la circumstanţele personale ale inculpatei, un avertisment serios pentru aceasta.

Instanţa a reamintit importanţa împrejurării ca tragerea la răspundere penală a persoanelor care comit infracţiuni să se realizeze la un moment cât mai apropiat temporal de data comiterii acestora, aspect esenţial, raportat atât la prevederile art. 6 din Conveţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi a art. 8 din C. proc. pen. care statuează noţiunea de "termen rezonabil", cât şi la scopul sancţionării indivizilor în vederea corijării comportamentului antisocial.

De asemenea, instanţa a avut în vedere că trecerea unei perioade de timp de la data comiterii faptei penale duce la dobândirea unui caracter difuz al pericolului social concret al infracţiunii, precum şi la diminuarea necesităţii societăţii de a se aplica o sancţiune penală în virtutea scopurilor punitiv, educativ şi preventiv al pedepsei şi al sancţiunii, în general.

Totodată, instanţa a reţinut că, într-un sistem de drept care pune accent pe caracterul educativ al sancţiunilor penale şi nu pe latura punitivă, primordială fiind corijarea comportamentului celor care săvârşesc fapte penale, trecerea unei perioade de timp relativ ridicate de la momentul comiterii infracţiunilor reduce în mod semnificativ pericolul social şi implicit nevoia societăţii de sancţionare a individului.

Pentru toate aceste motive, instanţa a apreciat că, la acest moment, nu se impune corijarea comportamentului inculpatei prin intervenţia organelor coercitive ale statului, fiind suficientă soluţia renunţării la aplicarea pedepsei în considerarea argumentelor expuse anterior şi, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora renunţarea la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpata A. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 48 rap. la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi, în temeiul art. 81 din C. pen. a aplicat inculpatei un avertisment. Avertismentul constă în atenţionarea asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni. Astfel, această atenţionare urmează a avea pentru inculpată semnificaţia unui avertisment serios asupra consecinţelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii şi a regulilor de convieţuire socială.

Totodată, s-a atras atenţia inculpatei că, deşi potrivit art. 82 alin. (1) din C. pen., persoana faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi text de lege, dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Cu privire la înscrisul falsificat, respectiv adeverinţa de vaccinare, având în vedere împrejurarea că probele administrate în cauză au demonstrat că înscrisul este fals, inculpata neefectuând vaccinul aşa cum în mod fals s-a înregistrat în evidenţa autorităţilor, instanţa a dispus anularea acestuia, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., urmând ca soluţia să fie comunicată pentru efectuarea menţiunilor în Registrul Electronic Naţional de Vaccinări.

Împotriva sentinţei penale nr. 52/F din data de 25.04.2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024 a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 52F/25.04.2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, privind pe inculpata A. şi reindividualizarea sancţiunii prin stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare şi amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani, în temeiul art. 83 din C. pen.

Deşi instanţa de fond a reţinut corect existenţa faptei, vinovăţia inculpatei şi aplicarea procedurii de recunoaştere a învinuirii, soluţia renunţării la aplicarea pedepsei este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea faptei, cu poziţia profesională a inculpatei şi cu valorile sociale vătămate prin infracţiune.

Instanţa a minimalizat nejustificat pericolul concret al faptei, ignorând faptul că infracţiunea de fals intelectual, fie ea şi în forma complicităţii, are o semnificaţie socială ridicată mai ales atunci când este comisă de persoane cu formare juridică, inculpata având calitatea de avocat suspendat în cadrul Baroului Bucureşti, aflate în poziţii de încredere publică. Inculpata a uzat de o poziţie profesională pentru a sprijini un demers fraudulos de certificare a unui act medical inexistent, cu scopul de a-l folosi într-un context instituţional. Astfel de fapte subminează încrederea în instituţiile publice, în profesioniştii dreptului şi în autenticitatea actelor oficiale.

Alternativa corectă, proporţională şi eficientă în viziunea Ministerului Public este dispunerea amânării aplicării pedepsei, conform art. 83 din C. pen., măsură semnificativ mai fermă decât renunţarea la aplicarea pedepsei, păstrând presiunea preventivă asupra inculpatei (fiind pusă sub supravegherea serviciului de probaţiune şi având obligaţii de respectat); adaptată profilului inculpatei, permiţând o corijare a conduitei fără stigmatul unei pedepse aplicate; mult mai adecvată scopului legii penale, oferind un echilibru între blândeţe şi fermitate; o soluţie cu eficientă preventivă generală, întrucât transmite societăţii mesajul că astfel de fapte nu rămân practic nesancţionate.

A susţine că o astfel de soluţie "ar încărca inutil serviciul de probaţiune" este discutabil, câtă vreme probaţiunea este parte integrantă a sistemului de justiţie penală. De altfel, gravitatea simbolică a conduitei - implicarea unei persoane cu pregătire juridică într-un demers de falsificare a actelor oficiale - justifică menţinerea unei presiuni minime, dar constante, asupra inculpatei, ceea ce doar amânarea aplicării pedepsei permite.

Mai mult decât atât, s-a arătat că în cauze similare (în chiar cauza din care a fost disjuns dosarul prezent) inculpaţii au încheiat cu Ministerul Public acorduri de recunoaştere a vinovăţiei prin care părţile au ajuns la un consens, anume stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual şi amânarea aplicării acestei pedepse pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În opinia parchetului, s-a considerat că se impune amânarea aplicării pedepsei cu atât mai mult cu cât inculpata, având pregătire juridică şi calitatea de avocat suspendat, se află într-o poziţie profesională care presupune un discernământ mai mare în comiterea faptei, iar această soluţie a fost aplicată şi unor cetăţeni simpli, fără studii juridice sau funcţii juridice, care au comis fapte similare, ceea ce arată că tratamentul sancţionator ar trebui să ţină cont şi de responsabilitatea suplimentară ce revine celor cu pregătire în domeniul dreptului.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2025, inculpata nu a dorit să fie audiată în faţa instanţei de apel.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de prima instanţă, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, prin raportare la probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 375, art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi (proces-verbal din 22.11.2021 privind investigaţiile la sediile CMI C., adresa CAS Călăraşi nr. 16424/25.11.2021, adresa CAS Călăraşi nr. 16709/08.12.2021, adresa x/17.11.2021, proces-verbal din 06.12.2021, adresa INSP nr. x/10.12.2021, adresa INSP nr. x/13.05.2022, manualul RENV, proces-verbal de percheziţie domiciliară din 09.05.2022, proces-verbal de copiere din 18.05.2022, proces-verbal din 06.07.2022 de valorificare a rezultatului percheziţiei informatice, adresa I. S.A. nr. 15165/08.12.2022, adresa J. S.A. nr. 100/06/03/01113105 din 04.11.2022, adresa INSP nr. x/10.10.2022, adresa K. S.A. nr. 211570/28.07.2022, adresa IGPR-UTAI nr. x/29.03.2022, proces-verbal analiză trafic date din 15.07.2024, adresa JGPR-UTAI nr. x/19.08.2022, proces-verbal din 22.02.2024, proces-verbal acoperire 29.07.2024, proces-verbal distanţă din 15.07.2024, declaraţii L., M., N., D. şi E., adresa Baroului Bucureşti nr. 1969/R/24.02.2022, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate din datele de 20.04.2022, 10.05.2022, 03.05.2022, 06.05.2022, 11.05.2022, 12.05.2022, 27.05.2022, 31.05.2022), conducând la certitudinea existenţei faptei descrise, precum şi la săvârşirea acesteia cu vinovăţie de către inculpată.

Aşadar, cu privire la situaţia de fapt stabilită, Înalta Curte reţine că, în cursul lunii octombrie 2021, inculpata A. a pus la dispoziţia suspectului C., medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, suspectul C. (cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor) a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverinţă de vaccinare falsă.

Înalta Curte apreciază că individualizarea pedepsei deşi este un proces interior, strict personal al judecătorului, nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatei, cât şi aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Instanţa de control judiciar constată că analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, deoarece infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, faţă de natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

În aceste condiţii, este justificată aprecierea primei instanţe că fapta dedusă judecăţii şi circumstanţele personale ale inculpatei, coroborate, constituie, în opinia instanţei, garanţia că încălcarea legii a fost un eveniment izolat în viaţa inculpatei, iar stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare şi amânarea aplicării acestei pedepse nu este necesară, aşa cum a solicitat Ministerul Public.

În prezent riscul încălcării din nou a legii penale este extrem de redus având în vedere circumstanţele personale ale inculpatei (integrată în societate, primind caracterizări pozitive de la locul de muncă), gravitatea redusă a faptei săvârşite, atitudinea de recunoaştere a vinovăţiei şi trecerea unei perioade de 4 ani de la momentul comiterii faptei.

În contextul concret al cauzei, instanţa de control judiciar apreciază că această formă de individualizare a răspunderii penale, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei, este de natură să sancţioneze în mod corespunzător conduita ilicită a inculpatei şi o dovadă a unui comportament care pe viitor respectă normele legale şi se abţine de la acţiuni interzise de lege.

Împrejurările privind lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională (funcţionar public şi fost avocat) şi conduita pozitivă în societate, conturează profilul moral al inculpatei şi determină la un comportament de abţinere şi respect al legii, nivelul de instrucţie permiţând înţelegerea deplină a consecinţelor faptei şi asumarea unei conduite conforme.

Prin raportare la cele prezentate, Înalta Curte are în vedere şi practica instanţei supreme care a considerat, în cazuri similare, că se impune renunţarea la aplicarea pedepsei (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 363/A din 6 decembrie 2023, dosar nr. x/2022, ICCJ, secţia penală, decizia nr. 136/A din 05 mai 2021, dosar nr. x/2018, ICCJ, secţia penală, decizia nr. 184/A din 02 iulie 2019, dosar nr. x/2019), apreciind că este o soluţie judicioasă în raport de circumstanţele reale şi personale, care se circumscrie limitelor jurisprudenţei anterioare.

În raport cu aspectul invocat de procuror referitor la egalitatea de tratament cu inculpaţii cercetaţi în cauza din care a fost disjuns dosarul prezent, în condiţiile în care conduita procesuală manifestată de aceştia nu este identică cu cea a inculpatei A., inculpaţii ajungând la un consens cu Ministerul Public, şi anume, stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual şi amânarea aplicării acestei pedepse, Înalta Curte precizează că doar identitatea în planul conduitei procesuale generează identitate în stabilirea soluţiilor, care nu poate fi aplicată în mod automat, ci doar în urma efectuării propriului examen, a circumstanţelor concrete ale cauzei şi a elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat în parte.

Pentru aceste considerente, constatând că soluţia primei instanţe de renunţare la aplicarea pedepsei este legală şi temeinică, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 52/F din data de 25 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 52/F din data de 25 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată azi, 26 iunie 2025, prin punerea la dispoziţia procurorului şi a inculpatei, prin mijlocirea grefei instanţei.