Unlawful self-help eviction and blocking of professional premises: violation of Art. 225(1) Romanian Penal Code absent a title for execution

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 197/2024 din data de 30 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de violare a sediului profesional, prevăzută de art. 225 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. un avertisment.

S-a atras atenţia inculpatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de violare a sediului profesional prevăzută de art. 225 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. un avertisment.

S-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus. în temeiul art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 1 lit. a) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor B. şi A., pentru săvârşirea infracţiunii de violare a sediului profesional, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de violare a sediului profesional prev.de art. 225 alin. (1) C. pen., sesizată de persoanele juridice S.C C. şi Grădiniţa cu program prelungit C., ca fiind săvârşită de D., E., F., G. şi angajaţii S.C H. S.R.L., întrucât nu sunt întrunite elementele tipice ale acestei infracţiuni.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de uzurpare a calităţii oficiale prev.de art. 258 C. pen., sesizată de persoanele juridice S.C C. şi Grădiniţa cu program prelungit C., ca fiind săvârşită de B., întrucât nu sunt întrunite elementele tipice ale acestei infracţiuni.

La data de 22.06.2021 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea formulată de persoanele juridice Grădiniţa cu program prelungit C. şi S.C C. Cârcea, ambele prin reprezentant I., împotriva avocatului B., a numitei A., a S.C H. S.R.L. Craiova şi a doi agenţi de pază neidentificaţi, angajaţi ai S.C H. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare a sediului profesional, prev. de art. 225 C. pen. şi uzurpare de calităţi oficiale, prev. de art. 258 C. pen.

Petentele au sesizat că au dreptul de folosinţă al imobilului situat în comuna Cârcea, strada x nr. 13, jud. Dolj, unde funcţionează Grădiniţa cu program prelungit C., în temeiul unui contract de comodat încheiat la data de 01.07.2012, cu valabilitate 10 ani.

La data de 11.06.2021, au fost înştiinţate de A., în calitate de nou proprietar al imobilului, printr-o notificare formulată prin Cabinetul de avocat B. şi trimisă prin executor judecătoresc, că înţelege să rezilieze contractul de comodat şi le învederează că, în 24 de ore de la primirea notificării, să părăsească imobilul.

Întrucât între părţi existau aspecte divergente cu privire la amenajarea spaţiului respectiv, petentele au refuzat să dea curs solicitărilor din cuprinsul notificării însă, în dimineaţa de 17.06.2021, când personalul grădiniţei s-a prezentat la serviciu, a constatat că poarta de acces a fost forţată şi deschisă prin ruperea lanţului şi a lacătului, iar în interiorul curţii au fost găsiţi angajaţii societăţii de pază S.C H. S.R.L., avocatul B. şi A., care au refuzat să le permită accesul în imobil.

În fapt, s-a reţinut că I. a fost căsătorită cu J. până la data de 11 iulie 2019, când a fost înregistrat divorţul acestora.

Totodată, cei doi au fost asociaţi în cadrul S.C C., până la data de 25.07.2012. Întrucât numitul J. era urmărit penal în dosarul nr. x/2010 al DIICOT - ST Craiova, acesta a părăsit ţara, iar la data de 25.07.2012 a fost înregistrată la ORC Dolj Hotărârea AGA a S.C C., prin care părţile sociale deţinute de acesta au fost cesionate soţiei sale, I..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.01.2009 la BNP K., numiţii L. şi A., la acea vreme socrii Numitei I., au achiziţionat terenul situat în comuna Coşoveni, T12, P184/6 jud. Dolj, intabulat în CF x a loc Coşoveni, cu nr. cadastral provizoriu x, în suprafaţă de 700 mp din acte şi din măsurători; prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2010 la BNP M., terenul a fost înstrăinat către N., căsătorit cu O.; potrivit declaraţiei persoanei vătămate, O. este verişoara primară a fostului său soţ, J., P. fiind totodată finii familiei x.

Prin procura specială autentificată sub nr. x/28.01.2010, imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, N. împuterniceşte pe J. şi I. să îl reprezinte la diferite instituţii, în vederea întocmirii unei noi documentaţii cadastrale pentru terenul intrat între timp în teritoriul administrativ al comunei Cârcea, dar şi pentru obţinerea avizelor şi autorizaţiilor de construcţie pe terenul respectiv a unei grădiniţe de copii, edificarea imobilului şi efectuarea demersurilor pentru intabularea construcţiei şi racordării acesteia la reţelele de utilităţi.

La data de 01.07.2012, între S.C. Q. S.R.L. Craiova (devenită ulterior S.C C. SRL), reprezentată de I., pe de o parte, şi O. şi N., proprietarii imobilului situat în comuna Coşoveni, T12, P184/6, jud. Dolj, intabulat în CF x a loc. Coşoveni, compus din teren în suprafaţă de 700 mp şi construcţia cu destinaţie grădiniţă, formată din D+P+E+M, cu amprenta la sol de 260 mp (la data respectivă construcţie aflată în stadiul "la roşu", cu instalaţii electrice, sanitare şi termice, a fost încheiat un contract de comodat cu titlu gratuit, pe o perioadă de 10 ani, pentru ca societatea comodatară să desfăşoare în imobil activităţi de grădiniţă.

În baza acestui contract de comodat, înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, societatea şi-a stabilit punctul de lucru la adresa respectivă (devenită ulterior strada x nr. 13, loc. Cârcea, jud. Dolj), a obţinut acreditarea pentru desfăşurarea activităţii Grădiniţei cu program prelungit C., conform Ordinului 4914/31.08.2018 al Ministerului Educaţiei Naţionale, a încheiat contracte pentru racordarea la utilităţi.

Potrivit declaraţiei reprezentantei persoanelor vătămate, I., proprietarul real al terenului a fost în tot acest timp J., fostul său soţ, care 1-a achiziţionat în timpul căsătoriei pe numele părinţilor săi, pentru a-1 sustrage astfel sechestrului asigurător, având în vedere că la momentul achiziţiei era cercetat într-un dosar al DIICOT - ST Craiova. Ulterior, pentru a evita dispunerea unor măsuri de indisponibilizare în vederea confiscării extinse în acelaşi dosar, terenul a fost înstrăinat formal către verişoara sa primară O., căsătorită cu N..

Clădirea a fost finalizată în anul 2014 de către I., cu fonduri puse la dispoziţie de către fostul său soţ, J., iar începând cu anul respectiv, în incintă a funcţionat Grădiniţa cu program prelungit C., în baza contractului de comodat sus-menţionat, S.C. C. încheind în acest scop contracte de şcolarizare, în vederea desfăşurării activităţii înscrise la ORC ca obiect principal de activitate.

Un contract de comodat a fost încheiat la data de 24.03.2016 între P., în calitate de comodanţi, prin mandatarul I. şi S.C. C. S.R.L., în calitate de comodatară, reprezentată de I., prin care societatea a dobândit dreptul de folosinţă gratuită, pentru o perioadă de 10 ani, asupra aceluiaşi imobil, în scopul stabilirii sediului social şi desfăşurării activităţii.

În perioada 19.03.2016 - 01.08.2018, J. a fost încarcerat în executarea pedepsei privative de libertate ca urmare a condamnării sale în dosarul penal sus-menţionat, context în care, între acesta şi soţia sa au apărut neînţelegeri, inclusiv cu privire la modul de administrare a afacerii dezvoltate la adresa sus-menţionată. Astfel, potrivit declaraţiei numitei I., încă din perioada în care se afla în penitenciar, fostul său soţ i-a pretins plata unei chirii consistente pentru a permite funcţionarea în continuare a grădiniţei la adresa respectivă.

În aceste împrejurări, la 10.11.2017, J. a solicitat instanţei civile şi constatarea nulităţii hotărârii AGA de cesiune a părţilor sociale ale S.C. C.. Cererea a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 la Tribunalul Dolj, fiind admisă prin sentinţa nr. 211/2019 din 17.10.2019.

După liberarea condiţionată a numitului J., acesta a fost împuternicit de P., prin procura autentificată sub nr. x din 06.11.2018 la BNP R., să îi reprezinte cu puteri depline la instituţiile competente, în vederea obţinerii înscrisurilor necesare înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului edificat pe terenul situat la adresa sus-menţionată. Totodată, J. a fost împuternicit să închirieze oricui va crede de cuviinţă, cu chiria şi în condiţiile pe care le va stabili mandatarul cu depline puteri, imobilul situat la adresa respectivă, în cuprinsul procurii menţionându-se, între altele, că mandatarul îi va reprezenta pe mandanţi în relaţiile cu chiriaşul/locatarul, va rezilia/anula orice contracte ce comodat/închiriere, acesta urmând să administreze imobilul cu puteri depline.

În baza împuternicirii sus-menţionate, J. a efectuat ulterior demersurile pentru definitivarea documentaţiei cadastrale şi depunerea acesteia la OCPI Dolj în vederea intabulării construcţiei, după cum rezultă din cererea înregistrată sub nr. x din 24.06.2019.

La scurt timp, prin contractul autentificat sub nr. x din 14.08.2019 la BNP S., P. Marcel Marius şi O. au vândut imobilul format din teren şi construcţie către numita A., mama lui J.. Potrivit declaraţiei persoanei vătămate, contractul respectiv a fost încheiat ca urmare a neînţelegerilor intervenite în familia x, în care familia a dorit să se implice. Se remarcă şi faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat imediat după înregistrarea divorţului soţilor x.

După realizarea transferului de proprietate, inculpata A., prin avocat ales, a transmis atât S.C. C., cât şi S.C. C. S.R.L., prin intermediul notificărilor nr. 34 şi 35/29.06.2020, comunicate prin BEJA T. - şi U., că nu îi sunt opozabile contractele de comodat încheiate anterior de aceste societăţi cu foştii proprietari ai imobilului, solicitându-le acestora ca, în termen de 20 zile de la primirea notificării, să opteze între părăsirea imobilului sau încheierea unor contracte de închiriere.

Notificările respective au fost însoţite de tipizatul unui contract de închiriere pentru o perioadă de 8 ani, în schimbul unei chirii lunare de 5000 euro.

Întrucât solicitările inculpatei nu au primit un răspuns favorabil din partea reprezentantei persoanelor vătămate, aceasta a reluat demersurile în anul 2021, cu ajutorul fiului său, J..

Astfel, J. a încheiat cu inculpatul B., avocat în Baroul Dolj, contractul de asistenţă juridică nr. x din 02.06.2021, în temeiul căruia avocatul s-a obligat să presteze în beneficiul clienţilor J. şi A. servicii de asistenţă juridică constând în:

"redactare acte, cereri, depunere înscrisuri, formulare de acţiuni în instanţă şi cereri la ORC Dolj pentru reînscrierea în calitate de asociat al S.C. C. (fost S.C. Q. SRL) asistenţă şi reprezentare juridică la ORC Dolj, instanţe, ANAF, executori judecătoreşti şi instituţii publice".

În baza acestui contract, la data de 11.06.2021, inculpatul B., a întocmit în numele inculpatei A. o nouă notificare către S.C. C. S.C. C. S.R.L., comunicată prin SCPEJ V., prin care le-a comunicat că înţelege să denunţe unilateral contractele de comodat încheiate anterior între aceste societăţi şi foştii proprietari ai imobilului, P., solicitându-le totodată ca, într-un interval de 24 ore de la primire, să îşi ridice din imobil bunurile şi obiectele personale, învederând că, în caz contrar, ele vor fi considerate abandonate. În cuprinsul notificării, inculpatul invocă existenţa între asociaţii S.C. C., a unui litigiu înregistrat la momentul respectiv în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2018.

La data de 14.06.2021, S.C. C., prin reprezentant convenţional W. au formulat un răspuns la notificarea sus-menţionată, transmis prin email inculpatului B., prin care a arătat că nu intenţionează să dea curs solicitării de părăsire a imobilului, invocând valabilitatea contractului de comodat şi existenţa litigiului civil între asociaţii S.C. C..

În acest context, deşi era evident litigiul dintre părţi, care invocau reciproc existenţa unor drepturi, de proprietate şi respectiv de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, iar situaţia de fapt existentă era cunoscută în totalitate inculpatei A. şi avocatului acesteia, inculpatul B. a luat hotărârea să eludeze dispoziţiile legale în materia evacuării, convenind cu clienta sa să blocheze accesul reprezentanţilor S.C. C. în imobil, cu scopul de a determina astfel societatea să acţioneze potrivit aşteptărilor acestora, enunţate în notificarea sus-menţionată.

Astfel, la 15.06.2021, în baza contractului de vânzare-cumpărare, inculpata A. a încheiat cu S.C. X. S.R.L. un contract de prestări servicii de pază obiective, bunuri şi valori, pentru asigurarea pazei la imobilul situat la adresa din jud. Dolj.

De asemenea, la indicaţiile inculpatului Y., A. a procurat un material plastic, pentru a fi aplicate pe uşile de acces în imobil, apreciind că, în acest mod urmează să facă dovada că nu s-a pătruns în interiorul clădirii.

A doua zi, la data de 16.06.2021, în jurul orei 18, după încheierea programului de lucru al grădiniţei, la imobil au venit A. şi avocatul B., însoţiţi de doi prieteni ai numitului J., respectiv D. şi E..

În timpul discuţiilor prealabile, inculpatul B. le-a explicat persoanelor prezente că proprietarul imobilului doreşte să intre în curtea grădiniţei şi că se va realiza inventarierea bunurilor din interior, activitate la care ar urma să asiste ca martori, solicitându-le totodată să nu pătrundă în clădire, apreciind că, acţionând în acest mod, îşi poate asigura o apărare în eventualitatea unei acuzaţii penale.

D., ajutat de inculpata A., a tăiat lanţul care asigura poarta de acces pietonal în curte, folosind un cleşte, apoi au pătruns cu toţii în curtea imobilului.

Între timp, la faţa locului a ajuns şi martorul F., cunoscut al lui D., acesta din urmă explicându-i că proprietara imobilului are o hotărâre de reintrare în posesie, în urma unui litigiu cu reprezentanţii grădiniţei. Ca atare, la solicitarea lui D., martorul a filmat cu telefonul mobil activităţile efectuate, iar ulterior a expediat fişierul video inculpatei x prin intermediul aplicaţiei Z., acesta fiind ridicat cu ocazia cercetărilor de la inculpatul Y. şi ataşat la dosarul cauzei.

În curte, s-a procedat la o inventariere a bunurilor aflate în interior, activitate consemnată de inculpatul B. într-un înscris intitulat "proces-verbal de situaţie", semnat de acesta, de inculpata A., de D. şi E..

De asemenea, D., folosindu-se de o bormaşină şi fiind ajutat de E. şi de A., a aplicat pe uşile de acces sigiliile achiziţionate în prealabil de inculpată. Cu această ocazie, poarta de acces auto în curte a fost asigurată pe interior cu un cablu de către E..

În acest timp, la solicitarea inculpatei A. şi-au făcut apariţia şi reprezentanţii S.C. X. S.R.L., respectiv G., director al departamentului de pază al societăţii, însoţit de trei agenţi de pază, care au inventariat sigiliile aplicate şi au preluat imobilul în pază, în baza unui proces-verbal încheiat cu inculpata A., în cuprinsul căruia aceasta a precizat că accesul în imobil se va face doar cu aprobarea sa. În dimineaţa următoare, când personalul grădiniţei s-a prezentat la serviciu, agentul de pază AA., în temeiul înscrisurilor încheiate cu inculpata x, le-a interzis accesul.

Personalul grădiniţei a apelat organele de poliţie din cadrul secţiei 4 Poliţie Rurală Coşoveni, care s-au deplasat la faţa locului şi au constatat situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă de persoanele prezente. La imobil au venit şi A., care a reiterat interdicţia de a se pătrunde în imobil, dar şi avocatul acesteia, B., care i-a dat acesteia asigurări că demersul întreprins de aceştia are o natură civilă şi că "organele de poliţie nu au ce să-i facă".

Astfel, prin demersurile întreprinse de cei doi inculpaţi, activitatea instituţiei de învăţământ a fost perturbată începând cu dimineaţa de 17.06.2021, personalul fiind pus în situaţia de a nu putea desfăşura programele educative contractate cu familiile preşcolarilor înscrişi.

La data de 18.06.2021, persoanele vătămate au promovat împotriva inculpatei A. atât o acţiune posesorie, înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr. x/2021, cât şi o cerere de ordonanţă preşedinţială pentru reintegrarea în spaţiul din care s-a realizat în fapt evacuarea ilegală, înregistrată sub nr. x/2021 la Judecătoria Craiova.

Prin sentinţa civilă nr. 5818 din 23.06.2021, pronunţată de a Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2021, s-a dispus reintegrarea provizorie a reclamantelor S.C. C. şi Grădiniţa cu Program Prelungit C. în spaţiul situat în comuna Cârcea, sat Cârcea, str. x, jud. Dolj, compus din teren intravilan, categoria curţi-construcţii, în suprafaţă de 700 mp, nr. cadastral x şi construcţie edificată pe acest teren CI cu patru niveluri, D+P+l+M, cu suprafaţă construită la sol de 255 mp, suprafaţă desfăşurată de 967 mp şi suprafaţă utilă de 836,3 mp, având nr. cadastral x, imobil intabulat în CF nr. x a UAT Cârcea, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa civilă a reţinut că reclamantele au exercitat până la data aplicării sigiliilor stăpânirea materială a imobilului în care s-a solicitat integrarea, în baza contractului de comodat încheiat la data de 01.07.2012 şi că pârâta A. nu a recurs la căile procedurale reglementate de lege pentru a intra în stăpânirea materială a imobilului cumpărat, ci a aplicat sigilii la intrarea în imobil, având ca efect împiedicarea accesului reclamantelor în acesta.

În baza acestei hotărâri, persoanele vătămate au fost reintegrate provizoriu în imobil, conform procesului-verbal încheiat la 02.07.2021 de executorul judecătoresc BB..

Constatând că strategia adoptată nu şi-a atins scopurile şi nu a condus la evacuarea definitivă a persoanelor vătămate din imobil, inculpata A., prin apărătorul ales B., a recurs în final la efectuarea demersurilor legale necesare evacuării acestora, promovând o acţiune în acest sens la instanţa competentă abia la data de 13.07.2021, când a fost înregistrată sub nr. x/2021, când a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 6635/2021 din 21.07.2021, pentru nerespectarea condiţiilor de notificare prealabilă, conform art. 1038 C. civ.

O nouă acţiune cu acelaşi obiect (evacuare), a fost promovată de inculpată la 17.09.2021, fiind înregistrat la Judecătoria Craiova dosarul nr. x/2021 şi admisă prin sentinţa civilă nr. 7792 din 13 octombrie 2021.

Faţă de situaţia expusă şi care rezultă din materialul probator administrat, s-a reţinut că la data de 16.06.2021, numiţii A. şi B. au pătruns fără drept în curtea imobilului situat în comuna Cârcea, strada x, nr. 13, jud. Dolj, unde funcţionează Grădiniţa cu program prelungit C. şi se află punctul de lucru al S.C. C. şi au blocat accesul personalului şi preşcolarilor în grădiniţă prin acţiunile întreprinse la această dată (sigilarea fără drept a uşilor de acces în imobil şi asigurarea pazei imobilului prin intermediul unor agenţi de pază care au refuzat accesul acestora fără acordul numitei A.), în condiţiile în care disputau drepturile asupra imobilului, ambele invocând valabilitatea unor contracte încheiate cu foştii proprietari ai acestuia, fără a avea în acest sens un titlu executoriu şi cu ignorarea normelor legale privind evacuarea.

S-a apreciat că, practic, la data respectivă, proprietara imobilului, cu concursul direct al avocatului, care a depăşit în mod evident limitele contractului de asistenţă juridică cu clienta sa, dar şi dispoziţiile legale care prevăd actele ce pot fi efectuate de în această calitate (art. 3 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat), au procedat practic la o evacuare samavolnică a comodatarului din sediul profesional în care funcţiona în mod legal, activitate efectuată fară drept, cu eludarea oricăror norme legale în această materie, împiedicând accesul în imobil şi folosinţa acestuia până la pronunţarea sentinţei de reintegrarea de către Judecătoria Craiova. Prin această faptă s-a realizat în fapt o violare a sediului profesional în care persoanele vătămate îşi desfăşurau activitatea curentă şi care a fost astfel în mod grav perturbată.

Abia după acest moment, inculpaţii au introdus la instanţa competentă acţiuni de evacuare a comodatarului, fiind evidentă, din chiar succesiunea evenimentelor, intenţia acestora de a se subroga în atribuţiile organelor competente să decidă şi să procedeze efectiv la evacuare (judecătorul învestit cu acţiunea de evacuare, executorul judecătoresc, în baza titlului executoriu, cu sprijinul forţei publice, în cazul în care situaţia ar fi impus-o). În schimb, cei doi inculpaţi s-au folosit de prezenţa şi participarea activă a altor persoane din anturajul inculpatei A., efectuând activităţi specifice unei executări silite (inventariere de bunuri, aplicare de sigilii), împiedicarea folosinţei imobilului fiind realizată prin intermediul reprezentanţilor unei societăţi private căreia i-a fost predat în pază bunul, pe baza unui proces-verbal, cu "instrucţiuni de la proprietar de a nu permite accesul persoanelor neagreate de acesta, activităţi care se circumscriu infracţiunii de violare a sediului profesional, prev. de art. 225 alin. (1) C. pen.

Faţă de contextul în care a fost săvârşită, s-a reţinut că fapta a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege doar de inculpaţii B. şi A., persoane care, fiind pe deplin conştiente de situaţia de fapt litigioasă existentă intre proprietar şi cele două persoane vătămate, de înscrisurile şi drepturile de care se prevalau fiecare dintre părţi cu privire la imobil, aveau reprezentarea demersurilor legale ce s-ar fi impus a fi efectuate în scopul protejării dreptului de proprietate al numitei A.. Celelalte persoane prezente la faţa locului la data de 16.06.2021, acţionând în prezenţa proprietarului şi a apărătorului acestuia, au avut reprezentarea legitimităţii demersurilor efectuate, prin urmare se reţine că fapta de a pătrunde în curtea imobilului şi de a participa la activităţile de inventariere şi sigilare a uşilor de acces nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Cu privire la fapta reţinută în sarcina sa, inculpata A. a refuzat să dea declaraţii în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Fiind audiat, inculpatul B. a recunoscut că a pătruns în ziua 16.06.2021 în curtea imobilului sus-menţionat, în condiţiile descrise anterior, în absenţa unui titlu executoriu de evacuare, însă a susţinut că demersul său nu reprezintă o evacuare şi a apreciat că dispoziţiile legale în această materie nu se aplică.

De asemenea, a arătat că a primit răspunsul reprezentanţilor persoanelor vătămate la notificarea întocmită la 11.06.2021, prin care era încunoştinţat că acestea nu înţeleg să dea curs solicitărilor de a elibera imobilul sau de a încheia cu proprietarul un contract de închiriere, invocând valabilitatea contractului de comodat, care urma să expire în anii 2022, precizând că iniţiativa de a se deplasa la imobil, pentru a asigura poarta de acces cu un lacăt, în scopul de a împiedica personalul C. să pătrundă în interior i-a aparţinut, tot el fiind cel care a consiliat-o pe A. să contracteze o firmă de pază care să împiedice accesul altor persoane în interiorul imobilului, fără acordul proprietarului.

Inculpatul nu a indicat însă nicio dispoziţie legală pe care s-ar fi putut întemeia acţiunea sa, invocând în mod generic doar dreptul de proprietate al clientei sale, aspect care însă nu a fost contestat de niciuna dintre părţile implicate.

Instanţa de fond a constatat că, sub aspectul reţinerii situaţiei de fapt, nu există niciun dubiu, probele administrate în cauză, constând în declaraţia reprezentantei persoanelor vătămate şi înscrisurile depuse de aceasta; declaraţiile martorilor; înscrisurile ridicate de la persoanele vătămate, de la Cabinetul de avocat CC. şi de la S.C. H. S.R.L.; imaginile preluate de camerele de supraveghere ale Grădiniţei cu program prelungit C. în data de 16.06.2021, imaginile surprinse de martorul F. la aceeaşi dată, astfel cum au fost puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de inculpatul B., procesul-verbal de vizualizare a acestora şi capturile foto efectuate după acestea; copia dosarului civil x/2021 al Judecătoriei Craiova; înscrisurile înaintate de OCPI Dolj; alte înscrisuri utile cauzei, dovedind că la data de 16.06.2021, inculpaţii B. şi A., în baza unei înţelegeri prealabile, cu ignorarea normelor legale privind evacuarea locatorului şi fără a avea un titlu executoriu, au pătruns în curtea imobilului situat în comuna Cârcea, strada x nr. 13, jud. Dolj, unde funcţiona Grădiniţa cu program prelungit C. şi se afla punctul de lucru al S.C. C., în condiţiile în care între părţi existau neînţelegeri cu privire la drepturile asupra imobilului, ambele invocând valabilitatea unor contracte încheiate cu foştii proprietari ai acestuia.

În cursul judecăţii, inculpatul B. a avut aceeaşi atitudine procesuală, recunoscând situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare şi încercând să ofere legitimitate acţiunilor sale, prin prisma calităţii sale de apărător ales al inculpatei A. şi a dreptului acesteia din urmă de a dispune de bunul ce formează obiectul dreptului său de proprietate.

Totodată, inculpata A., deşi iniţial a declarat că îşi rezervă dreptul la tăcere, ulterior a revenit asupra poziţiei sale şi a fost de acord să dea declaraţii în cauză, prin care, în esenţă, a recunoscut acţiunile sale de pătrunderea în imobilul în cauză, conform situaţiei de fapt reţinute prin rechizitoriu însă a încercat să le justifice prin aceea că era proprietara bunului respectiv şi a acţionat în virtutea recuperării posesiei asupra unui bun, deţinut, în mod abuziv, de către fosta sa noră, persoana vătămată I..

Prin urmare, sub aspectul situaţiei faptice, curtea a notat că niciunul dintre inculpaţi nu a negat acţiunile întreprinse la data de 16.06.2021, iar declaraţiile acestora coroborate cu ansamblul probator menţionat mai sus, inclusiv cu proba constând în imaginile video surprinse de inculpatul B., cu ocazia derulării activităţilor infracţionale, sunt suficiente pentru clarificarea aspectelor ce ţin de modul de derulare a acţiunilor întreprinse la data de 16.06.2021.

Instanţa de fond a constatat că apărările formulate de inculpaţi, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, nu sunt de natură a crea premisele absolvirii lor de răspundere penală.

Astfel, cu privire la susţinerea inculpatului B. referitoare la faptul că acţionat în virtutea competenţelor sale profesionale, fiind împuternicit de proprietarul de drept al imobilului cu privire la care era existau dispute între părţi, Curtea a constatat că niciunul dintre inculpaţi nu era îndreptăţit la momentul respectiv să pătrundă şi să ia în stăpânire imobilul în care se desfăşura activitatea S.C. C., protejarea dreptului de proprietate al unei persoane, în situaţia în care cealaltă parte invocă dreptul de folosinţă, rezultat ca urmare a unui contract legal încheiat, putându-se realiza numai prin mijloacele conferite de lege, respectiv prin apelare la instanţa competentă să decidă asupra legitimităţii drepturilor pretinse de părţi.

În cauză nu se poate pune problema nici a unei posibile erori asupra modului de interpretare a dispoziţiilor legale care reglementează posibilitatea proprietarului de drept de recuperare a dreptului de folosinţă asupra unui imobil deţinut de comodatar, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor, aceştia au prevăzut încă de la început posibilitatea parcurgerii căilor legale, respectiv promovarea unei acţiuni în evacuare.

În acest sens, sunt edificatoare declaraţiile atât a inculpatului B., care a arătat în faţa instanţei că le-a adus la cunoştinţă inculpatei A. şi fiului acesteia, J., posibilitatea recuperării imobilului pe calea unei acţiuni în evacuare, cât şi declaraţia inculpatei A. în care a menţionat că a conştientizat că modalitatea adoptată pentru recuperarea imobilului era de natură a da naştere unor probleme, însă şi-a asumat acest lucru, deoarece recurgerea la acţiunea în evacuare ar fi presupus trecerea unei perioade prea mari.

Prin urmare, ambii inculpaţi au conştientizat încă de la început de existenţa pârghiilor legale pentru recuperarea posesiei imobilului şi cu toate acestea au înţeles să recurgă la acţiuni care au excedat cadrului legal, urmând o procedură care, din punctul lor de vedere, deşi în afara legii, ar fi fost mult mai rapidă.

Cu privire la acest aspect, instanţa de fond a constatat că raţionamentul acestora a fost unul eronat, deoarece, apelând la acţiunile reglementate de dreptul civil român, inculpata A. a redobândit posesia încă din anul 2021.

Referitor la solicitarea de achitare a inculpaţilor în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv ca urmare a lipsei elementelor de tipicitate a infracţiunii de violare a sediului profesionale, instanţa a constatat că fapta, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpaţilor, contrar celor susţinute de apărătorii aleşi ai inculpaţilor, se încadrează în tiparele prevăzute de dispoziţiile art. 225 C. pen.

Astfel, conţinutul legal al infracţiunii de violarea sediului profesional, art. 225 C. pen., constă în pătrunderea, fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite.

Obiectul juridic al acestei infracţiuni este dat de dreptul la respectarea sediului profesional, fie al persoanei fizice, fie al persoanei juridice, dimensiune a libertăţii individuale care presupune inviolabilitatea spaţiului unde se desfăşoară o activitate profesională.

Prin incriminarea faptei reglementate de art. 225 C. pen., s-a urmărit asigurarea unei protecţii atât a spaţiului în care o persoană fizică şi/sau juridică îşi desfăşoară activitatea profesională, cât şi a bunurilor şi a tuturor aspectelor care fac sfera vieţii private societare, înţeleasă ca dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a decide cum şi în ce mod să aducă la cunoştinţa publicului aspectele legate de desfăşurarea activităţii sale comerciale/profesionale.

Instanţa de fond a constatat că, chiar dacă nu a existat o pătrundere efectivă în clădirea grădiniţei, curtea şi terenul aferent clădirii în care grădiniţa S.C. C. îşi desfăşura activitatea nu poate fi exclus din sfera de protecţie a dispoziţiilor art. 225 C. pen., deoarece acestea erau delimitate clar cu gard şi prevăzut cu porţi de acces asigurate cu lacăte, curtea era amenajată specific desfăşurării activităţilor preşcolare şi folosite efectiv în scopul desfăşurării activităţii profesionale a persoanei juridice sau fizice, formând un tot unitar, indispensabil desfăşurării activităţii autorizate la această adresă, astfel că pătrunderea într-un asemenea spaţiu aduce atingere în mod evident relaţiilor sociale care ocrotesc domiciliul şi viaţa privată respectivei persoane juridice.

Aşadar, instanţa de fond nu a reţinut apărarea inculpatului B., potrivit căreia, cât timp nu s-a pătruns şi în clădirea în care S.C. C. îşi defăşura activitatea, nu s-a realizat o acţiune care să intre în sfera de incriminare reglementată de dispoziţiile art. 225 C. pen.

Nici apărarea inculpaţilor, potrivit căreia, pentru pătrunderea în sediul grădiniţei ar fi avut consimţământul unuia dintre coproprietari, respectiv al numitului J., nu este de natură a duce la înlăturarea răspunderii penale a acestora, atât timp cât această persoană nu a deţinut puteri de reprezentare în cadrul societăţii, singura persoană cu astfel de puteri, şi care de altfel era şi administrator al societăţii, fiind numita I..

Prin urmare, singura persoană aptă să asigure reprezentarea persoanei juridice Grădiniţa cu Program Prelungit C. a fost administratorul acesteia, I., persoană care a formulat plângere şi a solicitat în mod expres tragerea la răspundere penală a inculpaţilor A. şi B., astfel că, contrar celor susţinute de acest din urmă inculpat, în cauză nu există niciun motiv pentru a se dispune încetarea procesului penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile formulate de persoana îndreptăţită.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a constatat că probele administrate în cauză, dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecăţii există şi a fost săvârşită de inculpaţii B. şi A. cu vinovăţia cerută de lege.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor A. şi B., de a pătrunde, fără drept, la data de 16.06.2021, în baza unei înţelegeri prealabile, în curtea imobilului situat în comuna Cârcea, strada x nr. 13, jud. Dolj, unde funcţionează Grădiniţa cu program prelungit C. şi se află punctul de lucru al S.C. C. şi de a bloca accesul personalului şi preşcolarilor în incintă prin acţiunile întreprinse la această dată (sigilarea fară drept a uşilor de acces în imobil şi asigurarea pazei imobilului prin intermediul unor agenţi de pază care au refuzat accesul acestora fără acordul numitei A.), în condiţiile în care părţile îşi disputau drepturile asupra imobilului, ambele invocând valabilitatea unor contracte încheiate cu foştii proprietari ai acestuia, fără a avea în acest sens un titlu executoriu şi cu ignorarea normelor legale privind evacuarea locatorului, întruneşte elementele constitutive ale acţiunii de violare a sediului profesional, prev. de art. 225 alin. (1) C. pen.

Referitor la solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind reţinerea în încadrarea juridică a circumstanţei agravante reglementate de dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, instanţa a constatat că acţiunea de pătrundere în curtea imobilului la data de 16.06.2021 a celor doi inculpaţi s-a realizat alături şi de alte persoane, respectiv martorii D., E., F., G. şi agenţii de pază ai S.C. H. S.R.L., ceea ce impune necesitatea reţinerii în sarcina inculpaţilor şi a circumstanţei agravante menţionate mai sus.

Instanţa a constatat că elementul material al laturii obiective este dat de acţiunea inculpaţilor de pătrundere fără drept în spaţiul destinat derulării vieţii societare al grădiniţei cu program prelungit C..

Sub aspect subiectiv, inculpaţii B. şi A. au acţionat cu intenţie directă, deoarece aceştia au prevăzut rezultatul faptei lor şi au urmărit producerea lui prin săvârşirea infracţiunii.

Cu privire la individualizarea pedepselor susceptibile de a fi aplicate celor doi inculpaţi, Curtea a reţinut că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanţei judecătoreşti datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte.

În prezenta cauză, Curtea a apreciat că actele şi lucrările dosarului relevă aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanţa către aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen., cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii prevăzute de art. 225 C. pen.

Pentru infracţiunea dedusă judecăţii, pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 2 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.

În privinţa inculpaţilor B. şi A. nu se poate ignora că acestea sunt persoane bine integrate în societate, ce nu au creat probleme la nivelul comunităţii în care locuiesc şi nu au antecedente penale.

Instanţa de fond a constatat că, înainte de săvârşirea infracţiunii din prezentul dosar, inculpaţii au avut o bună conduită în societate, ceea ce denotă că infracţiunea pentru care sunt judecaţi, constituie doar un caz izolat, cu caracter accidental.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A., s-a constatat că, în prezent, aceasta are de 68 de ani, aspect care îi conferă acesteia avantajul unei experienţe de viaţă şi a unei maturităţi emoţionale, menite să asigure instanţa că nu este nevoie sancţionarea din punct de vedere penal a inculpatei, iar un simplu avertisment este suficient pentru a i se atrage atenţia asupra comportamentului său viitor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., instanţa de fond a constatat că acesta are 48 de ani, este de profesie avocat, se bucură de o bună reputaţie profesională, astfel că reputaţia, integrarea socială, gradul de instruire şi pregătirea profesională sunt suficiente pentru a crea convingerea instanţei că şi acesta poate conştientiza consecinţele faptei comise, prin aplicarea unui avertisment, fără a fi necesară stabilirea unei pedepsei şi a unui termen de supraveghere.

Concluzionând că inculpaţii nu sunt persoane predispuse la săvârşirea de infracţiuni iar, până la data comiterii infracţiunii care a făcut obiectul prezentei dosar, aceştia au avut un comportament exemplar în societate, Curtea a apreciat că activitatea ilicită reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi A., prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege şi prin conţinutul ei concret, nu justifică, în raport cu aspectele anterior menţionate, aplicarea unei pedepse, fiind suficient aplicarea unui avertisment în condiţiile art. 81 C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 197/2024 din data de 30 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, au formulat apel inculpaţii B. şi A..

Sub un prim aspect, se constată că inculpata A. nu a depus la dosar motive de apel în susţinerea căii de atac formulate, instanţa de control judiciar urmând să supună cenzurii din oficiu sentinţa penală apelată.

Prin motivele de apel formulate în scris, inculpatul B. a solicitat, în esenţă, achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare a sediului profesional, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 225 alin. (1) C. pen.., având în vedere că fapta de pătrundere fără drept în sediul profesional al C. sau al Grădiniţei cu program prelungit C. nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege şi, în plus, nu există nici un refuz de părăsire a curţii imobilului la cererea unei persoane îndreptăţite, dispunând prin decizie inclusiv cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

În opinia inculpatului, singurul material probator din totalitatea probatoriilor administrate (inclusiv declaraţii de inculpaţi şi de martori) pe care se întemeiază motivarea şi soluţia instanţei este înregistrarea video realizată la solicitarea sa pe toată durata intervalului de timp în care s-a aflat alături de A. în curtea imobilului situat în com. Cârcea, str. x. jud. Dolj.

Au fost ignorate complet în considerente orice alte mijloace de probă sau susţineri făcute în apărare de inculpaţi, aşa cum a fost ignorată şi incidenţa în cauză a Deciziei nr. 36/17.06.2024 pronunţată de ICCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat exclusiv pe faptul că niciunul dintre inculpaţi nu a negat acţiunile întreprinse la data de 16.06.2021 şi pe înregistrarea video realizată de ei.

Greşit s-a reţinut de prima instanţă că fapta, astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpaţilor, se încadrează în elementele de tipicitate ale infracţiunii de violare a sediului profesional prevăzută de art. 225 C. pen.. Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar instanţa a arătat la pag. 8 paragraful final din sentinţă că, deşi nu a existat o pătrundere efectivă în clădirea grădiniţei, ci doar în curtea şi pe terenul aferent clădirii delimitate cu gard şi prevăzute cu porţi de acces, "se aduce totuşi atingere relaţiilor sociale care ocrotesc domiciliul şi viaţa privată respectivei persoane juridice".

Inculpatul a considerat că, în mod greşit, instanţa a asimilat conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu cu cel de violare a sediului profesional, deşi între cele două infracţiuni există deosebiri semnificative.

Eronat s-a reţinut şi că nu ar prezenta niciun fel de relevanţă faptul că, pentru pătrunderea în curtea imobilului şi blocarea accesului ocupantului samavolnic, a existat acordul prealabil expres al asociatului C. - J. - care deţinea şi atunci ca şi acum 50% din capitalul social total al C. şi al Grădiniţei cu program prelungit C.. Neînţelegerile dintre cei doi asociaţi din cadrul C., I. şi J., privind continuarea desfăşurării activităţii principale la punctul de lucru din com. Cârcea, str. x, jud. Dolj sau închiderea acestui punct de lucru din imobilul solicitat de proprietarul de drept nu sunt imputabile terţului A.. Aceasta în condiţiile în care Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale impune ca hotărârea de modificare a sediului social sau de închidere a unui punct de lucru al unei societăţi să fie luată cu unanimitate de asociaţi. I., în calitatea incontestabilă de administrator al C., nu a îndeplinit obligaţia legală de convocare AGA pentru a se decide de către asociaţi cu unanimitate dacă se continuă activitatea în imobilul revendicat de proprietarul A. sau se mută grădiniţa în altă locaţie, aşa cum nu a existat un mandat expres dat administratorului de Adunarea Generală a Asociaţilor C. pentru promovarea unor plângeri penale sau pentru a prejudicia societatea prin refuzul de a preda proprietarului de drept imobilul solicitat.

Consideră că, în mod greşit, instanţa de fond a admis solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind reţinerea în încadrarea juridică a circumstanţei agravante reglementate de art. 77 lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună. A susţinut că reţinerea circumstanţei agravante este eronată deoarece această agravantă se poate reţine numai în cazul infracţiunilor intenţionate sau praeterintenţionate, iar martorii D., E., F. sau G. nu au acţionat cu intenţie directă/indirectă, neştiind exact natura relaţiilor dintre proprietarul imobilului şi ocupantul acestuia. Singura persoană chemată de A. pentru a o ajuta să monteze sigiliile la uşi a fost D., ceilalţi fiind vecini din zonă care au venit pentru a asista la ceea ce se întâmplă efectiv, ci nu pentru a acţiona împreună cu inculpaţii, pentru a-i ajuta cu ceva, pentru a da o periculozitate sporită faptei de a pătrunde în curtea imobilului sau pentru a le crea condiţii de natură a îngreuna descoperirea faptei ori identificarea inculpaţilor, aceste ultime cerinţe fiind necesar a fi întrunite în situaţia acestei circumstanţe agravante.

Erorile de procedură sau de judecată permit instanţei ierarhic superioare desfiinţarea/anularea unei hotărâri judecătoreşti prin admiterea căii de atac a apelului.

Sub aspectul laturii subiective a arătat că a avut în permanenţă reprezentarea că intrarea în curtea imobilului proprietatea A. situat în comuna Cârcea, str. x şi, corelativ, blocarea accesului d.nei I. în imobil precum şi a altor reprezentanţi ai Grădiniţei cu program prelungit C. iese complet din sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 225 alin. (1) C. pen. şi nu poate fi vorba despre săvârşirea faptei de violare a sediului profesional.

Referitor la noţiunea de "sediu profesional" ce intră sub incidenţa sancţiunii penale a făcut referire la Decizia nr. 36/17.06.2024 pronunţată de ICCJ-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că spaţiul comercial - ce constituie punct de lucru al unei persoane juridice - reprezintă sediu profesional în sensul prevederilor art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., dacă în cadrul acestuia se desfăşoară o viaţă privată societară. Rezultă, per a contrario, că nu reprezintă sediu profesional un spaţiu în care nu se desfăşoară viaţă privată societară, aşa cum se întâmpla la data de 16.06.2021 în curtea imobilului proprietatea inculpatei A..

Raportat la conţinutul deciziei anterior menţionate, pătrunderea inculpaţilor în curtea imobilului unde erau depozitate - conform filmării efectuate de la momentul intrării -mobilier de plastic uzat, ghivece de flori şi jardiniere sau tobogan plastic uzat - nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare a sediului profesional. Spaţiul respectiv (curtea) nu găzduia viaţă privată societară, iar proprietarul spaţiului nu intra în sfera persoanelor ce pot pătrunde "fără drept" în curtea imobilului său, cu atât mai mult cu cât lipsea reglementarea contractuală a raporturilor dintre utilizator şi proprietarul de drept, prin "lipsea" înţelegând inexistenţa anterioară sau concomitentă a unor raporturi contractuale, ci nu expirarea acestora.

Este necesar să se analizeze dacă atât inculpatul, cât şi A. se aflau la data de 16 iunie 2021 în situaţia de a pătrunde fără drept în curtea imobilului proprietatea A. sau ulterior, la 17 iunie 2021, s-ar fi aflat în situaţia de a fi trebuit să părăsească cumva curtea imobilului (aceasta doar şi numai în situaţia în care s-ar fi aflat cumva în curtea imobilului în dimineaţa de 17 iunie 2021, fapt complet nereal şi nedovedit cu vreun mijloc de probă) la cererea vreunei persoane îndreptăţite iar ei ar fi refuzat părăsirea curţii, deşi le-a fost adresată în mod expres o solicitare de părăsire de o persoană îndreptăţită.

Pentru a dovedi legitimitatea demersului coinculpatei A. faţă de prima variantă de incriminare - pătrundere fără drept - inculpatul a menţionat că prealabil oricărui demers, ei au avut încuviinţarea/permisiunea/acordul şi, mai ales, ordinul domnului J. pentru efectuarea acestui demers.

Inculpatul a menţionat de mai multe ori acest acord al dlui J. (fiul inculpatei A.) pentru efectuarea demersului de blocare acces atât prin declaraţiile date în faza de urmărire penală, cât şi prin declaraţia dată la instanţa de judecată, acordul său fiind confirmat prin declaraţiile martorilor D. şi E. date în faţa instanţei, cât şi prin declaraţia inculpatei A..

Când susţine "suficienţa" acestui acord pentru blocare acces în imobil inculpatul are în vedere cel puţin dubla calitate, dublele prerogative juridice pe care le deţinea J. la 16 iunie 2021 şi anterior acestei date, respectiv:

1. Calitatea de asociat în cadrul S.C. C., deţinând un număr de 10 părţi sociale ce reprezintă 50% din capitalul social total al C., implicit având şi calitatea de asociat în cadrul Grădiniţei cu program prelungit C.. Se impune a fi menţionat aici inclusiv faptul că la data de 16/06/2021 sentinţa civilă nr. 211/17.10.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018 prin care se constatase nulitatea absolută totală a cesiunii părţilor sociale de la J. către I. îşi producea pe deplin efectele faţă de C.. şi I., căci devenise executorie prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Craiova conform deciziei civ. nr. 120/19.05.2020, iar cei din urmă nu formulaseră o cerere de suspendare a executării acestei hotărâri odată cu depunerea recursului;

2. Distinct, calitatea de procurator special, mandatar al soţilor N. şi O. cu privire la administrarea cu puteri depline a imobilului teren+construcţie situat în Cârcea, str. x conform procurii speciale autentificate sub nr. x/06.11.2018 de B.I.N. R., cu valabilitate 3 ani de la data întocmirii. Printre împuternicirile exprese de conservare şi administrare a imobilului, P. Marcel şi O. l-au mandatat expres pe J. inclusiv să rezilieze/anuleze orice contracte de comodat/închiriere în legătură cu imobilul, precum şi să efectueze acţiuni chiar nespecificate expres, dar legate de mandatele încredinţate. Procura specială nr. 4040/06.11.2018, dată lui J. chiar de foştii proprietari Totora, cei de la care preluase imobilul în comodat C., era deplin valabilă şi îşi producea efectele la 16/06/2021, deoarece nu fusese revocată şi conform art. 2015 C. civ., dacă părţile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui. Acest act autentic se află la dosarul de urmărire penală şi este menţionat în pag. 3 penultim alin. din rechizitoriu, fără ca procurorul de caz să îi dea vreo eficienţă juridică, fiind ignorat cu desăvârşire.

Rezultă din cele enumerate anterior că inculpaţii nu au realizat o pătrundere fără drept în curtea imobilului, căci această pătrundere şi blocare ulterioară acces a fost autorizată, solicitată de asociatul S.C. C. şi administratorul imobilului cu puteri depline. Referitor la cea de-a doua variantă de incriminare - refuzul de a părăsi curtea imobilului - inculpatul a considerat că nu poate fi luată în considerare această modalitate de săvârşire a infracţiunii deoarece, pe de-o parte, nu a avut nicio solicitare explicită, verbală ori scrisă, din partea vreunei persoane (nu neapărat reprezentant S.C. C. SRL) de părăsire a curţii imobilului în seara de 16/06/2021, iar pe de altă parte, din seara de 16/06/2021, mai exact din momentul în care A. a predat în pază curtea imobilului către firma de pază X., nici el şi nici A. nu au mai intrat vreodată în acea curte până la data de 18/10/2021 când C. şi I. le-au predat sub semnătură pe bază de proces-verbal imobilul.

Prin urmare, în opinia inculpatului, nu se putea pune problema existenţei unui refuz de a părăsi curtea imobilului (nicidecum clădirea, căci nu intrase niciodată în incintă) deoarece nu se afla în locaţia respectivă în dimineaţa zilei de 17/06/2021 şi nici ulterior acestei date. Este complet eronată şi vădit tendenţioasă menţiunea din rechizitoriu x pag.l ultim parag.- conform căreia "în dimineaţa de 17/06/2021 când s-a prezentat la serviciu, personalul grădiniţei a găsit în interiorul curţii pe avocatul B. şi A., care au refuzat să le permită accesul la imobil".

Aceste susţineri din rechizitoriu preluate şi în sentinţă sunt complet nereale pentru că, în fapt, reprezentanţii firmei de pază au fost cei care nu au permis accesul în imobil decât persoanelor indicate de proprietarul A., iar din momentul în care a fost chemată de agenţii de pază şi a ajuns la obiectiv în dimineaţa de 17/06/2021, chemându-1 ulterior şi pe inculpat, nici el şi nici A. nu au intrat în curtea imobilului. Li s-a explicat salariaţilor S.C. C. că nu se poate intra pentru desfăşurarea vreunei activităţi, ci doar pentru a se ridica mobilierul şi alte bunuri şi a elibera definitiv clădirea. De altfel, la pag. 6 parag. 1 din rechizitoriu sunt confirmate susţinerile anterioare, menţionându-se că agentul de pază AA. a interzis accesul personalului grădiniţei în dimineaţa zilei de 17/06/2021, moment în care salariaţii au apelat Poliţia Rurală Coşoveni ai cărei reprezentanţi s-au deplasat la faţa locului, fiind solicitată ulterior prezenţa proprietarului şi avocatului acestuia.

Nu poate fi vorba despre refuz de părăsire imobil ci, mai degrabă, de refuz permitere acces.

Aceste argumente factuale şi juridice expuse anterior susţin în cauză o soluţie de achitare a inculpaţilor în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., având în vedere că faptei imputate îi lipseşte forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Inculpatul a mai arătat că, sub aspectul elementului material - latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 225 alin. (1) C. pen. - "fapta nu este tipică în ipoteza în care făptuitorul pătrunde numai pe un teren sau în orice alt loc împrejmuit ţinând de sediul profesional, aşa cum, în egală măsură, faptei îi lipseşte tipicitatea dacă făptuitorul pătrunde într-un sediu profesional folosit de mai multe persoane fizice sau juridice, având consimţământul numai al uneia dintre persoanele care folosesc sediul". (în acest sens, M.Udroiu -"Drept penalPartea specială ", edit. C.H.Beck, ed. 5, pag. 220). Referitor la ultima situaţie indicată de autor, inculpatul a susţinut că avea acordul expres al asociatului J. în efectuarea demersurilor de blocare acces.

În intregul conţinut al rechizitoriului se face menţiunea complet aleatorie că inculpatul B. şi inculpata A. ar fi procedat la o evacuare a persoanelor juridice S.C. C., grădiniţa cu program prelungit S.C. C. sau a preşcolarilor aflaţi în grădiniţă, susţineri complet neadevărate şi nedovedite, sau că între A. pe de-o parte şi S.C. C., pe de altă parte, se derulau în acel moment litigii, fără a se indica la ce litigii se face referire. În realitate, la 16.06.2021 nu exista nici un litigiu între A. şi S.C. C. şi nici nu s-a probat cu vreun înscris până în prezent existenţa unui litigiu. De altfel, din simpla lecturare a conţinutului notificărilor nr. 34 şi 35 din 29.06.2020 transmise de A. către S.C. C. şi S.C. C. S.R.L. prin BEJA T. şi U. rezultă ca proprietarul imobilului nici nu avea un interes direct în evacuarea ocupanţilor samavolnici ai imobilului său, căci le ofertase încheierea unui contract de închiriere şi, mai mult, chiar le transmisese un model de contract de închiriere în care erau înscrise durata contractului şi preţul locaţiunii. Cele două consemnări nereale din rechizitoriu x "evacuare din imobil" şi "litigii pe rol", ce ar fi împiedicat cumva vreun demers al proprietarului - constituite practic baza întregii imputaţii penale ce li se aduce, aparenţa infracţională conturându-se pe premise greşite ce nu pot conduce decât la concluzii greşite.

Inculpatul B. a susţinut că, în efectuarea acestui demers din 16/06/2021 a avut în vedere permanent prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat - "avocatul este obligat să depună toată diligenta pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale clienţilor şi să uzeze de mijloacele prevăzute de lege, pe care le consideră favorabile acestora." Distinct de menţiunile din cuprinsul contractului de asistenţă juridică încheiat cu J. pentru a reprezenta interesele sale şi ale mamei sale A. privind "obiectul contractului", menţiuni care nu sunt exhaustive şi nu limitează activitatea avocatului în realizarea obiectivelor solicitate de client, s-au realizat în cadrul activităţii de asistenţă şi reprezentare juridică numeroase demersuri constând în adrese, notificări, deplasări şi reprezentări la diferite instituţii publice ori private, corespondenţă purtată cu diferite instituţii, înregistrări cereri etc. Cum blocarea accesului reprezentanţilor S.C. C. şi ai grădiniţei cu program prelungit C. în imobil a fost o solicitare comună a clientului J. şi a mamei sale, A., avocatul a avut obligaţia profesională determinată de stabilirea raporturilor contractuale de mandat de a efectua orice demersuri legale, juridice pentru îndeplinirea acestei solicitări. În egală măsură, a avut şi atunci şi anterior demersurilor efectuate, reprezentarea exactă a dispoziţiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 -"avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracţiuni", asigurând clienta A. că blocarea accesului în imobil realizată de către proprietar nu constituie infracţiune prevăzută de legea penală.

Cât priveşte conţinutul contractului de asistenţă juridică încheiat cu J. şi A., limitele mandatului acordat de clienţi sau eventuala depăşire a acestor limite, trebuie avute în vedere cel puţin următoarele elemente: dispoziţiile art. 121 alin. (3), (4) şi 5 din Statutul profesiei de avocat; pozitia procesuală a clientei sale, A., care audiată nemijlocit de instanţă în calitate de inculpată, a confirmat mandatul dat avocatului de efectuare a tuturor demersurilor necesare pentru blocarea accesului reprezentanţilor S.C. C. şi ai Grădiniţei cu program prelungit C. în imobilul proprietatea sa; prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 menţionate anterior.

Este de clarificat dacă, în lumina dispoziţiilor C. civ., demersul proprietarului de a bloca accesul ocupantului samavolnic, care nu are un titlu sau un drept real asupra imobilului, intra în sfera ilicitului. În acest sens, ocuparea imobilului fără drept de către S.C. C. are în vedere atât absenta unui titlu emanat de la proprietar, cat şi cea a încetării valabilităţii titlului în condiţiile art. 1038 C. civ., cum menţionează Judecătoria Craiova în considerentele sentinţei civile definitive nr. 7792/13.10.2021 (pag. 7) prin care a fost admisă acţiunea în evacuare a proprietarului A.. În continuare, retine instanţa civila, S.C. C. şi grădiniţa cu program prelungit C. nu au făcut dovada existentei unui titlu pe care proprietarul A. sa fie obligat sa ii respecte, titlu opozabil, nefiind făcută vreo menţiune cu privire la contractul de comodat în actul de vânzare al imobilului din anul 2019, dar nici în cartea funciară a imobilului.

Din moment ce în cadrul contractului de locaţiune (cu clauze şi efecte mult mai restrictive şi oneroase decât cel de comodat) împiedicarea exercitării de către chiriaş a dreptului de folosinţă a spaţiului este permisă ca mecanism de invocare a excepţiei de neexecutare, în măsura în care există proporţionalitate între obligaţia neexecutată de chiriaş şi măsura blocării accesului la spaţiul închiriat, cu atât mai mult este permisă această împiedicare în cazul existentei anterioare a unui contract de comodat, care a încetat oricum anticipat din momentul în care proprietarul a notificat denunţarea unilaterală anticipată motivată de faptul că are la rândul sau nevoie de spaţiul respectiv.

În momentul în care proprietarul imobilului, A. a intrat în curtea proprietăţii sale însoţită de mai multe persoane, niciuna din părţile vătămate sau reprezentanţi ale acestora nu se aflau în imobil. A doua zi, în 17.06.2021 (zi de vacanţă şcolară conform anunţului făcut de Ministerul Educaţiei), când salariaţii C. sau ai Grădiniţei s-au prezentat la intrarea în imobil, niciunul dintre inculpaţi nu se aflau în curtea imobilului, ci în exterior, pe drumul public, iar în curte se aflau doar reprezentanţii firmei de pază. S-a blocat un acces în imobil, prin refuzul proprietarului de a permite unor persoane necunoscute sa aibă acces în imobil, dar aceste demersuri nu echivalează cu violarea sediului profesional.

Cercetarea judecătorească în apel

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei, ca urmare a imposibilităţii obiective de participare la şedinţa de judecată a unui membru titular al completului şi citarea cu mandat de aducere cu privire la apelanta-inculpată A..

Prin încheierea din data de 04 martie 2025, a fost amânată cauza pentru a da posibilitatea apelantei-inculpate A. să depună la dosarul cauzei motivele de apel, precum şi ca urmare a imposibilităţii de prezentare a apelantului-inculpat B..

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei şi contactarea apărătorului ales al apelantei-inculpate A., avocat DD. pentru a preciza dacă o mai reprezintă pe aceasta.

La termenul de judecată din data de 27 mai 2025, a fost audiat apelantul-inculpat B..

Analizând apelurile declarate de inculpaţii B. şi A., sub toate aspectele de drept şi de fapt, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt, acordând semnificaţia cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului şi, printr-o interpretare şi apreciere obiectivă a întregului material probator administrat, a stabilit vinovăţia inculpaţilor în raport de infracţiunea care face obiectul judecăţii.

Astfel, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă constă în aceea că la data de 16.06.2021, inculpaţii B. şi A., în baza unei înţelegeri prealabile, cu ignorarea normelor legale privind evacuarea locatorului şi fără a avea un titlu executoriu, au pătruns în curtea imobilului situat în comuna Cârcea, strada x nr. 13, jud. Dolj, unde funcţiona Grădiniţa cu program prelungit C. şi se afla punctul de lucru al S.C. C., în condiţiile în care între părţi existau neînţelegeri cu privire la drepturile asupra imobilului, ambele invocând valabilitatea unor contracte încheiate cu foştii proprietari ai acestuia.

I. a fost căsătorită cu J. până la data de 11 iulie 2019, când a fost înregistrat divorţul acestora.

Totodată, cei doi au fost asociaţi în cadrul S.C. C., până la data de 25.07.2012. Întrucât numitul J. era urmărit penal în dosarul nr. x/2010 al DIICOT - ST Craiova, acesta a părăsit ţara, iar la data de 25.07.2012 a fost înregistrată la ORC Dolj Hotărârea AGA a S.C. C., prin care părţile sociale deţinute de acesta au fost cesionate soţiei sale, I..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.01.2009 la BNP K., numiţii L. şi A., la acea vreme socrii numitei I., au achiziţionat terenul situat în comuna Coşoveni, T12, P184/6 jud. Dolj, intabulat în CF x a loc Coşoveni, cu nr. cadastral provizoriu x, în suprafaţă de 700 mp din acte şi din măsurători; prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2010 la BNP M., terenul a fost înstrăinat către N., căsătorit cu O.; potrivit declaraţiei persoanei vătămate, O. este verişoara primară a fostului său soţ, J., P. fiind totodată finii familiei x.

Prin procura specială autentificată sub nr. x/28.01.2010, imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, N. împuterniceşte pe J. şi I. să îl reprezinte la diferite instituţii, în vederea întocmirii unei noi documentaţii cadastrale pentru terenul intrat între timp în teritoriul administrativ al comunei Cârcea, dar şi pentru obţinerea avizelor şi autorizaţiilor de construcţie pe terenul respectiv a unei grădiniţe de copii, edificarea imobilului şi efectuarea demersurilor pentru intabularea construcţiei şi racordării acesteia la reţelele de utilităţi.

La data de 01.07.2012, între S.C. Q. S.R.L. Craiova (devenită ulterior S.C. C. SRL), reprezentată de I., pe de o parte, şi O. şi N., proprietarii imobilului situat în comuna Coşoveni, T12, P184/6, jud. Dolj, intabulat în CF x a loc. Coşoveni, compus din teren în suprafaţă de 700 mp şi construcţia cu destinaţie grădiniţă, formată din D+P+E+M, cu amprenta la sol de 260 mp (la data respectivă construcţie aflată în stadiul "la roşu", cu instalaţii electrice, sanitare şi termice, a fost încheiat un contract de comodat cu titlu gratuit, pe o perioadă de 10 ani, pentru ca societatea comodatară să desfăşoare în imobil activităţi de grădiniţă.

În baza acestui contract de comodat, înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, societatea şi-a stabilit punctul de lucru la adresa respectivă (devenită ulterior strada x nr. 13, loc. Cârcea, jud. Dolj), a obţinut acreditarea pentru desfăşurarea activităţii Grădiniţei cu program prelungit C., conform Ordinului 4914/31.08.2018 al Ministerului Educaţiei Naţionale, a încheiat contracte pentru racordarea la utilităţi.

Potrivit declaraţiei reprezentantei persoanelor vătămate, I., proprietarul real al terenului a fost în tot acest timp J., fostul său soţ, care 1-a achiziţionat în timpul căsătoriei pe numele părinţilor săi, pentru a-1 sustrage astfel sechestrului asigurător, având în vedere că la momentul achiziţiei era cercetat într-un dosar al DIICOT - ST Craiova. Ulterior, pentru a evita dispunerea unor măsuri de indisponibilizare în vederea confiscării extinse în acelaşi dosar, terenul a fost înstrăinat formal către verişoara sa primară O., căsătorită cu N..

Clădirea a fost finalizată în anul 2014 de către I., cu fonduri puse la dispoziţie de către fostul său soţ, J., iar începând cu anul respectiv, în incintă a funcţionat Grădiniţa cu program prelungit C., în baza contractului de comodat sus-menţionat, S.C. C. încheind în acest scop contracte de şcolarizare, în vederea desfăşurării activităţii înscrise la ORC ca obiect principal de activitate.

Un contract de comodat a fost încheiat la data de 24.03.2016 între P., calitate de comodanţi, prin mandatarul I. şi S.C. C. S.R.L., în calitate de comodatară, reprezentată de I., prin care societatea a dobândit dreptul de folosinţă gratuită, pentru o perioadă de 10 ani, asupra aceluiaşi imobil, în scopul stabilirii sediului social şi desfăşurării activităţii.

În perioada 19.03.2016 - 01.08.2018, J. a fost încarcerat în executarea pedepsei privative de libertate ca urmare a condamnării sale în dosarul penal sus-menţionat, context în care, între acesta şi soţia sa au apărut neînţelegeri, inclusiv cu privire la modul de administrare a afacerii dezvoltate la adresa sus-menţionată. Astfel, potrivit declaraţiei numitei I., încă din perioada în care se afla în penitenciar, fostul său soţ i-a pretins plata unei chirii consistente pentru a permite funcţionarea în continuare a grădiniţei la adresa respectivă.

În aceste împrejurări, la 10.11.2017, J. a solicitat instanţei civile şi constatarea nulităţii hotărârii AGA de cesiune a părţilor sociale ale S.C. C.. Cererea a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 la Tribunalul Dolj, fiind admisă prin sentinţa nr. 211/2019 din 17.10.2019.

După liberarea condiţionată a numitului J., acesta a fost împuternicit de P., prin procura autentificată sub nr. x din 06.11.2018 la BNP R., să îi reprezinte cu puteri depline la instituţiile competente, în vederea obţinerii înscrisurilor necesare înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului edificat pe terenul situat la adresa sus-menţionată. Totodată, J. a fost împuternicit să închirieze oricui va crede de cuviinţă, cu chiria şi în condiţiile pe care le va stabili mandatarul cu depline puteri, imobilul situat la adresa respectivă, în cuprinsul procurii menţionându-se, între altele, că mandatarul îi va reprezenta pe mandanţi în relaţiile cu chiriaşul/locatarul, va rezilia/anula orice contracte ce comodat/închiriere, acesta urmând să administreze imobilul cu puteri depline.

În baza împuternicirii sus-menţionate, J. a efectuat ulterior demersurile pentru definitivarea documentaţiei cadastrale şi depunerea acesteia la OCPI Dolj în vederea intabulării construcţiei, după cum rezultă din cererea înregistrată sub nr. x din 24.06.2019.

La scurt timp, prin contractul autentificat sub nr. x din 14.08.2019 la BNP S., P. Marcel Marius şi O. au vândut imobilul format din teren şi construcţie către numita A., mama lui J.. Potrivit declaraţiei persoanei vătămate, contractul respectiv a fost încheiat ca urmare a neînţelegerilor intervenite în familia x, în care familia a dorit să se implice. Se remarcă şi faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat imediat după înregistrarea divorţului soţilor x.

După realizarea transferului de proprietate, inculpata A., prin avocat ales, a transmis atât S.C. C., cât şi S.C. C. S.R.L., prin intermediul notificărilor nr. 34 şi 35/29.06.2020, comunicate prin BEJA T. - şi U., că nu îi sunt opozabile contractele de comodat încheiate anterior de aceste societăţi cu foştii proprietari ai imobilului, solicitându-le acestora ca, în termen de 20 zile de la primirea notificării, să opteze între părăsirea imobilului sau încheierea unor contracte de închiriere.

Notificările respective au fost însoţite de tipizatul unui contract de închiriere pentru o perioadă de 8 ani, în schimbul unei chirii lunare de 5000 euro.

Întrucât solicitările inculpatei nu au primit un răspuns favorabil din partea reprezentantei persoanelor vătămate, aceasta a reluat demersurile în anul 2021, cu ajutorul fiului său, J..

Astfel, la data de 02.06.2021, J. a încheiat cu inculpatul B., avocat în Baroul Dolj, contractul de asistenţă juridică nr. x, în temeiul căruia avocatul s-a obligat să presteze în beneficiul clienţilor J. şi A. servicii de asistenţă juridică constând în:

"redactare acte, cereri, depunere înscrisuri, formulare de acţiuni în instanţă şi cereri la ORC Dolj pentru reînscrierea în calitate de asociat al S.C. C. (fost Q. SRL). asistenţă şi reprezentare juridică la ORC Dolj, instanţe, ANAF, executori judecătoreşti şi instituţii publice".

În baza acestui contract, la data de 11.06.2021, inculpatul B. a întocmit în numele inculpatei A. o nouă notificare către S.C. C. S.C. C. S.R.L., comunicată prin SCPEJ V., prin care le-a comunicat că înţelege să denunţe unilateral contractele de comodat încheiate anterior între aceste societăţi şi foştii proprietari ai imobilului, P., solicitându-le totodată ca, într-un interval de 24 ore de la primire, să îşi ridice din imobil bunurile şi obiectele personale, învederând că, în caz contrar, ele vor fi considerate abandonate. În cuprinsul notificării, inculpatul invocă existenţa între asociaţii S.C. C. a unui litigiu înregistrat la momentul respectiv în recurs la ICCJ, sub nr. x/2018.

La data de 14.06.2021, S.C. C., prin reprezentant convenţional W., a formulat un răspuns la notificarea sus-menţionată, transmis prin email inculpatului B., prin care a arătat că nu intenţionează să dea curs solicitării de părăsire a imobilului, invocând valabilitatea contractului de comodat şi existenţa litigiului civil între asociaţii S.C. C..

În acest context, deşi era evident litigiul dintre părţi, care invocau reciproc existenţa unor drepturi, de proprietate şi respectiv de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, iar situaţia de fapt existentă era cunoscută în totalitate inculpatei A. şi avocatului acesteia, inculpatul B. a luat hotărârea să eludeze dispoziţiile legale în materia evacuării, convenind cu clienta sa să blocheze accesul reprezentanţilor S.C. C. în imobil, cu scopul de a determina astfel societatea să acţioneze potrivit aşteptărilor acestora, enunţate în notificarea sus-menţionată.

Astfel, la 15.06.2021, în baza contractului de vânzare-cumpărare, inculpata A. a încheiat cu S.C. X. S.R.L. un contract de prestări servicii de pază obiective, bunuri şi valori, pentru asigurarea pazei la imobilul situat la adresa din jud. Dolj.

De asemenea, la indicaţiile inculpatului Y., A. a procurat un material plastic, pentru a fi aplicate pe uşile de acces în imobil, apreciind că, în acest mod urmează să facă dovada că nu s-a pătruns în interiorul clădirii.

A doua zi, la data de 16.06.2021, în jurul orei 18, după încheierea programului de lucru al grădiniţei, la imobil au venit A. şi avocatul B., însoţiţi de doi prieteni ai numitului J., respectiv D. şi E..

În timpul discuţiilor prealabile, inculpatul B. le-a explicat persoanelor prezente că proprietarul imobilului doreşte să intre în curtea grădiniţei şi că se va realiza inventarierea bunurilor din interior, activitate la care ar urma să asiste ca martori, solicitându-le totodată să nu pătrundă în clădire, apreciind că, acţionând în acest mod, îşi poate asigura o apărare în eventualitatea unei acuzaţii penale.

D., ajutat de inculpata A., a tăiat lanţul care asigura poarta de acces pietonal în curte, folosind un cleşte, apoi au pătruns cu toţii în curtea imobilului.

Între timp, la faţa locului a ajuns şi martorul F., cunoscut al lui D., acesta din urmă explicându-i că proprietara imobilului are o hotărâre de reintrare în posesie, în urma unui litigiu cu reprezentanţii grădiniţei. Ca atare, la solicitarea lui D., martorul a filmat cu telefonul mobil activităţile efectuate, iar ulterior a expediat fişierul video inculpatei x prin intermediul aplicaţiei Z., acesta fiind ridicat cu ocazia cercetărilor de la inculpatul Y. şi ataşat la dosarul cauzei.

În curte, s-a procedat la o inventariere a bunurilor aflate în interior, activitate consemnată de inculpatul B. într-un înscris intitulat "proces-verbal de situaţie", semnat de acesta, de inculpata A., de D. şi E..

De asemenea, D., folosindu-se de o bormaşină şi fiind ajutat de E. şi de A., a aplicat pe uşile de acces sigiliile achiziţionate în prealabil de inculpată. Cu această ocazie, poarta de acces auto în curte a fost asigurată pe interior cu un cablu de către E..

În acest timp, la imobil şi-au făcut apariţia şi reprezentanţii S.C. X. S.R.L., la solicitarea inculpatei A., respectiv G., director al departamentului de pază al societăţii, însoţit de trei agenţi de pază, care au inventariat sigiliile aplicate şi au preluat imobilul în pază, în baza unui proces-verbal încheiat cu inculpata x, în cuprinsul căruia aceasta a precizat că accesul în imobil se va face doar cu aprobarea sa. În dimineaţa următoare, când personalul grădiniţei s-a prezentat la serviciu, agentul de pază AA. le-a interzis accesul, în temeiul înscrisurilor încheiate cu inculpata x, astfel că acestea au apelat organele de poliţie din cadrul secţiei 4 Poliţie Rurală Coşoveni, care s-au deplasat la faţa locului şi au constatat situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă de persoanele prezente. La imobil au venit şi A., care a reiterat interdicţia de a se pătrunde în imobil, dar şi avocatul acesteia, B., care i-a dat acesteia asigurări că demersul întreprins de aceştia are o natură civilă şi că "organele de poliţie nu au ce să-i facă".

Sub acest aspect, se constată că judecătorul fondului a efectuat o judicioasă analiză a acuzaţiilor aduse apelanţilor, analiză exhaustivă întemeiată pe probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, relevante fiind declaraţia reprezentantei persoanelor vătămate şi înscrisurile depuse de aceasta; declaraţiile martorilor; înscrisurile ridicate de la persoanele vătămate, de la Cabinetul de avocat CC. şi de la S.C. H. S.R.L.; imaginile preluate de camerele de supraveghere ale Grădiniţei cu program prelungit C. în data de 16.06.2021, imaginile surprinse de martorul F. la aceeaşi dată, astfel cum au fost puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de inculpatul B., procesul-verbal de vizualizare a acestora şi capturile foto efectuate după acestea; copia dosarului civil x/2021 al Judecătoriei Craiova; înscrisurile înaintate de OCPI Dolj.

Notând poziţiile pe care se situează inculpaţii, Înalta Curte reţine, prioritar, că, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., "Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză."

Aşadar, aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, situaţie în care instanţa este obligată să analizeze toate probele administrate în mod conjugat şi nu independent una de alta.

Deopotrivă, se observă că practica judiciară a statuat în mod constant că mijloacele de probă administrate în cauză nu au o ordine de preferinţă, referitor la forţa probantă, iar în situaţia în care există contradicţii între declaraţiile persoanelor audiate sub diferite calităţi procesuale (inculpat, persoană vătămată, martori), instanţa de judecată este îndrituită să aprecieze fiecare declaraţie în contextul tuturor probelor administrate în cauză, cu care este necesar să se coroboreze şi, pe cale de consecinţă, să reţină motivat ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea.

Instanţa de control judiciar reţine că, esenţial în speţă, este, aşadar, a se stabili, prioritar, dacă activitatea desfăşurată de către cei doi inculpaţi se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de violare a sediului profesional, din perspectiva elementelor de fapt reţinute de instanţa fondului.

Astfel, Înalta Curte va analiza întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă din conţinutul art. 225 alin. (1) C. pen., violarea sediului profesional (pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite), pentru a se evalua acţiunea inculpaţilor de a pătrunde, fără drept, la data de 16.06.2021, în baza unei înţelegeri prealabile, în curtea imobilului situat în comuna Cârcea, strada x nr. 13, jud. Dolj, unde funcţionează Grădiniţa cu program prelungit C. şi se află punctul de lucru al S.C. C. şi de a bloca accesul personalului şi preşcolarilor în incintă prin acţiunile întreprinse la această dată (sigilarea fară drept a uşilor de acces în imobil şi asigurarea pazei imobilului prin intermediul unor agenţi de pază care au refuzat accesul acestora fără acordul numitei A.).

Se reţine că incriminarea violării sediului profesional reprezintă o formă de protecţie a vieţii private în componenta ei profesională. Protecţia acordată sediului decurge din faptul că într-un astfel de spaţiu se desfăşoară activitatea profesională. Raţiunea protecţiei este, aşadar, aceea că în astfel de spaţii există documente, tehnologii, informaţii, echipamente etc. care trebuie protejate faţă de intruziunile terţilor, chiar mai înainte ca ele să dea naştere unor alte infracţiuni (de exemplu, furt, distrugere, concurenţă neloială etc.). Toate aceste aspecte fac parte din sfera vieţii private societare, înţeleasă ca dreptul oricărei entităţi de a decide cum şi în ce mod să aducă la cunoştinţa publicului aspectele legate de desfăşurarea activităţii sale.

În raport cu regimul juridic al persoanelor juridice, prin reglementarea infracţiunii prevăzute de art. 225 alin. (1) C. pen., legiuitorul nu a urmărit a realiza distincţia prevăzută în Legea societăţilor nr. 31/1990 între sediu, sucursală, punct de lucru şi reprezentanţă, asociind noţiunii de "sedii" orice spaţiu în care persoana juridică îşi desfăşoară activitatea profesională.

Mai mult, potrivit art. 43 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990, sucursalele, punctele de lucru şi reprezentanţele societăţilor constituie "sedii secundare" ale persoanei juridice. Astfel, "sediile" în care persoana juridică îşi desfăşoară activitatea profesională pot fi atât cel principal (ce constituie şi atributul de identificare al persoanei juridice), cât şi sediile secundare prevăzute de art. 43 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990.

Este, aşadar, indiferent dacă pătrunderea are loc în timpul programului de lucru sau în afara acestuia, obiectul juridic al infracţiunii fiind afectat în toate împrejurările.

Observând cu atenţie titlul capitolului din care face parte infracţiunea, este lesne de înţeles că infracţiunea nu este una contra domiciliului (întrucât acesta este acoperit de art. 224 C. pen.), ci una contra vieţii private, în sensul arătat mai sus. Astfel explicată, infracţiunea se va aplica în cazul pătrunderii în toate acele spaţii în care o persoană fizică sau juridică îşi desfăşoară activitatea, în funcţie de specificul acesteia.

Conţinutul legal al infracţiunii de violarea sediului profesional, art. 225 C. pen., constă în pătrunderea, fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptăţite.

Obiectul juridic al acestei infracţiuni constă în dreptul la respectarea sediului profesional, fie al persoanei fizice, fie al persoanei juridice, dimensiune a libertăţii individuale care presupune inviolabilitatea spaţiului unde se desfăşoară o activitate profesională.

Denumirea de "sediu profesional" folosită de legiuitor în cuprinsul denumirii marginale a infracţiunii ori cea de "sediu" din cuprinsul incriminării nu au o definiţie cuprinsă în C. pen.. În această situaţie, în conformitate cu art. 2 alin. (2) C. civ., care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale, sunt incidente dispoziţiile art. 227 din această codificare, care reglementează sediul persoanei juridice.

Dispoziţiile art. 227 C. civ. prevăd că (1) Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului. (2) În funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru.

În materia societăţilor comerciale, dispoziţiile art. 227 C. civ. se completează cu art. 7 şi 8 din Legea societăţilor nr. 31/1990, potrivit cărora sediile secundare sunt constituite din "sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică".

Din analiza acestor norme legale rezultă că noţiunea de "sediu" acoperă atât sediul principal (sediu social), cât şi sediile secundare (pentru sucursale, reprezentanţe teritoriale şi puncte de lucru) ale unei persoane juridice.

Prin urmare, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile inculpaţilor în sensul că a existat acordul prealabil expres al asociatului C. - J. - care deţinea şi atunci ca şi acum 50% din capitalul social total al S.C. C. şi al Grădiniţei cu program prelungit C., pentru a pătrunde în curtea imobilului şi blocarea accesului personalului grădiniţei.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, neînţelegerile dintre cei doi asociaţi din cadrul S.C. C., I. şi J., privind continuarea desfăşurării activităţii principale la punctul de lucru din com. Cârcea, str. x, jud. Dolj sau închiderea acestui punct de lucru din imobilul în litigiu erau cunoscute de către inculpaţi şi nu puteau consolida o acţiune de maniera celei adoptate de către cei doi, cu atât mai mult cu cât inculpatul B., jurist de profesie, avea reprezentarea situaţiei juridice atât a imobilului cât şi a conflictului dintre părţi.

De altfel, se constată că, în momentul în care personalul grădiniţei s-a prezentat la serviciu, agentul de pază AA. le-a interzis accesul, în temeiul înscrisurilor încheiate cu inculpata A., astfel că acestea au apelat organele de poliţie din cadrul secţiei 4 Poliţie Rurală Coşoveni, care s-au deplasat la faţa locului şi au constatat situaţia de fapt, iar la imobil au venit şi A., care a reiterat interdicţia de a se pătrunde în imobil, dar şi avocatul acesteia, B., care i-a dat acesteia asigurări că demersul întreprins de aceştia are o natură civilă şi că "organele de poliţie nu au ce să-i facă". Prin urmare, conduita adoptată de către cei doi inculpaţi excedează unor acţiuni de natură civilă, câtă vreme, prin acţiunile acestora au perturbat viaţa societară a persoanei juridice S.C. C. care îşi desfăşura activitatea în imobilul aflat în litigiu. Obstrucţionarea activităţii persoanei juridice de către cei doi inculpaţi, în maniera reţinută şi recunoscută de către aceştia a avut drept scop intrarea în posesia imobilului de către inculpata A., fără a parcurge etapele procedurale prevăzute de lege, care, în mod evident, presupuneau un timp îndelungat de desfăşurare.

Ceea ce se impută celor doi inculpaţi este acţiunea acestora de pătrundere fără drept în spaţiul destinat derulării vieţii societare a Grădiniţei cu Program Prelungit C., împiedicând accesul în imobil şi folosinţa acestuia prin acţiuni care au depăşit cadrul legal, inventariere de bunuri care nu aparţineau inculpaţilor ci persoanei juridice, aplicare de sigilii, împiedicarea folosinţei imobilului fiind realizată prin intermediul reprezentanţilor unei societăţi private căreia i-a fost predat în pază bunul, pe baza unui proces-verbal, cu instrucţiuni de la proprietar de a nu permite accesul persoanelor neagreate de acesta.

Înalta Curte reţine că în cauză sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de violare a sediului profesional prev. de art. 225 alin. (1) C. pen. în forma pătrunderii fără drept în spaţiul destinat derulării vieţii societare a grădiniţei cu program prelungit C., în condiţiile în care proprietara imobilului, inculpata A. împreună cu avocatul său, inculpatul B. (cel din urmă depăşindu-şi evident limitele contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpata A.), în lipsa unui titlu executoriu şi eludând toate norme legale în materie, au blocat accesul personalului şi preşcolarilor în grădiniţă prin acţiunile întreprinse (sigilarea fără drept a uşilor de acces în imobil şi asigurarea pazei imobilului prin intermediul unor agenţi de pază care au refuzat accesul acestora fără acordul numitei A.), în condiţiile în care disputau drepturile asupra imobilului, ambele invocând valabilitatea unor contracte încheiate cu foştii proprietari ai acestuia, au procedat la evacuarea comodatarului din sediul profesional în care funcţiona în mod legal, la data săvârşirii faptei. Prin această conduită a celor doi inculpaţi s-a realizat în fapt o violare a sediului profesional în care persoanele vătămate îşi desfăşurau activitatea curentă şi care a fost astfel în mod grav perturbată.

Urmarea imediată a faptei inculpaţilor a constat în producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea sediului profesional al persoanei vătămate, respectiv al Grădiniţei cu Program Prelungit C..

Legătura de cauzalitate, fiind o infracţiune de pericol abstract, a rezultat din materialitatea faptei.

Sub aspect subiectiv, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., în sensul că au prevăzut rezultatul faptei lor şi deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, relevanţă la stabilirea formei de vinovăţie prezentând motivul determinant în săvârşirea faptei, ambii inculpaţi acţionând în acest sens în scopul protejării dreptului de proprietate al inculpatei A..

Mai mult, Înalta Curte nu poate ignora calitatea de avocat a inculpatului B., întrucât acesta, prin prisma calităţii sale, avea datoria de a apăra ordinea de drept şi nu de a o încălca.

Deopotrivă, nu se poate reţine că o persoană care are cunoştinţe juridice nu ar fi putut să prevadă urmările faptei săvârşite şi, nici caracterul socialmente periculos al unei astfel de fapte.

Aşadar, instanţa de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanţă, că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, în cauză fiind întrunite elementele constitutive atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv.

În ceea ce priveşte reţinerea de către judecătorul fondului a circumstanţei legale agravante prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu se impune eliminarea acesteia, întrucât în această situaţie este suficient ca una din cele minim trei persoane să comită fapta cu vinovăţia cerută de lege, ceilalţi trebuind să contribuie ca autori, coautori sau complici concomitenţi pentru a se putea reţine această circumstanţă şi asupra lor şi sunt obligatorii în situaţia în care instanţa constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, însă în ceea ce priveşte efectele, aceste circumstanţe atrag o agravare facultativă a pedepsei.

În ceea ce priveşte procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, aşa cum rezultă din actele dosarului, conduita după săvârşirea faptei, vârsta, situaţia familială şi socială.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi celui ce a săvârşit-o.

Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanţa de apel în menţinerea soluţiei aplicate de către instanţa de fond.

Astfel, actele din dosarul cauzei atestă că infracţiunea pentru care sunt judecaţi, în prezent, inculpaţii, constituie un incident izolat.

Conduita bună a acestora înainte de săvârşirea infracţiunii din prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale aşa cum rezultă din actele dosarului.

Materialul probator administrat în cauză evidenţiază că inculpaţii nu au mai fost confruntaţi cu infracţiuni de acelaşi gen, dimpotrivă, fapta din prezenta cauză are un caracter accidental, ţinând seama de faptul că îşi câştigă existenţa prin mijloace oneste, inculpatul B. exercitând profesia de avocat, fără incidente privitoare la conduita profesională. Aşadar, Înalta Curte, reţinând că infracţiunea comisă de inculpaţi este un fapt izolat, fără şanse de revenire în câmpul infracţional, întreaga conduită anterioară a acestora demonstrând că sunt bine integraţi în familie şi în societate, având un comportament adecvat şi constatând faptul că, în speţă nu se identifică niciuna dintre condiţiile negative prevăzute de art. 80 alin. (2) C. pen., apreciază, în acord cu prima instanţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. pen.

În considerarea tuturor argumentelor expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatului B. în susţinerea apelului, în modalitatea arătată, precum şi legalitatea şi temeinicia sentinţei penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 197/2024 din data de 30 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 197/2024 din data de 30 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.