Transfer of criminal case refused for lack of collective impartiality risk; petitioner ordered to pay 300 RON costs.

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 19.03.2025 sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe motive de suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor acestei instanţe este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, existând chiar pericolul de a fi tulburată liniştea şi ordinea publică.

În argumentare, petentul a arătat, în esenţă, că pe parcursul judecăţii de cameră preliminară s-au petrecut o serie de fapte şi evenimente care fundamentează această solicitare, inculpaţii din dosar având strânse legături atât de afaceri, cât şi de rudenie cu B., fratele judecătorului C., care activează la secţia penală a Curţii de Apel Craiova şi care a făcut parte din completul care a judecat şi revocat măsura arestului pentru inculpaţii din dosar, fiind astfel incompatibil să soluţioneze dosarul a cărui strămutare o solicită.

A precizat petentul că la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2024 în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Dolj a formulat o cerere de revocare a măsurilor preventive a inculpaţilor şi înlocuirea cu măsuri preventive mai grele, cerere ce a fost ignorată.

Potrivit opiniei petentului, ar exista bănuiala rezonabilă că apărătorii aleşi ai inculpaţilor au legături strânse cu o parte a judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, fiind posibil un trafic de influenţă deoarece inculpaţii fac parte dintr-o grupare infracţională de notorietate.

În continuare, petentul a criticat faptul că doamna judecător D., care face parte din completul de judecată investit cu soluţionarea dosarului nr. x/2023, nu a formulat cerere de abţinere, deşi se afla în stare de incompatibilitate, în sensul că petentul a avut calitatea de martor în favoarea părţii adverse doamnei judecător în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, în care aceasta formulase o plângere penală, soldată cu o soluţie de clasare şi pe care a atacat-o cu plângere la judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2024. Petentul a învederat că are suspiciunea că imparţialitatea doamnei judecător este afectată în condiţiile în care în prezentul dosar este persoana vătămată şi a fost martor propus de cel împotriva căruia doamna judecător a formulat plângere penală.

Petentul a făcut trimitere şi la ordonanţa de clasare şi disjungere nr. 241/P/2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de unde reiese că inculpaţii fac parte dintr-o grupare influentă şi violentă, una dintre cele mai puternice din Oltenia, fiind evident ca pe parcursul judecăţii la Craiova să apară grave tulburări ale liniştii şi ordinii publice.

Astfel, petentul a considerat că există premisele unui climat impropriu desfăşurării axtului de justiţie în conformitate cu principiile fundamentale de echidistanţă şi imparţialitate absolut necesare desfăşurării în condiţii optime a actului de justiţie.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei, după ce s-a prezentat parcursul cauzei, s-a menţionat că se lasă la aprecierea Înaltei Curţi cererea de strămutare formulată de petent.

Analizând cererea formulată de petentul A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Strămutarea constituie un remediu excepţional pentru situaţii în care deplina imparţialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparenţa de imparţialitate în ochii unui observator obiectiv şi rezonabil, iar nu insinuant şi tendenţios - a instanţei, în întregul său, nu poate fi asigurată.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmaţiile petentului, pe de o parte, nu sunt susţinute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii judecătorilor din cadrul curţii de apel, în condiţiile în care petentul învederează aspecte ce nu poate fi evaluate prin prisma unei cereri de strămutare.

Astfel, petentul îşi motivează cererea de strămutare pe faptul că inculpaţii din dosarul în care are calitatea de persoană vătămată ar avea legături de afaceri şi de rudenie cu numitul B., fratele judecătorului C., care a făcut parte din completul ce a judecat şi revocat măsura arestului pentru inculpaţii din dosar, fiind astfel incompatibil să soluţioneze dosarul a cărui strămutare o solicită.

Cu referire la acest aspect, Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2021.1 s-a admis contestaţia formulată de inculpaţi şi s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor în dosarul nr. x/2021, completul de judecată fiind format din domnii judecători E. şi C..

Or, în dosarul nr. x/2023, a cărui strămutare petentul o solicită, completul de judecată este format din doamnele judecător D. şi F., prin urmare domnul judecător C. nu face parte din completul de judecată tocmai pentru că a îndeplinit funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi pe parcursul fazei de urmărire penală.

Petentul a mai invocat în susţinerea cererii de strămutare şi faptul că doamna judecător D., care face parte din completul de judecată învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2023, nu a formulat cerere de abţinere, deşi se afla în stare de incompatibilitate, în sensul că petentul a avut calitatea de martor, propus de cel împotriva căruia doamna judecător a formulat plângere penală, în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

În ce priveşte acest aspect, Înalta Curte reţine că în art. 64 din C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de incompatibilitate ale judecătorului, iar, dacă petentul consideră că doamna judecător D. se află într-una din situaţiile reglementate în acest text de lege, are la dispoziţie instituţia recuzării doamnei judecător şi nu pe cea a strămutării cauzei.

Cauza de suspiciune prevăzută de art. 71 C. proc. pen. se referă la o suspiciunea colectivă îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv.

În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal faţă de un magistrat sau faţă de mai mulţi magistraţi, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite.

În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - pe judecători, ci condiţiile în care o instanţă penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Pe cale de consecinţă, revenind la motivele invocate de petent în prezenta cerere de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu vizează judecătorii din cadrul Curţii de Apel Craiova, ci pe domnii judecători C. şi D., argumentele acestuia nejustificând, însă, strămutarea dosarului unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad

Mai mult, Înalta Curte arată că în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare.

Imparţialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivităţii sau imparţialităţii judecătorilor unei instanţe care prezintă o existenţă de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea rezonabilă implică existenţa anumitor date sau informaţii privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată. Simpla părere sau supoziţie, chiar dacă este susţinută de bună-credinţă, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi neutru că imparţialitatea judecătorului este lezată.

Susţinerile petentului nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Craiova.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Craiova.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Craiova.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.