DUI conviction upheld; application of pre-amendment Penal Code as more favorable law affirmed

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 22 din 07 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe", prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 C. pen., corob. cu disp. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) C. pen., pentru o durată de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa, la datele fixate şi conform programului de supraveghere întocmit de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune, la datele fixate de acesta;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială sau în cadrul ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, pe o perioadă de 60 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., datele prevăzute în paragraful precedent la lit. c), d) şi e) s-au comunicat Serviciului de Probaţiune Iaşi, stabilit la lit. a).

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei stabilite de instanţă conform art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Conform art. 94 alin. (4) C. pen., Serviciul de Probaţiune Iaşi va sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile care îi revin.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu aplic. art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, potrivit art. 96 alin. (1) şi alin. (4) C. pen., în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligaţiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârşire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracţiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea acesteia.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/2603/261/P/2023 (642/P/2023) din 12.02.2024 al Parchetului de pe lângă de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 15.02.2024 sub nr. x/2024, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice", prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Dosarul a fost înaintat pentru competentă soluţionare la Curtea de Apel Iaşi, competenţa fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatului A., iar după înregistrarea cauzei pe rolul Curţii de Apel Iaşi, a debutat etapa de cameră preliminară, finalizată prin încheierea nr. 21 din 22.03.2024 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 13.05.2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a procedat la aducerea la cunoştinţă a învinuirii şi a celorlalte drepturi procesuale ale inculpatului. După ce a primit explicaţii cu privire la învinuirea ce i se aduce prin actul de inculpare şi a fost informat asupra drepturilor procesuale recunoscute de lege în favoarea sa, inculpatul A. şi-a manifestat neechivoc voinţa ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, la termenul din 13.05.2024, inculpatul A. a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Totodată, inculpatul a solicitat ca judecata în ceea ce îl priveşte să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi a înscrisurilor noi în circumstanţiere, manifestându-şi, totodată, acordul pentru a presta muncă în folosul comunităţii.

Instanţa de fond, apreciind probatoriul administrat în faza de urmărire penală, raportat la poziţia procesuală a inculpatului, a admis solicitarea acestuia, prin încheierea de şedinţă din 13.05.2024, raportat la dispoziţiile art. 349 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.07.2024 cauza a fost repusă pe rol, instanţa constatând în cursul deliberării necesitatea punerii în discuţia părţilor a legii penale mai favorabile prin raportare la modificările aduse C. pen. prin Legea nr. 172/2024. Dezbaterile au fost ulterior reluate, inclusiv asupra legii penale mai favorabile la termenul de judecată din data de 09.09.2024, când instanţa a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre deliberare şi pronunţare.

În fapt, Curtea a reţinut că inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Iaşi şi este posesor al permisului de conducere seria x, eliberat de SRPCIV la data de 24.07.2019, pentru categoriile AM, B1 şi B.

Potrivit propriilor declaraţii, în intervalul 07.12.2023, ora 12:00 - 08.12.2023, ora 02:00, inculpatul A. a consumat următoarele cantităţi de alcool: 600 ml de vodcă, peste 1 l de vin şi 3 sticle de 500 ml de bere, la locuinţa lui B. din satul Leţcani, împreună cu C. şi o persoană pe nume A., perioadă în care nu a mâncat nimic, iar în dimineaţa zilei de 08.12.2023, în jurul orelor 08:40 a plecat de la locuinţa lui B. cu autoturismul către Postul de Poliţie Dumeşti, jud. Iaşi, unde era citat ca martor, urmând să dea o declaraţie. În momentul în care a ajuns în localitatea Dumeşti, a fost oprit de către un echipaj de poliţie întrucât avea mişcări sinuoase, astfel cum reiese din procesul-verbal din data de 08.12.2023.

Cu ocazia verificării documentelor, s-a constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, fapt pentru care acesta a fost testat cu etilotestul şi, ulterior, a fost condus la Institutul de Medicină Legală Iaşi, fiindu-i recoltate două probe de sânge la interval de o oră.

Din cuprinsul procesului-verbal de depistare rezultă că în urma testării cu aparatul etilotest, inculpatul A. a prezentat la ora 09:07 o alcoolemie de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din concluziile buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2492/A din 11.12.2023 eliberat de I.M.L. Iaşi, rezultă că inculpatul A. avea în sânge o alcoolemie de 1,40 g%0 la prima recoltare - ora 09:48 şi 1,16 g %0 la cea de-a doua recoltare - ora 10:48 (cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml de sânge).

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023, şi declaraţii suspect/inculpat.

S-a reţinut că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei, motivând că a condus autovehiculul după consumarea de băuturi alcoolice pentru a fi prezent la Postul de poliţie Dumeşti, unde era citat în calitate de martor. În esenţă, prin declaraţiile date, acesta a contribuit la stabilirea cantităţii de alcool ingerate şi a traseului parcurs. Şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră şi de regret.

Această situaţie de fapt a fost reţinută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu poziţia procesuală adoptată de inculpat în cursul judecăţii, pe care instanţa de fond a apreciat-o ca fiind sinceră şi susţinută de ansamblul probatoriului care conturează existenţa infracţiunii cercetate precum şi vinovăţia inculpatului în comiterea acesteia.

Curtea a reţinut că, independent de împrejurarea recunoaşterii, de către inculpat, în cursul judecăţii, a învinuirii aduse acestuia, există probe certe în susţinerea existenţei faptei şi a vinovăţiei acestuia, elemente de fapt care situează probaţiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului A., de a conduce, în dimineaţa zilei de 08.12.2023, ora 08:50, autoturismul, pe DC 36 pe raza localităţii Dumeşti, din judeţul Iaşi, din direcţia sat Dumeşti, spre satul Păuşeşti,ambele din comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv având o concentraţie de alcool în sânge de 1,40 %0 la prima probă recoltată şi de 1,16 %0 la a doua probă recoltată, conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe" prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Constatând că de la data săvârşirii infracţiunii imputată inculpatului, 08.12.2023 şi până la data judecării prezentei cauzei, Legea nr. 286/2009 privind C. pen. a suferit mai multe modificări importante prin Legea nr. 172/2024, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, se impune a se face aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului.

Astfel, prin Legea nr. 172/2024 au fost modificate dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen. sub aspectul tratamentului sancţionator, infracţiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pedepsindu-se cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Totodată au fost modificate şi dispoziţiile art. 66 C. pen., în sensul introducerii unui alineat nou, respectiv alin. (1)1 care prevede la lit. b) că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţa de judecată, conform art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. se dispune pe o perioadă de la 1 la 10 ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (2)1 C. pen. s-a introdus o nouă dispoziţie legală care statuează că nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 335 C. pen. şi art. 336 C. pen.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că, anterior modificărilor aduse C. pen. prin legea anterior menţionată, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. erau de la 1 la 5 ani sau amenda şi totodată nu exista interzicerea amânării aplicării pedepsei ca şi modalitate de individualizare a executării pedepsei, dispoziţii mai favorabile în mod evident faţă de cele noi introduse prin Legea nr. 172/2024.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. pentru fapta imputată în prezenta cauză este Legea nr. 286/2009 privind C. pen. în forma sa anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 172/2024.

Constatând, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., dincolo de orice dubiu rezonabil, existenţa faptei dedusă judecăţii care este prevăzută de legea penală, inoperabilitatea în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul său penal, precum şi vinovăţia inculpatului A. în comiterea sa, Curtea a reţinut că, în cauză, a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie ce a operat în favoarea acestuia şi va proceda la tragerea sa la răspundere penală, dispunând condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale, dar şi a modului de executare, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., sens în care a reţinut că fapta inculpatului, prin raportare la pericolul abstract dedus din limitele de pedeapsă, la atitudinea sa concretă faţă de regulile care disciplinează circulaţia rutieră, la împrejurările în care a condus autoturismul în stare de ebrietate, circumstanţele sale personale, reclamă în sancţionare aplicarea efectivă a unei pedepse.

Pe de altă parte, instanţa nu a identificat elemente care să determine, în acest caz concret, o apreciere cu privire la periculozitatea şi gravitatea faptei diferită de cea care rezultă din textul de lege care o prevede ca infracţiune.

La alegerea naturii pedepsei, instanţa a avut în vedere pericolul concret în care acţiunile inculpatului au pus siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, precum şi valoarea alcoolemiei şi distanţa considerabilă pe care a condus autoturismul, orientându-se către pedeapsa închisorii.

În stabilirea cuantumului acesteia, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, concentraţia relativ medie de alcool în sânge, pericolul major concret în care a fost pusă siguranţa participanţilor la trafic, dat fiind zona în care circula, intervalul orar, dar şi lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului, sens în care a stabilit o pedeapsă situată peste nivelul minimului special redus cu o treime, anume 1 an închisoare, care să corespundă gravităţii deosebite a pericolului pe care fapta inculpatului l-a creat pentru participanţii la trafic, în special prin prisma valorii ridicate a alcoolemiei.

În privinţa inculpatului s-a reţinut că toate elementele circumscrise atât conduitei psihice a acestuia cât şi comiterii faptei grave imputate, pun în evidenţă reprezentarea clară a acestuia asupra consecinţelor faptei sale. Inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Iaşi, calitate în care nu se poate susţine că nu cunoştea rigorile legii penale şi consecinţele pe care le poate atrage încălcarea acesteia.

În acest context, în privinţa sa, cu atât mai mult nu se poate accepta un comportament care să depăşească limitele unui statut social şi profesional onorabil, fiind deosebit de grav faptul că, din poziţia sa, cu deosebită uşurinţă, a acceptat încălcarea legii, în pofida imperativelor care ar fi trebuit să guverneze statutul său social şi profesional.

Curtea a mai reţinut că aspectele de ordin personal şi social invocate de către inculpat nu trebuie privite în mod separat, ci contextualizat faptei acestuia. Deşi inculpatul se află la primul contact cu legea penală, prin maniera de raportare la ansamblul valorilor protejate de lege, aceasta a dovedit o anumită temeritate infracţională, o conduită ilicită nedemnă de statutul său social şi profesional. Nicio împrejurare extrasă din probele cauzei nu este de natură să antameze reţinerea vreunei circumstanţe atenuante raportat la componenta de temeritate a faptei sale.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

În cauză, până la închiderea dezbaterilor din 27 mai 2025, nu au fost depuse motive de apel de către inculpatul A.. Ulterior datei de 27 mai 2025, respectiv după închiderea dezbaterilor în cauză, inculpatul A. a depus, la data de 30 mai 2025 motive de apel şi un set de înscrisuri.

Cercetarea judecătorească în apel

Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2024, a fost încuviinţată cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul-inculpat A. pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2025, a fost amânată judecarea cauzei, ca urmare a imposibilităţii obiective de participare la şedinţa de judecată a unui membru titular al completului. Totodată, s-a dispus citarea cu mandat de aducere a apelantului-inculpat A., punându-i-se acestuia în vedere că până la termenul următor de judecată are posibilitatea să îşi angajeze un apărător ales, în cazul în care doreşte.

Prin încheierea din data de 04 martie 2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu apelantul-inculpat şi a fost emis mandat de aducere cu însoţitor cu privire la acesta. De asemenea, s-a dispus efectuarea de verificări la Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi la Centrele de Reţinere şi Arest Preventiv referitor la situaţia juridică a inculpatului-apelant A..

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2025, s-a dispus contactarea apărătorului ales al apelantului-inculpat, avocat D. pentru a preciza dacă îl reprezintă pe apelantul-inculpat A., precum şi orice alte date de contact ale acestuia, sens în care a fost amânată judecarea cauzei.

Prin încheierea din data de 27 mai 2025, s-a reţinut că inculpatul A. a fost citat prin notă telefonică, încheindu-se, în acest sens, un proces-verbal prin care i s-a adus la cunoştinţă termenul de judecată, precum şi faptul că are posibilitatea să solicite amânarea judecării cauzei dacă apreciază necesar, însă acesta a comunicat că nu solicită amânarea cauzei întrucât are cunoştinţă de existenţa şi parcursul dosarului.

Analizând apelul declarat de inculpatul A., sub toate aspectele de drept şi de fapt, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită, în sensul că, la data de 08.12.2023, în timp ce inculpatul A. conducea autoturismul, din direcţia sat Dumeşti, spre satul Păuşeşti, ambele din comuna Dumeşti, judeţul Iaşi. A fost oprit pentru control de organele de poliţie din cadrul secţiei 8 Poliţie Rurală Leţcani, care desfăşurau activităţi de supraveghere a traficului rutier pe DC 36.

Întrucât inculpatul A., emana o puternică halenă alcoolică, organele de poliţie au procedat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcool test, stabilind că inculpatul A., avea o concentraţie de 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. x din 08.12.2023, ora 09:07.

Având în vedere valoarea concentraţiei de alcool din aerul expirat, a fost dispusă prelevarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemie, conducătorul auto fiind condus la Institutul de Medicină Legală unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge, prima la ora 09:48 şi a doua la ora 10:48, probe ridicate şi sigilate cu trusa standard alcoolemie seria x, fiind efectuat şi examenul clinic.

S-a reţinut că, din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023 a rezultat faptul că inculpatul A. avea o concentraţie de alcool în sânge de 1.40 g‰ la primă probă recoltată şi 1.16 g‰ la a doua probă recoltată.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, pe baza probelor administrate, respectiv proces-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023 şi declaraţii suspect/inculpat.

De altfel, se constată că inculpatul A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce determină, de plano, soluţionarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

În acest sens, instanţa de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanţă, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv.

În ceea ce priveşte procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier, conduita după săvârşirea faptei, vârsta, situaţia familială şi socială.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi celui ce a săvârşit-o.

Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanţa de apel în menţinerea soluţiei aplicate de către instanţa de fond.

Înalta Curte consideră că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă pentru fapta supusă judecăţii răspunde scopului preventiv şi educativ urmărit de legiuitor, având în vedere modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta şi consecinţele care s-ar fi putut produce.

Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că o soluţie mai blândă, prin modificarea modalităţii de executare stabilite de instanţa de fond pentru infracţiunea săvârşită, nu este oportună şi suficientă în cauză, reprezentând o pedeapsă prea uşoară, ţinând cont cu precădere de faptul că infracţiunea săvârşită de inculpat, prin specificul ei, a relevat indiferenţa pe care acesta o manifestă faţă de siguranţa participanţilor la traficul rutier. De asemenea, se are în vedere modalitatea de comitere a faptei, inculpatul având o alcoolemie ridicată, fiindu-i astfel diminuate viteza de reacţie, atenţia şi concentrarea în timpul conducerii autoturismului, existând un risc de producere a unor accidente, chiar şi fără victime. Toate acestea denotă un grad de pericol social destul de ridicat, mai ales în contextul numărului mare al accidentelor de circulaţie rezultate din statisticile efectuate la nivel naţional, cauzate de nesocotirea regulilor de circulaţie.

Astfel, punând în balanţă motivele care denotă gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului cu cele care relevă şanse de reintegrare şi conştientizare a gravităţii infracţiunii săvârşite, precum şi cu cele ce ţin de situaţia personală a inculpatului, Înalta Curte constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe corespunde exigenţelor privind scopul pedepsei.

În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că hotărârea apelată este legală şi temeinică, iar apelul declarat de inculpatul A. este nefondat.

În consecinţă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 22 din 07 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 22 din 07 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.